2,751 matches
-
drepturilor și obligațiilor a instituțiilor(inclusiv a Regelui)reducând puterea de apreciere a alegerilor făcute de înalții oficiali ai Statului introducând un principiu de responsabilitate instituțională. Echilibrul de putere între Camera Deputaților și Senat, se înclina în favoarea Senatului ce colecta nobilimea(statul avea categoriile fixe din care Regele putea alege Senatorii). Treptat Camera a căpătat o importanță mai mare în funcție de dezvoltarea burgheziei și consensului prin care aceasta trebuia sa ofere siguranță clasei politice, atât necesitatea de a produce o legislație ce
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
fost membri P2. Propaganda Due a fost fondată la Turin în 1877 cu numele de „Propaganda Masonică”, sub obediența Marelui Orient al Italiei. Loja era deseori frecventată de politicieni și oficiali guvernamentali din întreaga Italia, precum și de membri proeminenți ai nobilimii din Piemont. Masoneria italiană a fost scoasă în afara legii de regimul fascist al lui Benito Mussolini, dar a renăscut după al doilea război mondial sub influența S.U.A.. După al doilea război mondial numele lojei a fost schimbat în Propaganda Due
Propaganda Due () [Corola-website/Science/326068_a_327397]
-
a dus pe Eduard și pe fratele său Alfred în Normandia pentru a scăpa de invazia daneză din Anglia. După o încercare nereușită de a-l îndepărta de pe tronul Angliei pe Harold Picior-de-Iepure în 1036, Eduard se reîntoarce în Normandia. Nobilimea anglo-saxonă l-a invitat pe Eduard înapoi în Anglia în 1041 unde domnea fratele său vitreg, Harthacanute (fiul Emmei și al lui Knud cel Mare). După moartea acestuia la 8 iunie 1042 Eduard accede la tron. Eduard a fost încoronat
Eduard Confesorul () [Corola-website/Science/312678_a_314007]
-
Bogătașul Ilia"” (1805), publică două comedii satirice: „"O prăvălie la modă"” (1806) și „"Lecție dată tinerelor fete"” (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societății parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale. Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toți cetățenii, îndeplinirea cinstită a datoriei cetățenești fața de stat, indiferent de originea nobilă sau plebee : Trăind în ultima perioadă a vieții izolat de frământările politice și sociale ale epocii, el lucrează, începând din 1812
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
vin la Rîul cel mare „ca să-l înduplece, să le asculte durerile și chinurile multe”. Dar curând își dau seama că jalba lor este zadarnică: Morala fabulei este concludentă: În fabula-pamflet „"Cioara și găina"”, Krîlov a demascat falsul patriotism al nobilimii ruse reacționare, care a pactizat cu dușmanul pentru a se pune la adăpost, căutând să tragă profituri de pe urma cotropirii napoleoniene. Acești renegați, trădători de patrie, înfățișați în fabulă sub chipul Cioarei, au rămas în Moscova ocupată de Napoleon, dar în
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
X-lea. Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia mai ușor de cetate, dar nu a reușit
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
declarat în favoarea lui Carol ca rege, dar la 15 iunie în același an, un alt grup de consilieri a adus un omagiu lui Cristian. Pe 20 noiembrie, Carol a fost încoronat ca rege al Norvegiei în Trondheim. Cu toate acestea, nobilimea suedeză a luat măsuri pentru a evita un război cu Danemarca. În iunie 1450, Consiliul suedez l-a forțat pe Carol să renunțe la cererea sa în Norvegia pentru regele Cristian. Problema succesiunii norvegiene a fost decisă între Danemarca și
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]
-
a cuprins episoadele dramatice, cum ar fi asasinarea lui Nikolai Bobrikov, guvernator-general al Finlandei, în 1904. Înainte de alegerile din 1907 puterea legislativă în Marele Ducat a fost investita în congresul moșiilor o instituție de varsta veche formată din patru moșii (nobilimea, clerul, târgoveții și țăranii) care decurg din perioada dominației suedeze și reprezentând doar o mică parte din oameni.Acest tip de instituție a devenit destul de vechi din primii ani ai secolului ÎI, nevoia de reformă fiind prin urmare autentică. Noul
Alegeri legislative în Finlanda, 1907 () [Corola-website/Science/319678_a_321007]
-
XIV-lea, însemna că Orléans deținea o poziție slabă. Conținutul testamentului a devenit cunoscut înainte de moartea regelui Ludovic al XIV-lea și diverse facțiuni au început deja lupta pentru a dobândi suporteri. Orléans s-a bucurat de sprijinul multora din nobilimea franceză veche ("noblesse d'épée"), descendenți din cavaleri medievali, spre deosebire de "noblesse de robe", noua aristocrație a recent înobilaților avocați și funcționari publici. Ludovic al XIV-lea a exclus de multe ori "noblesse d'épée" de la guvernare în favoarea burgheziei de rând
