529 matches
-
s-au epuizat, un grup de cetățeni au cerut din nou catepanului să îl implore pe împăratul bizantin să trimită cât mai repede cu putință o armată. Roman al IV-lea, ai cărui generali fuseseră în mod constant înfrânți de către normanzi și având puține trupe la dispoziție, a trimis totuși 20 de vase sub comanda unui anume Gocelin, un normand rebel care găsise adăpost la Constantinopol. Ștefan Pateran, numit ca nou catepan de Italia, se afla la bord. Totuși, normanzii au
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
trimită cât mai repede cu putință o armată. Roman al IV-lea, ai cărui generali fuseseră în mod constant înfrânți de către normanzi și având puține trupe la dispoziție, a trimis totuși 20 de vase sub comanda unui anume Gocelin, un normand rebel care găsise adăpost la Constantinopol. Ștefan Pateran, numit ca nou catepan de Italia, se afla la bord. Totuși, normanzii au interceptat vasele bizantine în largul Bari-ului și le-au împrăștiat. Marinarii normanzi au identificat nava lui Gocelin și
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
de către normanzi și având puține trupe la dispoziție, a trimis totuși 20 de vase sub comanda unui anume Gocelin, un normand rebel care găsise adăpost la Constantinopol. Ștefan Pateran, numit ca nou catepan de Italia, se afla la bord. Totuși, normanzii au interceptat vasele bizantine în largul Bari-ului și le-au împrăștiat. Marinarii normanzi au identificat nava lui Gocelin și, în pofida pierderii a 150 de oameni, l-au capturat; în schimb, Ștefan a reușit să ajungă în Bari. Curând, el
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
nava lui Gocelin și, în pofida pierderii a 150 de oameni, l-au capturat; în schimb, Ștefan a reușit să ajungă în Bari. Curând, el a recunoscut că apărarea devenise imposibilă; un nobil local, Argyritsos, a fost trimis să negocieze cu normanzii. Aceștia au oferit condiții acceptabile, iar Bari a capitulat în aprilie 1071. Ștefan Pateran a fost inițial aruncat în închisoare, însă ulterior s-a întors la Constantinopol, alături de alți bizantini supraviețuitori. Odată cu căderea Bari, prezența bizantină în sudul Italiei a
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
Godefroi (d. 1068), numit Lofredus în sursele latinești, a fost un conducător militar normand stabilit în sudul Italiei și devenit primul conte de Taranto. Godefroi era cel de al doilea fiu al lui Petru I de Trani, însă despre fratele său mai mare, Amicus, nu se cunoaște nimic. El a succedat tatălui său în
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
varegi și ruși. Nepoata comandantului bizantin locuia într-o casă veche din apropierea zidurilor de apărare ale orașului, iar Godefroi a intrat în legătură cu aceasta, i-a trimis daruri și i-a promis să o ia de soție dacă ea va permite normanzilor să pătrundă în cetate. Utilizând frânghii în timpul nopții, ea a ajutat astfel trupele inamice să intre în Otranto. Odată orașul pierdut, Malapetzes a fugit pe mare, lăsându-și în urmă soția și copiii. În 1066, Godefroi a plănuit prima încercare
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
El a preluat de asemenea și Canosa, ca și "alte orașe" aflate în stăpânirea sarazinilor, conform "Cronaca Cavese". În 1059 Petru a emis legi pentru noile sale posesiuni. În 1057, el a început să îi primească alături de sine pe acei normanzi deposedați de pe urma ascensiunii lui Robert Guiscard, ulterior morții contelui Umfredo, ai cărui fii, Abelard și Herman, au fost văduviți de preluarea moștenirii. Potrivit cronicii lui Guglielmo de Apulia, Petru a început cu acea ocazie întărirea zidurilor Trani și pregătirile pentru ca
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
sudul Italiei și devenit primul conte de Trani. El a fost unul dintre cei mai proeminenți dintre cele 12 căpetenii de mercenari normanzi care au servit sub principele Guaimar al IV-lea de Salerno. Ca urmare a divizării Apuliei între normanzi în urma conciliului de la Melfi din 1042, Petru a obținut stăpânirea asupra Trani, cu toate că acesta încă se afla în posesia bizantinilor. În cadrul aceleiași divizări, fratele său Valter de Lesina a obținut Civitate. Petru a sosit probabil în Italia de sud în jurul
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
