901 matches
-
ADN (nontemplate = nematrițate) și cele care se produc cu utilizarea unei matrițe ADN (template). Lungimea secvenței de nucleotide inserate fără matriță este de până la 15 nucleotide și reprezintă așa numitele regiuni N acestea realizându-se la cele mai multe dintre joncțiuni. Adiția nucleotidelor fără matriță este catalizată de enzima terminal- deoxinucleotidil-transferaza (TdT). Un al doilea tip de inserție este adiția nucleotidelor randomizate care se produce cu frecvență mică. Ele constau în inserția unuia sau a două nucleotide complementare la ultima sau la ultimele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
inserate fără matriță este de până la 15 nucleotide și reprezintă așa numitele regiuni N acestea realizându-se la cele mai multe dintre joncțiuni. Adiția nucleotidelor fără matriță este catalizată de enzima terminal- deoxinucleotidil-transferaza (TdT). Un al doilea tip de inserție este adiția nucleotidelor randomizate care se produce cu frecvență mică. Ele constau în inserția unuia sau a două nucleotide complementare la ultima sau la ultimele nucleotide din capătul codificator. Rareori aceste inserții au o lungime mai mare. Astfel de inserții sunt numite inserte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
-se la cele mai multe dintre joncțiuni. Adiția nucleotidelor fără matriță este catalizată de enzima terminal- deoxinucleotidil-transferaza (TdT). Un al doilea tip de inserție este adiția nucleotidelor randomizate care se produce cu frecvență mică. Ele constau în inserția unuia sau a două nucleotide complementare la ultima sau la ultimele nucleotide din capătul codificator. Rareori aceste inserții au o lungime mai mare. Astfel de inserții sunt numite inserte nucleotidice P (palindromice) și au loc atunci când capătul codificator atașat nu a pierdut nici un nucleotid. Aceasta
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fără matriță este catalizată de enzima terminal- deoxinucleotidil-transferaza (TdT). Un al doilea tip de inserție este adiția nucleotidelor randomizate care se produce cu frecvență mică. Ele constau în inserția unuia sau a două nucleotide complementare la ultima sau la ultimele nucleotide din capătul codificator. Rareori aceste inserții au o lungime mai mare. Astfel de inserții sunt numite inserte nucleotidice P (palindromice) și au loc atunci când capătul codificator atașat nu a pierdut nici un nucleotid. Aceasta înseamnă că inserția s-a produs în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
rearanjare crește de peste 1000 de ori, în experiențele de transfecție cu ambele gene. Moleculele de ADN rearanjate, izolate din fibroblaste, au structuri asemănătoare acelora formate în celulele limfoide - în general joncțiuni semnal perfecte și joncțiuni codificatoare formate cu pierdere de nucleotide. Totuși, aceste joncțiuni codificatoare nu au inserțiile de baze tipic randomizate, probabil pentru că fibroblastele nu exprimă enzima TdT. Coexpresia ARNm RAG 1 și RAG2 a fost evidențiată în țesuturile limfoide, dar nu și în alte țesuturi. Faptul se corelează cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
scid. Produșii genelor RAG1, RAG2 și scid sunt singurii factori identificați până în prezent, ca fiind esențiali în rearanjarea V(D)J, deși rolul fiecăruia dintre ei nu este încă cunoscut cu exactitate. Terminal-deoxinucleotidil-transferaza (TdT) este implicată în generarea inserțiilor de nucleotide fără utilizarea unei matrițe ADN. Enzima este exprimată cel mai intens în celulele limfoide timpurii, având rolul de a adăuga deoxiribonucleotide la capetele catenelor ADN, într-o reacție independentă de matriță, cu preferință pentru adăugarea resturilor de G, ceea ce este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
este adusă de analiza rearanjărilor din fibroblastele care exprimă RAG1 și RAG2. Aceste celule nu produc TdT, iar joncțiunile codificatoare sunt lipsite de inserții randomizate de baze. Coexpresia TdT în fibroblaste se reflectă în formarea joncțiunilor codificatoare cu inserții de nucleotide asemănătoare celor care apar în celulele limfoide. Fibroblastele conțin un alt sistem capabil să adauge inserții nematrițate în cursul circularizării ADN linear transfectat, dar intermediarii ADN din procesele de rearanjare V(D)J sunt aparent protejați de acțiunea sa. Alți
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fi făcute printr-o serie de reacții strâns cuplate. Acum se știe că după clivarea inițială, atât capetele semnal cât și capetele codificatoare trebuie să fie stabile pentru o perioadă suficient de lungă de timp, pentru a da posibilitatea eliminării nucleotidelor (la nivelul capetelor secvențelor codificatoare) și adiției de nucleotide (la nivelul joncțiunilor). Aceste considerații capătă mai multă concretețe, prin identificarea capetelor semnal rupte, descrise mai sus. După abundența lor, s-ar putea trage concluzia că aceste capete sunt foarte stabile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Acum se știe că după clivarea inițială, atât capetele semnal cât și capetele codificatoare trebuie să fie stabile pentru o perioadă suficient de lungă de timp, pentru a da posibilitatea eliminării nucleotidelor (la nivelul capetelor secvențelor codificatoare) și adiției de nucleotide (la nivelul joncțiunilor). Aceste considerații capătă mai multă concretețe, prin identificarea capetelor semnal rupte, descrise mai sus. După abundența lor, s-ar putea trage concluzia că aceste capete sunt foarte stabile și că rămân nelezate, posibil pe durata orelor. Ar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
