1,324 matches
-
și iar ne-nalță-n față Prin raze de miracol, pe-un râu de crini, șuvoi... VESTEA ÎMPLINITĂ... Splendid fusese cerul, nălucitor de falnic, Departe, în adâncuri, în străfunzimea-i pură... Greu deslușeai misterul dacă-l priveai șăgalnic, De-abea vedeai prin nouri o simplă sclipitură... Văzduhul părea templu cu nori în frământare Ce fierb în ei mici raze ce prind contur de vulturi Rotindu-se agale sub nesfârșita zare. În cercuri largi, mărețe, și-apoi în catapulturi... Dar ei dispar o clipă
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului OGLINDA Mă uit în ea și-mi pare că-i toată viața un cer și cu o stea ... Al cui e cerul ce steaua îmi mângâie, în rouă de mi-o scaldă și-n nouri o tămâie? Privesc în ea și-apare, în spatele luminii, un ochi și o lumânare ... Și în flacăra ce arde, ca ceara, viața mea, s-a strămutat tot cerul, în poală cu o stea... Referință Bibliografică: OGLINDA / Camelia Petcu : Confluențe Literare
OGLINDA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375266_a_376595]
-
aparte și ne pătrunde în inimi creând imagini deosebite. Este fascinată de splendoarea toamnei, dedicându-i versuri alese în care conturează tablouri impresionante: “Pe șevalet de ceruri turcoaz am picurat aramă/ Întârziind zborul păsărilor spre înalturi/ Și învelindu-mă cu nouri de melasă.../ Voiam să plac îngerilor rătăciți de noi.” ( Pentru că toamna nu trebuia să moară). Stările sale lăuntrice se împletesc în decoruri profunde de toamnă, unde freamătă tăcerea iar amurgurile sângerii deplâng dureri nescrise: În forfota toamnei îmi caut locul
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
chemat. Un fulger brazdă cerul Și-un tunet îl urmează. Se sparge-n mii oțelul... Clocot reverberează... Se-adună uriașii, Se lupta-n lănci și săbii. În fugă le sunt pașii Și-n fug-a lor corăbii... Potop dezlănțuit Din nouri se prăvale. Albastrul infinit Nu poate-i stă în cale, Până când negrii cai Desparte luptătorii, Purtându-i peste plai, Din copite zvârlind norii. ............................................. În lanul cel de grâu Zâmbește roșu macul, Spre curcubeul brâu ---Răspuns de la Oracul. Mara Emerraldi Referință
ZI DE VARA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372105_a_373434]
-
se aplecau în chin. Din suflarea lor de ură, Se sfârșeau copaci, sălașuri. Gloatei ca adunătură Îi țipau prin tunet glasuri De supunere umilă Și de oarbe proorociri. Zeii toți fără de milă Se-ntreceau în năluciri. Și-ncărcau stoguri de nouri Ce potopuri descărcau, Iar la urmă-n curcubeuri, Pronia lor proclamau. Iernile puneau să urle Crivețe și vijelii, Ce făceau să țipe-n turle Clopote peste vecii. Dar furtunile în lume, Ca și omul, ca și zeul Încetează când anume
FURTUNI TRECUTE PE PĂMÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376208_a_377537]
-
înalții Cordilieri voia să vadă dacă-n soare se-ascund sau nu se-ascund tăceri urca purtat de aspre vânturi apoi plutea pe calde unde pândind ca primele cuvânturi din stea pornite să-l inunde s-a ridicat chiar peste nouri unde și aerul dispare și rătăcit printre halouri a dat să prindă glas din soare soseau săgețile din astrul ce-avea căldură și mărire și inundau tăcut albastrul cu un potop de strălucire dar nici un sunet nu răsare purtat de
CONDORUL RIDICAT ÎN ZARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379746_a_381075]
-
urmăresc în tăcere dârele ploii ce se preling alene pe parbriz până rămâne doar un strop tremurător ce-ascultă încă difuzorul răgușit din care vocea sud-americană mai răsucește pe un fir de melodie ca pe un imens yo-yo lună între nouri. Referință Bibliografică: TAXI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TAXI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375780_a_377109]
-
Poezie > Credință > VREMURI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Așa se varsă cerul de-o vreme, pe pamant Așa se varsă cerul de-o vreme, pe pamant De parca vin călare toți nourii, pe vânt Și curge din înalturi șuvoi fără zăgaz De nu-i mai dă nici ierbii, nici omului, răgaz. Se năpustesc prin sate dezlănțuite ape Iar fluviile câtă la vaduri noi să-și sape, Isi ies din fire râuri și
VREMURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378798_a_380127]
-
MIHALACHE - ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului RONDEL DE TOAMNĂ Toamna ți-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte, Dorul de senin te cheamă Să te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei se destramă În a veșniciei ramă. Toamna ți-a pictat veșminte... RONDELUL VEȘNICIEI Să
