1,111 matches
-
discuție cu Vera. Am dat mâna cu Marian, ca și cum ar fi fost pentru prima oară în viață, ne-am urat ședere plăcută și să plecăm sănătoși atunci când va fi vremea. După ce am așezat cele ce aveam din geantă în sertarele noptierelor. Am plecat grăbit către toaletă... O cămăruță în care se pătrunde împingând cu umărul în ușă... În stânga un coș de gunoi ,,îmbrăcat'' pe interior într-un sac menajer negru plin de resturi felurite. Drept în față, dușul încastrat în peretele
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Chiar dacă sunt prostii, sunt prostiile mele și nu cred că trebuia să citești...! Înțelegi?! Am enervat-o și mai mult, a plecat ca fulgerul spre alt salon. Vocifera nedeslușit. Colegii au rămas fără cuvinte. Trebuia să le ții în sertarul noptierei, nu la vedere! O.k., acum lăsa-mă! Voi vorbi și eu cu doamna doctor, al cărui pacient sunt, și vom rezolva... Am să merg și la director...! Lângă pagina de caiet, pe marginea patului, lăsată pe cartea ,,Demiurgul cel
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
PENTRU VIAȚA DE ZI CU ZI Dacă știți dinainte că veți consuma alcool, beți mai întâi o cană de suc de varză, care vă protejează. Dacă beți multă apă, efectul alcoolului va fi redus, mai ales înainte de culcare. Țineți pe noptieră un pahar cu apă. Mâncați roșii, portocale, mere, pere sau pepene verde. Fructoza din ele ajută la prelucrarea alcoolului. Puteți bea și suc de fructe. CE NU TREBUIE SĂ FACEȚI Nu beți alcool pe stomacul gol. Nu credeți vechea afirmație
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
și respingerilor. Scopul urmărit consecvent nu ține de asigurarea delectării cu un spectacol umoristic facil, în pofida aparențelor genului proxim (Somnoroasa aventură este încadrată de autor ca „divertisment comic”, Proștii sub clar de lună primește eticheta de „falsă tragedie”, Pălăria de pe noptieră și Don Juan moare ca toți ceilalți sunt tragicomedii, iar Acești nebuni fățarnici, Frumos e în septembrie la Veneția și Mobilă și durere, comedii) și a dimensiunilor reduse la cel mult trei acte. De fapt, M. caută să-și atragă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
ferm apropierea de vreun model îl conduc însă spre alcătuirea de metafore scenice susținute prin concretețea unor dialoguri cu aspect de pălăvrăgeli ridicole pe teme cu pretenții, din care, brusc, se ivește simbolul purtător de semnificație existențială. În Pălăria de pe noptieră, Demeter, personajul principal, își condiționează cursul vieții de nerecunoașterea unui act de importanță minoră în sine prin banalitate, dar majoră prin valoarea pe care el i-o atribuie: uitarea pe noptieră a propriei pălării; a mima neștiința echivalează cu posibilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
ivește simbolul purtător de semnificație existențială. În Pălăria de pe noptieră, Demeter, personajul principal, își condiționează cursul vieții de nerecunoașterea unui act de importanță minoră în sine prin banalitate, dar majoră prin valoarea pe care el i-o atribuie: uitarea pe noptieră a propriei pălării; a mima neștiința echivalează cu posibilitatea de a da sens existenței, iar odată regăsit obiectul, la insistențele Balerinei, o fostă iubită, protagonistul moare. Cu aceeași amprentă personală, scriitorul își folosește sensibilitatea de observator direct, de „martor ocular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
București, 1968; O sărbătoare princiară, București, 1969; Proză satirică, București, 1969; Teatru, București, 1971; Cântece de alchimist, București, 1972; Fotbalul n-a fost creat de diavol, București, 1972; Ipocrizia disperării, București, 1972; Pâinea la loc fix, București, 1972; Pălăria de pe noptieră, București, 1972; Este corida o luptă cu moartea?, București, 1973; Frumos e în septembrie la Veneția, București, 1973; Înmormântare pe teren accidentat, București, 1973; Iubiri contemporane, București, 1975; Într-o casă străină, I, București, 1975; O singură noapte eternă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