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
a Arpadienilor. Aceasta este înlocuită cu o dinastie de origine franceză a cărei ”regi sunt prea devotați Papei și învățați cu structura feudală”. Persecuția românilor atinge apogeul în timpul regelui Carol Robert de Anjou. Românii nu mai sunt acceptați în rândul nobilimii decât dacă trec la catolicism. In aceste condiții, “multe familii de cneji ori trec munții către Valahia sau Moldova”, ori dacă rămân decad și ajung într-o primă fază în rândul țaranilor liberi pentru ca mai apoi să ajungă iobagi (șerbi
Listă de familii nobile românești din Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/309643_a_310972]
-
toleranță a lui Iosif al II-lea și procesul de schimbări consecutive au ajuns și în Regatul Ungariei, care se afla și el sub dominație habsburgică, dar s-au desfășurat aici într-un ritm lent. Autonomia largă de care beneficia nobilimea l-a împiedicat pe împărat să-și pună aici în practică reformele în toate domeniile. Asa au fost frânate în acea perioadă în Ungaria și reformele sale privitoare la evrei. Speriat de amenințările de răzmeriță din 1790 Iosif al II
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
au fost finanțate în general de donații la nivel local, donatorii fiind personalități locale cu situație financiară bună, familiile victimelor războiului din Vendée, preoții și enorișii parohiilor rurale din zonă și asociațiile care se ocupau de memoria victimelor din Vendée. Nobilimea locală a finanțat un număr important din vitralii: contesa de Bernard a donat vitraliile bisericii La Madeleine din Angers, marchizul de Civrac pe cele ale bisericii din Beaupréau iar marchizul de Dampierre pe cele din Loroux-Béconnais. Niciun vitraliu nu a
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
de ciumă din 1348. Împrejmuirile au continuat în secolul al XV-lea și au luat avânt în perioada Tudorilor, fiind cauzate de cererea tot mai mare de lână pe piață. Apariția acestui fenomen a însemnat renunțarea unei părți însemnate a nobilimii la sistemul câmpurilor deschise și trecerea la noul sistem al împrejmuirilor - unul dintre elementele cele mai importante și mai discutate din istoria agrară a Angliei la sfârșitul evului mediu și în perioada de trecere de la feudalism la capitalism. Împrejmuirile însemnau
Fenomenul împrejmuirilor () [Corola-website/Science/312156_a_313485]
-
cu forța a țăranilor de pe loturile lor, pentru a lărgi suprafața pășunilor. Faptul acest constituia un abuz. Limitarea drepturilor de folosință comună a țăranilor asupra unor părți de moșie micșorase și interesele lor comune, solidaritatea lor în rezistența împotriva abuzurilor nobilimii. Izolați, ei erau mai ușor deposedați de lotul lor. Alungarea cu forța a țăranilor de pe moșii a accelerat ruinarea majorității țărănimii engleze, proletarizarea ei, dizolvarea completă a raporturilor de dependență feudală și a deschis larg calea pentru trecerea la sistemul
Fenomenul împrejmuirilor () [Corola-website/Science/312156_a_313485]
-
lui Cazimir, datorită lipsei de moștenitori, tronul Poloniei a fost ocupat de monarhi din casa Anjou, luând sfârșit, astfel, perioada Piaștilor. În anul 1370 Ludovic I al Ungariei a fost încoronat ca rege al Poloniei. În timpul domniei sale a început supremația nobilimii în viața politică a țării. Nobilimea a primit primul privilegiu general în Košice, în 1374. După moartea lui Ludovic d'Anjou, în 1382, a început cea mai lungă perioadă de interregn din istoria Poloniei. În cele din urmă, fiica lui
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
tronul Poloniei a fost ocupat de monarhi din casa Anjou, luând sfârșit, astfel, perioada Piaștilor. În anul 1370 Ludovic I al Ungariei a fost încoronat ca rege al Poloniei. În timpul domniei sale a început supremația nobilimii în viața politică a țării. Nobilimea a primit primul privilegiu general în Košice, în 1374. După moartea lui Ludovic d'Anjou, în 1382, a început cea mai lungă perioadă de interregn din istoria Poloniei. În cele din urmă, fiica lui Ludovic, Jadwiga de Anjou, a fost
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
și emigrarea evreilor a adus beneficii într-un stat în curs de dezvoltare. Cea mai mare creștere a numărului evreilor a avut loc în secolul XIX, când ei au constituit 7% din întreaga populație poloneză. În general, regii Poloniei și nobilimea erau amabili cu evreii, pe când țărănimea și Biserica Romano-Catolică nu. În timpul existenței statului unit polono-lituanian, în secolul al XVI-lea Polonia a devenit monarhie electivă, a cărui rege era ales pe viață. La moartea acestuia se organizau alegeri. Această situație
