1,758 matches
-
mai nuanțate, mai explicite decât originalele. Dar, totodată, mai inteligente artistic decât glosele prin care, în timp, au fost aproximate. Nu e singurul caz de recursivitate. Ar fi de urmărit, de pildă, cum o plantă cu nume muzical dintr-o nostalgică confesiune de dragoste migrează, literalmente, din Circul domestic în Un anotimp în Berceni și din poemul Irina în mai proaspătul Un dans matinal: "Deșteptat dintr-o dată de o mireasmă/ pentru care, către amiază, îți vei aminti să-l lauzi/ pe
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
înfățișează acum, prin mijlocirea unui jurnal și a unei ample convorbiri, pe latura d-sale intimă. E o fericită completare a imaginii celebrei militante anticomuniste care coboară de pe piedestalul istoric, pășind cu un aer firesc printre noi, adoptînd vocea confesiunii, nostalgică, dolorică, revoltată, îmbărbătătoare după circumstanțe, umanizîndu-se ca pentru a-și justifica acțiunea prin invocarea unor rădăcini existențiale și evocarea unor note biografice puțin sau defel cunoscute. Fără a-și prejudicia coerența figurii, Doina Cornea distinge în sine două tipuri de
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
pe șleau despre falii deja sedimentate. Nu e întâmplătoare, ca o contrapondere a atâtor și-atâtor disoluții, imaginea pragului. Evoluția stilistică consună cu maturizarea formulei. Stoiciu nu mai resimte, astăzi, urgența transcrierii în timp real. Dislexicul de altădată a devenit nostalgic și profetic, ceea ce îi permite să instrumenteze numeroase schimbări de perspectivă. Salturile sunt mai ample: „Constat în fiecare zi că rămân cu mult în/ urma mea, mai exact în urma/ a ceea ce e nedefinit în mine, rămas pe prag, un/ suflet
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
detalii clare. În al treilea rînd, nefiind o natură lirică, imaginația criticului culminează în abstracție, nu în fabulație și nici în sentiment. Pus în fața unei teme, Manolescu e mai predispus spre formularea unor scheme logice decît spre încropirea unor episoade nostalgice menite a evoca tema. Avînd o minte analitică cu porniri speculative, autorul își găsește satisfacția în urzirea de analogii și corespondențe, expresia sa predilectă fiind comentariul concentrat urzit în jurul unor intuiții inițiale. Ochiul său surprinde relații și consecințe, nu emoții
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
dea o semnătură că renunță la medalie în favoarea lui. O clipă, eroul autentic, care și-a lăsat o mână pe câmpul de luptă, și dublura sa stau față în față. Nu există nicio clipă loc pentru solidarități cazone sau rememorări nostalgice ale faptelor de arme. Ion J. Ion detestă Armata și Ministerul Apărării din motive pe care le putem bănui, celălalt nu dorește decât un lucru, să-i fie lăsată medalia pe piept, medalia cu care și-a cucerit respectul unanim
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
text, esența filologiei, cu critica literară, cu teoretizări absurde, alambicate și pînă la urmă profund irelevante") și pe Eugen Munteanu (profesor la Facultatea de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza" din Iași): „Paseiștilor ca mine le mai rămîne doar regretul nostalgic după un tip de spațiu public în care citatul clasic să nu mai fie scîlciat la tot pasul. Nu afirma cu morgă, în urmă cu cîteva luni, la radio, un ilustru «filozof» contemporan că «Dura lex sed ... dura», sub încuviințarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
din programul căreia nu vor lipsi melodiile care l-au făcut cunoscut în toată lumea. Începând cu orele 19:00, atmosfera de la Sala Palatului se va încălzi cu celebra piesa de debut ”Nel sole”, apoi va trece discret prin seria referenelor nostalgice precum, ”Felicita”, ”Ci sara””Liberta” sau ale altor titluri de rezonanță spre a încheia apoteotic în completarea celor două ore desăvârșite de muzică italiană, cu melodii mai noi, ce fac parte din ultimul său material discografic , intitulat ”Amanda e Libera
Al Bano, surpriză pentru români by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62332_a_63657]
-
capitol care face impresie contrastantă cu restul. Acest capitol descrie universul satului natal (Cremenari, jud. Vîlcea) și pe membrii familiei autorului, atîta doar că o face în chip romanesc, iar nu în stil memorialistic, tonul povestirii fiind acela de evocare nostalgică, într-o limbă cu tente arhaice, a universului rustic. E ca și cum autorul începe să scrie un roman inspirat din lumea copilăriei, pentru ca apoi, renunțînd să-l mai continue, se mulțumește să-l lipească în prima parte a volumului. Rezultatul este
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
