644 matches
-
în ultimele rânduri ale povestirii: „După aceea ia desfăcut legătu rile și la părăsit în mijlocul deșertului, unde a murit de foame și de sete. Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Regele părăsit în deșert are în față propria nimicnicie și, deopotrivă, ceva mai presus de viață și de moarte. O asemenea experiență lasă să se întrevadă, în definitiv, ceea ce e neomenesc în viața și în moartea omului. 54 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Secțiunea a doua LIMITE ALE COMPREHENSIUNII
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
numinoase (din latinescul numen, "zeu"), pentru că sânt determinate de revelația unui aspect al puterii divine. Numinosul este un fel de ganz andere, ceva cu totul deosebit, care nu are nimic omenesc și nici cosmic, și care-i dă omului sentimentul nimicniciei sale, făcîndu-l să simtă că "nu este decât o făptură" și, ca să folosim cuvintele lui Avraam când i se adresa Domnului, doar "pulbere și cenușă" (Facerea, 18, 27)*. Sacrul se manifestă întotdeauna ca o realitate de un ordin complet diferit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al originii, sanctificat de zei, nu implică pentru omul religios din societățile primitive și arhaice o viziune pesimistă asupra vieții; dimpotrivă, datorită acestei "eterne reîntoarceri" la izvoarele sacrului și ale realului, existența omenească i se pare a fi mântuită de nimicnicie și de moarte. Perspectiva se schimbă cu totul atunci când sensul religiozității cosmice se întunecă, așa cum se întîmplă în unele societăți mai evoluate, când elitele intelectuale se desprind treptat de tiparele religiei tradiționale. Sanctificarea periodică a Timpului cosmic se dovedește în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe toți, pe dumneata care ești supusul puterii și pe mine despre care puterea afirmă că sunt independent, așa-i place să afirme pentru ochii mulțimii, care a încetat de mult să mai fie încrezătoare. Aceasta-i relația care exprimă nimicnicia unui adevăr din care, parte din omenire, își făcuse cândva - eu însumi, cu unele corecturi - un ideal, posibilitatea unei salvări a societății, găsind apropieri, rămase numai pe hârtie, între ideologia vânturată și preceptele biblice. Dar asta se dovedi a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dovedindu-și pentru el, ca-ntr-un miracol, la fel și pentru alții (aidoma și mie, câteodată, care scriu aceste rânduri) secrete refugii în tinerețe. Aceste performanțe aparțin bineînțeles spiritului, arătându-și dominația, în timp ce materia își continuă drumul ei în nimicnicie... „Ce dimineață frumoasă, Keti!” spusei pe negândite, ca o reacție firească la lumina frunzelor de primăvară, și, deodată, mă surprinsei așteptându-i răspunsul, dar vorba ei nu se ivi. Eram singur. Mă simțeam mult prea singur, domnul Pavel nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorba de îndreptarea lumii, cum ni se spunea), era același cu cel ce secătuia viața însăși, complexitatea, strălucirea relațiilor umane. Era ca și cum respirația societății se prinse izgonită de o piază rea. Mai era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost în felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite își cerșeau bruma de dreptate, câtă mai rămăsese de partea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cum suntem noi mai pot face ceva. La Auschwitz, amintește-ți, cine-ar fi putut decât tot cei din interior, cu alte cuvinte, ai puterii. N-au făcut-o. Faptul că n-au făcut-o nu schimbă datele, întărește doar nimicnicia. Se împacă cu gândul că dacă n-ar fi el ar fi altul, care poate n-ar face-o din teamă sau convingere. Era însă fericit că personal nu i s-a ivit vreun prilej în care să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
respins, Chris, spuse el și trase două hârtii de cincizeci din clema lui de aur. * Există o intuiție în timp ce, aflându-te în taxiul tău, îți croiești drumul printre plăceri și cârciumi, există o intuiție mai profundă (trebuie să existe) a nimicniciei întreprinderilor omenești - în New York, unde simți întotdeauna înălțimea și masivitatea marilor agenții. Control, scop, semnificație, sunt cu toate acolo, sus. Nici una din ele nu e aici, jos. Dumnezeu a luat verticalul New York între degetele mâinii lui drepte - și a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Palid, și mut... Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe stradă. E o vibrare de violete: Trece și Ea; Aș vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, și cum a trecut, Într-o vibrare de violete. Nimicnicia m-a prins pe stradă; Am adormit. Oh, primăvara, iar a venit Pal, și uitat... Vals funebru, depărtat. Melancolia mă ține-n stradă. Note de primăvară Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Vis de-albastru și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
dintr-odată la distanța formală a cuvintelor dintre noi. Parcă mă ruga acum să mă apropii de ea, să fac cine știe ce salt din timpul de demult până în clipa de față, să înghit distanțe străine, să topesc înstrăinări, mistuindu-le în nimicnicia unor răspunsuri pe care le aștepta acum. Se răsucise toată spre mine, cu capul sprijinit pe brațul care îmbrățișase strâns o pernă. Părea că începuse să-i pară rău, poate nu chiar rău, dar să regrete, intrigată, că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în acel moment. „Dacă nu dau afară la prima înghițitură, găsesc obiectele pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare de sine interioară pe care numai un suflet profund meditativ o poate avea în fața nimicniciilor acestei lumi. În unele dimineți vine și se ghemuiește lângă el, pe treptele fostei berării, un orb, și el bătrân, cu o manta veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