și interpreți contemporani, București, 1966, 151-161; Valentin Silvestru, Prezența teatrului, București, 1968, 196-202; Cristea, Interpretări, 69-73; Dimisianu, Prozatori, 78-83; Ion Băieșu, Adevărurile devin efemere, LCF, 1972, 12; Angela Lazăr, „Pâinea la loc fix”, O, 1972, 17; Dana Dumitriu, „Pălăria de pe noptieră”, RL, 1972, 32; Angela Lazăr, „Teatru”, CL, 1972, 8; Dan Medeleanu, „Pălăria de pe noptieră”, CNT, 1972, 35; Alexandru George, Cel ce refuză iluziile minții, LCF, 1972, 41; Laurențiu Ulici, Teodor Mazilu. Prozator, eseist, poet, CNT, 1972, 42; Ovidiu Ghidirmic, Reflecțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Interpretări, 69-73; Dimisianu, Prozatori, 78-83; Ion Băieșu, Adevărurile devin efemere, LCF, 1972, 12; Angela Lazăr, „Pâinea la loc fix”, O, 1972, 17; Dana Dumitriu, „Pălăria de pe noptieră”, RL, 1972, 32; Angela Lazăr, „Teatru”, CL, 1972, 8; Dan Medeleanu, „Pălăria de pe noptieră”, CNT, 1972, 35; Alexandru George, Cel ce refuză iluziile minții, LCF, 1972, 41; Laurențiu Ulici, Teodor Mazilu. Prozator, eseist, poet, CNT, 1972, 42; Ovidiu Ghidirmic, Reflecțiile unui moralist, RL, 1972, 46; Alexandru Paleologu, Fantezie și imaginație, LCF, 1972, 46; George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
și-și trase repejor pe nas ochelarii care-l făceau să arate ca un doctor în științe. Le anunță pe loc tuturor vestea cea bună: suportase destul de bine injecția, crezuse că va fi mai rău. După care se vârî în noptieră să-și scoată cărnița de pasăre 333. Pe lângă imaginea lui Rusanov pe care o conține fragmentul citat, primim informații, implicit, și despre Efrem însuși. Disprețul pentru "vilegiaturistul ăla crescut în puf față palidă", cum îl numește Efrem pe Rusanov în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
respirația regulată, semn că a adormit din nou. Raul era însă insistent cînd avea nevoie de ceva! Marilu, puiule, un pahar cu apă, te rog frumos... Nevasta se foșnește din nou, se întoarce, cască și iar oftează. Apucă ceasul de pe noptieră și se uită la ceas. Nu vede bine și-l întoarce spre geam, mai spre lumină. Este abia două și jumătate... mormăie pentru ea. Se întinde din nou în pat și oftează. Stă cu ochii deschiși și analizează situația. Raul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Au năvălit peste el, au aprins lumina. -Unde sunt nevastă-ta și copiii? a urlat la el Fanache cu brutalitate. -Lipsesc din oraș, sunt la țară, a explicat tata și instinctiv și-a pus la ochi ochelarii care stăteau pe noptieră. Răspunsul tatei l-a pus în maximă încurcătură pe Fanache, cum adică sunt plecați, la posibilitatea asta nu se gândise. Și atunci el cum îi ridică, se duce dracu planul său!, nu-i mai deportează?! Iritat, Fanache n-a găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu sânul plin de nuci. Dar sufletul mi-a înghețat la gară. E sărbătoare albă în spitale. Bolnavii stau lipiți de geamul mat, Privind în gol... Aleile sunt goale. Albastră lecție de așteptat. Ar mai fi fost un loc pe noptieră Pentru o stea și pentru un brad pitic, Dar îmi curgea din piept oțet și fiere. Colindătorii n-au cântat nimic. În ciuda rănilor, eram frumos Și către cer mi-am îndreptat o mână. Luceafărul mă străpungea, sticlos. * Răsfoind ziarele, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi le sugerează o neînsemnată întâmplare cu un clopoțel. Nu știu dacă era, de fapt, un clopoțel de argint sau un păhărel de argint, fiindcă, deși acest obiect a apărut lângă mine de când mă știu, pe o măsuță, pe o noptieră sau într-un raft de bibliotecă, îmi era tot atât de familiar cum îți este un picior sau o mână, de care nu te mai întrebi de când face parte din ființa ta. Clopoțelul (sau păhărelul) de argint făcea parte, tot astfel, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îi ascultam respirația, urmăream mișcările umărului care se ghicea sub plapuma ușoară. Nu mă vedea, eram în spatele ei. Știam că o să plece două luni și mă gândeam la minunata ei viață. îmi plăcea să fiu în preajma ei... La cap, pe noptieră, era sticluța ei de parfum cu miros de mere. Dar, în plină liniște sufletească, am fost lovit, năucit de ceea ce era alături, într-o farfurioară; era dantura dânsei, cu rânjetul mort a două șiruri de dinți, cu gingiile roșii, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un CD cu „varianta tipizată” a unei cunoscute romanțe plus un bilet de tren până la Bacău. Cum se cuvine la casele mari, perna din camera de hotel poartă pe ea în fiecare seară o trufă de ciocolată amăruie Lindt. Pe noptieră - o ediție completă Bacovia, tipărită pe foiță de Letea. Semnul de carte mângâie pagina la care ziaristul poate citi resemnat: „Când orice se vinde,/ Când orice e marfă -/ Trezește un sunet bătrân/ Din antica harfă”. Episodul mătrășirii dlui Turturică încheie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și În absența preatinerei gazde domnind peste inima mea, peste divanul nostru Înflorat, peste