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
moștenitor. Nefiind stabilită nici o metodă de alegere a regelui, în această eventualitate, a fost nevoie de mai mult timp pentru a decide metoda de alegere a noului rege. În final, după lungi dezbateri, s-a decis să se permită întregii nobilimi poloneze să aleagă un nou rege. Nobilimea s-a adunat în Varșovia și a votat într-o „alegere liberă”, vot ce s-a efectuat după moartea regelui. Primele alegeri poloneze au avut loc în 1573. Patru oameni au fost candidați
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
a regelui, în această eventualitate, a fost nevoie de mai mult timp pentru a decide metoda de alegere a noului rege. În final, după lungi dezbateri, s-a decis să se permită întregii nobilimi poloneze să aleagă un nou rege. Nobilimea s-a adunat în Varșovia și a votat într-o „alegere liberă”, vot ce s-a efectuat după moartea regelui. Primele alegeri poloneze au avut loc în 1573. Patru oameni au fost candidați pentru rege: Henric de Valois ("Henryk Walezy
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
de Valois a părăsit tronul Poloniei după doar patru luni de domnie, după ce a primit vestea morții fratelui său, care l-a numit moștenitor. Henric a devenit rege al Franței sub titlul de Henric III. Această mișcare a surprins majoritatea nobilimii, deoarece în timpul conducerii lui Henric economia Poloniei s-a dezvoltat. După 1569 uniunea statală polono-lituaniană a suferit o serie de invazii tătărești, care aveau drept scop a prăda, a jefui și a prinde sclavi. Zona limitrofă de la sud-est a fost
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
August II Mocny"), Stanisław Leszczyński, August al III-lea și Stanisław August Poniatowski. Statul polono-lituanian de după Uniunea de la Lublin a reprezentat un contrapunct interesant în perioada monarhiilor absolute din Europa Occidentală. Sistemul său politic cvasi-democratic, numit „libertatea de aur a nobilimii”, a reprezentat o situație politică fără precedent în istoria Europei. Din nefericire, luptele puternice dintre nobilimea mai săracă, magnații ("panii") și regii aleși au subminat valorile cetățenești și au erodat, treptat, autoritatea și puterea guvernului. După seria războaielor pustiitoare din
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Uniunea de la Lublin a reprezentat un contrapunct interesant în perioada monarhiilor absolute din Europa Occidentală. Sistemul său politic cvasi-democratic, numit „libertatea de aur a nobilimii”, a reprezentat o situație politică fără precedent în istoria Europei. Din nefericire, luptele puternice dintre nobilimea mai săracă, magnații ("panii") și regii aleși au subminat valorile cetățenești și au erodat, treptat, autoritatea și puterea guvernului. După seria războaielor pustiitoare din secolul XVII (cele mai notabile fiind Răscoala lui Bogdan Hmelnițki și Potopul), Polonia-Lituania a devenit un
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
a 3-a și a 4-a " Crónicas Breves de Santa Cruz de Coimbra" s-au descoperit fragmente dintr-o gestă a lui Afonso Henriques. Ciclul epic despre Afonso Henriques ne prezintă un erou crud, pradă instinctelor, adevărata întruchipare a nobilimii războinice din secolul al XII-lea în lupta cu leonezii, cu clerul și cu arabii. Curtea portugheză, focar literar Începând cu regele Afonso al III-lea, care și-a fixat capitala la Lisabona a adus cu sine pedagogi francezi cărora
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
-ul bărcii infernului), plugarul, care, ca și seniorul, se consideră fiul lui Adam, se plânge: „Noi suntem viața oamenilor și moartea vieților noastre”. În "Romagem de Aravados", Joao Murtinheira îndrăznește să-l acuze pe Dumnezeu că-i persecuta pe săraci. Nobilimea este aspru biciută pentru înfumurarea ei și mai ales pentru pretenția de a trăi trândăvind pe spinarea altuia în "Farsă dos Almocreves" (Farsă birjarilor). Gil Vicente, poet Multe din auto-urile lui Gil Vicente pot fi luate drept poeme dramatizate
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
între Inteligență, Voința și Timp, care vor să treacaă râul Morții, si Rațiune, care le împiedică trecerea pentru că nu au dat drept obol decât păcate. Aceștia insistă încercând să demonstreze nemurirea Sufletului. Discuțiile prilejuiesc o critică virulenta a clerului, a nobilimii și a evreilor, indubitabil inspirată de ideile lui Erasm, amintind-o, prin violență și adresa sa, pe cea făcută de Gil Vicente. Acum se remarcă și Sá de Miranda. Licențiat în Drept, Sá de Miranda întreprinde, în 1526, o lungă
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]