554 matches
-
sicriul cel negru în noaptea pământului - și pe pământ nu mai rămăsese decât suvenirea cea amară a Sofiei. Mi-am închis ochii și-am visat... ce?... Nu știu. Când i-am redeschis, eram singur în cimitiri. Luna revărsa printre arborii ninși și străluciți în haina lor argintie o lumină dalbă ca visul de vară, iar bătrânul cioclu arunca încet, nepăsător, melancolic bulgării ce sunau pe scândurile uscate ale sicriului. Un vis de moarte, de mormânt, iată tot. Când mă întorsei și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
argint. Era așa de tăcută și albă câmpia, era așa de rece și senin aerul, era așa de fierbinte și întunecat amorul meu! Mergeam cu ea alături, cu ea, care trecea, un suflet cald și tânăr de copilă, peste câmpia ninsă și bătrână... În acel moment vedeam în ea totul... idealul meu, îngerul meu, femeia mea. Femeia mea... când îmi imaginam că acea copilă dulce și blândă ce trecea alături cu mine putea să mă numească vrodată bărbatul ei, un farmec
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ori] zâmbetul ei mustrător și viclean, care părea că ghicește tot ce se petrece-n mine, își râdea de încercările mele. În fine ajunserăm la casă. Iute și grațioasă, ea sări nebunatec gardul și dispăru râzând prin arborii cei ninși ai grădinei, eu o urmai - și intrarăm prin ușa de din dos a casei, ce da în grădină, în tinda întunecoasă, în care lucea într-un colț gaura cheiei de la ușa camerei iluminate. Intrarăm înlăuntru. Lumina ce-o arunca căminul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceva! Capetele noastre prinsese foc, fața cea palidă a lui Ioan se-nroșise de-un roșu ofticos și bolnav, căci în inima lui fierbea amorul cel mare al națiunei. Mă dusei la Poesis. Noaptea era lucie și dalbă, aerul părea nins de razele cele argintii și înamorate * ale lunei, cari se pierdeau prin verdele întunecos a arborilor și tufișelor risipite din grădina ei. Mă așezai pe-o bancă și cugetam; D-zeu știe de ce eram trist! Cu mînele unite și lasate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vînez: mi-am cumpărat din orașul sibiric patine cu cari colind pe gheață nopți întregi, cu gândul apriat de-a mă rătăci, de-a da în apă... de-a muri. Adesea zbor astfel noaptea prin câmpiile de gheață, cu cojocul nins, încît par un om de zăpadă, zbor ca o viziune a Nordului ce vânează departatele stele înecate în Orient, neguri și stânci de gheață ce se ridică verzi cu fruntea ninsă în razele lunei. Adesea răsare lumina polară cu înmiitele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-se și strîngîndu-mi sufletul cu ghearele lui... Asta-i, asta-i ce doresc... Numai nimic nu jumătate, nimic nu meschin... totul întreg, sau să turbez de bucurie, sau să turbez de durere... Turbarea, iată idealul meu! Sania zbura pe stradele ninse și largi ale orașului, în aer clipea, ca o pleavă [de] diamante, câte un fulg de ninsoare, luna trecea în floarea chihlibarului pin nourii vineți, închegați p-ici, pe colo în bucăți rupte și negre, răriți și desfăcuți pe alte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui propriu din oglindă... Deși era cald în casă, mînele erau reci și degetele supte, încît aprinse într-o ceașcă de porțelan spirt de viorele, ca să-și încălzească mînele la flama vînătăroșie... Ieși în grădină să se primble pin cărările ninse, pin arborii desfrunziți cu ramurele-ncărcate de omăt și-i părea c-a fost bolnav... îi părea că e un reconvalescent ieșit pentru prima oară din camera lui de boală... Și se sorea în soarele de iarnă și parcă eternul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gând diavolesc mi-a trecut prin minte și știu că Ana n-are nicio vină și niciun amestec în toată povestea și totuși vreau s-o pedepsesc, lăsând-o singură de sărbători, 1 martie, cu ghiocei la Ana, cu ghiocei ninși, pentru că o fulguire ușoară s-a pornit prin oraș pe la amiază și-am cumpărat ghiocei aproape de la toate țigăncile, părându-mi-se mai frumoși cei rămași în alte coșuri și iarăși cumpărând, încărcat de ghiocei la poarta ei, nu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scopul de a Întări apărarea provinciei? — Nu, răspunse Kaisen, clătinând din cap. Katsuyori deveni și mai agitat. — Atunci, trebuie să fi existat vreun cusur În felul În care am Împărțit recompensele și pedepsele. — Nici unul, Își clătină din nou bătrânul fruntea ninsă. Prosternându-se la podea, Katsuyori fu cât pe ce să-l