doar o singură secvență semnal, dar acestea sunt evenimente foarte rare. O problemă care trebuie descifrată este aceea referitoare la adițiile auto-complementare. S-a sugerat că o catenă a unui terminal codificator trebuie să fie mai întâi incizată la două nucleotide de la capăt și apoi atașată la cealaltă catenă; polaritatea chimică corectă va genera apoi secvența diadică corectă. Dar pare a fi tot atât de probabil ca tăietura inițială la nivelul unei granițe semnal-secvență codificatoare să fie însoțită de o ligatură încrucișată de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
conduce la formarea unor joncțiuni precise. Alte aspecte ale formării joncțiunii codificatoare pot implica, în cea mai mare parte, etape care nu sunt specifice rearanjării V(D)J și un număr de etape care nu sunt esențiale. Deși adiția de nucleotide de către TdT este frecventă, ea nu este totdeauna cerută în mod necesar. Afirmația se bazează pe constatarea că celulele lipsite de TdT, așa cum sunt fibroblastele, exprimă gene RAG și realizează eficient joncțiunea V(D)J. Omologiile scurte, atunci când există, par
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
același rezultat. Regiunile de macaz au lungime variabilă, fapt dovedit de limitele situsurilor implicate în recombinare, situate între 1 și 10 kb. Ele conțin grupe de scurte repetiții omoloage, cu unități repetitive, care variază între 20 și 80 perechi de nucleotide lungime. O regiune S are în mod tipic o localizare la aproximativ 2 kb în amonte de segmentul genic CH. Reacția de realizare a macazului eliberează materialul excizat dintre situsurile de macaz sub forma unei molecule circulare de ADN. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
numesc secvențe S sau secvențe de comutare, simbol derivat de la cuvântul englez switch (a schimba, a face macazul). Secvențele S, aflate în fața regiunilor CH, la șoarece, sunt alcătuite din copii multiple de secvențe repetate în tandem, în general de 40-80 nucleotide lungime, dar de numai 4-6 nucleotide, în cazul regiunii Sµ. Secvențele nucleotidice GAGCTG și TGGG sunt comune tuturor regiunilor S de la șoarece și se admite că o situație asemănătoare se întâlnește și la om. 7.3. SELECȚIA CLONALĂ După interacțiunea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
comutare, simbol derivat de la cuvântul englez switch (a schimba, a face macazul). Secvențele S, aflate în fața regiunilor CH, la șoarece, sunt alcătuite din copii multiple de secvențe repetate în tandem, în general de 40-80 nucleotide lungime, dar de numai 4-6 nucleotide, în cazul regiunii Sµ. Secvențele nucleotidice GAGCTG și TGGG sunt comune tuturor regiunilor S de la șoarece și se admite că o situație asemănătoare se întâlnește și la om. 7.3. SELECȚIA CLONALĂ După interacțiunea cu antigenul specific, limfocitul B este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale genelor CMH. Clonarea acestora și amplificarea lor prin PCR au oferit posibilitatea obținerii unei cantități mari de ADN deținător de informație ereditară specifică CMH. Pe de altă parte, au fost introduse metodele geneticii „reverse”, putându-se deduce secvența de nucleotide a genelor CMH, pe baza corespondențelor de codificare a aminoacizilor în cadrul codului genetic universal. Aplicarea tehnicii „chromosome walking” a permis disecția moleculară a segmentului cromozomal din cromozomul 6 uman, în care sunt localizate genele CMH. Această tehnică presupune, mai întâi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
firească, pe baza suprapunerii la capete a secvențelor acestora, ceea ce permite realizarea unei hărți a contig- urilor, adică a fragmentelor a căror secvență se află într-o continuitate firească în duplexul ADN din cromozomul 6. Se stabilește astfel secvența de nucleotide a regiunii CMH. Descifrarea sau radiografierea secvenței de nucleotide a regiunii CMH a fost rodul colaborării multor laboratoare din diferite țări. Prin această descifrare a secvenței CMH a fost posibilă înțelegerea modului de organizare și funcționare a complexului CMH. Datele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ceea ce permite realizarea unei hărți a contig- urilor, adică a fragmentelor a căror secvență se află într-o continuitate firească în duplexul ADN din cromozomul 6. Se stabilește astfel secvența de nucleotide a regiunii CMH. Descifrarea sau radiografierea secvenței de nucleotide a regiunii CMH a fost rodul colaborării multor laboratoare din diferite țări. Prin această descifrare a secvenței CMH a fost posibilă înțelegerea modului de organizare și funcționare