2,919 matches
-
ranchiună dușmănoasă. El îi răspundea cu aceeași monedă, ascunzându-și, infantil și periculos, neputința. Îi interzise, copilărește, s-o mai viziteze pe Iuliana și femeia râse sarcastic de neghiobia lui. Se răzbunau unul pe celălalt și se legau de toate nimicurile pentru a-și face rău reciproc. Luana simți că începe să obosească. Se credea, din ce în ce mai mult, prinsă într-o capcană fără ieșire. Pronunță, într-o discuție cu familia Darie, cuvântul divorț și Iuliana se înfioră. Îți dai seama ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din ochi. Nici Ovidiu, preciză cu hotărâre Carmina. În acest mod scăpă de prezența Fanei și a fratelui ei căruia îi purta o afecțiune ce amenința să ia proporții. În tot cazul, Carmina nu mai avea timp de pierdut cu nimicurile liniștitoare debitate de-a lungul sorbirii cafelelor în timp ce magnetofonul murmura în surdină acordurile vreunui șlagăr la modă. Se săturase de vorbele pline de aluzii amare despre vânzătoarele cu degetele încărcate de ghiuluri, privind acrite din dosul tejghelelor goale. Ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
De acolo, din pragul casei, privindu-i pe cei doi părinți cum își conduceau proaspetele rude, Carmina simți că sunt foarte umiliți de toată povestea, pe undeva parcă se schimbaseră rolurile, mama volubilă căuta să umple golurile dintre ei cu nimicuri, tatăl își dregea mereu glasul, o faringită devenită la el cronică își tot depunea de-a lungul grumazului, flora, deseori avea o vagă senzație de sufocare, asta era cauza pentru care făcea acel zgomot din gât, nevastă-sa, mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se năpustise cu frenezie pe o cale sinuoasă, neobișnuită în felul ei, să fi fost chiar atât de șocată de siguranța lui Alexe, să fi fost absolut convinsă că prin labirintul tiparelor sale, ce duceau toate către un punct clar, NIMICUL, nu pot fi erori, ori poate existase și în ea un germen de neîncredere față din lumea din jur, un germene de superioară respingere ce găsise un loc deosebit de fertil în casa familiei Alexe și încolțise? Ea își răzbuna eșecurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese. Ea care era stăpână pe fiecare clipă a zilei și căuta semne favorabile în toate nimicurile vieții, și nu știa ce înseamnă condică de prezență sau raporturi de serviciu, o mulțime de reguli ce trebuiau respectate, o altă serie de clișee verbale ce trebuiau folosite în diferite momente, zgomotul orașului, stresul permanent, ea care își permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că timpul trece pe lângă ele inutil, că vor îmbătrâni acolo, una vorbind, cealaltă ascultând, că alături, se pot petrece lucruri importante, neștiute de ele, care vor rămâne să debiteze aceleași nimicuri, că viața și timpul îți stau la dispoziție, este de ajuns doar să întinzi mâna, poți apuca miezul vieții chiar, poți strânge și observa cum îți curge printre degete, ca dintr-o felie de pepene, sucul dulce, lipicios. Atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
furios prin odaie, de parcă era hipnotizată, aproape că îi era teamă când îl vedea cu pupilele mărite, cu buzele întredeschise. Înțelege, au trecut atâtea zile, Carmina. Vreau să știu ce-ai făcut tu în timpul acesta, vreau să știu totul, trebuie! Nimicuri, nimicuri, nimicuri, rosti agasată femeia. Sâmbătă am știut că nu vii, duminică la fel, sfânta, sfânta familie nu permite aceasta. Luni te-am așteptat, nu eram prea convinsă că ai să vii, marți am știut că nu vii, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin odaie, de parcă era hipnotizată, aproape că îi era teamă când îl vedea cu pupilele mărite, cu buzele întredeschise. Înțelege, au trecut atâtea zile, Carmina. Vreau să știu ce-ai făcut tu în timpul acesta, vreau să știu totul, trebuie! Nimicuri, nimicuri, nimicuri, rosti agasată femeia. Sâmbătă am știut că nu vii, duminică la fel, sfânta, sfânta familie nu permite aceasta. Luni te-am așteptat, nu eram prea convinsă că ai să vii, marți am știut că nu vii, nu mă întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odaie, de parcă era