983 matches
-
cum zice Euripide, „ceea ce cu necesitate trebuie”20. În Odiseea există trei „torcătoare” care marchează grav destinul lui Ulise: nimfa Calipso, fiica lui Atlas, care locuiește în omphalos-ul talazurilor, „buricul lumii”, insula Ogigia; vrăjitoarea Circe, fiica lui Helios și al nimfei Persa; și muritoarea Penelopa, soția din Itaca. Alte femei care apar în Odiseea, deși mirifice, nu afectează destinul odiseic, pentru că nu sunt cl:thes, „torcătoare”. Deși încântătoare prin cântecul lor ademenitor, Sirenele nu îl prind pe erou în capcană. Nausicaa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Preaînțeleapta Penelopa”). Ea joacă, în mod clar, rolul lui Atropos, având aptitudinea de „a tăia firul vieții” lui Ulise. L-a așteptat pe Ulise, asaltată de pețitori, 20 (poate chiar 30) de ani. Nu mai este tânără și frumoasă precum nimfele Calipso și Kirke. În plus, este o simplă muritoare. Și totuși, Ulise o preferă. De ce oare? Cum se știe, ea a reușit să reziste ademenirilor și asalturilor pețitorilor invocând neterminarea giulgiului lui Laerte, tatăl regelui Ulise. Ziua îl țese, iar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
luat soarta în mâini. Cea dintâi întrebare pe care ne-o punem este ce anume l-a îndemnat pe Ulise să se întoarcă acasă, renunțând la favorurile și la șansa vieții veșnice și fericite pe care i-o promit magicienele, nimfele și sirenele. Prea dispuși să vadă în Ulise un „erou exemplar”, și nu un cetățean de rând, exegeții operei homerice ne spun că puternica chemare acasă era dorul de Itaca și de preaiubita Penelopa. Homer însuși povestește fabula în acest
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este semnificativă. După cum semnificative sunt și plictiseala față de această lungă „învățătură” și dorința arzătoare de a se întoarce acasă iscată în ultimul an de „studii”. Homer insistă asupra faptului că acest răstimp a fost unul al perfectei fericiri și frumuseți. Nimfa Calipso era fiica lui Atlas și locuia în insula Ogigia, care se afla în omphalós thálasses (ovmfalov" qalavssh" = „ombilicul valurilor, buricul pământului”). Se afla așadar în „centrul lumii”, acolo unde zeul Atlas susținea pe umerii săi, „ca niște stâlpi înalți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o astfel de poziție este posibil să vezi și să cunoști totul, până la marginile lumii. Așadar, insula Ogigia era, pe atunci, „capitala culturală” a lumii, „orașul-lumină”, precum Roma antică sau Parisul modern. La aceasta se adaugă virtuțile paideutice excepționale ale nimfei. Calipso, „cea cu mândre plete”, îl reține pe Ulise „cu vorbe blânde, dulci, mângâitoare” și îi oferă nu numai dragostea ei, dar și ceea ce zeii le interziseseră oamenilor: nemurirea. Dar cum ar fi putut o „simplă” nimfă să eludeze pedeapsa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
paideutice excepționale ale nimfei. Calipso, „cea cu mândre plete”, îl reține pe Ulise „cu vorbe blânde, dulci, mângâitoare” și îi oferă nu numai dragostea ei, dar și ceea ce zeii le interziseseră oamenilor: nemurirea. Dar cum ar fi putut o „simplă” nimfă să eludeze pedeapsa divină? Exegeții au lămurit cu sagacitate această problemă ce pare de nedezlegat. Calipso întruchipa știința însăși. Ca fiică a lui Atlas, servea, ea însăși, ca axis mundi, stăpânind legile mecanicii cerești. Calipso nu este o simplă magiciană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
erotice. Tot pasteluri, asemănătoare celor domestic-provinciale, sunt poemele-cărți poștale, care evocă impresii de călătorie (Paris, Napoli ș.a.), atmosfera unor orașe, grădini cu statui marmoreene ș.a. Un filon relativ distinct e reprezentat de poeziile „de adnotare mitologică” (Perpessicius), populate cu satiri, nimfe, centauri și respirând un vitalism elenizant, uneori solar, alteori neguros, niciodată violent-patetic. Longeviv, M. a publicat volume de versuri de-a lungul a peste cinci decenii - cu o lungă întrerupere, din 1945 până în 1971, când îi este editat volumul antologic
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
superficial. Mai personal este în poezia de alură parnasiană, transpunere, în viziune clasicizant-mitologică, a unor frământări lăuntrice. Soldat roman „surprins pe Istru de sciți și sloi de gheață”, epicureu înălțând imnuri lui Joe ori „proscrisul” resemnat așteptând-o pe „funesta nimfă cu-mbrățișarea ei de fier”, poetul apare pe deplin integrat universului antic și un străin printre contemporani: „La Tibru m-ai trimis să gem/ Cu lut aprins de o minune”. El caută „aticul fior, sunet divin”, „himerica splendoare” a mitului