a complexului CMH. Datele de analiză secvențială și genomică au arătat că locusul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care include și gena HLA-H (Venditi și Chorney, 1992). În figura 8.16 se prezintă detalii de organizare a genelor C4/CYP21 și DRB (Campbell și Trowsdale, 1993). Tipajul bazat pe secvențierea ADN a evidențiat un polimorfism corespunzător secvenței de nucleotide, la nivelul exonilor din gena DRB1 din cei doi cromozomi omologi ai perechii 6 (Marry și colab., 1997). Dintre aceste gene adiționale, doar gena HLA-G este exprimată tranzient și anume în trofoblaste fiind implicată probabil în asigurarea toleranței imune la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din ADN, mecanisme care predispun la erori. La iepure și la găină s-a constatat că mecanismul major al diversificării în aceste regiuni este reprezentat de conversia genică, realizată printr-un mecanism aparte în cadrul căruia porțiuni importante de secvență de nucleotide sunt copiate din segmentele genice V ale unor pseudogene (ΨV) aflate în amonte de locul în care sunt cantonate segmentele genice pentru imunoglobuline sau pentru TCR. Un alt mecanism de diversificare este cel al recombinării prin shift-macazul sau comutarea - clasei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
recombinare cu specificitate de situs este caracterizată de precizie, în cazul limfocitelor B ca și al limfocitelor T, în procesul genezei genelor funcționale pentru Ig, respectiv, pentru TCR, recombinarea este predispusă la imprecizie, având loc pierderea unui număr variabil de nucleotide de la capetele segmentelor genice care se recombină, după cum poate fi realizată adăugarea randomică a unor nucleotide, ceea ce conduce la apariția diversificării joncționale, care amplifică enorm variabilitatea regiunii variabile a catenelor Ig, respectiv a catenelor TCR. Monospecificitatea imunoglobulinelor și a TCR
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limfocitelor T, în procesul genezei genelor funcționale pentru Ig, respectiv, pentru TCR, recombinarea este predispusă la imprecizie, având loc pierderea unui număr variabil de nucleotide de la capetele segmentelor genice care se recombină, după cum poate fi realizată adăugarea randomică a unor nucleotide, ceea ce conduce la apariția diversificării joncționale, care amplifică enorm variabilitatea regiunii variabile a catenelor Ig, respectiv a catenelor TCR. Monospecificitatea imunoglobulinelor și a TCR-urilor sintetizate de o celulă B, respectiv de o celulă T, este consecința excluziei alelice. Este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
specifice (V și J pentru catenele α și γ, și respectiv, V, D și J pentru catenele β sau δ) corespunde regiunii CDR3 care este esențială în recunoașterea antigen-moleculă CMH, prezentând o secvență palindromică și potențialul unor adiții randomice de nucleotide, ceea ce generează marea diversitate în specificitățile receptorilor celulelor T pentru antigene procesate. Linia evolutivă a limfocitelor oferă un exemplu de oportunism evolutiv în sensul că utilizează același mecanism pentru a asambla informația genetică funcțională în dirijarea sintezei proteinelor care au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
că punctul de rupere din cromozomul 14 a fost situat în vecinătatea secvenței de unire (J) a genei TCRA și că regiunea constantă și o parte a regiunii J a TCRA au fost translocate în sectorul 3’ al secvenței de nucleotide a genei MYC. Tot astfel, în anul 1986, Le Beau și colaboratorii au demonstrat că într-o linie celulară care avea originea într-un copil afectat de leucemie limfoblastică acută cu celule T și la care a fost identificată o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
regiunea 6q25-27 cunoscută ca IDDM8 conferă risc pentru DZ1, spondilita ankilopoietică, artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, iar regiunea 3q21-25 cunoscută drept IDDM9 poate crește riscul pentru DZ1, artrita reumatoidă sau scleroza multiplă);- studiile de linkage și de asociere. SNP (Single Nucleotide Polymorphisms) sunt polimorfismele utilizate cel mai frecvent pentru confirmarea asocierii/linkage-ului dintre regiunile cromozomale de interes și bolile autoimune. Confirmarea asocierii sau linkage-ului este însă îngreunată de existența alelelor/variantelor considerate de risc, atât în populația generală, cât și la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
-ul de hibridizare este utilizat pentru determinarea alelelor prezente. Această metodă este utilă în tiparea oricărui număr de probe, existând kit-uri comerciale pentru aplicarea ei. 12.1. APLICAREA ANALIZEI RFLP Dacă două alele diferă pentru o anumită secvență de nucleotide, fragmentul ADN amplificat poate fi testat pentru clivaj cu enzime de restricție specifice. Fragmentele ADN rezultate (restrictele) sunt analizate prin electroforeză în gel. Această abordare este disponibilă doar atunci când sunt prezente situsuri de restricție cunoscute, pe când metoda PCR-RFLP se folosește
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]