2,656 matches
-
prudenței: „Nu, nu cred că sunt un filistin onirofob, - Dumitru Țepeneag avînd, pe vremuri, amabilitatea de a vedea în mine, de nu chiar un oniric get-beget, un, cel puțin, «oniroid»". În mult mai hotărîtă măsură însă scriitura, lucrătura verbală densă, nutrită de innumerabile rezerve combinatorii, de-o inepuizabilă inventivitate, de-o mirabilă vervă (i s-ar putea asocia lui Șerban Foarță doar strălucitorul Luca Pițu, inventator și d-sa al unui idiom lingvistic, bizuit pe ingenioase jonglerii erudite, la fel de personal-apetisant). Ia
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
împiedicat să fie prompt și trainic adoptat, încă de la debarcarea sa din 1945 în capitala Franței, de corifei ai avangardei precum François Dufrene, Jean-Louis Brau, Maurice Lemaitre, Guy Debord, Jacques Spacagna sau Roberto Altman. De altfel, acest fapt i-a nutrit artistului născut la Botoșani, în bună măsură, stăruința cu care aproape șase decenii a experimentat, a filtrat și a întruchipat un sistem de comunicare estetică în care "dictatura letristă" este ubicuă și exclusivă. La Isidore Isou literele nu semnifică doar
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
Sanctuarului Arhiepiscopal Major de la Cărbunari, s-a întors în casa Tatălui ceresc. Călugărul de origine franceză, Jean Baptiste Robin, a viețuit ca pustnic în Sanctuarul de la Cărbunari închinat Fecioarei Săracilor (Blaj), în cinstea Aparițiilor Preasfintei Fecioare Maria de la Banneux (Belgia), nutrind o mare dragoste față de Biserica Greco-Catolică din România. Bunul Dumnezeu să-l odihnească și să-l fericească de vederea chipului Său", se arată într-un mesaj postat pe site-ul ecommunio.ro. Absolvent al Facultății de litere, în 1974, pleacă
Părintele Jean Baptiste Robin, o figură a Bisericii Greco-Catolice a murit. Vezi povestea francezului venit în România by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78996_a_80321]
-
gîndește Bourdieu în Regulile artei, și așa gîndește și acum, în Schiță pentru o autoanaliză. Nu încape îndoială, Bourdieu e consecvent cu sine însuși. Mai mult, are politețea de a-și avertiza cititorul că, dată fiind aversiunea pe care o nutrește față de genul autobiografic, pe care îl consideră mascarada vanitoasă a celor care, sub cuvînt că-și descriu viață, nu fac decît să-și ridice singuri un piedestal al orgoliilor vane, dată fiind așadar repulsia față de autoidolatrie, lucrarea de față nu
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
de "reacționar", atacat de condeierii obedienți (" Într-un anumit loc, un redactor mi-a spus că el consideră drept contrarevoluționare scrierile mele și că mă sfătuiește insistent să nu mai scriu în acest fel"), Bulgakov ajunge, în deznădejdea sa, a nutri o nădejde utopică. Un gen de ultimă soluție, delirantă. Aceea de-a apela la Stalin în persoană pentru a dobîndi protecția acestuia. Avînd în minte raporturile unor predecesori pe care-i resimțea drept exemplari, Pușkin, Gogol, Moličre, pare a crede
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
pe care odiosul paternalism al "tătucului" de la Kremlin a generat-o, circumstanță de care n-ar fi putut fi decît pe deplin conștient. Cerîndu-i dictatorului să fie "primul cititor" al său, scriitorul urgisit, cu un apreciabil rodaj în lumea teatrului, nutrea s-ar zice o iluzie aiuritoare, pe care n-am putea-o aprecia decît fie ca un act histrionic, fie ca o "magie" cu diabolică alură și cîtuși de puțin ca o abdicare de la sfredelitoarea-i luciditate de "lup singuratic
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
Papahagi alege, cum e normal, calea interferenței dintre subiectul cercetător și obiectul cercetat. Altminteri, supraestimarea uneia sau alteia duce categoric la eșecul demersului. Și iată-l pe acest critic remarcabil, cu un temperament neliniștit, astâmpărat de o intelectualitate suverană. El nutrește astfel idealul unei metode care să depindă de modul "ascultării" textului, mereu același și mereu altul, niciodată apodictic. De la orice metodă se poate culege câte ceva, nici una să nu subjuge. Din cele câteva precizări de mai sus, s-ar putea deduce
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
din metodele la un moment dat în mare vogă, structuralismul. Înfățișat de către entuziaști drept o "filosofie", o concepție cu articulații intrinseci, id est de sine stătătoare asupra lumii, încercînd a impune o metodă de cercetare distinctă tuturor disciplinelor, structuralismul a nutrit aspirații de sistem major, bizuit pe un "recurs pozitivist". Dar însuși Claude-Levy Strauss nu șovăia a-i preciza insuficiențele: "Cercetările de structură nu revendică un domeniu propriu printre faptele societății; ele constituie mai curînd o metodă susceptibilă de a fi
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