Apulia. În 1046, s-a înregistrat primul atac al său asupra Trani, el reușind să captureze suburbiile și împrejurimile, dar nu și cu orașul în sine, care era apărat de trupele bizantine de sub comanda lui Argyrus, un fost aliat al normanzilor. Locuitorii din Trani erau mai degrabă susținători ai bizantinilor decât ai invadatorilor normanzi. Tot în 1046, Petru a fost unul dintre candidații care să îi succeadă lui Guillaume "Braț de Fier". Potrivit lui Guglielmo de Apulia, deși el era candidatul cu
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
Sergiu al VII-lea (d. 30 octombrie 1137) a fost ultimul "dux" (sau "magister militum") de Neapole. Sergiu a succedat tatălui său Ioan al VI-lea de Neapole pe tronul napolitan în 1120 sau 1123, într-un moment în care normandul Roger al II-lea al Siciliei se afla în plină ascensiune a puterii. Atunci când Roger a succedat ca duce de Apulia în 1127, iar apoi a fost încoronat ca rege al Siciliei în 1130, soarta Neapolelui depindea de relațiile lui
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
(n. cca. 1033 - d. iulie 1122) a fost prima soție a normandului Robert Guiscard, duce de Apulia (1059-1085), cu care s-a căsătorit în 1051 sau 1052, pe cînd el era doar un baron de mică însemnătate din Calabria, însă aflat în plină ascensiune. Alberada era tânăra mătușă a seniorului Gerard de
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
Drogo a participat la campania întreprinsă de catepanul bizantin George Maniaces în Sicilia în 1038 împotriva sarazinilor din Emiratul de Sicilia, iar apoi în campania împotriva bizantinilor din Apulia împreună cu principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. În 1042, normanzii l-au ales pe Guillaume drept conte la Melfi, iar Drogo a dobândit Venosa din partea lui Guaimar, în cadrul divizării în 12 părți a teritoriului cucerit. În 1044-1045, Drogo a luptat în favoarea fratelui său în Apulia, ocazie cu care i-a
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
de Trani erau principalii candidați în preluarea succesiunii. În cele din urmă, Drogo, sprijinit de Guaimar, a fost ales pentru succesiunea fratelui său. Se puneau astfel bazele pentru constituirea dinastiei de Hauteville. Drogo a fost apoi abordat de Rainulf Trincanocte, normand din Dinastia Drengot și conte de Aversa, pentru a-l reconcilia pe acesta cu Guaimar, lucru pe care l-a dus la îndeplinire. În același an, el a pătruns din nou în Apulia și a obținut victoria asupra catepanului Eustațiu
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
a pătruns din nou în Apulia și a obținut victoria asupra catepanului Eustațiu Palatinos în apropiere de Taranto. Fratele său mai mic, Umfredo, care sosise ceva mai devreme, a forțat pe apărătorii bizantini din Bari să încheie un tratat cu normanzii. În 1047, Drogo a capturat Benevento, având în acest sens permisiunea împăratului german. Anul respectiv s-a dovedit a fi un punct de cotitură pentru normanzii din Italia. Mai întâi, Drogo a primit acceptul de căsătorie cu o fiică a
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
mai devreme, a forțat pe apărătorii bizantini din Bari să încheie un tratat cu normanzii. În 1047, Drogo a capturat Benevento, având în acest sens permisiunea împăratului german. Anul respectiv s-a dovedit a fi un punct de cotitură pentru normanzii din Italia. Mai întâi, Drogo a primit acceptul de căsătorie cu o fiică a fostului principe Guaimar al III-lea de Salerno, numită fie Gaitelgrima, fie Altruda. În al doilea rând, împăratul Henric al III-lea i-a confirmat titlul
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
-lea de Salerno, numită fie Gaitelgrima, fie Altruda. În al doilea rând, împăratul Henric al III-lea i-a confirmat titlul de "Dux et magister Italiae comesque Normannorum totius Apuliae et Calabriae" ("Duce și stăpân al Italiei și conte al normanzilor din toată Apulia și Calabria"), primul titlu comital legitim pentru normanzii din Melfi. În același context, Henric l-a privat pe Guaimar de Principatul de Capua, pe care l-a retrocedat fostului principe, Pandulf al IV-lea. Pe parcursul domniei lui
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
rând, împăratul Henric al III-lea i-a confirmat titlul de "Dux et magister Italiae comesque Normannorum totius Apuliae et Calabriae" ("Duce și stăpân al Italiei și conte al normanzilor din toată Apulia și Calabria"), primul titlu comital legitim pentru normanzii din Melfi. În același context, Henric l-a privat pe Guaimar de Principatul de Capua, pe care l-a retrocedat fostului principe, Pandulf al IV-lea. Pe parcursul domniei lui Drogo, fratele său vitreg Robert Guiscard a sosit și el în
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