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
daltă Metafora iubirii nesfârșite, Să-mi readuci puteri nebănuite Când inima-n acorduri vii tresaltă. Dar marea veșnicia ne promite, În dansul ei nisipul care saltă A dezmierdat și umbra cea înaltă, Renasc culori în vise răvășite. Speranța ta în nouri se deșiră Și am rămas doar vântul să-l ascult, Spre țărmul de regrete se răsfiră Un curcubeu în versul din demult. Mai am un ultim dor care respiră Căci retrăiesc arpegiul cu tumult. DEPARTE Departe ești și nu te
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
ai orașelor nu ar fi decît 170.000 de români... 1905 găsește o Basarabie calmă: cîțiva intelectuali din avangardă și studenții de origine română sînt influențați de socialismul revoluționar. La Chișinău funcționează cîteva societăți secrete, dominate de intelectuali evrei. Alexis Nour, care publică în Viața Românească în 1906 și 1907 lungi scrisori din Basarabia, constată: "Tinerimea noastră locală, ruși, evrei și moldoveni, este o formație cu caracter rus pur, o generație educată sub presiunea revoluției, asimilînd toate curentele de idei care
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Conservatorii ruși îi primesc favorabil pe conservatorii români și ziarul acestora, Moldovanul. Forța conservatismelor rusesc și românesc, unită cu manipulările electorale, explică insuccesul militanților naționali progresiști excluși de la reprezentarea în Dumele alese în februarie 1907, noiembrie 1907 și 1912. Alexis Nour își arată indignarea în coloanele Vieții Românești: "Nici o mișcare, nici o mobilizare. Nu s-a petrecut nimic iar noi ne-am umplut de rușine. Este de așteptat ca în viitor, dacă o luptă culturală nu începe la noi, dacă o mișcare
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Nelidov, Alexandru 114 Neselrode 80 Nicolae (mare duce) 115, 116 Nicolae I al Rusiei 81 Nicolski, Alexandru 271 Niculescu (general) 30, 212, 256 Niculescu-Buzești, Grigore 252, 277 Niculescu-Mizil, Paul 310 Nixon, Richard 319, 320, 325, 354, 387 Noica, Constantin 344-346 Nour, Alexis 159 O Obrenovici, Milan 125 Ogarev, Nicolae 87 Omer Pașa 94 Oprea, Gheorghe 323 Orechovius 52 Orlando, Vittorio Emanuele 177 Ostrovski 229 P Pacepa. Ion 330, 332, 348, 368 Paleologi (familia) 41 Paleologu, Alexandru 363 Panaitescu, Petre P. 22
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lor? Oare nu se întorsese d. Brătianu încunjurat de toată aureola vizitelor ce le făcuse pe la împărați și pe la ceilalți cancelari, oare pieptul său nu venise din nou încărcat cu decorații strălucite? Vai, toate acestea-i lăsară indiferenți față cu nourul ce amenința partidul liberal național: marele pontifice pleacă la Paris ca să strângă mâna republicanilor de la Belleville în calitate de trimis al viitorului regat al României, iar, când marele păstor urmează a pleca, ce are să se facă turma necuvîntătoare? Se întruniră dar, [î
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
uscat. Daca razimul nostru ar fi industria, ne-ar păsa și nu prea de vreme bună ori rea, căci țări depărtate ne-ar trimite grâul lor în schimbul mărfurilor noastre. Pentru noi însă - avizați, putem zice, aproape esclusiv la producțiunea agricolă - nourii cerului, vânturile și preste tot schimbările din aerul atmosferic au o însemnătate cu mult mai mare decât pentru alte popoare. Dacă n-o ploua - ferească Dumnezeu - de unde hrănim breasla patrioților reversibili și prăvăliile de principii? S-ar usca Pătărlăgenii și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Constituantă, în loc de-a se studia daca nu cumva guvernul a greșit evaluarea imobilelor date prin legea votată, injuriile asupra Iașilor au căzut ca grindina din foile oficioase. Cum se face că, în curs de douăzeci de ani, afară de micul nour de la 3 aprilie 1866, toate s-au petrecut în liniște dincolo de Milcov și mai că nu se pomenea numele Moldovei, iar de la 1876 încoace, de când clica C. A. Rosetti și I. Brătianu a pus mâna pe țară, lucrurile au început
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Odată directoriul ales și acțiile desfăcute cu preț îndoit ar trebui inventat un nou mijloc de înavuțire pentru a întreținea coeziunea în partidul roșu. Și toate mizeriile acestea se întîmplă în momente în care orizontul politicei esterioare e încărcat cu nouri grei și nimic mai puțin decât asigurător. Cine știe la ce conflicte vor da loc hotărârile Conferenței suplementare din Berlin, cine știe daca soarta popoarelor balcanice nu va fi pusă din nou în vârful săbiei! Și tocmai în aceste momente
