529 matches
-
cuceriri în nume propriu. Abia ulterior toate aceste teritorii din sudul Italiei au fost unite sub stăpânirea unică a Regatului Siciliei, care a inclus nu numai insula Sicilia, ci și întregul sud al Peninsulei Italice (cu excepția Benevento, pe care totuși normanzii l-au stăpânit în două rânduri), precum și arhipelagul maltez și ocazional unele părți din nordul Africii. Briganzi normanzi imigranți s-au strămutat în sudul Italiei pentru a intra în serviciul a diferite facțiuni longobarde și bizantine, au transmis imediat știri
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
un singur stat. În comparație cu cucerirea Angliei, cucerirea Italiei sudice a fost neplanificată și neorganizată. Cea mai timpurie dată consemnată pentru sosirea cavalerilor normanzi în Italia de sud este anul 999, deși se poate presupune că anterior avuseseră loc peregrinări de normanzi în zonă. În acel an, potrivit unora dintre surse, pelerini normanzi, aflați pe drumul de întoarcere dinspre Sfântul Mormânt din Ierusalim, trecând prin Apulia, s-au oprit la Salerno, unde au fost primiți de principele Guaimar al III-lea de
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
s-au oprit la Salerno, unde au fost primiți de principele Guaimar al III-lea de Salerno. Orașul și împrejurimile sale se aflau sub atacul sarazinilor din Africa, care solicitau acordarea unui tribut anual. În timp ce Guaimar începea să colecteze tributul, normanzii l-au acuzat pe acesta, ca și pe supușii săi longobarzi pentru lipsă de curaj și au trecut la atacarea sarazinilor. Aceștia s-au retras, o pradă importantă a fost capturată, iar Guaimar, recunoscător, i-a rugat pe normanzi să
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
tributul, normanzii l-au acuzat pe acesta, ca și pe supușii săi longobarzi pentru lipsă de curaj și au trecut la atacarea sarazinilor. Aceștia s-au retras, o pradă importantă a fost capturată, iar Guaimar, recunoscător, i-a rugat pe normanzi să rămână. Aceștia au refuzat, însă au promis că vor duce bogatele sale daruri în Normandia și că îi vor informa pe compatrioții lor asupra recompenselor ce pot fi dobândite în schimbul serviciului militar în Salerno. Unele surse chiar arată că
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
vor informa pe compatrioții lor asupra recompenselor ce pot fi dobândite în schimbul serviciului militar în Salerno. Unele surse chiar arată că Guaimar însuși ar fi trimis emisari în Normandia pentru a-i aduce pe cavaleri înapoi. Acestă variantă asupra sosirii normanzilor este uneori numită în istoriografie ca "tradiția salernitană". Tradiția salernitană a fost prima dată consemnată în cronica lui Amato de Montecassino, cunoscută sub numele de "Ystoire de li Normant" și scrisă între 1071 și 1086. Cea mai mare parte a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
continuarea sa a "Chronicon Monasterii Casinensis" a lui Leon de Ostia, scrisă la începutul secolului al XII-lea. Începând cu "Annales Ecclesiastici" ale lui Caesar Baronius din secolul al XVII-lea, tradiția salernitană a devenit versiunea unanim acceptată asupra începuturilor normanzilor în Italia. Acuratețea asupra faptelor a fost pusă uneori sub semnul întrebării în secolele ulterioare, însă ea a fost acceptată, cu mici mofidicări, de către cei mai mulți dintre istorici. O altă istorisire referitoare la sosirea normanzilor în Italia a apărut în cronicile
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
devenit versiunea unanim acceptată asupra începuturilor normanzilor în Italia. Acuratețea asupra faptelor a fost pusă uneori sub semnul întrebării în secolele ulterioare, însă ea a fost acceptată, cu mici mofidicări, de către cei mai mulți dintre istorici. O altă istorisire referitoare la sosirea normanzilor în Italia a apărut în cronicile primare fără trimitere la vreo prezență normandă ante-1016. Această versiune a fost denumită ca "tradiția de Gargano". Potrivit acesteia, pelerinii normanzi aflați la moaștele Sfântului Arhanghel Mihail de la Monte Gargano s-ar fi întâlnit
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Carpineto" aparținând unui călugăr pe nume Alexandru, scrisă circa un secol mai târziu și bazându-se pe opera lui Guglielmo de Apulia. Unii istorici moderni au combinat cele două tradiții, John Julius Norwich chiar sugerând că întâlnirea dintre Melus și normanzi ar fi fost stabilită de către Guaimar. Melus ar fi fost în Salerno chiar înainte de vizita sa la Monte Gargano. O altă versiune se referă la exilarea unui grup de normanzi al fraților din familia Drengot. Unul dintre frați, Osmund (potrivit
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