primele înghițituri. Nu aveam senzația că-mi fac rău. Dimpotrivă, arsura lichidului, răspândindu-se în trup, îmi întărea senzația că mă contopesc cu ceva misterios, necuprins și îngăduitor, și profund iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau distruse au putut fi stăpânite ușor, au putut fi îndobitocite, au putut fi asmuțite întruna unul asupra celuilalt, au putut duce războaie, au putut jertfi inutil vieți în numele unor idealuri fade. Biblioteca, în absolutul ei, nu cunoaște astfel de nimicnicii. În spațiul ei extremele se ating, viața își urmează adevăratele ei legi. Dumnezeu, în marea Lui bunătate, s-a ascuns în Bibliotecă. Abia acum, când Moartea vine, înțeleg, pricep aceasta. Nu mai trebuie să-L caut. Mi-a deschis poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit marile idealisme ale nimicniciilor mele în dărnicii spontane prin crâșmele și bodegile multilateralei, fără să fi tânjit vreodată după marile ei restaurante. Când am intrat odată într-unul dintre acestea, de frică, am băut doar suc de roșii diluat cu apă de la chiuvetă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici narator, nici narat, nici cel care, totuși, după ciudate convenții, va semna pe o copertă oarecare. Este și nu este plăcut să simți că te scalzi în ficțiunea altuia. Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ți aduc mere la Poarta Albă. Poate te mai prelucrează și la voi la partid“. Textul poate face și astfel de minuni. Să-ți ia și să-ți aducă, să-ți dea și să-ți risipească, să te adune din nimicnicia părăsirilor și să te lase apoi uitat, precum eu acum, în fața intrării unui gang, pe Bulevard, într-o dimineață oarecare, cu sclipirea unei lumini oarecare, cu o liniște oarecare. 33tc "33" Mă aștept acum, scriind, doar să vin dinspre „Gambrinus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lămpii. Asemănarea dintre ea și femeia-șarpe a lui Oliver era uluitoare. Amândouă posedau același cap feroce, doar corpul diferea ca Înfățișare. Unul semăna cu o spirala unei galaxii aflată În expasiune, a doua cu o lume prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre cioburile de sticlă mărunțite și dopurile de bere aruncate printre mese. Cravata și trabucul Început se lăfăiau Între jerbele de crini... Noimann se așeză din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am Înăbușit un zâmbet, În timp ce privirea sa rămăsese fixată În față. Am Încercat să ghicesc În tăcere cât timp va mai rezista până când va numi New York Times „Izvestia“ sau până când va pomeni de căderea lui Jayson Blair, ca dovadă a nimicniciei ziarului, asta În cel mai bun caz, și, În cel mai rău caz, a conspirației Împotriva americanilor harnici și cinstiți. Păi, cum, și să ratez relatarea sforăitoare a domnului Aaron Brown despre relatarea sforăitoare a domnului Frank Rich despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușarnici, La groapa ta, mișeii și viclenii, Și se vor bate-n piept cu pumni fățarnici, Slăvind lumina sfintelor vedenii, Mormântul tău, gemând, să se ridice Și duhul tău, țâșnind din veșnicie, Într-un năpraznic fulger să despice Pângăritoarea lor nimicnicie!” (Radu Gyr Mormântul Căpitanului) Cea mai dureroasă rană e cea primită de la proprii guvernanți care au condus și conduc destinele neamului, câinească vărsătură și josnici vânzători, băutori de sânge care neau despuiat țara de cele mai frumoase valori morale, intelectuale
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
așa-zise Case ale Domnului, de parcă Dumnezeu, Zeul sau Omphal nu ar fi pretutindeni și ar avea nevoie de anumite așezăminte, precum și de oameni specializați în intermediere! În aceste case înalte - concepute așa pentru a le induce un sentiment de nimicnicie - se adună, se-nchină laolată și audiază pasaje din cărțile lor sfinte, lălăite sau spuse-ntr-o altă limbă, pentru a fi îngreunată înțelegerea lor! Funcție de confesiune, casele sînt pline de desene, statui antropomorfe sau cuvinte, iar ei par spășiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
ca un om încrezător în victoria lui. Hideyoshi, însă, era mult mai prudent decât majoritatea oamenilor. Conform obiceiului său, închise liniștit ochii și intră într-o stare în care lumea nu-i era nici dușmană, nici aliată. Desprinzându-se de nimicnicia celor lumești, deveni el însuși inima universului și ascultă care era voința cerului. — Deja e aproape gata, murmură, cu un zâmbet apărându-i, în sfârșit, pe buze. Acel Sakuma Genba a ieșit la luptă, verde și crud ca un boboc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de filmat. Pe chipul lui e exaltare. Își întinde brațul și oprește camera. * Nimeni nu răspunde la apelurile ei telefonice după ajutor. Nimeni nu e acasă. Toată lumea s-a „spitalizat”, ca să o evite. Brusc, e atacată de un sentiment de nimicnicie. Amintirile copilăriei se năpustesc din nou asupra ei. Chipul tatălui. Lacrimile mamei. Durerea iese la suprafață. Groaza. Apele cresc, au cuprins-o până la gât acum. Îl aude pe tatăl ei urlând. Lasă-te păgubașă! De ce e atât de liniște aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ignoranță. în ce colț al acelei uriașe țări își va găsi nevasta și copiii? Care dintre toți locuitorii ei ar putea să-i dea vești despre ei? Zi de zi, pe măsură ce înainta spre nord, își dădea seama de propria lui nimicnicie, cu toate că nici chiar deșertul, cu imensitatea lui, nu reușise să-i creeze complexe în peste patruzeci de ani de viață. Acum se simțea minuscul, nu în fața măreției pământului, ci a josniciei acelora care îl locuiau, care fuseseră în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]