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și-a exprimat dorința de-a se amâna cestiunea orientală și de-a reînființa alianța celor trei împărați. Baronul Hubner a început prin a constata că punctele negre câte se iviseră pe orizonul politic s-au îngroșat în mase de nouri și că, în asemenea momente, omul politic cată să-și spună sincer opiniile, chiar cu pericolul de-a fi suspectat, precum a fost răposatul Thiers. Deși Cartea Roșie aduce foarte puțină lumină în cestiunile pendinte, el nu face ministrului nici o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mare emoționalitate: "Au dat foc cetății mândre și din cranii ei ciocnesc. Arderea în stâlpi de flăcări mai cu cerul se unește, Grinzi se sparg, murii se clatin', fumu-n muri negru izbește. Focul prin ferești pătrunde ... / ... / ... Muntele-și aruncă-n nouri sângele de foc și lavă Frânt stejarul cade-n vale după cel din urmă dac..." Poetul a mutat accentul de pe distrugerea zidului spre moartea omului, care e una cu zidul construit de el: " Se sting una câte una faclele mirositoare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară între oameni să predice vreo credință. El are mai mult o natură de "revoltat", deși nu e un om de acțiune (sub chipul unui Toma Nour nu se conturează atât un "personaj" cât o ideațiune). El pare să fi avut războiul său cu îngerul divin. Acum are un pact de neagresiune cu el. Un pustiu se întinde între ei. De aceea nu are decât cenușa arderii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Și trei întunecate nopți se căina de singurătate, dar în a treia dimineață 130 Uimit pe Enion ascunsă o găsi într-o întunecoasa Peșteră. Ea vorbi: Ce sînt eu? de ce-am fost scoasă-afară pe-aceste stînci Să tremur printre Nouri însingurata în vileagul vîntului? Unde e glasul care nu demult trezi pustia? unde Față Ce plînse printre nori, și unde glasul care va răspunde? 135 Nu-i nici o altă vietate-aici. Marea, Pămîntul, Cerul, Si Enion, puștii; unde ești, Tharmas
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu sînge Omenesc și îmbătați cu-al vieții vin este cu mult mai bine Decît toate aceste trude ale secerișului și-ale culesului vitei de vie. Vezi rîul, Roșu de sîngele Oamenilor, se úmflă desfrînat în jurul genunchilor mei de stîncă; Nourii mei nu-s norii cîmpurilor verzi ori ai dumbrăvilor cu fructe, 385 Ci Nori ai Sufletelor Omenești 30: nările mele sorb viețile Oamenilor". Satele se Tînguie: neputincioase cad, pește cîmpie-ntinse. Vaier da roată Văilor de la Hambar și de la Moară. Mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce vine 485 Eu voi Înfășură cortul cel Veșnic în nori întunecoși, în timp ce tu Prînzind carele dimineții, te Du, plutind aleargă Departe în zenit înalt, năprasnica ta goana abătînd-o Spre Miazăzi, cu-a doua parte din corturile oamenilor învăluită-n nourii Lui Tharmas și Urthona. Eu, prin portale ale creierului rămînînd, 490 Îmi așeza-voi sceptrul peste Ierusalim, Emanația, Pește toți fiii ei, și peste fiii tăi, O Lúvah, si peste-ai mei Pînă ce zorile a-i deștepta se vor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hruba. Dar Urizen, învăluindu-și toate armiile cu-ntuneric, Trimise-n jur heralzi, în taină poruncind plecarea-n Miazănoapte. Deodată, cu bubuit de tunet mulțimile-i 530 Din crudă încleștare se retrag, toți fiii lui Urizen numaidecît Se strînseră-n groși nouri, lăsînd urgia lui Luváh Mînia să-și reverse pe el însuși și pește Omul Veșnic. Deodată jos căzură ei cu toții în Spațiu neștiut, Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe dedesubt. 535 Chipul Omului a devenit nedeslușit, deschis durerii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tu, neîntrecut în slavă și mărire! Să-i nimicești pe-mpilătorii-aceștia ai Ierusalimului și pe aceia ce la ruină duc pe Silo". Așa vorbiră solii lui Beula. Plecînd tăcută, Familia Divină nalta Universalul cort Peste Înaltul Snowdon, și-nchise Solii-n nouri împrejur 545 Pînă la timpul Sfîrșitului. Apoi Șapte Aleseră, numiți cei Șapte Ochi ai Domnului 50 și cei Șapte Luminători ai Atotputernicului. Cei Șapte sînt unu-ntr-altul; cel de-al Șaptelea este numit Iisus, Mielul Domnului, apururi binecuvîntat, și el urmat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]