John Julius Norwich chiar sugerând că întâlnirea dintre Melus și normanzi ar fi fost stabilită de către Guaimar. Melus ar fi fost în Salerno chiar înainte de vizita sa la Monte Gargano. O altă versiune se referă la exilarea unui grup de normanzi al fraților din familia Drengot. Unul dintre frați, Osmund (potrivit cronicii lui Orderic Vitalis) sau Gilbert (în conformitate cu Amato și Petru Diaconul), l-au ucis pe un anume Guillaume Repostel (Repostellus) în prezența ducelui Robert I de Normandia. Este invocată posibilitatea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
moderni apreciază că numele lui Robert apare în urma unei erori de transcriere, fiind în realitate vorba de Richard, indicându-l astfel pe ducele Richard al II-lea, care era duce în 1017. Datarea mai timpurie este necesară dacă emigrarea primilor normanzi se impune a fi pusă în legătură cu familia Drengot și cu uciderea lui Guillaume Repostel. În "Istoriile" lui Raul Glaber, un anume "Rodulfus" părăsește Normandia după ce ar fi stârnit mânia lui Richard al II-lea. Sursele nu converg asupra stabilirii căruia
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
în bătălia de la Cannae din 1018 era Gilbert. Dacă Rudolf este identificat cu acel Rudolf din istoria lui Amato ca unul dintre frații Drengot, atunci este posibil ca Rudolf să fi fost comandantul de la Cannae. O altă ipoteză asupra sosirii normanzilor în Italia privește cronicile lui Raul Glaber, Ademar de Chabannes și Leon din Ostia (nu continuarea lui Petru Diaconul). Toate cele trei cronici arată că normanzii, fie că este vorba de un grup de 40 de oameni, fie de o
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
posibil ca Rudolf să fi fost comandantul de la Cannae. O altă ipoteză asupra sosirii normanzilor în Italia privește cronicile lui Raul Glaber, Ademar de Chabannes și Leon din Ostia (nu continuarea lui Petru Diaconul). Toate cele trei cronici arată că normanzii, fie că este vorba de un grup de 40 de oameni, fie de o forță mai largă de circa 250, sub conducerea lui "Rodulfus", fugind din fața mâniei lui Richard al II-lea, au ajuns în fața papei Benedict al VIII-lea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
i-a trimis la Salerno sau Capua, pentru a căuta să se angajeze ca mercenari în lupta împotriva bizantinilor, față de care nutrea sentimente dușmănoase ca urmare a invadării de către aceștia a teritoriului din jurul Benevento, aflat sub suzeranitatea papală. Ajunși acolo, normanzii s-au întâlnit cu "primates" (conducătorii) din Benevento: principii Landulf al V-lea de Benevento și Pandulf al IV-lea de Capua, posibil mai sus menționatul Guaimar al III-lea de Salerno, precum și Melus din Bari. Conform cronicii lui Leon
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
în sudul Italiei. Leon Tornikios Kontoleon a sosit ca succesor al lui Vasile Mesardonites în luna mai a acelui an. La moartea lui Vasile, Melus se revoltase din nou, însă de această dată el recursese la serviciile unei cete de normanzi abia sosiți în regoune, care fie fuseseră trimiși de către papa Benedict al VIII-lea, fie se întâlniseră direct cu Melus, cu sau fără intermedierea principelui Guaimar al III-lea de Salerno, la Monte Gargano. Tornikios a trimis o armată comandată
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Tornikios a fost eliberat din funcție în favoarea lui Vasile Boioannes, care a sosit în Italia în cursul lunii decembrie. La solicitarea lui Boioannes, un detașament de elită al "gărzii varege" a fost trimis în Italia pentru a-i combate pe normanzi. Cele două forțe s-au întâlnit în 1018 pe malul râului Ofanto, lângă Cannae, locul marii victorii a lui Hannibal asupra romanilor din anul 216 î.Hr.. Rezultatul bătăliei de la Cannae l-a constituit o victorie bizantină decisivă. Boioannes și-a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a consolidat victoria prin construirea imediată a unei mari fortărețe în unul din pasurile Apeninilor, care să supravegheze intrarea în câmpia Apuliei. În 1019, Troia, așa cum se numea, a fost întărită cu propriul contingent normand al catepanului, faptul indicând dorința normanzilor de a lupta în orice tabără. Înspăimântat de evoluția evenimentelor din sud, papa Benedict, care, după cum s-a menționat anterior, ar fi stat la baza implicării normande în conflict, a plecat spre Germania în 1020, la Bamberg, pentru se sfătui
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
putut fi cucerită de la bizantini, toți principii longobarzi au fost aduși sub ascultarea Imperiului romano-german, iar Pandulf de Capua a fost transportat într-o închisoare din Germania. Acest moment a marcat sfârșitul răscoalei longobarde din sudul Italiei. În 1024, mercenarii normanzi (probabil sub conducerea lui Rainulf Drengot) se aflau sub solda principelui Guaimar al III-lea de Salerno atunci când Pandulf al IV-lea de Capua îl asedia pe Pandulf al V-lea (principele instalat de împăratul german) în Capua. În 1026
