2,953 matches
-
desăvârșirea, învierea, înălțarea. Iată imperativul absolut al iubirii Atotcreatorului! Nu puteți ordona tovarășilor, cu venerația terfelită de terciul politic, re-reprimarea gândirii culte ortodoxe, așa cum nu puteți aresta, amintirile, memoria, spiritul, lumina, adevărul, cerul, divinul, înlocuindu-le cu caricatura, plagierea, turpitudinea, nimicul, nihilismul, rapacitatea feroce, ambiția nulității, suficiența fanatică și infantilismul turmei politruce corupte, însumată ca o hoardă de Hoți: Deținuți de Drept Comun la „zi” (D.D.C.z.), cu stupefacția impertinenței lansată în instantanee ridicole și cu maimuțăreala unei cacofonii cu ifose
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
altui rege cu albeața la ochi Și tronul din oase scrâjnește Între măselele vremii plombate cu aer. Jarul divin a ruginit banal pe fundul tigăii În care E rumenit după străvecehe rețetă Un sturion fără icre. Independența de toate aceste nimicuri Umblu în sandale din piei argăsite Pe dunga unui drum Ce s-a frânt sub senile. Unse Cu mierea viespilor tineri îmi sunt tălpile și palmele amândouă Și... caut loc cât să ascund un galben În crăpăturile din piatră Ce-
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/melania_cuc_1410221557.html [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CU DINȚII ÎN SUFLET Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Misterul se află la sfârșit. Cui te adresezi? Zdrobită, firea ta de legi, dezlegi iubirea printre munți. Nimicuri spui că înțelegi. Luneci umbre, țipi simplicitate, complici un fapt mărunt. Modestul ideal te răscolește. Sunt un mărunt sărac? De unde vii? De unde ești? O scuză, un păcat și o iubire, trei puncte cardinale ai ucis, remodelezi sărmana lume, în timp
CU DINŢII ÎN SUFLET de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cu_dintii_in_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/366905_a_368234]
-
de dor, de tine mă cuprinde. De ce îți expui sufletul în văzul oamenilor? Anormal e cel ce nu citește. Peron de așteptare, o mască râde, stă pitită frica și surâde. Uităm de noi în voi, pribeag e următorul gest. Statornicim nimicuri, adăugăm un ceas. Dement nu e trecutul ci doar necunoscuta, o moarte prea chemată, renegi, blamezi, sughiți a plâns și lacrimi, nu recunoști iubita. Ei? Pe unde calcă umilitul ? Dacă ai fi tu însuți, ai vedea că există lume. Știai
CU DINŢII ÎN SUFLET de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cu_dintii_in_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/366905_a_368234]
-
nu mi te-ar fi putut răpi! Ar fi fost ca si cum mi s-ar fi tăiat o mână! Erai atât de al meu ca nimeni nu-mi putea, scoate ochiul pereche, tăia piciorul drept sau tăia o ureche! Și totuși nimicul, un nimeni, Timp nebun mi te-a smuls din piept căci te ascunsesem în inimă! Referință Bibliografică: Neprevăzutul / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 464, Anul II, 08 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă
NEPREVĂZUTUL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Neprevazutul_ioana_voicila_dobre_1333908935.html [Corola-blog/BlogPost/340666_a_341995]
-
Tihon de Zadonsk - Foametea îmblânzește și fiarele, adică poftele.Arsenie Boca - Daca prostul s-ar recunoaște prost, ar înceta de a mai fi ca atare și s-ar schimba în înțelept. Arsenie Boca. - Cei ce nu urmăresc în viață această nimic mai mult decât să fie fericiți în lume și tihniți în trup, aceștia n-au război cu diavolul: pe aceștia îi are fără război. Căci câtă vreme umblă după tihneala și fericire deșarta n-au să se trezească din vraja
CITATE MEMORABILE (14) de ION UNTARU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Citate_memorabile_14_ion_untaru_1381811341.html [Corola-blog/BlogPost/370997_a_372326]
-