fapt o încercare de a clarifica problemele de limbaj ale oamenilor? Potrivit lui Mircea Flonta, există două prejudecăți din cauza cărora ne este foarte greu să ne apropiem de partea tîrzie a operei lui Wittgenstein. Prima prejudecată este că filozoful ar fi nutrit o adîncă aversiune față de metafizică, motiv pentru care în ultimele decenii de viață ar fi intrat în pielea unui "atotdistrugător" care a măturat toate reperele filozofiei tradiționale. A doua prejudecată este că, din repulsie față de precaritatea constitutivă a gîndirii abstracte
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
de Heinrich Heine). În 1930, Silveștri intra la Conservatorul din București, unde îi are ca profesori pe Mihail Jora și Florica Musicescu, și devine colegul lui Dinu Lipatti. Între 1930-1945 activează că pianist, dar încă de la vârsta de 19 ani nutrește ambiții dirijorale. În anii 1930 va fi distins cu Premii Enescu, pentru compozițiile Dansuri din Bihor, Cinci capricii, Cvartetul de coarde și Sonata pentru violoncel și pian. La 22 de ani, e angajat corepetitor la Operă Română de Stat și
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
imperiu vast al concretului, al tuturor celor ce sunt Ťale viețiiť". Evident, o experiență transfigurată, scoasă din mâlul banalității diurne; căci, iarăși incontestabil, literatura e stare de grație, transcendere a cotidianului. Totuși, să nu uităm: ca și viața, creația se nutrește dintr-o ruptură. Nu freudianul șoc originar, ci rimbaldiana "dereglare"; și nu numai a simțurilor, dar "a tuturor resorturilor moral-psihologice și existențiale", "dezechilibru" care desfide mediocritatea, acel "delir metodic", controlat cu luciditate, pentru a asigura echilibrul construcției, coerența necesară. Mai
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
pietrele mozaicului, pentru a înlănțui faptele în succesiunea lor temporală. Rezultă că aristocrata se consacrase în continuare enologiei, secundată de aceleași fidele ajutoare și de administratorul Doni, fiul lor, în realitate al ei și al lui Trott. Scrutându-și viața, nutrea în continuare convingerea că, în ciuda dificultăților, cântărise lucrurile cu luciditate și procedase în consecință cu hotărârea necesară din clipa în care se sustrăsese jurisdicției familiale. În plină senectute însă, uimită, incredulă, apoi bulversată, a trebuit să se confrunte cu optica
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
și senzualitate. Ieșirea lui din viața contesei se datora faptului că Villaforesta îi oferise lui Trott o rentă cu condiția să părăsească fără explicații scena. Descoperind că din depărtare, discret, constant, soțul veghease asupra ei, își spunea că doar el nutrise afecțiunea după care tânjise și că, într-adevăr, contrar aparențelor, în împrejurările majore dăduse bir cu fugiții. La fel se întâmplase când, disperată, la sugestia unei amice, își declarase copilul, pe Dino, pe numele familiei de la fermă. La adânci bătrâneți
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
de lume. Peripateticele întîlniri cu Stauff sunt dublate de cufundarea în studiu a discipolului, de investigații livrești, soldate pe de o parte cu un imens cîștig de cunoaștere, iar pe de alta, cu neglijarea frumoasei sale iubite Ariane, care va nutri la rîndul ei o admirație crescîndă față de spiritul acestui Diogene modern. Într-o zi, din întîmplare, Philippe îi zărește la masa unei cafenele pe Ariane și Stauff. Cuprins de gelozie, imaginîndu-și chiar o scenă amoroasă între cei doi, pune la
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
induce cantos-urilor grigurcuciene o certă unitate, în discontinuitatea obligată a acestui Muzeu. Ai zice să urmezi un singur poem secționat după orele și zilele acestui Jurnal, în voia unei libere meteorologii sentimentale. Elementul de constanță provine din domeniul senzorialității care nutrește fiecare comparație, grație acelui universal cum, susținând întregul eșichier pe forța sa metamorfozantă. Vezi, în Și vara a venit, acea libertate a văzduhului în care plutește utopia, topită în clătinările unei "albine ce-și șterge de pe aripi sudoarea" - exemple s-
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
mare cititor cosmopolit, desigur, dar întrecut la acest capitol de o figură altminteri minoră că Valery Larbaud. E de crezut ca notațiile dure ale călătorului nu l-au făcut niciodată popular în Bulgaria și mai ales Turcia, țara pentru care nutrește aversiune și dezgust ("poporul e urît: drojdia lăsată de civilizații"). Din punct de vedere fizic, pentru Gîde pare a exista o ierarhie a popoarelor; arabii, bunăoară, stau mult mai bine ca turcii. Sinceritate, desigur; erau vremuri mai permisive cele în
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