-i supraveghea intrările. În 1050, el a trebuit să îl sprijine pe Guaimar în reprimarea răscoalei unui anume Guillaume Barbote. În 1051, papa Leon al IX-lea l-a silit pe Drogo să promită că va opri jafurile operate de normanzi, însă Drogo a fost asasinat în același an (probabil ca urmare a unei conspirații regizate de către bizantini, sub conducerea lui Argyrus), la Montoglio. El a fost succedat de către fratele său mai tânăr, Umfredo, după un scurt interregnum. Drogo a avut
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
de Salerno l-a sprijinit pe Umfredo în a-și menține succesiunea, însă a fost asasinat curând. Papa Leon al IX-lea a organizat o coaliție împotriva normanzilor și a pornit în marș către sud. Forțele papale și cele ale normanzilor s-au confruntat în bătălia de la Civitate (lângă Civitate sul Fortore) în 18 iunie 1053. Umfredo s-a aflat în fruntea armatelor familiei Hauteville (fiind asistat de mai tânărul său frate vitreg Robert Guiscard) și ale familiei Drengot (bucurându-se
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
Umfredo s-a aflat în fruntea armatelor familiei Hauteville (fiind asistat de mai tânărul său frate vitreg Robert Guiscard) și ale familiei Drengot (bucurându-se de sprijinul lui Richard Drengot), luptând împotriva forțelor combinate ale Papalității și ale Imperiului romano-german. Normanzii au distrus practic armata papală, capturându-l pe suveranul pontif, pe care l-au închis în Benevento, oraș pe care îl capturaseră cu autorizația împăratului încă din 1047. În cele din urmă, papa Leon a fost eliberat la 12 martie
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
în Benevento, oraș pe care îl capturaseră cu autorizația împăratului încă din 1047. În cele din urmă, papa Leon a fost eliberat la 12 martie 1054, însă a murit la scurtă vreme după aceea. Ca urmare a bătăliei de la Civitate, normanzii de sub conducerea lui Umfredo au profitat de drastica slăbire a papalității pentru a-și continua cuceririle. Ei au capturat Oria, Nardò și Lecce până la sfârșitul anului 1055. Robert Guiscard, adevăratul erou de la Civitate, a cucerit în acest timp Minervino Murge
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
cuceriri în nume propriu. Abia ulterior toate aceste teritorii din sudul Italiei au fost unite sub stăpânirea unică a Regatului Siciliei, care a inclus nu numai insula Sicilia, ci și întregul sud al Peninsulei Italice (cu excepția Benevento, pe care totuși normanzii l-au stăpânit în două rânduri), precum și arhipelagul maltez și ocazional unele părți din nordul Africii. Briganzi normanzi imigranți s-au strămutat în sudul Italiei pentru a intra în serviciul a diferite facțiuni longobarde și bizantine, au transmis imediat știri
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
un singur stat. În comparație cu cucerirea Angliei, cucerirea Italiei sudice a fost neplanificată și neorganizată. Cea mai timpurie dată consemnată pentru sosirea cavalerilor normanzi în Italia de sud este anul 999, deși se poate presupune că anterior avuseseră loc peregrinări de normanzi în zonă. În acel an, potrivit unora dintre surse, pelerini normanzi, aflați pe drumul de întoarcere dinspre Sfântul Mormânt din Ierusalim, trecând prin Apulia, s-au oprit la Salerno, unde au fost primiți de principele Guaimar al III-lea de
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
s-au oprit la Salerno, unde au fost primiți de principele Guaimar al III-lea de Salerno. Orașul și împrejurimile sale se aflau sub atacul sarazinilor din Africa, care solicitau acordarea unui tribut anual. În timp ce Guaimar începea să colecteze tributul, normanzii l-au acuzat pe acesta, ca și pe supușii săi longobarzi pentru lipsă de curaj și au trecut la atacarea sarazinilor. Aceștia s-au retras, o pradă importantă a fost capturată, iar Guaimar, recunoscător, i-a rugat pe normanzi să
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
tributul, normanzii l-au acuzat pe acesta, ca și pe supușii săi longobarzi pentru lipsă de curaj și au trecut la atacarea sarazinilor. Aceștia s-au retras, o pradă importantă a fost capturată, iar Guaimar, recunoscător, i-a rugat pe normanzi să rămână. Aceștia au refuzat, însă au promis că vor duce bogatele sale daruri în Normandia și că îi vor informa pe compatrioții lor asupra recompenselor ce pot fi dobândite în schimbul serviciului militar în Salerno. Unele surse chiar arată că
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]