hipnotizată, aproape că îi era teamă când îl vedea cu pupilele mărite, cu buzele întredeschise. Înțelege, au trecut atâtea zile, Carmina. Vreau să știu ce-ai făcut tu în timpul acesta, vreau să știu totul, trebuie! Nimicuri, nimicuri, nimicuri, rosti agasată femeia. Sâmbătă am știut că nu vii, duminică la fel, sfânta, sfânta familie nu permite aceasta. Luni te-am așteptat, nu eram prea convinsă că ai să vii, marți am știut că nu vii, nu mă întreba de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ASEDIUL VIENEI (roman) Motto: „În viața orișicui, moartea este un moment de cotitură” (Cantor anonim) „Acolo Nimicul e atât de colorat, de omenos și de cald Acolo Veșnicia e atât de prietenoasă Încât e gata Oricând Să Îți Împrumute Încă o viață (Fără dobândă) Second, e drept, dar curată căci nepurtată sau foarte puțin Asta se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mi-a spus, pentru totdeauna. O țară de rahat și un popor de nimic! Asta e toată averea mea. Ți-o las ție. Și a plecat. Iar eu am rămas cu palmele Întinse. Într-una țineam rahatul, iar În cealaltă nimicul. De Sărbători Îmi trimitea câte o vedere. Cutreieră lumea și e mereu abătută. Domnul Zegrea și-a Înmormântat soția la un an după plecarea Sabinei. Am avut grijă să aibă o Înmormântare frumoasă. Copiii Sabinei Învață bine. Sabina lucrează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
energia pentru a-și iubi fiul mult așteptat. El a venit În iulie, cu fundul lui roz Înainte, de unde și mersul ciudat pe stradă: tot la zece pași, o privire Înapoi, peste umăr, chiar când nu era nimic de văzut. Nimicul ăsta i-a pricinuit Însă destule necazuri, mai multe chiar decât ceva anume. Se uita Înapoi așteptând să vadă ceva, și nu pentru că ar fi văzut ceva cu adevărat. Ca să nu-și rupă cumva gâtul, Marta l-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să nimerească sub vreo mașină, tren sau avion. Lui i se putea Întâmpla orice. Avea un dar special de a da de bucluc. Oriunde: pe pământ, În aer, În apă. Întrebat de tovarășa ce vede În urmă, a zis: nimic. Nimicul ăsta era doar nimic, și nu un nimic care ascundea ceva: era chiar Nimicul. Înzestrarea lui era În privința asta mai presus de orice Închipuire. Moștenire de familie cu care s-ar fi putut mândri dacă nu i-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Avea un dar special de a da de bucluc. Oriunde: pe pământ, În aer, În apă. Întrebat de tovarășa ce vede În urmă, a zis: nimic. Nimicul ăsta era doar nimic, și nu un nimic care ascundea ceva: era chiar Nimicul. Înzestrarea lui era În privința asta mai presus de orice Închipuire. Moștenire de familie cu care s-ar fi putut mândri dacă nu i-ar fi pus viața În pericol. Ce vezi În urmă? l-a Întrebat Încă o dată tovarășa. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice că era ca un curcubeu tricolor. Lumina buimac, cu tarif redus, aiureala din piață fără nici o tragere de inimă. Când lucrurile s-au liniștit și când ultima femeie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și am spus: — Asta n-are absolut nici un sens. Iar ea m-a împins într-un tufiș. — Asta-i. — Hmm. De unde știi că funcționează? — Dacă nu funcționează, îl duc înapoi și-mi cer banii. M-am uitat la adunătura de nimicuri acoperite cu nisip din vitrină și la ghidurile pentru excursioniști cu coperte șifonate. Aparatul foto subacvatic părea murdar, zgâriat și ieftin. — Și te aștepți să-ți primești banii de aici? Nu te îndoi de talentele mele, Sanderson. Nu am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
foșniră înfundat la fiecare mișcare, dar nimic altceva nu se schimbă. M-am dus la perete și m-am așezat cu spatele lipit de el, simțind podeaua dură prin jeanși. În mijlocul acelui spațiu cenușiu, Orpheus stătea tăcut aidoma colajului de nimicuri care și era. Abia vedeam coastele îmblănite ale lui Ian cum ridicându-se și coborând încet, parcă fără nici o grijă pe lume. Am scos un suspin pe care nu-l auzi nimeni. În mintea mea încă istovită, întâmplările și evoluțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o sută de mii de membri. Turcitu, aflat atunci la Moscova, își trimisese "adeziunea" și venise înapoi: "Ca-n basme a vorbit, a vorbit ca-n basme, tovarăși", și-a potrivit el pe față expresia de extaz. Începuse hiperbolizarea Marelui Nimic. Ceau trecea drept liberal și nu era; antisovietismul lui nu era deloc anticomunism, cum credeau Nixon și Kissinger, veniți iarăși la București, în '69. Americanii îi aplaudau discursul din octombrie '70, la a 25-a aniversare ONU. În aprilie 75