era să spun franceză) este nu numai cea mai frumoasă; cred și știu că este unică - da, care se trage din Grecia, ai cărei singuri urmași suntem noi". Frapează idiosincraziile sale. Septuagenar, desființează Regele Lear. E un om al măsurii, nutrind oroare de retorica, cel care îl respinge vehement pe Wagner, ca pe un fel de inamic personal, incarnare a germanității greoaie, pentru a-l ridică în slavi pe Chopin, unul dintre artiștii preferați, referință constantă de-a lungul anilor. Importanță
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
aceeași "moarte benevolă". Real-imaginarul atinge parcă tărâmul fabulosului când "arhitectura valurilor", în mișcare, stârnește ură, bisericile alunecă pe asfalt ca niște corăbii gata să calce pietonii, valul mătură toate templele și se întoarce în mare și alte valuri cresc, fiecare nutrind să spargă zeul lor. Martorii "nu împiedică crima", "corurile intonează osana", mulțimile fac valuri-valuri - arhitectură "într-un peisaj de chirpici": "Un infern fără diavoli / Dar cine-ar fi putut fi inventat / Dacă nu cei ce se chinuie-n el?" Volumul
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
acestei poezii o filozofie abisală inedită. Faimoasa epigramă anti-eminesciană din 1883, care îi va strica autorului ei viața, a fost pentru Macedonski ultimul act al unui parcurs de incompatibilitate întins pe mulți ani. Exasperat de înălțimea eminesciană inaccesibilă, Macedonski a nutrit în permanență față de Luceafăr invidie și ură. Abia după dispariția rivalului său s-a simțit cu adevărat liber. Cîtă vreme rămîne romantică, în gen postpașoptist, poezia lui Macedonski este complet inconsistentă; după ce poetul descoperă simbolismul și îl transplantează pe teritoriu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
cultivă cu bună-știință, ca semn al elitei căreia îi aparține. De aceea, cei mai scutiți de mrejele vulgului sunt tocmai medicii. Ei sînt sectari prin pregătire și mizantropi prin conștiința superiorității lor, și în van vei aștepta să-i vezi nutrind simpatii față de mulțime. Simțul ierarhiei i-a făcut imuni la apeluri de solidaritate cu gloata. De aici și aerul aristocratic, de ascuțime psihică, pe care persoana lor îl emană. Iar ascuțimea aceasta se manifestă în cazul unora sub forma scrisului
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
sunt cât se poate de explicite și revelatoare. Astfel, unei concepții despre poezie de nuanță neo (sau post) clasică, ce mizează pe exemplaritatea toposurilor, pe rigoare expresivă și apolinism formal îi corespunde o poezie de o amplă deschidere spre idee, nutrită de o viziune "eleată" (Ovidiu Cotruș) asupra existenței. Recursul la arhetip e, în fond, resortul care pune în mișcare mecanismul poetic, precum și tectonica imaginarului, imprimându-i o funcționalitate estetică de o desăvârșită armonie, lucru observat, între alții, și de Al.
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
pe pielea ei comunismul! În această simplificare, se vede cu ochiul liber o sechelă de gândire stângistă, cu atât mai ciudată cu cât Herta Müller însăși i-a criticat, în memorabila seară de 28 septembrie, pe colegii ei occidentali care nutresc și astăzi nostalgii după un comunism pe care nu l-au trăit.
Foșnetul literaturii la Ateneu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6025_a_7350]
-
în care puteam proceda, această orbire era forma cea mai pură a privirii, era clarviziune.” A făcut un film despre moarte. Despre moarte și atât. Nu despre supraviețuire. Nu despre cumplita viață concentraționară, despre rutina lagărelor în care oamenii mai nutreau speranțe, unii dintre ei ajungând chiar să trăiască pentru a povesti, ci exclusiv despre camerele de gazare. Din care nu se putea scăpa. Convingându-se că nu există și nici n-ar fi putut exista fotografii din interiorul lor, n-
Anti-filmul despre indicibil by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5925_a_7250]
-
toleranță în mica și agresiva noastră lume literară. Dintr-un prilej de a ne sărbători reușitele, s-au transformat într-unul de a ne bălăcări unii pe alții. Orgoliile, pe cât de nemotivate, pe atât de vulnerate, au luat locul bucuriei. Nutresc iluzia că lucrurile n-au stat totdeauna așa. Și, dacă iluzia mea e doar o iluzie, cu atât mai rău. Mi se ia și bruma de speranță în mai bine.
Pedagogia premiilor literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6222_a_7547]
-
asupra altei persoane, rețeta se poate dovedi oneroasă sau chiar nocivă, de aceea în filozofie nu există adevăruri universale, ci doar mode, curente și tendințe. În al doilea rînd, neavînd răsunet decît în mintea celui o trăiește, filozofia nu poate nutri ambiția de a da naștere unor opere durabile. Credința în operă e o superstiție hrănită de cei care vor să facă din gîndire un edificiu și din înțelepciune o sursă de prestigiu, cînd de fapt gîndirea e degustarea pe cont
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]