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
1925), Botoșanii care se duc (1927), 15 gravuri pe lemn (1929), Arabescurile șubelor din Criș (1937), Târgoviștea de ieri și de azi (1976) ș.a. În versurile din volumele Păreri de rău (1934), Eu. Poeme în versuri și linii (1935) și Nimfă și sclavă (1938), cultivă o lirică reflexivă, cu o neistovită interogare a eului în căutarea, lucidă și în același timp dramatică, a identității. SCRIERI: Păreri de rău, Arad, 1934; Eu. Poeme în versuri și linii, Arad, 1935; Nimfă și sclavă
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
1935) și Nimfă și sclavă (1938), cultivă o lirică reflexivă, cu o neistovită interogare a eului în căutarea, lucidă și în același timp dramatică, a identității. SCRIERI: Păreri de rău, Arad, 1934; Eu. Poeme în versuri și linii, Arad, 1935; Nimfă și sclavă, f.l., 1938; Mitologie românească, cu desenele și xilogravurile autorului, București, 1944; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2003; Peisaje, București, 1983. Repere bibliografice: Alexandru C. Ionescu, Poezia lirică românească contemporană, București, 1941, 260-262; Romulus Vulcănescu, Mitologie română
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
ecloza primăvara. Urechelniță Daunele pe care le poate provoca Urechelnița poate fi benefică, deoarece se hrănește cu resturi organice, cu larve de insecte și cu melci, dar infestează ocazional florile și anumite plante, precum salata, cartofii, țelina, sfecla sau căpșunile. Nimfele mănâncă semințe și fac găuri în frunzele florilor și legumelor, în timp ce adulții mănâncă staminele, petalele florilor și fructele coapte din livadă. Ce puteți face? Cultivați-vă grădina cât mai devreme posibil primăvara, pentru a scoate ouăle la suprafață, ceea ce le
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
împărăție ședeți! De unde cunoștințe așteptăm și științe: ferice. De Amstelodam, prin cărți și-n omenie tipar. Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: Îți vine Franciscus, ține-te Leyda, Paris! Prindeți mâna surori cu acest nou oaspe. Nainte. Frați, fârtați, nimfele iasă curând; Domni buni, mari doctori, dascăli și bunele doamne, Cu pace îi fiți, cu pâine și sare, rugăm.” Apud Cartojan, op. cit., p. 187. Biblioteca documentară Bethlen din Aiud, cota 7269; dicționarul fusese pregătit pentru tineri în vederea cunoașterii autorilor clasici
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum publicat postum, contopește jurnalul și poezia într-un univers liric ce păstrează, în linii mari, caracteristicile definitorii ale cărții anterioare: spaima și sentimentul golului, al
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
care dă spre adâncul unei ape. Dintr-un difuzor din tavan se aude muzică și o voce gravă Începe să spună o poveste: ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Vocea continuă, dar domnul Go deja nu mai e atent la ea. Se uită la piscină, care e albastră și goală. Se Întreabă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
picioarele lungi. Privind În ochii mei cu ochii ei de zână, migdalați, albaștri și glaciali, mi-a spus: ― Pentru că noi venim la rând. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Acum Îmi băgam picioarele În apă. Le legănam Încoace și Încolo, pe măsura ce povestea continua. ― Salmacis Îl privi pe chipeșul băiat și dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În apă, centimetru cu centimetru: gambele, genunchii, coapsele. Dacă o făceam suficient de Încet, așa cum mă instruise Presto, paravanele se Închideau exact În acest moment. Unii clienți plecau, dar cei mai mulți băgau alte fise În aparate. Paravanele de pe hublouri se ridicau. ― Nimfa apei a Încercat să se stăpânească. Dar frumusețea băiatului o copleșise. Nu se putea mulțumi cu privitul. Salmacis Înotă din ce În ce mai aproape. Și apoi, subjugată de dorință, Îl prinse pe băiat din spate, Înfășurându-și picioarele În jurul lui. EU Începeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dorință, Îl prinse pe băiat din spate, Înfășurându-și picioarele În jurul lui. EU Începeam să dau din picioare, agitând apa așa de tare, Încât clienții nu vedeau mai nimic. ― Hermaphroditus s-a străduit să se elibereze din Îmbrățișarea tenace a nimfei apelor, doamnelor și domnilor. Dar Salmacis