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
normand din Italia. De asemenea, Sergiu al IV-lea i-a acordat noului conte mâna surorii sale. Totuși, în 1034, sora lui Sergiu a ]ncetat din viață, iar Rainulf a revenit în tabăra lui Pandulf. Potrivit lui Amato de Montecassino: Pentru că normanzii nu și-au dorit niciodată ca vreunul dintre longobarzi să obțină o victorie decisivă, în cazul în care aceasta ar fi fost spre dezavantajul lor. Însă acum, sprijinind pe unul și apoi ajutând pe celălalt, ei luatu măsuri de precauție
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
ei luatu măsuri de precauție față de completa ruină a vreunuia. Întăririle normande și adeziunile locale, care erau binevenite în tabăra lui Rainulf, au condus la mărirea numerică a trupelor de sub comanda lui Rainulf. După cum observa și Amato, limba și obiceiurile normanzilor se consolidau până la constituirea unei națiuni aparte. În 1037, influența normandă a fost consolidată și mai mult, atunci când împăratul Conrad al II-lea l-a depus pe Pandulf al IV-lea și, în paralel, i-a recunoscut lui Rainulf calitatea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
astfel titlul direct de la puterea imperială. În 1038, Rainulf a invadat Capua și și-a extins influența în sudul Italiei, spațiul stăpânit de el devenind unul dintre cele mai extinse din regiune. Între 1038 și 1040, o altă ceată de normanzi a fost trimisă pentru a completa efectivele principelui Guaimar al IV-lea de Salerno care luptau în Sicilia în numele Bizanțului și împotriva sarazinilor. Primii membrii din familia Hauteville ("Altavilla") au câștigat reputație în Sicilia lupotând sub stindardul generalui bizantin George
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Hauteville ("Altavilla") au câștigat reputație în Sicilia lupotând sub stindardul generalui bizantin George Maniaces, iar Guillaume de Hauteville și-a câștigat supranumele de "Braț de Fier" cu ocazia asediului Siracusei. După asasinarea catepanului Nikefor Doukeianos, petrecută la Ascoli în 1040, normanzii au plănuit alegerea unui conducător din rândurile lor, în schimb au fost însă mituiți de către principele Atenulf al IV-lea de Benevento pentru a-l alege pe acesta drept conducător al lor. În 16 martie 1041, în apropiere de Venosa
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a făcut apel la o puternică forță de varegi aflați la Bari, bătălia a constituit o categorică înfrângere pentru bizantini, iar mulți dintre soldații lui Mihail Doukeianos s-au înecat în râul Ofanto în plină retragere. La 3 septembrie 1041, normanzii, aflați înrolați în mod nominal în armata condusă de longobarzii Arduin și Atenulf, l-au înfrânt pe noul catepan bizantin, Exaugustus Boioannes, pe care l-au dus prizonier la Benevento. Tot în acea vreme, Guaimar al IV-lea de Salerno
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
armata condusă de longobarzii Arduin și Atenulf, l-au înfrânt pe noul catepan bizantin, Exaugustus Boioannes, pe care l-au dus prizonier la Benevento. Tot în acea vreme, Guaimar al IV-lea de Salerno a început să îi înroleze pe normanzi sub stindardul său, sub diferite promisiuni. În februarie 1042, simțindu-se probabil abandonat și poate mituit de către bizantini, Atenulf a negociat eliberarea lui Exaugustus, după care a fugit cu banii pe răscumpărare în teritoriul bizantin. El a fost înlocuit cu
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a negociat eliberarea lui Exaugustus, după care a fugit cu banii pe răscumpărare în teritoriul bizantin. El a fost înlocuit cu Argyrus, care a obținut câteva victorii, însă până la urmă a fost și el cumpărat de către bizantini. În septembrie 1042, normanzii au ales în fine un conducător din rândurile lor. Revolta antibizantină, longobardă la origine, devenea astfel normandă în caracter și în comandă. Guillaume "Braț de Fier" a fost ales cu titulatura de "conte". El și ceilalți conducători i-au solicitat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a obținut Trani, Drogo de Hauteville Venosa, iar Rainulf Drengot, acum independent, a devenit stăpân asupra Monte Gargano. În schimb, Guillaume s-a căsătorit cu Guida, fiică a lui Guy, duce de Sorrento și nepoată a lui Guaimar. Alianța dintre normanzi și Guaimar era astfel consolidată. Pe parcursul domniei sale, Guillaume și Guaimar au început cucerirea provinciei Calabria în 1044 și au consturit marele castel de la Stridula, probabil în apropiere de Squillace. Guillaume a avut parte de mai puțin succes în Apulia, unde
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]