1,437 matches
-
ale magiei și alte lucruri folositoare neamului ei. Într-o zi de vară, când pruncii se juca voioși prin cetate, și femeile făceau de-ale gurii, la poarta cetății se auzi un sunet de corn care dădu fiori de spaimă oștenilor și regelui Comanus cel Viteaz. Era un străjer ce venea cu grabă de pe gruiul din depărtare. Și-i dădură drumul în cetate. Acesta se-nfățișă înaintea regelui și cu glas ca de animal rănit strigă: - Romanii ! Vin romanii! Și, cum
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
avem, că nu le mai ajunge ce-au luat de la măritul Decebal. Dar nu ne-om da cu una cu două și-om lupta cu vitejie pentru copiii și femeile noastre, pentru locul în care trăim. - Așa vom face, strigară oștenii într-un glas. Apoi regele Comanus se întoarse către femei și copii și le zise cu glas duios: - Soții și părinții voștri vor lupta ca să vă apere și, de-o vrea bunul Zamolxis, i-om alunga pe cotropitorii cei lacomi
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
timp străbate până la urmașii care-l prețuiesc. Când năvăleau barbarii la hotare, Vodă chema boieri la sfătuire. Cu tactică să-nvingă provocare, să nu îi cadă neamul în robire. Voind să-și apere meleaguri sfinte, doar cu o mână de oșteni destoinici, la Dumnnul făcea rugă înainte s-alunge dușmani de mărire dornici. Din corn vestit suna spre adunarea vitejilor la luptă ostășească. Cu prețul vieții să-și apere țara, ca-n cinste și dreptate să domnească. Străjeri stăteau de veghe
COMEMORAREA SFÂNTULUI VOIEVOD ȘTEFAN CEL MARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343361_a_344690]
-
aceeași strategie înțeleaptă. Spre cârma țării, grabnic să se-ndrepte, popor să ducă pe calea cea dreaptă. Ar vrea să se trezească, să mai lupte și țara să își apere prin vremuri, de toți care îi vor hotare rupte. Simțind oștenii ce ar vrea să-l cheme. Dar neputând, rămâne să se roage la Dumnezeu, de undeva, din ceruri, spre binele meleagurilor drage. Și cuget temerar duce prin vremuri. Iar duhul său veghează la hotare, ca-n tronul de cetate din
COMEMORAREA SFÂNTULUI VOIEVOD ȘTEFAN CEL MARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343361_a_344690]
-
și, când li se cășuna la domnitorii lor, se luau la harță și se războiau între ei. Când te uiți în istorie și-l vezi pe Matei Basarab cum îl snopește în bătaie pe Vasile Lupu, te întrebi: cum răcneau oștenii lor pe câmpul de luptă? Bineînțeles, în limba română (dă-i, mă!), altfel nu s-ar fi „înțeles”. Las’ că și în Sfatul Țării, boierii divaniți cârteau și țeseau intrigi împotriva domnitorului, tot în limba română. Câte trădări nu s-
ŞI TOTUŞI...UNIREA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343429_a_344758]
-
25 de ani în perioada cealaltă pentru cele ce ai scris !». Da! Așa este! Jean este destul de curajos. Reușește să creeze imagini, să-ți aducă în fața ochilor aspectele povestirii, te face părtaș la ele. În iureșul luptei se luă cu oștenii după o ceată răzleață a cotropitorilor și la trecerea peste un râu îi ajunseră din urmă și îi măcelăriră fără milă. Se însera și fără să-și dea seama, se trezi singur pe drumeagul din pădure unde în umbrele sinistre
«URMAȘUL LUI DRACULA DESPRE AUTOR ŞI LUCRAREA SA – DE PUIU RĂDUCAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343202_a_344531]
-
argint, cu ghearele atingând linia despărțitoare. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu cinci turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate Reprezintă stema istorică a localității, conferită în anul 1606 de către principele Transilvaniei, Ștefan Bocskai, celor 300 de oșteni liberi care au combătut trupele imperiale romano-germane și care au repopulat localitatea Salonta, distrusă anterior. Leul este elementul heraldic al stemei principelui. Acvila neagră cu pana smulsă simbolizează trupele imperiale învinse. Din respect față de tradiția heraldică locală, s-a
