589 matches
-
a dat pe gât câteva scotch-uri a devenit, cum era de așteptat, romantic. Mi-a mărturisit că nevastă-sa se îmbolnăvise recent și era deprimat. Ar fi avut nevoie de cineva care să-l înveselească, o fată tânără și nostimă, cu suflet bun, așa ca mine, de la care ar fi putut eventual învăța și engleză. Am văzut atunci cu imensă părere de rău cum reportajul spectaculos de pe prima pagină a marelui cotidian începe să-și piardă conturul și este înlocuit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nouă de ani și apoi ai Început să trăiești ca bărbat. Are caracteristicile anatomice atât ale unui bărbat, cât și ale unei femei. Să crăp dacă vă mint! El mai spusese: ― Acum urmează partea care nu mai e așa de nostimă. Aceste suflete vii, de neînlocuit, toate fii și fiice ale Domnului, ființe umane, vor să vă anunțe, printre altele, că exact asta sunt: ființe umane. Din pricina anumitor factori genetici și hormonali, uneori era foarte greu să determini sexul unui nounăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Împreună. Peste o mie de ani-lumină sau ceva de genul ăsta. Adormi În scaun, privind peisajul verde la Californiei, și visă că era o pasăre Într-un copac. Una mică, cenușie, care nu avea nimic special, era doar fragilă și nostimă, cu ochișorii ei minusculi, negri ca doi tăciuni. Matthew era copacul. Începuse să plouă, i se udaseră penele și tremura, când auzi o voce care-o Întrebă de ce se așeza mereu pe crengile acelea, iar ea răspunse că nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
evoluția cosmosului, fiind protejate de materia cosmică, pentru a trăi, a se bucura și a beneficia de existența lor...! Greșesc cumva...?” „Ai dreptate... aprobă Șeful Șantierului. Și, fiincă a venit vorba de Înmormântări, dă-mi voie să-ți povestesc ceva nostim...” „Cu multă plăcere...”. „În urmă cu ceva vreme, am fost În vizită la unele cunoștințe În Germania, mai precis În Sudul Bavariei În orașul Munchen, unde am fost bine primit, poate și, datorită intenției lor de-a vizita țara nostră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sigură că ești Berbec, spuse ea. Nu te deranjează ce spui. Femeia se ridică în picioare și-l trase și pe Wilt după ea. — Am de gând să-ți arăt camera lui cu jucării. întotdeauna mi se pare așa de nostimă! Wilt lăsă farfuria de carton jos și intrară amândoi în casă. Eva decojea portocale pentru o salată de fructe și discuta cu etiopianul despre ritualurile de circumcizie, iar acesta îi toca niște banane. în salonaș, câteva perechi dansau foarte energic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe care îl avusese, ca el să aibă o soră, dublat de încă unul, și anume ca sora lui să aibă aceeași înălțime cu el. Cât de cât, deci, hainele ei se vor potrivi. Găsi întîi un set de chiloței nostimi , nu cu totul mini, ceea ce i-ar fi făcut inutilizabili, dar destul de drăguți. Erau șapte bucăți de culoare albă, fiecare având imprimate în partea din față niște păsărele care stăteau pe o creangă, sub ele scriind cu frumoase litere verzi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în acea după-amiază zâmbeam amuzat, cu gândul aiurea, îi vedeam atât de bine defectele: mintea de vrăbiuță alintată, pretențiile de cultură, gesturile ușor manierizate. Râsul ei mă făcea și pe mine să râd, căci atunci își dezvelea niște dințișori strâmbi, nostimi, ca de liliac malițios, ce-i drept între niște buze frumoase, de o formă cu totul particulară: buza de sus avea o mică "creastă" verticală la îmbinarea celor două jumătăți, așa încît desena un arc în relief, plin de personalitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
suc de lămâie. Au trecut pe aici și mama ei cu bărbată-su. Maică-sa îi seamănă până în cele mai mici amănunte, dar cu o doză mai mare de frivolitate sporovăitoare: o minte de vrăbiuță, gata oricând să povestească lucruri nostime. Faptul că m-au adus într-un salon de femei m-a tulburat la început, dar m-am obișnuit destul de repede. Mi-e cam frică de pasivitatea cu care am început să accept situația, dar până și frica asta e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
