1,216 matches
-
chestiune. Depinde de circumstanțe, de interese prioritare, de etape psihogenetice ale publicului școlar. Oricum, școala trebuie să formeze imagini congruente despre realitate (chiar dacă sunt deschise), și nu păreri fulgurante, schimbătoare, excesiv de relativizante. Anumite certitudini trebuie transmise. Altfel, apare disiparea, instalarea nonsensului, abisului. „Postmodernizarea” școlii nu este de aceeași factură cu cea produsă În literatură, să zicem. Cu imaginarul te poți juca, cu realitatea (copilului, societății etc.) nu! Se vorbește deseori de o criză culturală, care În fapt este una de educație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și a făcut ca omul să știe mai mult, să se Îndrepte spre bine, spre valori. Cunoașterea prin mecanismele mentale rămâne stearpă dacă nu este aureolată de ceea ce simte inima sau poate credința. Cantonarea În raționalism ne poate conduce la nonsens sau ne Împinge spre aporii insurmontabile, inclusiv pentru rațiune. Chiar dacă trăim Într-o epocă a clamării holismului și globalizării, se practică În continuare abordarea fragmentară, autarhică, de adâncime, neglijându-se confluențele, difuziunile, interdependențele. Există un gust al specializărilor și Îngustimilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
bugetul federal. Richard Nixon a spus în timpul campaniei din 1968 că ,,niciun secretar de stat nu este cu adevărat important; președintele este cel care face politica externă"10. A doua parte a acestei propoziții este adevărată, prima parte, însă, un nonsens. Niciun președinte nu are timp să facă mai mult decât să schițeze contururile largi ale politicii, doar asupra câtorva aspecte. Dacă secretarul de stat este slab, nepriceput sau ignorat, politica externă a Americii va avea de suferit. Chiar și cel
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
imaginea companiei În oglindă este urâtă și că o strategie axată mai degrabă pe proiectarea și comercializarea de computere decât pe serviciile și strategiile care să scoată ce este mai bun din aceste computere În beneficiul fiecărui client este un nonsens. Este inutil să mai adăugăm că vorbele lui Gerstner au reprezentat un șoc pentru cei de la IBM. „Transformarea unei Întreprinderi Începe cu conștientizarea unei atmosfere de criză, de necesitate imperioasă“, le-a spus Gerstner studenților de la Facultatea de Științe Economice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
toarcerii sau limpezirii unei coerențe dintr-o învălmășeală informă care o precede. În cazul primei imagini, partitura muzicală servește drept instrument al interpretării, catalizator ce face posibilă transformarea haosului în ordine. În al doilea caz, bâlciul rezumă, în chip parodic, nonsensul lumii întregi, făcând ca neînțelesul să fie expus și explicitat ca neînțeles. Muzica interpretează rafinând, dând un sens coerent unei experiențe haotice. Ea este în primul rând o realizare a inteligenței, și abia după aceea una a sensibilității. În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cele desenate de Max Ernst, care transcend utilul și, astfel, servesc ca invitație neoromantică la desprinderea de real. Obiectul imaginat de Blecher desemnează posibilitatea ca toate lucrurile din lume să aibă un sens vizibil, aflat la îndemână, expulzând astfel absurdul, nonsensul din lume și creând o fantasmă a semnificației absolute. Un obiect acoperit cu un scris minuscul care îl explică integral nu mai are nevoie, pentru a fi înțeles, decât de o lupă puternică. Desigur, reveria asupra unui alt mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
31 ni se pare întemeiată: "... O teamă decisivă din faptul că omul își dă seama de împrejurarea că viața e domeniul întrebărilor neurmate de clarificări; e domeniul "zădărniciilor". Eminescu nu iese din "rama" gândirii Ecclesiastului știind acceptând că e un nonsens "să ceri lui Dumnezeu să dea replici justificative". Înțelepciunea, amar reținută nu se va ridica în poezia lui M. Eminescu în trombe de superbie, nu sfidează și nu blestemă: "El vorbește. Și profetic glasu-i secolii pătrunde: Sufletu-i naintea morții
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
clară, precisă, obiectivă). În termenii lui Émile Poulat, religia este un „obiect straniu, cu statut incert - mobil și controversat -, care ne scapă încontinuu, la fel ca arta, dragostea, ego-ul și conștiința”. Deseori, faptul religios stă sub semnul paradoxului și al nonsensului. Totuși, există o parte cuantificabilă a fenomenului religios. Ea este, de cele mai multe ori, obiectul de studiu al sociologiei religiilor. Este vorba de religie înțeleasă ca „un construct social” și ca un ansamblu de procese sociale care „au un rol fundamental
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