podidească lacrimile. În fața lui Kaisen, ferocele senior al războiului care se respecta atât de mult pe sine Însuși, nu putea plânge decât În pragul agoniei. — Nu plânge, Katsuyori, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pentru ce? Pentru ca un om sau doi să se îmbogățească din vânzarea aceasta de viață și de muncă omenească, pentru ca criminalii de rând să trăiască în lux și în desfătări, pe când soldații noștri mureau de goliciune și foame pe câmpiile ninse ale Bulgariei, pe când țăranii noștri lăsau care și boi întroienite în drum și-și luau lumea-n cap."137 În loc să declanșeze cercetarea vinovaților, pro curorul de la Turnu-Măgurele dă aviz de arestare a lui N.T. Moldoveanu, în vreme ce Mihălescu avea "imunitatea" din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
culoare, alb; da; facultate; feerie; fină; Frank Sinatra; frig, frumusețe; fulgi Crăciun; fum; gheață, frig; gheață; gingășie; haină; iarna; imaculat; îngheț; joacă; lemne; leu; lină; lopată; magnifică; mașină; minune; miracol; Moș Crăciun; multă; natură; nea, ninsoare; neagră; negru; nevoie; ninge; nins; orbire; pasăre; peisaj; nu-mi place; plăcere; praf; precipitații; primăvară; proaspătă; pufoasă; pufos; puhavă; răceală; răcoare; roșie; roșu; safir; schiuri; sclipire; severitate; snow; sport; stare de bine; stele; strălucitor; telefon; trist; tristețe; troiene; ud; umed; umedă; umezeală; ușoară; ușor; veselie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
împreună cu Adrian Marino și Romul Munteanu la „Cahiers roumains d’études littéraires” (1973). Între 1983 și 1989 activează la Secția culturală a Comitetului Central și la Consiliul Culturii și Educației Socialiste. I se decernează Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Clopotul nins (1971). Semnează scenarii și comentarii de film pentru scurtmetraje cu diverse teme: Enescu, Eminescu, Luchian, Lumea aztecilor. A colaborat cu versuri și articole la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Secolul 20” ș.a. Poemele cuprinse în placheta Liturghii negre, cele mai multe orientate spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
poetică lăsată în voie îi pune în mișcare comentariul, conducându-l către reprezentări solemne, către o «incandescență» a funcției verbale” (Gheorghe Grigurcu). SCRIERI: Liturghii negre, București, 1946; Enescu. Suită lirică, București, 1958; Poeme, București, 1963; Parabola focului, București, 1967; Clopotul nins, București, 1971; Secțiunea de aur, București, 1973; Message de Desnos, București, 1973; Poeme, București, 1974; Starea lirică, I-II, București, 1975-1984; Transfigurare - Remise en rêve, ed. bilingvă, tr. Sorina Bercescu, București, 1976; Lumea diafană, București, 1977; Întâlnire în oglindă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
accesibilă, ținând seama că acestea se alătură unei propensiuni spre apropierile cele mai insolite între domenii de obicei separate: „Spre zori, podul era unghi spart în infinit/ Ca-n faustiana pentagramă,/ Văzui oțelul cerului, în rouă, descălit/ Și-n cuiburi, nins, lunarul menestrel de scamă”. Ciclurile de poeme postume (Apollo, Eros, Ianus, Parce, Saturn, Castalii, Serapis) așază ermetic soarta individuală în matrice arhetipal-culturale. Fragmentele de jurnal și portretele din cartea Printre scriitori și artiști (1988) oferă, într-o formulare exactă, supravegheată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
o colină unde «o salcie plângătoare lăcrimează» și acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite: țărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi și bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crișanei, din jurul Aradului, din părțile Hălmagiului, atrași de minunea care a stârnit atâta vâlvă. Iată printre ei și doi cetățeni străini
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
în zări. Trag lin cu degetul pe sticlă Și măiestria s-a topit. Apare gingașă din pâclă O fată, un boschet umbrit. Amurg târziu... vuiește focul Boschetul, fata-n aur stins... Doar amintirea-și cată locul Pe drumul nesfârșit și nins. A fost odată primăvară, Au fost odată visuri dragi, Dar s-au topit ușor ca ceara, Ca arabescurile azi. Se schimbă toate-n lumea asta, Ne pare rău de ce-a fost ieri... C-un ceas în urmă, pe fereastră
Curierul „Ginta latină” by Anatol Ursu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2255]
-