al dracu' domnu'! - Oi fi mă. Fumul de țigară și patru pereți. Mă învelesc cu patru pereți. Închid ochii și respir patru pereți ... .patru puncte cardinale, patru ... .patru ce-ar mai putea fi? Cercuri? Aerul intră în mine, afară iese nimicul. Cerul scoate limba la mine, câinele latră, el aude lătratul lui în urechi, cocoșul cântă și aude lătratul câinelui, o pasăre cântă în pădurea aflată la 50 metri de fereastra mea ... .și eu? Eu aud câinele, cocoșul, pasărea, pădurea, cerul
CHIŞTOC DE VIAŢĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Chistoc_de_viata.html [Corola-blog/BlogPost/366731_a_368060]
-
culeg, încep să țeasă... sunt, te ascult, calm sau furtună. mă împresoară zidul. mă înghite mulțimea. las totul să treacă. întuneric și frică. lumina e-n palmă. strâng pumnii las să urce - coboare fluidul cel rău... Dumnezeu mă desparte, de nimicul absurd. îndrept trupul. alerg printre cruci. nevoile-s plasă. mă prind... dimineața respir liniștea firii. rugu-i înalt. mă aspiră. e doar o pedeapsă adusă de mintea-mi. întunericul destramă aurul vechi. raze, sfera m-absoarbe,-o absorb. alb primesc în
AUR VECHI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Aur_vechi_anne_marie_bejliu_1348894736.html [Corola-blog/BlogPost/365802_a_367131]
-
XVIII-lea, cam la vremea războiului ruso-turc și la sfântul lăcaș din Brâncoveni aflat nu departe, atestat întâia oară prin anii 1582-1583, refăcut pe la 1634 de Matei Basarab... chiar și atunci, omul nostru continuă să creadă că toate acestea erau nimicuri și că vocile erau adevărata lui comoară. Îl căutaseră doar când ajunsese el stăpânul pământului, se-nsoțiseră doar cu el și numai el fusese cel care le redase liniștea... Pentru o viață de om, nu-i puțin lucru..., iar el se
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angela_dina_1405620820.html [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
ce-o fi/ răsărit/ alt zori de zi...”. Acasă „asfințește cuvântul/ de această dată/ fără farse/ fără trădări”... Acasă, „când ploaia/va mușca flămândă/ din dorul ce mi-l fură azi/ ... îmi bat în piepturi stropii grei/ grămadă surdă de nimicuri...”. Acasă „parfum de primăvară/ culoarea/ gust de mierlă/ brațele/ fluturi noi/ ... flori neștiute/ pierdute-n/ rodul ce-l strivim/ smulgând/ pietre de sub lacrimi/ rătăcite/ peste simfonia absentă/ a nopții...”. Acasă „primăvara vine noaptea/ primăvara belalie/ strălucește-n asfințit/ doar o
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_marian_malciu_1384093517.html [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
îi situat pe planetă ? Auzi, O.Z.N. - uri și civilizații extraterestre, tare de tot, colac peste pupăză, viață spirituală după moarte ? Mai aveți și alte cretinisme capitaliste dintr-astea ? Remus transpira din abundență. - Ce moarte, măi, civicule ? După ce ai crăpat, gata, nimicul. De ce p... mea crezi că vrem să trăim bine aici pe Pământ ? Ești tâmpit ! Eu n-aș da o viață, cum dracu’ îi spuneți voi, spirituală, pentru asta de acum. Mă, voi sunteți agitatori capitaliști ! La școală n-ați învățat
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1466803512.html [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
îl străbateam până la jumătate, ne întorceam să prindem trenul de seară către Bucuresti. *** Calc pe nisipul deșertului ce aduce mirosul trist fără gust al dunelor. Aștri se ivesc atât de reci parcă părăsiți de lumina grăbită să cadă peste imensul nimic, întunericul. Amintirile vin din nou, a câta oară oare? Imaginea ta însă este fără durere, amintirile nu mai dor regretul nu își mai împinge bocancul în piept țintind inima. Am avut revelație sau drumul vieții a fost găsit? Sunt acum
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Sunt_lacrima_din_lacrimile_tale_gheorghe_serbanescu_1345514157.html [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
