450 matches
-
este "starc-", nominativul său singular fiind "starac", dar în cursul declinării "a" cade: "starca" „bătrânului” (genitiv), „pe bătrân” (acuzativ). În cazul rădăcinilor de feminine terminate cu două consoane, acest "a" apare la genitiv plural între cele două consoane: rădăcină "sestr-", nominativ singular "sestra" „soră”, genitiv plural "sestara". Cuvintele masculine terminate cu "-ao", "-eo" sau "-io" [ex. "čitao sam" „am citit” (subiect masculin), "anđeo" „înger”, "cio" „întreg”] erau cândva în istoria limbii terminate cu un "l" dur ("čital", "anđel", "cil") care a
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cursul declinării, / b/ alternează cu perechea sa surdă /p/. Aceasta apare atunci când cade /a/ dintre /b/ și /t͡s/, acesta din urmă fiind surd și asimilându-l pe /b/: "vrapca" (genitiv singular). Unele consoane aflate la sfârșitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfârșitul rădăcinii unui verb își schimbă natura sub influența unei vocale cu care începe o desinență sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Accentul care cade pe una din silabele unui cuvânt are în limba croată
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
femeie” / "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silabă lungă neaccentuată se poate găsi numai după o silabă accentuată. După cum se vede din exemplul precedent, caracterul accentului și durata vocalelor au valoare funcțională, bunăoară să diferențieze, ca aici, două cazuri: nominativul singular de genitivul plural. Locul accentului are de asemenea valoare funcțională (vezi Declinarea adjectivelor). Sunt și cuvinte care nu primesc niciodată accent, și altele care uneori se accentuează, alteori nu. Prima categorie o formează encliticele, adică pronumele personale neaccentuate, formele
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
mare decât româna, cazurile substantivelor, adjectivelor și pronumelor, precum și persoanele verbelor distingându-se mai bine prin desinențe. Substantivele pot fi de genul: Aceasta se caracterizează prin șapte cazuri, iar substantivele sunt grupate în patru clase de declinare, după terminația de la nominativ singular. Iată declinarea a patru substantive regulate din două clase de declinare cu numărul cel mai mare de substantive. Observații: Adjectivele propriu-zise sunt clasificate în mod tradițional în: Adjectivele pot avea două forme, scurtă sau lungă. Cea scurtă se caracterizează
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
patru substantive regulate din două clase de declinare cu numărul cel mai mare de substantive. Observații: Adjectivele propriu-zise sunt clasificate în mod tradițional în: Adjectivele pot avea două forme, scurtă sau lungă. Cea scurtă se caracterizează prin terminația consonantică la nominativul masculinului singular, iar cea lungă prin terminația "-i" la același caz: Aproape toate adjectivele calificative au ambele forme, cea lungă fiind obținută prin adăugarea lui "-i" la forma scurtă: "smeđ" > "smeđi" „maro”. În cazul lor, forma scurtă este numită și
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
și la cel superlativ relativ (vezi mai jos) - numai formă lungă. Gradul comparativ de superioritate se formează cu sufixe: Comparația se construiește cu termenul de comparație la genitiv cu prepoziția "od" ("Kamen je tvrđi od zemlje) sau cu conjuncția "nego" + nominativ: "Kamen je tvrđi nego zemlja „Piatra este mai tare decât pământul”. Sunt și adjective al căror comparativ este neregulat prin faptul că are altă rădăcină decât adejctivul la gradul pozitiv: "dobar - bolji" „mai bun”, "zao - gori" „mai rău”, "velik - veći
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
naj-": "bliži" „mai apropiat” > "najbliži" „cel mai apropiat”. Sunt posibile trei construcții cu grupul de termeni dintre care se distinge unul prin atributul adjectival la superlativ: Dăm mai jos ca exemplu declinarea unuia dintre tipurile de adjective regulate: Observații: La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Pronumele de politețe este "Vi", scris de obicei cu inițială majusculă. Formele accentuate se folosesc: La instrumental, persoana
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
de la: Pe lângă cele simple (exemplele de mai sus) se mai formează adverbe și prin compunere: Adverbele de mod, de cantitate și unele de timp și de loc au grade de comparație. Comparativul de superioritate are forma comparativului adjectivelor corespunzătoare la nominativ neutru singular, iar superlativul relativ de superioritate se formează cu același prefix. Exemplu: "brzo" „repede” > "brže" „mai repede” > "najbže" „cel mai repede”. Câteva adverbe au drept comparativ alt cuvânt: "mnogo" „mult” - "više" „mai mult”, "malo" „puțin” - "manje", "loše = zlo" „rău
