646 matches
-
azi, de ieri. Încă din 1990, covârșitoarea majoritate a românilor se simte, politic și moral, mai aproape de valorile resentimentului decât de cele ale civismului. Demagogia, gureșenia sterp-confrontațională, lăudăroșenia găunoasă au dat, fără greș, rezultatele pe care mizau acești mesageri ai nimicniciei. În Occident, extremiștii lui Vadim sunt tratați fără mănuși. Curg avertismentele spre România, dar gură-mare de Butimanu își vede liniștit de planul apocaliptic, anume, de-a ne șterge de pe harta țărilor cât de cât civilizate. Ba, din când în când
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
Variety sau The Guardian merg în direcția filmelor grele, copleșitoare, precum White Sleep al lui Nuri Bilge Ceylan sau Leviathan al cineastului rus Andrei Zviaghințev, programat în ultima zi a festivalului. O Rusie a zilelor noastre, înecata în alcool, în nimicnicie a autorităților despotice, dar și o Rusie eternă care își caută Dumnezeul ne-a ținut pe mulți cu sufletul la gură. Ca si cum de-a lungul zilelor, luați de tăvălugul cotidian, am fi uitat cine este președintele juriului, acum, la ceasul
Radu Jude distins cu o Mențiune la Cannes by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62202_a_63527]
-
se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor: îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor în univers (Ai doar răgazul/ cât între-orgoliul sfidător al vorbei/ și-a zeilor mânie se gătește/ necruțătorul trăznet! - 6), îl acuză că și-a
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
și-mi caut pipăitul/ Să aflu o mână prietenă pe ziduri./ Îmi vorbesc bâlbâitură". Cel pornit să-l afle pe Dumnezeu simte "aerul oțetit și tare": "Aerul mă sugrumă frunză după frunză, dor după dor". Plăsmuire a infinitului și a nimicniciei, ființa umană se apropie, prin clipa de har din care se va naște "slova de foc" - aspirație demiurgică a poetului -, de Dumnezeu: "Posed câteva minute despuiate/ de tandrețe și har/ Pentru a-mi spune sunt Dumnezeu/ posed trecerea către seve
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
să nu observăm proliferarea brutală a spiritului comercial. D. Av. - Devine dictatorial. în materie de gust. De manipulare a individului, a maselor. Este un alt tip de opresiune. Sub pretextul unei adresări largi, democratice, pot fi induse vulgaritatea și derizoriul, nimicnicia și brutalitatea. Și totuși anume distincții pot fi făcute. H. R. - Desigur. între muzică, teatru - pe de-o parte - și - pe de alta - artele plastice. în pictură, în sculptură, comunicarea cu publicul este directă, nu este mediată. în artele plastice
Horațiu Rădulescu în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8150_a_9475]
-
multă vreme zâmbetul pe buze. Astăzi, tonul încrâncenării și al urii îl dau televiziunile. Ca simplu cetățean, n-ai scăpare. De la formula indirectă, la cea perversă, până la aceea scabros-agresivă, posturile de televiziune par să-și fi împărțit repertoriul nemerniciei și nimicniciei umane. Formula indirectă, în aparență soft (pentru că se adresează doar ochiului), e reprezentată de emisiunle de știri catastrofice de la Pro Tv. Accidente, tâlhării, omoruri, certuri, răfuieli sângeroase, împușcături ne sunt prezentate cu un fel de duioșie macabră, ca niște lucruri
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
caz, nu al casei de (Duda)-Hohenzollern. Personal, n-am regrete, chiar dacă prin 1990 - 1992 am arătat o clară simpatie față de ideea monarhică. Îmi dau seama acum că era mai degrabă reflexul de admirație față de un personaj istoric pe care nimicnicia comunistă îl terfelea cu o violență deprinsă din manualele KGB. Ce-a urmat ulterior a dovedit că, din păcate, Mihai I nu se ridică la înălțimea rolului pe care, cu mult prea multă naivitate, ne-am imaginat că și-l
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
soi de legământ ce, odată asumat, schimbă viața - și nu neapărat în sensul de a o "strâmba" (vezi prefața). Chiar nimicind-o, în sens superficial, ea instaurează o nouă perspectivă, mai vastă, ce absoarbe treptele de până la ea. Grandoarea și nimicnicia scrisului, iată o temă de seamă a liricii lui Dumitru Chioaru, poate cea aflată la temelia tuturor poemelor sale. Chiar dacă scrisul durează un monument interior și subteran, bucuria pură pe care, indubitabil, o aduce, e de găsit tocmai în efortul
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