era prea puternică. Atât de năvalnice Îi erau poftele, Încât cei doi au devenit unul. Corpurile lor s-au contopit: bărbatul În femeie, femeia În bărbat. Iată-l pe zeul Hermaphroditus! Moment În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sonoră, am ajuns ca-n Roma-ntreagă truda brațelor cinstite să nu mai aducă nici un rod. Amfitrionul ridică din umeri a neputință. — Străvechiul templu al Capenei, continuă necunoscutul, unde se zice că Numa se-ntâlnea la miez de noapte cu nimfa lui, a ajuns astăzi al nimănui... — Și ce-ai vrea să fac eu? se impacientează gazda. Asta e treaba edililor. — Grădinile Capenei sunt un cuib de cerșetori, se jeluiește în continuare omul. Ce să zic, te doare-n cot de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
15 000 m2 și se ridicau pe patru terase până la 77 m înălțime; ar fi fost distruse de perși, odată cu Turnul lui Babel Hannibal - 247-183 î.Hr., om de stat și general cartaginez, considerat contraponderea militară a lui Scipio Africanul Hesperidele - nimfe care locuiesc într-o grădină frumoasă, situată, după unele legende, în Munții Arcadiei din Grecia, iar după altele, care le con sideră pe Hesperide fiicele lui Atlas, la extremitatea vestică a Medite ranei, lângă Muntele Atlas; în grădina Hesperidelor crește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sare prăjită împreună cu făină de alac, folosită la sacrificii Munda (bătălia de la Munda) - în 46 î.Hr., la Munda, în Spania, Iulius Cezar a fost la un pas să fie înfrânt de Pompeius, dar în cele din urmă a triumfat Naiade - nimfe ale apelor dulci Narbonensis - Galia Narbonensis sau Galia Transalpina; provincie ro mană cucerită între 27 și 22 î.Hr.; se afla în sudul Franței, în zona Lan guedocului și a Provenței de astăzi; romanii îi spuneau simplu Pro vin cia, nume
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ro mană cucerită între 27 și 22 î.Hr.; se afla în sudul Franței, în zona Lan guedocului și a Provenței de astăzi; romanii îi spuneau simplu Pro vin cia, nume ce s-a păstrat în denumirea modernă a regiunii, Provence Nimfa lui Numa - Egeria, zeița apelor, sfetnica lui Numa Pompilius Noviodunnum (Nevers) - în timpul răscoalei lui Vercingetorix (52 î.Hr.) unele triburi galice aliate l-au trădat pe Cezar și au trecut de partea răsculaților, distrugând cartierul general al armatei romane de la Novio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
preț, bărbații - calm, femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că "la Iași" ori "la Botoșani" toate sunt pe jumătate mai ieftine, plătind la urmă prețul cerut. Când ne pregăteam să plecăm, își făcu apariția o nimfă cu păr castaniu, de optsprezece ani la față, de douăzeci și cinci la trup, cu o floare roșie în păr, cu un șorț alb care o cuprindea pe după gât cu bretelele, îi strângea talia accentuîndu-i cei douăzeci și cinci de ani și-i acoperea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar?... zahar?" Adela se îneca, "murea" de râs, cu batista pe față. Eu cugetam că pretențiile omului de cincizeci de ani, exagerate față cu cei optsprezece, erau încă și mai exagerate față cu cei douăzeci și cinci ai nimfei cu rochia vișinie. Slujnica aștepta cu aerul impertinent cu care intrase. (Desigur că nu venea în magazie pentru întîia oară.) După ce negustorul înțelese, în sfârșit, sensul cuvântului "zahar", își îndeplini oficiul prozaic de a cântări marfa, și slujnica îi întoarse
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care nu-și făcuse niciodată planuri era acum liberă să facă și să devină orice-ar fi vrut, iar Mary s-a închipuit ca eroină a unei povestiri spusă la foc de tabără, ca o legendă a canionului, ca o nimfă a râului. Și-a închipuit o poveste de-o asemenea îndrăzneală și-atât de stranie încât majoritatea oamenilor nici n-ar crede-o. Mary a râs, apoi a lăsat capul în jos ca să-și ascundă chipul iluminat de-o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
proastă. Orice se putea întâmpla în continuare; și tocmai asta era frumusețea. Drew n-avea să se maturizeze niciodată; iar ea își începuse viața deja bătrână. Erau ca focul și apa, entități elementare. Mary a ieșit din apă, ca o nimfă a râului, iar Drew s-a dus către ea și și-a îngropat fața în umărul ei. Nici măcar actele de terorism nu pot să distrugă chiar totul. Cineva întotdeauna reușește să supraviețuiască și să spună povestea, să-i inspire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]