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
și eu” (subiect exprimat și prin pronume). Cu predicatul exprimat prin verbele "biti" „a fi” și "imati" cu sensul „a exista” folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal. Numele predicativ, dacă este o parte de vorbire nominală, poate fi nu numai la nominativ (ex. "Ja jesam vještac" „Eu chiar sunt vrăjitor”), ci și la alt caz. Cu verbul copulativ "biti" poate fi
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal. Numele predicativ, dacă este o parte de vorbire nominală, poate fi nu numai la nominativ (ex. "Ja jesam vještac" „Eu chiar sunt vrăjitor”), ci și la alt caz. Cu verbul copulativ "biti" poate fi: Cu alte verbe copulative, de exemplu "postati" „a deveni”, numele predicativ poate fi la instrumental fără prepoziție: "Zidovi su postajali sve
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
iar la formele verbale la care se folosește participiul activ, acordul se face și în gen: "Gazdarica je ustala" „Stăpâna casei s-a sculat”. Lipsește însă acordul în construcția prezentativă cu pronume demonstrativ ca subiect, care rămâne invariabil, la neutru nominativ singular, și predicatul nominal cu verbul copulativ "biti": "Ovo je moj drug" „Acesta e colegul/tovarășul meu”, "No, to bi bila lijepa parada!" „Ei, asta ar fi o paradă frumoasă!”. Complementul direct este în general la acuzativ, ca în română
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
a ceea ce numește complementul: "Čovjek ima snage onoliko koliko mora imati snage da bi izdržao do svojega kraja" „Omul are atâta putere, câtă putere trebuie să aibă ca să reziste până la sfârșitul său”. Complementul indirect poate fi la diferite cazuri, în afara nominativului și vocativului, în funcție de regimul verbului regent: În privința complementului circumstanțial de loc exprimat prin substantiv sau pronume, este de menționat folosirea cazurilor acuzativ și locativ. Primul se folosește cu verbe care exprimă deplasarea spre un loc, al doilea - cu verbe care
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
se întâlnesc două consoane identice, în general rămâne numai una din ele. Deseori identitatea se creează prin asimilare. Exemple: Sunt și căderi de consoane nemarcate în scris, în general în derivate relativ recente: Unele consoane aflate la sfarsitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfarsitul rădăcinii unui verb se palatalizează, adică își schimbă locul de articulare spre regiunea palatala a gurii, sub influența unei vocale cu care începe o desinența sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Câteva exemple de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
posla" „al/a/ai/ale trebii”, formele de feminin "veselă" „veselă” și "radila". Aceasta alternanta are loc în unele cazuri și în interiorul cuvintelor, de exemplu în cele derivate cu sufixul de agent "-lac", la care l se păstrează numai la nominativ singular și la genitiv plural, la restul formelor cazuale trecând în o: "nosilac" „purtător”, "nosilaca" „al/a/ai/ale purtătorilor”, dar "nosioca" „al/a/ai/ale purtătorului”, "nosioci" „purtători” etc. În general, între consoanele unor grupuri finale de cuvânt neobișnuite
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
în o: "nosilac" „purtător”, "nosilaca" „al/a/ai/ale purtătorilor”, dar "nosioca" „al/a/ai/ale purtătorului”, "nosioci" „purtători” etc. În general, între consoanele unor grupuri finale de cuvânt neobișnuite pentru limba sârbă, se intercalează vocală a, de exemplu la nominativul singular al substantivelor și adjectivelor masculine, care nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este "borac" „luptător”. În cursul flexiunii, a dispare la formele la care pronunțarea grupului de consoane este ușurată
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
fonetic ce ar începe cu un grup de consoane greu de pronunțat. Astfel, de exemplu, prepoziția "s" „cu” are forma "să" înaintea unui cuvânt că "škola": "să školom" „cu școala”. A mai apare și pentru a diferenția forme cazuale, anume nominativul singular al substantivelor feminine cu rădăcina terminată într-un grup de consoane de genitivul lor plural ("sestra" „sora” - "sestara" „al/a/ai/ale surorilor”) și genitivul singular de genitivul plural al masculinelor care au acest a la nominativ singular ("boraca
