636 matches
-
și a traversat Bosforul, alăturându-se armatei lorene comandate de Godefroy de Bouillon. Tancred a luat parte la cucerirea Niceei, turcii selgiucizi din oraș predându-se însă doar armatei trimise de Alexios, la 26 iunie 1097. Din acest motiv, conducătorul normand, ca și alți cruciați, au căpătat neîncredere față de bizantini. Tancred a devenit ulterior unul din liderii cruciadei care s-a împotrivit activ întoarcerii orașului în posesia Bizanțului, dar, sub presiunea majorității, a fost nevoit să se supună. După capturea Niceeii
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
a fost cel mai mare fiu și al doilea copil al baronului Alfred Curzon, (1831-1916), Rector al Kedleston in Derbyshire, și al soției acestuia, Blanche (1837-1875). El s-a născut la Kedleston Hall, în conacul unde familia sa de origine normandă locuia din secolul al XII-lea. Mama sa i-a murit pe când George avea doar 16 ani. Tatăl lui avea să mai trăiască 41 de ani. Niciunul dintre părinți nu i-a influențat în mod hotărâtor viața lui Curzon. Tatăl
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
lui Malcolm să fie ales de el din rândul descendenților regelui Aedh, cu consimțământul sfetnicilor lui Malcolm și al bisericii. Cu scopul declarat de a pune capăt violentelor dușmănii de clan din nordul Scoției, dar influențat evident de modelul feudal normand, Malcolm a ignorat tradiția și s-a hotărât să păstreze succesiunea în familia sa. Întrucât Malcolm nu avea însă niciun fiu, a negociat o serie de căsătorii dinastice pentru cele trei fiice ale sale, cu bărbați care ar fi fost
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
oferit un împrumut de 10.000 de mărci în argint, în schimbul Normandiei care a trecut în posesia lui William al II-lea pentru o perioadă de trei ani. Având bani și adunând sub stindardul său un număr mare de baroni normanzi, Robert la sfarșitul anului 1096 a plecat spre Țara Sfântă. El a ales traseul prin Italia și în Durazzo s-a unit cu detașamentele lui Hugo de Vermandois și Raimond de Toulouse. În timpul campaniei, Robert a participat activ la asediul
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
Palestina, Normandia a fost condusă de William al II-lea Rufus. Puterea regele Angliei a fost mult mai rigidă și despotică, astfel el a fost capabil să recupereze administrația centrală și a pacificat baronii. În plus, a fost reluată expansiunea normandă în partea sudică, în 1097 William a invadat partea a franceză a regiunii Vexin și în 1098 a întreprins o campanie în Maine. În timp ce Vexin nu a fost cucerit, din cauza rezistenței puternice a lui Ludovic al VI-lea, în Maine
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
Boemond i-a fost încredințat comandamentul unei unități militare. În același an, luând parte la suprimarea unei rebeliuni feudale împotriva tatălui său, a demonstrat un curaj considerabil, deși nu a obținut succese militare importante fiind învins de unul dintre conții normanzi răsculați. Așa cum a subliniat biograful lui Boemund, el a început să joace un rol de sine stătător abia de la începutul anilor '80. Boemond au luat parte la invazia asupra provinciilor din Balcani ale Imperiului Bizantin, inițiată de tatăl său în
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Robert Guiscard. În ajutorul bizantinilor sosind flota venețiană, Boemund a fost desemnat pentru a conduce negocierile. Excedat de glumele pe care membrii delegatiei venețiene le făceau pe seama bărbii sale, Boemond a dat ordinul de atac. După o luptă cumplită, armata normandă a fost înfrîntă, fiind nevoită să se retragă. Curând însă orașul a căzut în urma asediului realizat de armatele celor doi comandanți, Boemond și Robert. Nevoit să se retragă în Italia, ca urmare a tulburărilor de acolo, Robert l-a lăsat
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Guiscard îl lăsase pe Boemund la comandă cu ordinul precis de a continua înaintarea în Balcani, eventual până la Constantinopol însuși. Ca urmare, în primăvara anului 1082, Boemund a părăsit Kastoria pentru a asedia Ioannina, regiune populată de "foederati" vlahi. Comandantul normand se pare că a ajuns la înțelegere cu aceștia, probabil obținând sprijin militar din partea lor, motiv pentru care și-a permis să lase în urmă mai multe locuri fortificate fără a le mai ataca. Trupele bizantine ale lui Alexios Comnen
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
înțelegere cu aceștia, probabil obținând sprijin militar din partea lor, motiv pentru care și-a permis să lase în urmă mai multe locuri fortificate fără a le mai ataca. Trupele bizantine ale lui Alexios Comnen au intrat în contact cu invadatorii normanzi în împrejurimile Joanninei, care fuseseră deja devastate. După tatonări strategice (care denotă capacitățile militare ale ambilor comandanți militari), victoria a aparținut normanzilor, care au administrat o nouă înfrângere bizantinilor la Arta, imediat după aceea. Prestigiul bizantin în regiune a avut