la cineva), a-i cădea cuiva drag ( a-i deveni drag), a cădea la învoială ( a ajunge la o înțelegere). În limbajul artistic diferența dintre sens propriu și figurat, dintre denotație și conotație se accentuează, dând uneori chiar impresia de nonsens, de absurd, dacă aplicăm numai criteriile limbajului curent, denotativ. Versurile eminesciene din poeziaFloare albastră: "Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte?” utilizează verbul "a se cufunda” într-o asociație neașteptată, pe care n-o
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
reconstruiască - o figură eshatologică tradițională, având la dispoziție numai jumătate din materialul transmis de tradiție. El depășește în cele din urmă această dificultate, reușind să legitimeze, mai mult sau mai puțin convingător, existența „personajului” său, dar numai cu prețul unui „nonsens teologic”, a unei semnificative devieri de ordin dogmatic. Cu alte cuvinte, biografia tiranului eshatologic este salvată grație unei reveniri la vechiul registru mitologic, primejdios de echivoc. Cum se produce această alunecare, acest derapaj? Lacuna majoră a materialului de care dispune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care o regăsim și la Platon și la alții, s-a pierdut apoi din regiunea cercetării făcute pe planul gîndirii și s-a păstrat numai în religie, dar ca ceva transcendent. A venit după aceea intelectul, declarînd această trinitate drept nonsens. Abia Kant a deschis din nou calea spre cunoașterea ei. Esențialitatea și totalitatea conceptului despre univers considerat în substanța lui sînt absorbite prin trinitatea determinațiilor; și este în interesul epocii noastre ca ea să devină conștientă despre acest lucru. La
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în trei momente. Această înaltă conștiință a triadei, întîlnită la Platon și la alții, s-a pierdut, mai tîrziu, de pe tărîmul rațiunii, păstrîndu-se doar în religie, însă ca ceva de dincolo. Rațiunea a cîștigat apoi teren, proclamînd această concepție drept nonsens; singurul care a redeschis calea spre cunoașterea acesteia a fost Kant. Acum, trăsăturile esențiale și de ansamblu ale întregului, considerat în substanța sa, rămîn absorbite de triada determinărilor; iar interesul major al timpurilor noastre constă tocmai în aducerea acestui fapt
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
afirma că el, prin înțelegere cu Horia Sima din Occident, într-o perioadă în care peste frontieră nu zbura o pasăre fără voia Securității, a pus la cale reeducarea comunistă de la Pitești, pentru a-i compromite pe comuniști. Nu interesa nonsensul. Interesa obținerea unei astfel de semnături pe care totuși comuniștii nu au reușit să o obțină. Și atunci, fără recunoașterea lui, procesul Țurcanu, promovat de comuniști, ofițer de securitate în închisoare, s-a desfășurat în cel mai deplin mister, cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Recluziunea e reculegere, iar turnul întruchipează însăși figura libertății 23 - a prefacerii poetice - care face noua lume posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu. Turnul sporește în noapte". Chemare nu mai poate veni din afară, din înnoptarea nonsensurilor aparenței; cu toate acestea, poemul nu se închide în sine. Ivoriul e membrana vibrantă, vălul alb, străveziu prin care răzbat zvonurile creației. Imaginea sporește deocamdată în noaptea rostirii, în nemanifestare și în inaparență. Ceea ce se dă vederii - prin acest peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trebuie sesizat - intuit și înțeles - este tocmai semnificabilul care face realul posibil, un a priori al prezenței care conferă un sens, căci "realul este întotdeauna un deja acolo, deopotrivă opac și debordant"3. La nivelul trăitului, al experierii existențiale, corporale, nonsensul însuși al realului este un sens. "Ca atare, însă, realul nu are încă aspect de lume. (...) Realul apare ca rezervă inepuizabilă a datului, dar pentru că nu are nimic în rezervă; e o materie inepuizabilă de semnificații, dar pentru că nu are
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o privire deschisă de ceea ce o privește, care stă să vină, nu stă decât în această venire, în prevenirea căreia îi este destinată. În mediul de-scris al developării în negativ, în filmul voalat al imaginii imposibile, moartea e inimaginabilul, nonsensul exteriorității care voalează, "realitatea fără apeluri, făcută din lucruri de pe afară". Moartea imaginii nu e spectaculară, nu aduce în scenă decât ștergerea și vacuitatea, "apariții aburite", dar și - prin răsturnarea perspectivei - posibila resurecție a lumii interioare. Căci, prin reducție, eclipsarea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
va petrece/ pe-un izvor tăinuit de fântână curată/ vântul venit de departe cum bate/ linii de sânge negru șterge/ pe-un sânge mai luminos". De acum totul se întoarce în informul increatului, dar nu pentru a se pierde în nonsensul unei imposibile imagini, ci pentru a primi puterea manifestării. Doar prin înfășurarea în nemanifestatul inaparent al semnificabilului originar manifestarea se află în putința de a se desfășura, de a imagina creator esența fondului obscur care o inspiră. Creația e acum
