1,199 matches
-
Câmpia Salontei. De tip aluvial-subsidentă, cu altitudini de 98- 100 m în nord și de 90 - 95m în centru și sud, ea este foarte netedă. La Cefa altitudinea câmpiei joase variază între 80 și 100 m, având specific prezența depozitelor nisipoase în care cantonează primul nivel freatic. Climatul este de factură continentală, mai puțin excesiv decât în interiorul arcului carpatic. Curenții generalii de aer sunt cei de origine atlantică, ceea ce conferă zonei o umiditate mai accentuată. Valorile medii termice lunare se mențin
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
perioada medievală. Fagi, stejari, și alte esențe de foioase constituie o treime din păduri; pădurile de conifere sunt în creștere ca urmare a reîmpăduririlor. Molidul și bradul predomină în munții de sus, în timp ce pinul și laricele se găsesc în sol nisipos. Există multe specii de ferigi, flori, ciuperci, și mușchi. Peștii abundă în râuri și în Marea Nordului. Printre animalele sălbatice, se găsesc cerbul, mistrețul, muflonul, vulpea, bursucul, iepurele, și un număr mic de castori. Diverse păsări migratoare străbat Germania primăvara și
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
castel. Malul de nord este în afara limitelor pentru civili. În vadul acela este ,Restaurantul Vaporului Vechi”. Casa de bătrânețe a lui Yi este acum restaurată și continuă în partea estică a restaurantului, lângă autostradă. Malul nordic este puțin adânc și nisipos cu o plajă mare. Malul de sud este în cea mai mare parte stâncos. Prima divizie condusă de Konishi Yukinaga a continuat înaintarea spre nord jefuind localitățiile Pyongsan, Sohung, Pungsan, Hwangju, și Chunghwa pe drum. La Chunghwa, divizia a treia
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
cursul superior al Nistrului și sub barajul Novodnestrovsc. Duce o viață asemănătoare cu zglăvoaca comună. Este o specii de apă dulce, trăiește în râuri și lacuri de joasă altitudine cu apă rece, limpede, curată, bine oxigenată, cu fundul pietros sau nisipos. Este moderat eurihalină, și poate fi găsită și la gurile râurilor în ape salmastre. Felul de viață este bentonic; peștele trăiește mai mult izolat și rareori înoată, fiind mai mult sedentar. Este fotofob, și are un vârf maxim de activitate
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
țărmului depășește 100 km. Insula Nsumbu se află la o distanță de 1 km SV aceasta. Principalele așezări de pe insulă sunt Chilubi (cea mai populată), Muchinchi, Chiwanangala (reședința șefului de trbi omonim) și Santa Maria, o misiune catolică. Datorită solului nisipos care domină insula, agricultura nu este dezvoltată. În schimb, activitatea de bază a localităților o reprezintă pescuitul.
Insula Chilubi () [Corola-website/Science/316143_a_317472]
-
foile de căptușeală etc. Metalele (oțel, fontă, fier)se folosesc pentru construcțiile portante (poduri, clădiri industriale) și ca armătură. Materialele de construcție se produc în întreprinderile industriei materialelor de construcție. Materia lor primă se extrage din zăcăminte nemetalifere carbonatice, argiloase, nisipoase, de gresie, de roci eruptive și metamorfice.
Materiale de construcție () [Corola-website/Science/311341_a_312670]
-
leagă martorul de panta lină a Dealului Dubas. Această limbă este tăiată de un șanț. Pe locul unde se află valul din spatele șanțului, pământul prezintă urme de arsură de la un incendiu (bucăți de lut ars) și lespezi de gresie silicioasă nisipoasă. Alte resturi arheologice nu s-au găsit în afară de două fragmente ceramice atribuite perioadei feudalismului dezvoltat (sec. XV-XVI). Acest obiectiv arheologic se află înregistrat în colecția Muzeului Județean Botoșani cu numărul de inventar P. 53. În răspunsul la chestionarul Odobescu, ms.