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
drepturile sale asupra titlului ducal, el a continuat să caute să obțină un statut mai mare pentru sine. După cum considera cronicarul Romuald de Salerno, Bohemond "căuta întotdeauna imposibilul." În 1096 Boemond, îndată după ce a aflat de revolta izbucnită împotriva puterii normande în Ducatul de Amalfi, a adunat o armată și a asediat Amalfi, alături de unchiul său, Roger Bosso, contele de Sicilia. În acest moment, după cum este amintit în Gesta Francorum, el a primit un mesaj privind pregătirile ce se făceau pentru
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
probabil aceste cifre sunt exagerate, dat fiind că Ana Comnena, în "Alexiada" în mod repetat subliniază faptul că inițial armata lui Bohemund era cu mult mai mică decât a altor lideri ai Cruciadei. Potrivit lui Jean Richard, dimensiunea mică a armatei normande era compensată prin disciplina mare a soldaților și prin experiența lor în luptele din Orient. De asemenea, normanzilor li s-a alăturat o parte a cruciaților francezi, care nu a reușit să navigheze până la Constantinopol și care au iernat în
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
anterior, în 1082-1084. Se pare că el ar fi cerut soldaților săi să jefuiască terenurile din jur. În ciuda acestui fapt, armata sa a fost atacată de mai multe ori de către bizantini, care nu au uitat vechea vrăjmășie față de normanzi. Prințul normand a respins atacurile și a capturat câțiva ostași însă, din motive politice, i-a eliberat fără să le provoace vreun rău. De asemenea, Bohemond a încheiat cu trimișii bizantini o înțelegere, prin care armatele sale găzduiau reprezentantul permanent al împăratului
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
creștini localnici (neputându-i deosebi) alături de musulmani, inclusiv pe fratele lui Firouz. Yaghi-Siyan a încercat să fugă, dar a fost prins de creștinii sirieni în afara zidurilor cetății, decapitat, iar capul i-a fost oferit lui Bohemund. Potrivit înțelegerii anterioare, conducătorul normand a intrat în deplina posesie a orașului în ianuarie 1099, el rămânând în apropierea Antiohiei pentru a-și asigura poziția, în vreme ce ceilalți cruciați și-au continuat înaintarea spre sud, către Ierusalim. Ulterior, Bohemund s-a deplasat și el la Ierusalim
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
fost capturat și legat cu lanțuri, fiind dus prizonier în Neo-Caesarea (astăzi, Niksar). El a lâncezit în închisoare până în 1103. Aflând de luarea lui Bohemund în captivitate, împăratul Alexios I Comnen, considerându-se în continuare jignit de faptul că principele normand rupsese jurământul făcut la Constantinopol prin aceea că reținuse Antiohia pentru sine în loc să o cedeze Bizanțului, s-a oferit să răscumpere pe comandantul normand pentru 260.000 de dinari, cu condiția ca Ghazi Gümüștekin să îl predea împăratului pe prețiosul
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Bohemund în captivitate, împăratul Alexios I Comnen, considerându-se în continuare jignit de faptul că principele normand rupsese jurământul făcut la Constantinopol prin aceea că reținuse Antiohia pentru sine în loc să o cedeze Bizanțului, s-a oferit să răscumpere pe comandantul normand pentru 260.000 de dinari, cu condiția ca Ghazi Gümüștekin să îl predea împăratului pe prețiosul său prizonier. Atunci când Kilij Arslan I, seniorul selgiucid al emirului danișmenid, a auzit de această propunere, a cerut pentru sine jumătate din sumă, amenințând
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
proclame ca urmaș la titlu și la avere pe fiul său bastard, Wilhelm, născut dintr-o relație extraconjugală cu Arlette de Falaise (Marga Barbu). Aflați pe drumul de întoarcere, ducele Robert și alaiul său au fost măcelăriți de oamenii seniorului normand Roger I de Tosny. După moartea tatălui său, Wilhelm a fost proclamat ca duce al Normandiei, el având pe atunci vârsta de numai 7 ani. Regele Franței l-a recunoscut imediat ca vasal și duce al Normandiei. Nemulțumiți de numirea
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
ca duce al Normandiei, el având pe atunci vârsta de numai 7 ani. Regele Franței l-a recunoscut imediat ca vasal și duce al Normandiei. Nemulțumiți de numirea ca duce a unui bastard, Roger I de Tosny și alți seniori normanzi (care se considerau urmași ai lui Rollon, fondatorul Ducatului Normandiei) se aliază și declanșează o perioadă de tulburări politice care a durat aproape un deceniu. Oștile seniorilor îl caută pe Wilhelm pentru a-l ucide, într-una din aceste ambuscade