Alexandru Niculescu Dacă îmi iau permisiunea de a scrie paginile care urmeazá, după seria lungá de recenzii binemeritat laudative ale volumului memorialistic ' Amor intellectualis. Romanul unei educații (Polirom 2010), de vină este o anumitá nostalgică datorie de constiință. Spre a depune o mărturie în plus care, oricît de tardivă ar fi ea, nu poate fi inutilă. Am avut prilejul de a mă găsi în preajma profesorului Tudor Vianu, în vremurile aprige ale anilor 19501960. Și la
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
nuvelă parțial autobiografică, povestea de dragoste dintre autor și o dansatoare tradițională japoneză de numai paisprezece ani. Sunetul muntelui, roman apărut în 1949,, i-a adus definitiv consacrarea. În O mie de cocori (1949, 1952), una dintre cele mai delicate, nostalgice și senzuale scrieri ale sale, pasiunea, gelozia, răzbunarea, sentimentul de vinovăție se împletesc în povești de dragoste care-și răspund peste timp, se completează sau se continuă firesc. Totul pe fundalul ceremoniei ceaiului, minimalist și intens deopotrivă. O mie de
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
la ea. Cele cîteva proze reușite, toate de redusă întindere, au luat naștere doar atunci cînd furia polemică a lui Delavrancea s-a stins încet. Aflat în vîrful piramidei sociale, prozatorul începe să privească spre locul copilăriei sale cu simpatie nostalgică. Perspectiva asupra mahalalei bucureștene se schimbă acum radical, iar copilăria petrecută acolo capătă treptat formă de micro-paradis ce poate fi revizitat pe calea artei. Iau astfel naștere evocările din De azi și de demult, Bunicul, Bunica, dar mai ales din
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
apăruseră oricum nenumărate cărți atât în Statele Unite cât și în Germania. Mergând împotriva curentului, Wayne Biddle, distins cu Premiul Pulitzer pentru cartea Star Wars (povestea programului amarican de rachete balistice intercontinentale), a publicat o carte menită să răcorească unele entuziasme nostalgice: Dark Side of the Moon - Wernher von Braun, the Third Reich and the Space Race (Partea întunecată a Lunii - Wernher von Braun, al Treilea Reich și cursa spațială), W.W. Norton & Company, 2009. Este o încercare de a sugera că
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
țării aveam emoții, însă imediat după ce bea un pahar de vin era un alt om. El știa romanțele de la cap la coadă. Pe 26 ianuarie, Ceaușescu își sărbătorea ziua de naștere cu sarmale, mult pește și țuică", a mai declarat nostalgic Gheorghe Vedeanu.
Destin crunt pentru cel care îi cânta romanțe lui Ceaușescu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62744_a_64069]
-
Regizorul nu ne face accesibil tot acest univers al penumbrei, însoțim o vreme universul „Circului”, spionajul britanic, până când ne familiarizăm puțin cu jargonul, cu mediul funcționăresc. Discuțiile nu oferă decât parțial explicații, acțiunea apare astfel cam încâlcită, făcută din racursiuri nostalgice, pânde și așteptări. Spionajul oferă o rațiune de a fi trădării, iar ceea ce apare tulburător este tocmai prezența trădătorului în nucleul cel mai restrâns, în cercul cel mai intim. Nu-i voi divulga numele pentru cei care nu au văzut
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
îi ceruse reluarea poveștii, chiar dacă nu întotdeauna în forma actoricească în care-i fusese oferită prima oară. Erau foarte puținele momente cînd Porthos își reținea amintirile glorioase, ba uita chiar și de foame, mulțuminduse să asculte în tăcere. Și istorisirile nostalgice ale lui Porthos, și cele mitice ale lui Bruno erau însă rare, țineau de acele momente în care schimbul de vorbe între deținuți putea avea loc. Uneori, o asemenea poveste începea într-o zi și se sfîrșea poate abia în
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
cu atrocitatea. La nivelul reprezentării, atât Hieronymus Bosch cât și Francisco Goya se întâlnesc într-un carnaval crud prelungind Spania anilor 37 către cea a anilor ’73. Spania anilor ’73 este departe de cea franchistă care supraviețuiește într-o enclavă nostalgică a pensionarilor franchiști purtând ochelari fumurii, întâlnindu- se în luxoase case de vânătoare. Jocul cu măști nu camuflează pe deplin conflictele intestine care animă nevrotic și guignolesc Spania, cu înșelătoarea ei aparență plaisiristă, hedonistă a anilor ’80. Indiferent de rolul
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
identității. Produs al „naturii” și al culturii, în egală măsură, Tony Judt propune o modalitate narativă aflată la intersecția dintre nevoia de mărturisire și nevoia de ordine presupusă de mărturisire: „Aici au început să joace un rol practic important amintirile nostalgice ale zilelor fericite petrecute în satele europene pline de farmec. M-au fascinat întotdeauna mnemotehnicile gânditorilor moderni timpurii și-ale călătorilor capabili să înmagazineze și să-și amintească amănunte și descrieri: ele sunt minunat înfățișate în studiile despre renaștere ale