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în câmpul manifestării, deja-dat ca figură a realului imaginat. Putem însă imagina ceva pornind de la ceea ce se arată în poem? Mai ales atunci când ceea ce se arată e devierea, abaterea din vedere, calea rătăcitoare a falsei vederi. Cum putem porni din nonsensul acestei derive? Văile înflorite și peisajele pictate țes pânza iluziei, ecranează - cu intenție - nevăzutul. Ele se impun în vedere tocmai pentru a umple golul apariției, intră în rețelele scriiturii imaginarului drept imagini care acoperă imaginea. Ceea ce se arată e, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
plutesc în aer le simte fîlfîind fără a le sesiza esența. 2) Masa simte viața ca ceva serios nu-i sesizează însă caracterul ei eminamente tragic. Acesta este rolul individului. 3) Viața concepută ca un efort spre fericire este un nonsens din moment ce odată fericirea achiziționată va părea un miraj care trebuie substituit prin valori concrete. 4) Valorile concrete nu pot fi decît unitățile spirituale și deci concrete care se fixează în unitate. 5) Unitatea cuprinzînd abstractul diversităților conștiințelor individuale trebuie să
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o ideologie, nici de o dogmă"157. Însă deliberat și cu o avară complicitate, el s-a îndepărtat, în această figură a discursului, de propriul său timp, apoi de timp, nu prin orizontul sensului, ci, paradoxal, printr-o "experiență a nonsensului"158, și asta în pofida oricărui exercice d'antiutopie sau de défascination în care, sceptic, s-a aventurat. Iar sub acel dandysme metaphysique, diagnosticat de Silvie Jaudeau, descoperim în fond pe cel ce acceptă doar prezentul veșnic și pune între paranteze
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
relațiilor sociale. Apare la unii autori ideea că în aceste condiții, în aceste "mahalale", comunitatea nu își mai exercită funcția de control social. Pentru noi însă, a vorbi despre comunități care nu își exercită funcția de control social este un nonsens. În acel moment nu mai există nicio comunitate. O structură socială de tip comunitar este identificabilă prioritar prin exercitarea controlului social. Absența acestuia indiferent de valorile promovate este un semn evident al absenței comunității. Și este vorba, desigur, de controlul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
un simplu click de care se va atașa, eventual, un tutorial (ghid de utilizare). Căndva interfață la realitate, liant semnificativ între ieri, azi, măine, tălcuitorul blănd și încrezătorul într-o perspectivă cu lumini necompromise, a devenit o interfață la un nonsens. Împreună suntem cu toții terminațiile risipirii, comunicarea se suspendă, mesajul didactic, cu toată dăruirea vocațională, intră în spam. Limba folosită e o atrocitate, reflexul unui globalism uniformizant, al unui individualism depersonalizant. Important este acum individul, exponent al speciei și fatalitate statistică
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
serie de experimente asupra facultăților extrasenzoriale umane. C.I.A. trebuia să afle răspunsul la două mari întrebări care se ridicau în acel moment: 1Ă făcuseră întradevăr sovieticii descoperiri importante într un domeniu pe care știința clasică îl respingea ca fiind un nonsens sau 2Ă era vorba doar de o dezinformare, menită să inducă C.I.A. în eroare, făcând-o să caute pe piste greșite, irosind astfel timp, bani și resurse ? Pentru a afla răspunsul corect C.I.A. a recurs la ajutorul a doi fizicieni
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
pentru un om politic, devotați și unul, și altul comunicării sociale, problema de a ști cum să se facă auziți și în ce condiții nu se situează în aval, ci în amonte față de activitatea lor. De ea depinde sensul sau nonsensul a ceea ce fac, a fi și a nu fi al existenței lor. 7. Corelația dintre ideologia dominantă a unei epoci și proprietățile mediumului său dominant nu este mecanică, lucru fără de care am fi în incapacitatea de a explica diferența dintre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
emoțională în mod imediat, mobilizează statul și opinia publică, opinia statului și starea opiniei, scurtcircuitînd lentele (dar invizibilele) rotițe ale administrației și documentele subtile (dar invizibile) ale legislației scrise. Stat, serviciu public, bun comun sînt universalii incomode în grafosferă și nonsensuri improbabile în "regim mediatic". Justiția, cîte minute de antenă? Armata, ce suprafață redacțională? Educația națională, cîte camere? Handicapații nu pot ieși cu ușurință în stradă ca să spargă vitrinele, și e cu atît mai rău pentru ei. În curînd, bugetul statului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]