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
se lua intern, deoarece provoacă gastroenterite, ridică tensiunea arterială, iar în cantități prea mari, paralizează centrii nervoși. Arnica este răspândită în Europa, Asia și în zonele temperate ale Americii de Nord. Există circa opt varietăți ale plantei. Cresc de regulă în sol nisipos și pietros în zone deluroase, dar și pe pajiștile muntoase cu mult soare, dar până la o altitudine maximă de 2500 de metri. "Arnica montana" este denumirea științifică a plantei, dar planta are și o multitudine de denumiri populare ca: podbal
Arnică () [Corola-website/Science/306687_a_308016]
-
cea mai apropiată stație de cale ferată Bucovăț - 36 km. Distanță până la traseul național auto din apropiere - 22 km. În oraș se află cea mai mare cruce din Republică Moldova. Proveniență denumirii Nisporeni este legată de caracteristicile solului care este nisipos în multe locuri. A doua versiune este legată de o legendă conform căreia primul om așezat pe aceste locuri îl chema Nicipor (sau Nisipor) de unde și numele localității. În latină, toponimic denumirea ar suna că: Nisporenium, Nisporenae, Onisiphorium, Onisiporium, Onisiphoropolis
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
aspectul unei curgeri noroioase. Prin eroziunea laterală a unor ueduri vecine se formează o întinsă câmpie de eroziune, acoperită cu aluviuni (glacisuri) pe care apele divaghează. Zonele din avalele acestor câmpii de eroziune se caracterizează prin predominarea conurilor de împrăștiere nisipoase, cu dune și brațe părăsite, unde stagnează uneori bălți, ("maaders", în Sahara). Relieful de acumulare este prezent în cuvete endoreice. Materialele cărate de șiroire și de ueduri dau naștere unor câmpii de acumulare. Acumulările constituite din materiale grosiere, ce se
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
mai variate și mai complexe, ocupă în regiunile aride și semiaride suprafețe de sute sau mii de kmp. Asemenea acumulări în Sahara poartă numele de erg, kum în Asia Centrală, iar în unele țări arabe denumirea de nefud. Pe întinsul acumulărilor nisipoase apar o serie de forme, de la riduri și dune elementare până la depresiuni alungite sau îngrămădiri deluroase de nisip. Mai dese sunt barcanele unite între ele, formând dunele în W transversale față de vânt. Prin alungirea treptată a uneia din proeminențele laterale
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
aride la climate semi- aride unde apa este , în general, lipsesc sau în zonele arctice , alpine , unde apa nu este disponibil în formă lichidă , care au nevoie plantele . Deficitul de apă poate , cu toate acestea , la fel ca în solurile nisipoase ( capacitate low - holding de apă ) , sol argilos (material compactat , apa curge superficial de la ), sau chiar cu calcar , de asemenea, din cauza naturii a solului ( de multe ori mai multe șanțuri și fisuri , apa se scurge repede ) . Formele de adaptare la deficitul
Xerofite () [Corola-website/Science/331922_a_333251]
-
canion. Partea superioară a bazinului, în limitele Podișului Moldovei de Nord și ale Câmpiei Cuboltei, are altitudi de 150-250 m. Cele mai mari altitudini sun pe afluentul Cula, unde ating cote de 250-300 m. La temelia bazinului se află roci nisipoase, cretă, marnă din perioada cretacică, acoperite cu un strat de roci calcaroase și lutoase de origine tortoniană. Cuvertura tortoniană este prezentată de argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte - cenușii de pădure. În cea mai
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
cu lungimea de până la 2 km, se observă prima terasă cu o lungime de 0,3-1,5-2,4 km, cu treapta domoală, mai rar abruptă, de 2-9 m înălțime și cu o suprafață netedă. Versanții și terasele sunt din roci nisipoase și argilo-nisipoase, predominant valorificați în agricultură, în cursul inferior al râului (în aval de s. Mășcăuți) acoperiți cu păduri de stejar și carpen. Între satele Clișova cu Isacova și la 1 km în aval de or. Orhei sunt frecvente alunecările
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
km în aval de or. Orhei sunt frecvente alunecările de teren. Lunca este bilaterală, insulară, prezentă pe ambele maluri, în cursul superior și pe multe sectoare din aval devine îngustă (50-100 m.), uscată, cu vegetație de pajiște, constituită din argile nisipoase. În cursul mediu albia este lată (1,0-1,3 km), predominant înmlăștinită, acoperită cu trestie și rogoz, între satele Mălăiești și Brăviceni prezintă o mlaștină desecată tipică. Suprafața luncii constituită din roci argilo-nisipoase nu este netedă, fiind întretăiată de mulți
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
și în cursul inferior al râului cu prundiș și nisip, deseori pietros. Malurile sunt abrupte având înălțimea de 0,5-1,0 m, în multe locuri cresc până la 2-4 m și se contopesc cu versanții văii. Malurile sunt constituite din argile nisipoase, până la s. Ordășei înierbate, în aval de sat cu desișuri de arbuști. Observațiile aspra regimului hidrologic se efectuează la posturile hidrometrice Bălți (1940-prezent), Florești (1928-1962), Căzănești (1945-1980), Jeloboc (din 1923 până în prezent). Materialele observațiilor sunt publicate în edițiile respective ale