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
a anilor anii ’60 - ’70, muzică marcată de un inconfundabil parfum de epocă. Ne-au fost oferite momente orchestrale, arii și scene din opere, ritmuri dansante de un antren covârșitor, intonații de song american, ritmuri hispanice, toate răspândind un parfum nostalgic, răscolitor al amintirilor trecutului, al tinereții unei generații care a rămas credincioasă muzicii de divertisment de bună calitate. Am avut „pe viu” revelația gustului retro, o orientare ce-i animă pe cei din generația vârstnică; dar nu-i lasă indiferenți
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
concentrice ale devenirii: „Paris cu ploaie și tu transcrii un poem/ de D’Annunzio, vorbește ploaia și seamănă/ pe caldarâm ritmuri - ai zice că-s pentru tine” (Paris negru în ploaie). Clipa e suspendată într-un amurg strălucind de frumusețea nostalgică a melancoliei: „Nu intra niciodată într-un oraș mitic/ la ceasul amurgului, când totu-i un tremur/ care formele schimbă în ritmul/ unui melos bizar, guvernat/ de-un timp vechi, lucrat în filigran/ de arta secretă a arabilor” (O noapte
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
care nu se lasă cumpărat, ci se dă pe gratis mi se pare mai puțin importantă în acest film care face loc unei lumi traversate cu o mare delicatețe de regizorul atent la detalii, la recuperarea unei atmosfere, la reflexul nostalgic care se lasă citit în felul în care filmează strada, taverna sau interioarele somptuoase. Gabrea are o sensibilitate marcată pentru compoziție și ea reiese poate cel mai bine din acest film. Filmele din perioada de exil a lui Gabrea relevă
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
inevitabile, latente, a unui dezacord intern care iese la suprafață în situațiile limită. Ceea ce, de asemenea, depășește cadrul unui western urban ține de impecabila tușă retro pe care regizorul o conferă acestui film, și care acompaniază personajul cu o aură nostalgică așa cum jazzul filtra emoțiile convivilor de la petrecerile lui Jay Gatsby. De la literele ciclamen ale genericului, la lumina fluorescentă a neoanelor, de la geaca cu un scorpion argintiu purtată de către șofer, fetiș investit heraldic, la soundtrack-ul care învăluie tandru scene întregi, totul
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
postmodernității trebuie să înceapă mereu cu asumarea crizei ipostasice, la nivel psihologic și cultural și, doar printr-o astfel grilă, să se treacă la hermeneutica "postmodernismului", care nu devine altceva decît o consecință a depersonalizării macrosistemice. În subsidiarul "terapiei" cînd nostalgice, cînd sarcastice, a lui Lodge, distingem această "temă" serioasă, dezvoltată subtil și rafinat în text. Autorul se dovedește, în acest roman, preocupat mai curînd de mentalități și psihologii - interese care, în operele anterioare, treceau în plan secund, datorită focalizării pe
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
sensuri mai largi: aleanul după întâmplări și trăiri din vremi trecute, din adolescență, copilărie. O cercetătoare de la Harvard, descoperă chiar că nostalgia poate deveni un fel "ipohondrie a inimii", un soi de deviere morbidă, irațională și sugerează două cazuri: obsesia nostalgică a dictatorilor după o grandoare trecută, (exemplu: sângeroasele conflicte din Iugoslavia ultimului deceniu al secolului XX) și pasiunea bizară după epoci de mult apuse. Filmul Jurrasic Park a fost urmat de altele pe aceeași temă, iar mai recent dinozauri-roboți, imitând
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
de efect, acesta încearcă aici să recupereze handicapul de expresivitate. Rău face! Ce iese de-aici se situează uneori sub zodia umorului involuntar. Despre același Mateiu Caragiale (et pour cause! ) aflăm, de exemplu următoarele: În cazul (anti)moderni(ști)lor nostalgici după noblețea unui Ancien Régime pierdut sau visat, noutatea o reprezintă însă elaborarea limbajului: limbajul ca identitate aristocratică, codificată în tipare stilistice înalte, calofile, eventual prețioase. Limbajul ca recipient, ca Lampă a lui Aladin locuită de djinnul lumii râvnite." (pag
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care - așa cum remarcă undeva Milan Kundera - "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII-lea, umorul lui Sterne și al lui Diderot sunt o amintire tandră și nostalgică a veseliei rabelaisiene. În secolul al XIX-lea, Gogol e un umorist melancolic: Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă, spune el. Europa și-a privit istoria nostimă a propriei existențe un timp atât de
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]