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
abația lui Orderic. Wilhelm trăiește ca un țăran, muncind la crescătoria de porci și la câmp. El se îndrăgostește de Edith Swanneck (Gât de lebădă) (Marina Procopie), fiica unui nobil saxon de la curtea Normandiei. Timpul trece, iar luptele între nobilii normanzi se încheie. Wilhelm (Hervé Bellon) reapare la vârsta de 18 ani și își ia în primire ducatul, fiind recunoscut ca duce de către toți nobilii. În acest timp, regele Hardeknud al Angliei (1040-1042) moare fără urmași, iar Marele Consiliu al Angliei
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
de regele Harold al II-lea, iar invadatorii se retrag. Normanzii traversaseră deja Canalul Mânecii și debarcaseră pe teritoriul Angliei, construind fortificații pe un deal aflat la aproximativ 10 km nord de Hastings. În Bătălia de la Hastings (14 octombrie 1066), oastea normandă a lui Wilhelm a învins oastea saxonă a lui Harold. Regele Angliei a fost ucis în luptă, primind o săgeată în ochi. Contesa Gytha Thorkelsdóttir, văduva lui Godwin, i-a cerut lui Wilhelm să-i dea trupurile copiilor săi uciși
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
Robert Danezul a reconstruit corul în stil romanic și a inserat o "criptă" dedesupt, cu scopul de a mări "bazilica Notre-Dame" existentă. Construcția catedralei din Rouen condusă de arhiepiscopul Robert, ca și cea a abațialei din Bernay, pune fundamentele arhitecturii normande, prototipuri ale arhitecturii religioase în Normandia, apoi în Anglia. Lucrările s-au întrerupt la moartea arhiepiscopului Robert în 1037 Un alt arhiepiscop, Maurille (1055 - 1067), încheie șantierul, precum și reconstruirea navei în 1063. S-a spus că Maurille ar fi pus
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
să devină beat. Poe s-ar fi putut inspira și dintr-un eveniment istoric, Bal des Ardents, care a avut loc în ianuarie 1393 la curtea regelui Carol al VI-lea al Franței în ianuarie 1393. La sugestia unui scutier normand, regele și alți cinci curteni s-au costumat în satiri, îmbrăcând cinci costume foarte inflamabile, realizate cu smoală și in. Patru oameni au murit în incendiu, dar regele Carol și un al cincilea curtean au fost salvați. Citând-o pe
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
vikingă în secolele IX-XI. Vikingii capturau orașele de pe coastă. Supremația vikingilor a căzut după bătălia de la Clontarf din 1014. Această victorie a fost obținută de regele suprem Brian Boru, care însă a căzut în lupta memorabilă. În 1169 începe cucerirea Normandă a Irlandei. Expediția contelui Richard Strongbow, a început la cererea regelui Leinster-ului "Dermott MacMorrow", expediția a debarcat în apropierea Wexford. De-a lungul următoarelor secole, normanzii au condus societate irlandeză, atât militar cât și economic. Învățând cultura irlandeză, aceștia au
Irlandezi () [Corola-website/Science/325679_a_327008]
-
mers la expoziții în Washington și New York sub denumirea "Vikingii: Saga Nord-Atlantică" Pe baza unor ipoteze ale cercetătorilor, vikingii care au fondat așezarea la L' Anse aux Meadows, au sosit din Groenlanda vecină, unde Erik cel Roșu fondase o colonie normandă în anul 987. Se estimează că, în Newfoundland au trăit între 50-100 de persoane, care deja peste câțiva ani au părăsit insula. Colonia scandinavilor din Groenlanda a fost mult mai durabilă, a durat aproximativ cinci secole, dar din cauza răcirii climei
L'Anse aux Meadows () [Corola-website/Science/325753_a_327082]
-
și argint pe care ea și soțul ei le-au dăruit, iar Catedrala Saint Paul a primit veșminte bisericești cu margini din aur. Ea și soțul ei au fost cei mai generoși dintre donatorii anglo-saxoni din ultimele decenii precedente cuceririi normande . Primii episcopi normanzi au expediat repede darurile lor, ducându-le cu forța în Normandia sau topindu-le și transformându-le în lingouri. Moșia Woolhope din Herefordshire, împreună cu alte patru, au fost dăruite catedralei din Hereford înainte de cucerirea normandă de către binefăcătoarele
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
care ea și soțul ei le-au dăruit, iar Catedrala Saint Paul a primit veșminte bisericești cu margini din aur. Ea și soțul ei au fost cei mai generoși dintre donatorii anglo-saxoni din ultimele decenii precedente cuceririi normande . Primii episcopi normanzi au expediat repede darurile lor, ducându-le cu forța în Normandia sau topindu-le și transformându-le în lingouri. Moșia Woolhope din Herefordshire, împreună cu alte patru, au fost dăruite catedralei din Hereford înainte de cucerirea normandă de către binefăcătoarele Wulviva și Godiva
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]