altundeva conduce primul poem din recenta continuare a Netrăitelor. Intuiția e splendidă: ,Copil etern, nu mă lovi/ dacă nu simți acolo sus infernul./ Fumul absoarbe roșul precum ar respira,/ precum de sânge mi s-ar umple trupul./ Nervii luminii, munții ninși/ cunosc secretul amăgirii tale./ Așteaptă, zăbovind vei dobândi/ topirea treptelor spre mine.// Sufletul meu începe lin-nepriceput/ să te contemple, să te distrugă-n somn,/ în destrămare. Răgazul ce ți-l cer e viața,/ nădejdea mea oftată și durută./ Ești punctul
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
a lui 2009 - an care va rămâne în memoria culturii românești prin provocarea adusă declinului economic de către acel minunat Festival Internațional „George Enescu” - se încheia cu o seară destinată creației lui Ceaikovski. Prevestind această iarnă, inspirată parcă din vastitatea câmpurilor ninse ale stepei ruse, același alcătuitor enigmatic al programelor stagiunii bucureștene a repetat subiectul la sala Radio, de această dată avându-i drept protagoniști pe dirijorul bulgar Milen Nachev - invitat permanent ale formațiilor orchestrei și corului Radio - și pe binecunoscutul pianist
Ceaikovski - Nachev / Goi?i by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84239_a_85564]
-
singur, dur. Nu, n-am fost elitist de mic. Atît de avid eram să leg energii, încît am făcut, prin '80, un cenaclu clandestin, după cum scrie în dosarul meu de la CNSAS. Organizam un fel de întîlniri acasă, se numeau "Călărețul nins", pe linia călărețului albastru, Der Blaue Reiter - la expresioniști. Habar nu aveam ce înseamnă samizdat, întîlniri clandestine, eu atîta știam, că am rămas, împreună cu Tania, singurii repartizați în București și nu voiam să-i lăsăm pe navetiștii noștri prieteni să
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
La cuib, o rândunică, prin suflet, sboară lung Să legene sub streșini de vis și primăvară, Un basm cu munți de aur ce pururi se'mpung Păzind palat de zâne în asfințit de țară. Primăvară Livezi în floare, cucul, munți ninși, alt cuc, departe. Trec stoluri de balade, dumineci, prin cătun, Adună, fete, hora, încinsă'n plai străbun Și'nalță'n lume, cântec, de dincolo de moarte. Sfârșit de iarnă Cocorii țipă. Gheața din suflet mi se sparge. Pornesc spre țări de
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
bilet câteva stații: ,,Nenorociților,... să vă calce tramvaiu'... să n-aveți parte... (neinteligibil) ...să dea damblaua-n voi... să vă moară copiii (!!!)... să vă lingă pă bot câinii... Să... (ceva cu coliva)... Cerul foarte limpede deasupra munților, Luceafărul apărut, spinarea ninsă a Bucegilor roză sub palpitația vie a stelelor, jos ger, zăpada scârțâie puternic... Momentul în care C. trece peste pietroaiele vinete brăzdate de șuvițe albe de silex ale drumului și deschide portița de lemn ținând în brațe snopul tânăr de
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
pare rău, dar n-a crezut că, nu-i așa, că și tov. Dobre-i om, înțelege că, în fine, sincer speră că nu i-a făcut probleme, că a impresionat-o chiar că, vezi (către mine, mângâindu-mi obrajii ninși), noi am venit aici să privim ca la muzeu, dar dumnealui trebuie să, și zilnic, vai câtă durere mai este în lume și noi nu știm, ne bucurăm ca niște fulgi care fug întruna de uitare. Ascultând-o, inginerul își
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc e numai somnul! o, Bucuria - manuscris tremurînd, răcoroasă boare pe aorta lividă, așternutul fragilei întrupări îți evocă odele semințiilor lăudîndu-ți ivirea! oxidat saxofon, trandafir nins dăruit ca o petardă secretă amurg fără filosofie - nu are nevoie de sfinți metafizica ea există grație nuferilor ofeliei. din aforisme și glosse trăim în poarta Împăratului implacabil imposibilului găsindu-i sinonime posibile, cînd jocul rămîne joc sub efemeride luminații
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
pajiște acolo. cineva împarte binecuvântări cu gura plină de nisip. și cobori, mai jos de râsul tău, mai jos de ape și pentru ca totul să fie foarte frumos cineva aruncă în urma ta un câine. îl privești. nu te oprești și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci și cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc de mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori, cu un câine, și nimeni nu află. implorând, așa, cu genunchii înveliți în nori, să apuce cineva
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]