HOTĂRÂRE nr. 504 din 22 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298519]
-
aleile șerpuitoare printre zecile de peluze, cu iarba tunsă scurt și uniformă, prin care apăreau tot felul de statui hazlii, cascade de apă ce formau mici lagune, încadrate de grupuri statuare din piatră cioplită reprezentând heruvimi, prinți sau prințese ori oșteni înarmați cu sulițe, săbii sau arcuri. Existau multe rondouri pline cu flori, în toate culorile, copaci seculari, iar în centrul parcului se află Castello del Valentino, construit în secolul al XVII-lea. Acest castel are o formă de potcoavă, cu
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
acel anotimp se afla în acele ținuturi în apropiere de hotarul Hoardei de Aur, fiind acela locul său preferat de vânătoare. Prințul Tolui pusese la cale un plan tainic de a cărui îndeplinire depindea viața și fericirea sa. Alesese puțini oșteni care să-l însoțească în călătoria spre muntele misterios, pentru nu trezi bănuielile iscoadelor regelui David de la curtea tatălui său, căci de păstrarea secretului acelei misterioase acțiuni depindea reușita. Mongolii erau vasalii marelui suveran creștin David, urmaș al preotului rege
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
dereticau prin palat. Trei zile dormi împărăteasa, iar în cea de-a patra, când deschise ochii ceru să îl vadă pe împărat. - Dragul meu, simt că ne paște un mare necaz! - Nu te frământa, draga mea, am o armată mare, oșteni bine pregătiți și nu ne amenință nici o primejdie acum! Cu toate asigurările împăratului, din acea zi, împărăteasa deveni foarte tristă și tăcută. Nu mai scotea un cuvânt uneori zile în șir și nu mai vorbea cu nimeni decât cu împăratul
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
prin case, să amenințe, să strige ca toți bărbații să iasă în curte, că altfel li se dădea foc la casă. Deși n-ar fi vrut, Vlahovic și cu feciorul său, Milan, trebuiau să iasă în curte, de teamă ca oștenii să nu dea foc la casă. Atunci acei oșteni îi prinseră zdravăn pe cei doi, pe Vlahovic și pe Milan, îi legară fedeleș, și îi aruncară într-un rădvan încăpător, ce gonea în urma călăreților, rădvan în care mai erau deja
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
să iasă în curte, că altfel li se dădea foc la casă. Deși n-ar fi vrut, Vlahovic și cu feciorul său, Milan, trebuiau să iasă în curte, de teamă ca oștenii să nu dea foc la casă. Atunci acei oșteni îi prinseră zdravăn pe cei doi, pe Vlahovic și pe Milan, îi legară fedeleș, și îi aruncară într-un rădvan încăpător, ce gonea în urma călăreților, rădvan în care mai erau deja prinși și alți nefericiți. Apoi oștenii plecară spre stăpânire
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
casă. Atunci acei oșteni îi prinseră zdravăn pe cei doi, pe Vlahovic și pe Milan, îi legară fedeleș, și îi aruncară într-un rădvan încăpător, ce gonea în urma călăreților, rădvan în care mai erau deja prinși și alți nefericiți. Apoi oștenii plecară spre stăpânire. Acestea erau obișnuitele raiduri ale oștenilor voievodului Serbiei prin satele sârbești, pentru a prinde bărbați, mai vârstnici sau mai tineri, să-i înroleze la oștire. Pe Vlahovic îl înrolară în oștirea voievodului, iar pe Milan îl luară
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