am zis: - Sărut mâna mamă, bună dimineața! - În scurt timp voi pleca, am programare la medic, vezi că ți-am lăsat pregătit mamă , să mănânci nu pleca nemâncat. Muncești și înveți, să nu îți îmbolnăvești stomacul cum mănânci tu numai nimicuri! Continua să îi vorbească în timp ce își îmbrăca pardesiul. Iese ușor pe ușă și se îndreptă în pași mărunți dar siguri către poartă, o descuie cu îndemânare, de câte ori o fi făcut acest lucru? Mai aruncă o privire către casă și iese
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Sunt_lacrima_din_lacrimile_tale_gheorghe_serbanescu_1345514157.html [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
morții din vinele îngroșate de timpul care nu-mi aparține. Incurcat în sfâșietorul dor al frumosului etern, caut lumina care mai arde încă sub molozul de praf al unei lumi pierdute. Glasuri sfâșietoare sub povara zilelor întunecate, aruncate în vidul nimicului din gaura neagra, se mai aud în ropotul unor cai alergînd spre o lumină mișcatoare. Trupul alungat de razele soarelui se prăvălește în fântânile fără apă din care doar gurile strâmbe ale balaurilor din basmele copilăriei mai huruie dorind să
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1454075694.html [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
Acasa > Impact > Scrieri > DRUM CURAT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Drumul mântuirii pornește ca un izbuc în inima sării adunată în covata vieții. Peste trecerile cuvintelor, nimicul plonjează în apa sărată. Dușul sensurilor curăță de tainele - lesturi, floarea de cuarț, apoi gândul se regenerează în apele cristalinelor anotimpuri. Omul sub piatră, omul prin sarea privirii lui cântă. Ecoul primește acoperișul de azur, când piticul cu ochi de
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1396378167.html [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
liniște înaltă mă cuprinde! Și mâna mea te scrie în poem. Cuvintele vin unul după altul, Ți-aduci aminte, raiul meu promis, Cât de aproape cobora înaltul, Cât de frumoși ne înălțam în Vis? Se-aude vremea vremuind cum vine, Nimicurile ei nu mă mai dor, Mă odihnesc adăpostit în tine Cum se-odihnește vulturul în zbor... Referință Bibliografică: Mă odihnesc... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 330, Anul I, 26 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
MĂ ODIHNESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ma_odihnesc_.html [Corola-blog/BlogPost/351531_a_352860]
-
aspectul acesta o întărâta foarte mult. „Dar ce s-a întâmplat, cu adevărat? Părea atât de pătruns de problema aceea, că mă cutremur și acum! Ufff! Ce impresie bună mi-a făcut și acum, colac peste pupăză, strică armonia cu nimicuri... Nici acum nu-mi vine să cred că el... Dar de ce oare îl iubesc atât de mult?... Doamne! Ce înseamnă teama și durerea asta? Parcă încep să mă sufoc”, șopti ea și se ridică din pat cu gesturi molatice. Deschise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427837820.html [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Tu te-ai stins.. tristețea curmă, Azi ai fi implinit o vârstă.. Ce-n seara amintirilor o scurmă, Este poate cea mai tristă.. Cum deseori destinul ne arată Câte planuri se duc ca fumul, Parcă, iată numai cu-o erată, Nimicul vine-trece ca nebunul.. Dar, la câți ani și tu atât de falnic, Fără de-o tristă mină-n urmă Prin bucurie erai atât de darnic, Acu regrete de ”erete..în umbră.. Când se deschide o poartă sau ușă, Părcă așteptarea
ÎN MEMORIA TA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1462178806.html [Corola-blog/BlogPost/381795_a_383124]
-
Acasa > Versuri > Visare > APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nimicul nu-i totuși un răspuns la întrebările nerostite ale tăcerii Dar eu vorbesc Doamne în numele tăcerii și nu m-aud decât pe mine Apollinaire se scoală din morți și vorbește prin gura lui Allen Ginsberg vorbește iată cu kaikuuri oceanice
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/costel_zagan_1454874735.html [Corola-blog/BlogPost/369966_a_371295]