DEX (v. emisiunea ,Focus", Prima Tv din 19.02), spunând: ,piepți de pui"... Totul a fost inutil, chiar și ,pajura" de la penultima emisiune ,Cap și Pajură" de la Realitatea Tv, ni s-a părut falnic-atotștiutoare aducându-ne în inimi sentimentul unei nimicnicii umilitoare. Aflați, deci, în această stare psiho-deplorabilă, până și emisiunea ,Satiră politică la Antena 1", prezentată de Mircea Badea și Oreste, ni s-a părut H2O de la Ecuator sub formă de lapoviță în Delta Dunării spre sfârșitul lunii mai. Văzându
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
Sîntimbreanu. Mai există personajul Lovinescu, a apărut și fostul oniric bărbos Florin Gabrea (complexat de faptul că nu mi-a trimis ultima lui carte, deși-i dădusem adresa). Marele Dorin Tudoran nu mă vede, ochelarii lui negri îl apără de nimicnicia noastră. Fratele Ioan se autoflagelează-n slip, privind cururi dalbe pe nisipuri. Eu, cardiacul și nervosul, am început să beau țuici; votcă rusească nu există! Tamara Nikolaevna umblă desculță și domnul Axin (sau așa ceva; administratorul vilei) îi face ochi meliferi
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
se mai știe? Sunt zilele sleite? Polenul zorilor care s-au dus? Să fie straturile experienței? Un sit uman? Sau poate-i arhivarea migăloasă a morții? O căptușeală a înțelepciunii? Tuneluri înfundate cu cafele și țigări? O fi haznaua biblicei nimicnicii? Nici inima pompa asta pătimașă nu mai ține cadența cu gloria amăgitoare Inima arsă din ce în ce mai arsă mai capricioasă mai testamentară mai postumă Rogu-te inimă deja îngenunchiată nu te grăbi trebuie să depun mărturie chiar și răbdarea trebuie să depună
Mărturisiri by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2494_a_3819]
-
ce a scris este ca un strigăt către cei iubitori de cuvânt scris cu dăruire, cu seriozitate și cu folos Intru Înfăptuirea destinului. De aceea, cei care l-au cunoscut, care i-au fost colaboratori, prieteni, camarazi În lupta Împotriva nimicniciei noastre că Neam..., acum Îndoliați, au datoria să se opună Întreruperii cutezătoarelor sale proiecte. Pașii marelui OM trebuie urmați și nu abandonați și luați În captivă secularizării ce Învăluie cu repeziciune mințile sărăcite de iubire. Uitarea ne va curta, dar
Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
și Subiect și predicat s-a impus ca un "martor" inclement, de autentică intransigență etică, care s-a încăpățânat să-și facă publică "depoziția", transformându-și enunțurile în denunțuri ce dezvăluie jocul mistificator și malefic al imposturii, reducând-o la nimicnicia sa originară. În cazul lui Virgil Ierunca, mărturia girează un destin iar patosul rechizitoriului își află explicațiile și resorturile în "contextul" ce a generat aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
un sărman accident de destin. "Povestea" exilului n-o știu pe de rost. Și asta pentru că rosturile s-au stratificat anapoda, conjugând o subiectivitate răvășită cu momente istorice "obiective", un paradox al așteptării cu urgența angajamentului neocolit, o trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune, cu febrilitatea și ascetismul memoriei afective, ardorile și interogațiile unei conștiințe stăpânite înainte de toate de responsabilitatea și reculegerea în fața adevărului, de-atâtea ori întinat și mistificat de convulsiile
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
numesc 'absență' - valului verde-negru care nasc roșul, făr' a-i fi, însă, cauză. Mă apăsa legătura dintre laus sanguis și hermeneutica filială, căci hermeneutica suferă de viciul tuturor cercurilor, dar nu de cel prea dur al eternei reîntoarceri nietzscheene a nimicniciei. Aici firul de sînge o conduse pe Úrsula către originea acestui nimic care odată fusese ceva, ceva ca o viață care îi dăruise fiului ei, José Arcadio, și tuturor celorlalți, posibilitatea de a fi. Mă atinse, palidă atunci, revelația acelei
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
peste tot oameni și mașini într-un tempo teribil. Un șarpe imens mușcându-și fără milă coada zornăitoare. Era ca și cum toți ar fi vrut să atingă un țel inaccesibil. În același timp acești oameni grăbiți vorbeau în celulare chiar cu nimicnicia. Parcă ne luptam toți cu timpul. Peste tot: jur-împrejur, în sus și în jos, se declanșa bombardamentul cu noi reclame; ultimele produse ale pieței: noi automobile și așa mai departe până la ultima marcă de pastă de dinți. Dorințele pluteau în
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