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
cariere aflate foarte aproape de țărm. Morfologia reliefului și solului insulei este rezultatul acțiunii concurente ale activității tectonice și eroziunii eoliene și pluviale. Solul fertil care acoperă formațiunile de relief ale insulei are un strat relativ subțire cu o compoziție preponderent nisipos sau calcaros, existând zone unde pierderea de teren fertil prin eroziune duce la apariția unor zone aride, nevalorificabile din punct de vedere agricol. O caraceristică a resurselor naturale din insula Brač este aceea a volumului redus al resurselor de apă
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
în popor burete de rouă, din încrengătura Basidiomycota, în familia Marasmiaceae și de genul "Marasmius", este o specie de ciuperci comestibile saprofită, descompunând resturi vegetale. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri de preferință nisipoase la marginea de păduri, de-a lungul drumurilor de țară, cel mai mult în zone ierboase, pe pajiști, prin luminișuri, deseori prin grădini și parcuri, de la deal până la munte, din mai până în octombrie (noiembrie). Adesea oară se uită, că unul
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
spatele materialului este activat cu apă. Acest material poate fi aplicat pe orice suport cu suprafața plana, lemn (osb/pâl ), sticla, metal, plastic, tencuiala, lavabila, etc. TEX-WALL LATEX (340 g/mp) - acest material îl găsim în trei variante (periat maț ; nisipos maț ; fibre maț) și permite decorarea pereților expuși unui regim de viață tumultos (săli de așteptare cu banchete / scaune ; săli de clasă ; spatiipublice ; magazine). Adezivul pentru aplicare este livrat separat. OUT-WALL LATEX (304 g/mp) - este recomandat pentru amenajările exterioare
Fototapet () [Corola-website/Science/333757_a_335086]
-
data de 31 iulie 1882 (după calendarul evreiesc - 15 Av 5642 "Hey-Tarmav" ) primele 17 familii de coloniști au luat în primire locul. După prevederile inițiale, ei urmau să lucreze pământul în colectiv, fără să-l împartă între ei. Solul era nisipos, iar aprovizionarea cu apa era dificilă: izvorul Eyn Qara, după care se numea locul în arabă putea furniza numai apă pentru lucrările de construcție, abia mai pe urma putându-se sapă prima fântână. În noiembrie 1882 au sosit la lucru
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
două cuvinte latine ("(" = cortină, văl și ' = ridat). El este o ciupercă comestibilă denumit în popor ciupercă țigănească sau văloasa țiganilor. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, crescând în grupuri sau cercuri de vrăjitoare pe soluri acide și nisipoase în păduri de conifere, mai ales sub molizi și pini, cam rar în cele foioase, în locuri însorite de la deal la munte, din (iunie) iulie până în octombrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
sunt de fapt o câmpie înaltă colinară, situată în apropierea râului Nistru. Albiile și luncile râului sunt adânc conturate și de obicei au pante line, întinse, și coline înalte. Altitudinea variază de la 120-160 metri. Solul deosebit din Purcari, cu textură nisipoasă și lutoasă în a cărei compoziție intră un element rar, rubidiul, favorizează obținerea de vinuri de culoare specifică, de la purpuriu la roșu intens, mergând până la roșul întunecat, aproape negru. Principale soiuri de viță de vie care se cultivă la Purcari
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
datează din anul 1117. Există câteva ipoteze ale semnificației numelui. Una din ele se referă la cele șapte bălți sau mici lacuri ce au existat în zonă în perioada medievală. Altă ipoteză se referă la bălți situate într-un ținut nisipos ("argilă nisipoasă"). Alții interpretează numele Zaventem ca pe reconfigurări ale expresiilor "zeven tommen" (însemnând "șapte tumuli galo-romani") sau "zaaivelden" (însemnând "câmp pentru semănat"). Istoria localității Zaventem datează din neolitic și epoca romană. Examinarea unor morminte străvechi a dovedit că zona
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
anul 1117. Există câteva ipoteze ale semnificației numelui. Una din ele se referă la cele șapte bălți sau mici lacuri ce au existat în zonă în perioada medievală. Altă ipoteză se referă la bălți situate într-un ținut nisipos ("argilă nisipoasă"). Alții interpretează numele Zaventem ca pe reconfigurări ale expresiilor "zeven tommen" (însemnând "șapte tumuli galo-romani") sau "zaaivelden" (însemnând "câmp pentru semănat"). Istoria localității Zaventem datează din neolitic și epoca romană. Examinarea unor morminte străvechi a dovedit că zona a fost
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe langă afine), "Leccinum quercinum" (crește sub stejari), "Leccinum roseofracta" (trăiește sub mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special sub mesteceni), "Leccinum thalassinum" (se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut), "Leccinum versipelle" (crește în în păduri și parcuri, pajiști sub mesteceni, păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]