pianul Biedermayer cu suspine din Cho pin, peste colțul rustic cu naive icoane ardelenești pe sticlă. A rămas Împietrit locului Bucuța cu ochii la fotografiile de pe noptieră ale amanților, În conflict și ei, desigur, cu unele rân duieli ale acestei lumi, dar nu cu cele ale propriei noastre firi și nici chiar cu rânduielile lui Dumnezeu. M-a smucit cu vio lență de braț, m-a privit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În plin farmecul naturii sau la un colț Întunecos de stradă, oriunde, doamna mea, dar altfel de cum este acasă sau de cum Îți oferă amantul dubios și fără imaginație - care vă târăște, prostite, prin hotele dosnice cu dormeuzele poluate și cu noptierele duh nind [...]. O manieră, de pildă, ca a acelei ilustre a noastră prietenă, călătoare mistică și pasionată printre „ciobanii de la munte cu ștoagăru până n ghenunche“, cu cioarecii lăsați până din jos de buric, fără izmene pe ei, cu cămășile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
capul, i se păru casa dulce și albă ca un cub de zahăr, iar ea se simțea în ciuda tuturor lucrurilor ca o piatră prețioasă în mijlocul unei expoziții. Lumina difuză răspândită de abatjurul violet a lămpii uitată peste noapte pe o noptieră, nu mai era învăluită de aceeași aureolă de mister. Începea o nouă etapă în viața ei fără să fi fost binecuvântată de familia sa. Viața are un singur cântar, iar acel cântar este destinul. Vom vedea dacă iubirea te face
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
deasupra garajului, avea improvizată o baie și o chicinetă dotată cu o masă care putea ține loc și de birou, un pat de o persoană, câteva rafturi pentru cărți, un dulap pentru haine, un televizor, așezat pe un soi de noptieră, și două scaune. Nu ea deloc primitoare, dar nu aveam pretenții, eram acolo numai pentru trei luni, iar majoritatea timpului aveam să mi-l petrec în birou, la muncă. După ce mi-am făcut o baie și m-am ras, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și să pasc). Înainte de a începe curățenia cea mare, noul locatar, Victor, ca să-i spunem pe nume, mi a dat voie să iau din birou: frumoasa noastră masă de lucru și micul tău birou, pe care l am pus în locul noptierei și pe care stă acum radioul; măsuța am așezat-o în colț, în spatele ușii, iar deasupra ei e oglinda de cristal din baie, cea cu ramă de nuc. Eram încântată! Văzând că cearta se întețește, el a adus pur și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi se părea o adevărată cetate într-un stil specific al noii lumi. La New York era plină iarnă. La hotelul Ambassador, la care trăsesem, nu se simțea frigul, hotelul era chiar supraîncălzit. Acolo nu lipsea nici păcura, nici benzina. Pe noptiera din cameră era un aparat de radio. L-am deschis. Ce surpriză! Se transmitea splendida rapsodie a lui George Enescu. În America, muzica lui Enescu avea mare prețuire. Străzile New York-ului erau pline de lume, de unde de abia vedeai cerul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și el rănit în spital pleacă spre casă și mă întreabă ce răspuns să ducă la ai mei. Abia recunoscându l, i-am spus cam ce ar putea transmite acasă și cer o foaie de hârtie, creion, fixez hârtia pe noptieră și scriu aproximativ aceste cuvinte: „Dragii mei, mă aflu la spitalul din Galați cu o ușoară rană la mâna stângă. În cel mai rău caz risc să pierd degetul mic. Totul va fi bine și ne vom revedea în curând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
artă, dar înzestrată cu cele necesare cercetării și scrisului (mese, pupitre, rafturi, scaune, un suport pentru picioare, o oglindă, un termometru, un mapamond), și, în sfârșit, dormitorul, extrem de mic și de sobru: patul îngust sub un acoperământ cu franjuri, o noptieră cu sertar, un fotoliu, un scăunel pentru picioare, o masă de perete. Pe pereți, două barometre (dintre care unul cu termometru), un tabel manuscris cu elemente de teorie muzicală și un altul cu o listă a erelor geologice, indicând roci
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ocupație în plus. Aștept și de la ei răspuns. La Priponești nu le-am scris, nu am găsit cărți poștale la factor. Poza Marianei îmi place mult. Mariana e drăguță și nu uită săți ia fotografia, care am pus-o pe noptieră, și să te sărute și să te legene în brațele ei. Îi este dor și mă întreabă, când mergem la băi, la tăticu? Acum doarme, e liniștită, cred că mâine îți va scrie și ea. Astăzi mi-a cerut toc
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]