nu mai ține seama de relele trecute și-i arată marea Lui iubire de oameni dăruindu-i bucuria sublimei iertări: „«Ca o mie de ani În ochii Tăi Doamne, ca ziua de ieri care a trecut, anii lor vor fi nimicnicie» (Ps. 89, 3). Ce Învățătură luăm de aici? Că pentru cel ce s-a trezit Și revine iarăși la virtute, după Întoarcerea de la păcat, ca o mie de ani i se pare mulțimea relelor, iar lui Dumnezeu i se pare
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
ca o zi sau ca o seară a nopții care a trecut Și a pierit, deși este disprețuită de cei ce păcătuiesc ca Și cum nu ar fi făcut nimic. Dar de Dumnezeu este socotită ca o mulțime de ani. Căci zice: «Nimicnicie vor fi anii lor» (Ps. 89, 5). Foarte nimerit Și În Înțeles propriu numește Psalmistul greșelile nimicnicie, căci În chip firesc cel ce face rău socotește greșeala ca nimic, Și găsește o scuză pentru fiecare faptă rea”<footnote Idem, In
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
disprețuită de cei ce păcătuiesc ca Și cum nu ar fi făcut nimic. Dar de Dumnezeu este socotită ca o mulțime de ani. Căci zice: «Nimicnicie vor fi anii lor» (Ps. 89, 5). Foarte nimerit Și În Înțeles propriu numește Psalmistul greșelile nimicnicie, căci În chip firesc cel ce face rău socotește greșeala ca nimic, Și găsește o scuză pentru fiecare faptă rea”<footnote Idem, In inscriptiones Psalmorum, VII, P. G. XLIV, col. 460C; PSB, vol. 30, p. 149-150. footnote>. Sfântul Grigorie ne
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
cum ți-e toamna pustiu-n fereastră? Coama ta aspră încâlcită de vântul secetei, ciuful tău trufaș albind ca aripile îngerilor răzvrătiți... (O, îngerii Bărăganului căzând din cer, ei, exilații în colb de Dumnezeu pentru păcatul de a fi gândit nimicnicia...) Îngeri prăfuiți, melancolici, cu marele lor nimb clătinat de vântul setos evadând în largul închis. Coama ta luminând acolo-n fereastră îmi ține trează câmpia... 1960 Moment Copilul cântă. Stelele rânduite solemn ascultă. Copilul cântă. Lumea e bătrână. Copilul cântă
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
spre soare-apune, N-aș fi descoperit ce-i nemurirea. Penitență Mă apăsau deșertul nopții, Cetatea în paragină, muțenia, Când L-am văzut pe treapta scării La care nu puteam ajunge. ' Cum vii cu mintea dezbrăcată Ca să-mi aduci în dar nimicnicia, După atâta vreme de zăbavă ? Întoarce-te și pregătește-mi Înfățișarea ta de sărbătoare'. Am alergat acasă într-un suflet Și-am început să caut prin dulapuri, Dar nici un strai, nici o-ncălțare Nu mă închipuia altminteri, Și se făcea târziu
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
care a murit în urma unui accident de muncă este spălată de către o altă femeie. Trupul e gol, dar nu vedem decât o parte a lui, decorul pauper al casei țărănești îl scoate în evidență și îi conferă acea impresie de nimicnicie și inutilitate pe care o lasă cadavrele. Soțul apare și se așază pe marginea patului, nu vedem nici chipul moartei și nici pe al lui, umerii i se zguduie de plâns, dar plânsul nu se aude. Această durere amortizată, această
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
că n-am încetat să fiu credincios că citesc rușinat recentele versuri că mă rătăcesc printre ele ca prin ruine din zăpadă că nu am vrut să mint împreună cu alții că nu am vrut să spun adevărul pe jumătate că nimicnicia răscolește prin hârtiile și scrisorile mele că abia bănuiesc cine ești nu de aceea învăț să tac 1974 Fiica mea învață să citească Fiica mea până acum infailibilă învață să citească și să scrie și-abia acum începe să greșească
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
ar exista. Ar fi un bun prilej pentru a vedea cine face presă adevărată și cine s-a dedulcit la mercenariatul profitabil al linsului de dosuri murdare. Și atunci, Agathon și comunicatele lui de doi bani și-ar arăta întreaga nimicnicie. Vă asigur că în felul acesta presa independentă nu riscă absolut nimic. Ziariștii onești sunt și ei victima unei mari iluzii: că părerea lor contează. Ei bine, nu contează absolut deloc: sub tăvălugul complicităților și-al ticăloșiei, urma lăsată de
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
Totò Istrati, "memorialistul" și, în ultima parte, personajul principal al românului este un om fără însușiri. Are și o figură ștearsă și ochi deschiși la culoare, aproape albi, complet inexpresivi. Spre deosebire însă de eroul lui Musil, el își trăiește nimicnicia cu un fel de fervoare. Și-o etalează, este mândru de ea și, oricum, o folosește că pe un sistem de protecție, dizolvându-se în peisajul social ori de câte ori simte un pericol. Marea și aproape vicioasa plăcere a lui Totò Istrati
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]