grupul nostru, care ieșise de-acum în bulevard, a intrat mai întîi într-o autoservire, de unde am luat două sticle de votcă. Fetele au reușit să-i stîrneasca acolo indignarea casieriței, râzând și țipând tare, cine știe de ce. Toate erau nostime, fâșnețe și le plăcea să-și arate dinții și gingiile, să se prostească, să scoată limba. Am luat-o pe o străduță laterală, cu mașini parcate pe ambele borduri, și am ajuns în fine acasă la Mera. Stătea într-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și felul în care apărea în mitologia mea, femeia imensă, fără contururi precise, neobiectuală, mai curând un câmp de forțe care-mi ordona lumea interioară, într-un fel o uitasem, zicând mereu, fără gând și fără sunet, ea, pe Gina nostimă și rânjită, o fetiță printre alte fetițe dintr-a douăsprezecea. Am discutat fleacuri, în fiecare pauză, iar după ora a doua ne-am mutat din nou în aceeași bancă. În timpul orei de istorie ne-am apucat să scriem versuri, "un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pur și simplu pentru că lucrul acesta îmi făcea plăcere. Era ceva încurajator, ceva comic, autoadmirativ și încă ceva greu de definit care mă flata în modul în care mi se adresa acest omuleț gras, cu picioare scurte, cu basca lui nostimă, cu cutele gâtului său aidoma unor lanțuri de bicicletă puse unul peste altul, cu ochii lui șireți și veseli. Era primul om mai în vârstă, deci primul om „mare“, care mă vedea și mă înțelegea din perspectiva prin care voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
parchetul lunecos, se așeza în bancă la fel de zgomotos precum se ridicase și, fără să privească în jur, se punea pe scris sau scotocea în pupitru până ce atenția clasei trecea asupra următorului chemat la lecție. Când, în timpul pauzei, se povestea ceva nostim, dacă momentul hohotului de râs general îl prindea pe Stein în bancă, acesta își lăsa capul pe spate, se încrunta și închidea ochii cu o expresie plină de suferință. Între timp, însă, bătea mărunt, mărunt cu pumnul în bancă de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
el. Și, prinzând-o pe Nelly cu brațele, începu s-o tragă spre el. Fata îi depărtă fața cu palma, iar Iag, ținând-o strâns, întorcea capul și mă privea. Îi zâmbeam complice, de parcă îl încurajam într-o chestiune foarte nostimă. Ca s-o poată trage pe Nelly spre el, Iag se lăsă în față atât de mult, că fu nevoit să ridice un picior de la podea. În timp ce căuta să se sprijine de ceva cu acest picior, se propti în masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și să-i arunce cât mai departe cu putință. De vreme ce avea să moară, voia cel puțin să-și păstreze cât de cât demnitatea. Îl rușina faptul că nu-și putuse controla sfincterele în fața celor trei jigodii. Le servise o istorie nostimă pe care să le-o povestească nepoților lor; or să spună cum, în urmă cu mulți ani, un bosniac îngrozit, efectiv se căcase pe el de frică. Nu era demn de cineva care se înfruntase cu moartea de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu chihlimbar și fantasmă îmbibată cu multă imaginație. O mare vioaie și sprintenă ca un pui de căprioară care savurează din plin primii pași zburdalnici și încă timizi dar cu o încercare tot mai persistentă de ai ordona. Totul este nostim și frumos. Andante o apă liniștită și străvezie. Totul se vede de la suprafață până în adâncuri. Clădiri, corăbii care pentru cei prezenți demult au dispărut, însă ele duc o altă viață acolo departe în adâncuri și în eternitate. Final marea învolburată
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
cu dihor și căciulă de astrahan, toate împrumutate de la o rudă apropiată, Nelucu lui Arcadie Baltag, un băietan mai mare decât mine cu doi ani. La școală, în pauzele dintre ore, cei mai mulți dintre băieți eram foarte activi în diverse jocuri nostime, care astăzi au dispărut ca prin farmec. Leuca, însemna învârtirea unui șir de elevi ținându-se strâns de mâini, în jurul curții, cei din coadă desprinzându-se datorită inerției și rostogolindu-se pe jos, în râsetele și aplauzele colegelor spectatoare. Bâza
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fel mai multe edituri din Budapesta au fost încurajate să înceapă publicarea ei... și într-un fel, respectivelor edituri nu li s-a mai ordonat niciodată să înceteze această publicare, îmi făcu Wirtanen cu ochiul. Una din puținele infracțiuni nevinovate, nostime și ingenioase pe care o poate scorni un rus fără să riște nimic personal este să introducă fraudulos în țară un exemplar din Memoriile unui Casanova monogam. Și pentru cine face contrabandă? Cui îi va arăta marfa asta trăsnet? Vechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