-
în: Ediția nr. 477 din 21 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Duminică, 22 Aprilie 2012 Oricât ar fi afară de târziu Din ziua ce-a rămas tot mai puțină, Mă odihnește gândul când te scriu, Cum se-odihnește raza în lumină. Nimicul din nimic nu mă mai doare, Când eram copil și încă sunt, Mă întrebam, de unde vine oare În sufletul ce-l port fiorul sfânt? Și aerul parcă-mi șoptea fierbinte, Ca o fecioară neclintită-n duh, Inspiră-mă, până mai
MĂ ODIHNEŞTE GÂNDUL CÂND TE SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ma_odihneste_gandul_cand_te_scriu_nicolae_nicoara_horia_1335073712.html [Corola-blog/BlogPost/357598_a_358927]
-
ascunși? Și pe mâna cărei cumnate au încăput sfeșnicele de argint ale bunicii Sima? De ce i se cuvine surorii Zeta inelul cu briliante dacă n-are copii? Cui o să-l lase? Să ajungă la străini? În ce se transformă toate nimicurile astea pe care le adunăm de-a lungul vieții privându-ne când de una, când de alta și de care nimeni n-are practic nevoie! Dihonie și ură în sânul familiei care, cât de cât, se mai întâlnea de Paște
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_copacul_magdalena_bratescu_1387103650.html [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
spune că Venus din Milo este desuet. Da, suntem vinovați exclusiv cu toții că aruncăm în desuetudine stiluri, opere, capodopere, doar din dorința de a fi unici, diferiți. O aroganță care ne va ucide, începând cu spiritul nostru. Pentru că fără artă, Nimicul își va schimba definiția în Tot. 2. Cine e cel mai mare critic al tău? Soțul meu, fără doar și poate! Din prima zi. În el am cea mai mare încredere atunci când vine vorba de o recenzie familială. Sunt două
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1470438850.html [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
așezase tăcerea între noi, ascultătoare strofă de poem, dar parcă simțeam că mai trebuie ceva atunci am adăugat verbelor nudul tău te-a văzut și nucul- ochiul cu care vezi cum noaptea înroșește de pudoare, obrazul pământului îmi spune că nimicul rămâne nimic și rămâne așa cum este... zidurile nu păstrează plânsul tău cântecul se întoarce ca un ecou însutit la tine; ne este foame de imaginile noastre din cuvinte, când ziua își înțepase călcâiul în ascuțitul dialog dintre noi și alerga
O MIE DE POEME, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/O_mie_de_poeme_de_alflorin_al_florin_tene_1359621108_s2fvh.html [Corola-blog/BlogPost/348911_a_350240]
-
binelui, decădere, mârșăvie, imoralitate fără dimensiuni de apreciere, un râs al râsului de ceea ce numim uman. Și a continuat: Am căzut în acel abis al morții egoului datorită lipsei mele de susținere morală, ajutat și împins de cei pe care nimicul și nimicnicia mi adusese aproape de fiindul meu. Ora șaptesprezece și șaptesprezece minute. Telefonul, aflat pe o măsuță joasă, alăturată unui taburet acoperit cu o husă grena din mătase groasă, începu să sune, un zbârnăit care îmi făcu să-mi tresalte
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Lumina_zadarnicita_in_intuneric_stefan_lucian_muresanu_1338625286.html [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
totul din vârful piramidei puterii. Vede precum uliul de obsidian care zboară deasupra norilor cu gherele în sus, ca să sprijine prelata nesfârșita a cerului...a cerului negru și nocturn. Se poate ca bolta de Sus să se spargă, să cadă nimicul cu Noaptea lui largă, să văd cerul negru că lumile-si cerne că prazi TRECĂTOARE a morții ETERNE ” , ne spune nemuritorul poet Mihai Eminescu. Iată de ce, în condiția mea actuala, din pricina Coloanei soarelui de vis, care vine din cel de-
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_coloana_soarelui_de_vis_si_calato_constantin_milea_sandu_1334998439.html [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]