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cazuale, anume nominativul singular al substantivelor feminine cu rădăcina terminată într-un grup de consoane de genitivul lor plural ("sestra" „sora” - "sestara" „al/a/ai/ale surorilor”) și genitivul singular de genitivul plural al masculinelor care au acest a la nominativ singular ("boraca" „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: "student" - "studentă" „al/a/ai/ale studentului” - "studenata" „al/a/ai/ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sestra" „sora” - "sestara" „al/a/ai/ale surorilor”) și genitivul singular de genitivul plural al masculinelor care au acest a la nominativ singular ("boraca" „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: "student" - "studentă" „al/a/ai/ale studentului” - "studenata" „al/a/ai/ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoana, cealaltă cu o vocală suplimentară: Vocală finală este facultativa în primele două cazuri, dar devine uneori obligatorie
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
risc de confuzie în cazul unor cuvinte care diferă numai prin caracterul sau locul accentului, de exemlu "grad" „oraș” vs. "grȁd" „grindină”. Accentul poate diferenția și forme gramaticale ale aceluiași cuvânt: "ȉmena" „al/a/ai/ale numelui” vs. "imèna" „nume” (nominativ plural) vs. "iménă" „al/a/ai/ale numelor” (vezi și Declinarea adjectivelor). Privitor la locul și caracterul accentului există următoarele reguli: Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
recunoscut după terminația consonantica la cazul nominativ, numărul singular: "jelen „cerb”. Tot masculine sunt și substantivele terminate în "-ao" și cele în "-eo", la care o a fost cândva l (vezi mai sus Alternanta l ~ o): "orao" „vultur”, "pepeo" „cenușă”. Nominativul plural al acestora se termină în "-i": "jeleni „cerbi”. Masculinele monosilabice și mare parte din cele bisilabice primesc de regulă la plural sufixul "-ov-" (după consoana postalveolară, alveolopalatală sau palatala "-ev"-): "stanovi" „locuințe”, "orlovi" „vulturi”, "muževi" „bărbați”. Sunt și substantive
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
-ev"-): "stanovi" „locuințe”, "orlovi" „vulturi”, "muževi" „bărbați”. Sunt și substantive masculine terminate cu "-a", ca femininele: prenume masculine ("Nikola), nume de profesii ("sudija „judecător”). Cu acestea acordul se face la masculin. Femininul se caracterizează în general prin terminația "-a" la nominativ singular ("ruka „mâna”), dar sunt și substantive feminine terminate cu o consoana: "radost „bucurie”, "stvar „lucru”. Nominativul plural al celor în "-a" este cu desinența "-e" ("ruke „mâini”), iar al celor în consoana "-i": "radosti „bucurii”, "stvari „lucruri”. Neutrul este
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
masculine ("Nikola), nume de profesii ("sudija „judecător”). Cu acestea acordul se face la masculin. Femininul se caracterizează în general prin terminația "-a" la nominativ singular ("ruka „mâna”), dar sunt și substantive feminine terminate cu o consoana: "radost „bucurie”, "stvar „lucru”. Nominativul plural al celor în "-a" este cu desinența "-e" ("ruke „mâini”), iar al celor în consoana "-i": "radosti „bucurii”, "stvari „lucruri”. Neutrul este genul numelor de inanimate cu "-o" (în afara celor cu "-ao" și cu "-eo") și al celor cu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
celor în "-a" este cu desinența "-e" ("ruke „mâini”), iar al celor în consoana "-i": "radosti „bucurii”, "stvari „lucruri”. Neutrul este genul numelor de inanimate cu "-o" (în afara celor cu "-ao" și cu "-eo") și al celor cu "-e" la nominativ singular: "kolo „cerc”, "polje „câmp”. Nominativul lor plural se termină cu "-a": "kola „cercuri”, "polja „câmpuri”. În afară de singular și plural, limba sârbă mai păstrează unele vestigii ale numărului dual. Acesta este cerut de numeralele "dva" „doi”, "dve" „două”, "tri" „trei
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
-e" ("ruke „mâini”), iar al celor în consoana "-i": "radosti „bucurii”, "stvari „lucruri”. Neutrul este genul numelor de inanimate cu "-o" (în afara celor cu "-ao" și cu "-eo") și al celor cu "-e" la nominativ singular: "kolo „cerc”, "polje „câmp”. Nominativul lor plural se termină cu "-a": "kola „cercuri”, "polja „câmpuri”. În afară de singular și plural, limba sârbă mai păstrează unele vestigii ale numărului dual. Acesta este cerut de numeralele "dva" „doi”, "dve" „două”, "tri" „trei”, "četiri" „patru”, "oba" „amândoi” și "obe
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
câmpuri”. În afară de singular și plural, limba sârbă mai păstrează unele vestigii ale numărului dual. Acesta este cerut de numeralele "dva" „doi”, "dve" „două”, "tri" „trei”, "četiri" „patru”, "oba" „amândoi” și "obe" „amândouă”. Cuvintele la acest număr au desinența "-a" la nominativ masculin și neutru (identică cu cea de genitiv singular) și "-e" la feminin (identică cu cea de nominativ plural). Exemple: "dva metra „doi metri”, "obe mačke „ambele pisici”. Aceasta se caracterizează prin șapte cazuri, iar substantivele sunt grupate în trei
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]