amarul în bere, în timp ce o parte dintre pariori se îndreaptă spre casele de bilete spre a-și încasa câștigurile, sau pentru a cumpăra noi bilete pentru cursa următoare. La cursa la care am asistat s-a produs și o întâmplare nostimă. La circa 100 de metri de start, într-o îmbulzeală, un jocheu a căzut de pe cal, fără a fi grav rănit, iar calul a alergat cu aceeași viteză până aproape de finiș, spre deliciul spectatorilor. La aceste curse beția îmbogățirii peste
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
moșu e pezevenghi (Stănică ieși în geamlâc, continuând vorbirea și mai tare, și deschise ușa de la odaia Otiliei), e bogat putred, dar se ascunde, nici nu poți ști bine ce are și ce n-are. Aici șade Otilia! Frumos! Frumos! Nostimă fată, Otilia (Stănică făcu cu ochiul lui Felix), are temperament, știe Pascalopol după ce umblă, stai alături de ea, las' că-i bine, și eu, când eram student, ședeam la gazdă pe aceeași sală cu o fată delicioasă, eh, ce fată, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiica dumitale vitregă, domnișoara Otilia. Dacă ai fi făcut asta când trăia soția dumitale, aș înțelege. Dar acum, când domnișoara are douăzeci de ani, lucrul e cel puțin curios. Îți comunic prietenește că foarte mulți cred că trăiești cu această nostimă fată și că vrei în felul acesta discret să-i lași averea. Treaba dumitale, deși mă-ntreb ce zice familia de această hotărâre senilă. Eu personal n-aș avea de ce să mă amestec în treburile dumitale, însă îți mărturisesc că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
amărî atât. Ah! ah! frumoasă e tinerețea. Unde mai vine o dată, că aș ști cum s-o trăiesc! Ca Otilia sunt sute. Numai să-ntinzi mâna. (Las' că-ți dau eu o fată faină!) Și cum îți spui de Otilia! Nostimă fată, delicioasă, de acord, dar ușuratică, cheltuitoare, e femeie care te ruinează. Pe ea nu poți conta. Azi cu unul, mâine cu altul. Știu, ți-a spus că te iubește, ți-a dat speranțe, poate ați mers și mai departe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strângea mâna cu putere, nehotărât. În cele din urmă, neputând rezolva problema, Felix luă mâna, o sărută și plecă precipitat. Fata, interpretând altfel gestul lui, îl privi puțin cum se depărtează și apoi intră în gang, fluierând ușor o șansonetă. "Nostim băiat", fu gândul ei tot timpul cât urcă scările. XI Când se sculă, Felix află de la Marina că Simion făcea familiei din ce în ce mai multe necazuri. Plecase de acasă și numai cu greu fusese găsit. Nu ședea locului defel, și acum Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uitase de Simion, și când a avut copii mai mulți, trecea de la unul la altul. Ea e femeia-tip, de structură normală, care nu poate fi ocupată decât de un singur sentiment deodată. În privința asta, mi-aduc aminte ceva foarte nostim. Aveam o mătușă cu copii mulți, care, când se așeza cu dragostea la o fată (avea numai fete), o copleșea. Dar în timpul acela, era certată cu toate celelalte fete. Când se certa cu una, în chip necesar se împăca cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uneori pe stradă : are impresia că există între noi o comunicare... Ei, madam Delcă, ei ! Și dumneata, ce presupuneri ! Nu, fii serioasă, vaai, ce hazlie ești ! N-are de ce să fie gelos Niki, cum n-a avut niciodată ! Ha-ha-ha, ce nostimă ești, madam Delcă. Hai, încă puțin coniac, încă puțin, numai un strop ! Bineînțeles, îmi torn și mie, se poate ? Dar ce vorbeam ? A, da, de inginerul Cristide. Îmi spunea că a trebuit să iasă la pensie, el ar mai fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceasta, având ca invitat de onoare editurile din Italia, mai rafinate, poate, în materie de grafică de carte decât cele franțuzești. marți, 19 martie Am ajuns astă-seară la Paris. În avion (era un zbor Air France) am trăit un lucru nostim. La poarta de îmbarcare, la Otopeni, o voce ondulat-feminină mă cheamă, din apropiere, pe nume. Întorc capul și o văd pe Clara Tamaș. Plecase din România în urmă cu zece ani, să-și încerce norocul de artist plastic (face grafică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]