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să crească înăuntrul tău. În fapt, probabil orice ni se întâmplă sau ne iese în cale sunt semne. Dacă am ști să le dăm un sens sau măcar să le băgăm în seamă, nu ne-am mai bate atâta capul cu nimicuri. Am păși din semn în semn ca pe stâlpii fixați în pământ pe o întindere de ape. Pe fața scofâlcită a gnomului, observ acum niște încrețituri ce urcă și coboară, ca niște buze; gnomul încearcă să-mi vorbească. Ciulesc urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
masturbeze, lăsând-o să-și aleagă în fiecare noapte pe cine voia, pe vânzătorul de la cofetăria grecului, pe poștașul student de la arte plastice, pe bătrânul profesor de latină, goli și cărțile de florile ofilite dăruite de cei ce o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau cele două puncte :. Concluzia era pe undeva risipită pe la fundul boccelei, dar acum nu o mai interesa vraful de pălăvrăgeli, sfaturi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceea de mătuși, profesori, mame și tați care își spuneau, generic, educatori. Zvârli cât colo și pânda ochilor lor de pe tot parcursul copilăriei, adolescenței și a toată tinerețea, cărora le răspundea cu obrăznicie prin faptele reprobabile expuse cu nonșalanță înțelepților nimicului, patriarhilor inutilului, adversari neobosiți ai luminii din sufletul ei. Plecând la drum, ce-i putea dărui iubitului? Pentru a-i spune astea veniseră fantasmele? Sau nu? Camuflarea S e ia o scândură, înaltă de 4 m, groasă de 4 cm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu deschide poarta, de ce nu iese pe prag să vină încet la mine să mă ia de mână și să-mi spună vezi, copilă, acesta e dincolo al tău cât vezi cu ochii, e un mare și întins dincolo și nimicul e dincolo dincotro vin toate aceste dincolo, amețitor de multe și toate frumoase, niciunul nu seamănă cu celelalte toate, sunt aici și acolo și eu cu mâna mică în mâna Lui mă simt puternică și văd cu ochii Lui, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acid, să o topească, Lavoisier va șterge din concluzia sa filosofică asupra materiei totul se transformă. Eu îl contrazic întru totul! Nimic nu se câștigă, totul se transformă în... nimic! Așa va trebui să fie Mioara. Se va dovedi că nimicul există, va fi forma sa materială. Dovadă filosofică, postulat, cuvânt magic, absolut. Existența lui îi va dovedi nonexistența sa. Aceasta e uitarea, închisoarea perfectă pentru Mioara. Dorința ei de a fi văzută, cunoscută, acest vedetism agresiv, dovedindu-i inconsistența iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
M6 Stoian și Teodor, pe care se sprijinea M3, Mioara Alimentară, al muzei inspiratoare Any Palade și Dumnezeul lui Moș Eveniment, profesor. Ei și-au dat obolul, măsurat și cântărit în talerele vremii fiecăruia pentru cernerea de mai târziu a nimicului rămas. Pe atunci luminau stele, dacă ora de sport era singura în care trecutul, prezentul și viitorul se uneau într-un singur timp, începutul și sfârșitul fiecăruia își strângeau mâna pentru importanța realizărilor noastre. Propoziția 1: Orice șir convergent către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Obraznică prin expunere, îndrăzneață prin comportament. Altfel, n-aș fi colaborat cu lumea. Și n-aș fi trecut încântător prin vremea searbădă a tinereții. Și deși capul iubitei mele tuciurii era gol ca un electron, mă străduiam să-i nemuresc nimicul transformându-l în enigmă. Creându-mi astfel scopul de a munci pentru a-l decodifica. Efortul depus îmi umplea timpul care și așa trecea degeaba. Deși convins, de fapt clădesc ceva mai etern decât piramidele! În substanța invizibilă a pasiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]