doi, pe Vlahovic și pe Milan, îi legară fedeleș, și îi aruncară într-un rădvan încăpător, ce gonea în urma călăreților, rădvan în care mai erau deja prinși și alți nefericiți. Apoi oștenii plecară spre stăpânire. Acestea erau obișnuitele raiduri ale oștenilor voievodului Serbiei prin satele sârbești, pentru a prinde bărbați, mai vârstnici sau mai tineri, să-i înroleze la oștire. Pe Vlahovic îl înrolară în oștirea voievodului, iar pe Milan îl luară, și, împreună cu alți vreo cinci sute de băieți tineri
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
brutalitate din căminul fericit al părinților, și dus între străini ce nu știau de milă, plânse mult când își aducea aminte de satul său, de părinți, de bunica sa, de gospodăria lor frumoasă. Acum era înrolat într-o ceată de oșteni ismailiți, îmbrăcat ca și aceștia, făcând exerciții de luptă pe câmpiile de lângă Adrianopole. În ceata de la oastea otomană, în care era înrolat, nu era nici un ostaș sârb cu care să poată discuta ceva într-un grai cunoscut, erau doar tineri
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
apropierea lui Milan. Îl văzu pe camaradul său căzut la pământ, îl văzu că nu se mai ridicase. Ar fi vrut să-l ajute, dar îl crezu mort, așa că își văzu mai departe de lupta aprigă din jurul său. Deși erau oșteni viteji fără seamăn, sârbii, fiind puțini, pierdură repede lupta, iar ultimele rămășite ale oștirii lor se risipiră în codrii și luncile Moravei. Otomanii puseră stăpânire din nou pe țară, umblând acum să jefuiască satele rămase fără apărare. Milan zăcu toată
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
dinspre apele Moravei. Acel vânt îl readuse în conștiență. Se ridică în coate, în genunchi, apoi în picioare. Se clătină și căzu iar. Se ridică din nou. Avea dureri cumplite la cap. Pe întuneric, scrută câmpul de luptă. Cai căzuți, oșteni morți, și turci, și sârbi. Mai auzi un glas îndepărtat cerând ajutor. Ajunsese acolo. Era un camarad din oastea turcească, în grea suferință. Muri chiar în brațele lui Milan. Atunci îi veni un gând puternic: să fugă de pe câmpul de
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
Născutu-s-n Ierusalim, pruncuțul Neania După moartea tatălui, mama, păgân l-a educat Dar el, Filosofia greacă, isteț la minte, a-nvățat ! La vârsta desăvârșirii, mama ostaș și l- a dorit : Și în Alexandria, Dregător a fost numit ! Cu 200 de oșteni, din poruncă-Împărătească Mergea să caute creștini, la moarte să-i osândească... Un Glas A zis : "-Neania !" "-Arată-Te, de m-ai strigat !" Și-n Chipul cristalului, o Cruce i s-a arătat ! "-EU sunt CHRISTOS Cel Răstignit, ce din morți am
CUV.ATANASIE ATONITUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379936_a_381265]
-
Din goluri a se naște.» (Luceafărul - EP, I, 132 sq.; s. n.); infinirea generațiilor / lumilor în raportul filosofic etern / peren - efemer, în raportul clipă „în curgere“ - clipă „suspendată“, în polivalența temporalității: „timp individual“, „universal“ / „cosmic“, „timp ireversibil“ etc.: «Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați / Ne succedem generații și ne credem minunați; / Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, / În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul / Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, / Că-ndărătu-i
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
se îngână, Spre Suceava, spre cetate, Drumul înapoi îl bate. Cum ajunge-n mare grabă Domnul țării îl întreabă: - Ei, ia spune, ai mers bine, Dumnezeu a fost cu tine? Ai făcut ce-am poruncit? - Da, răspunde fericit, Închinându-se, oșteanul, Am ajuns bine limanul. Mi-au spus, doamne, să primești, Meșterii din Ciocănești Cu drag, doamne, acest dar! Și scoase dintr-un ștergar O săgeată minunată Foarte, foarte fin lucrată. Ștefan-Vodă larg zâmbește Și în mâini o cântărește. - Și ți-
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
Care malurile sapă, Un pârâu ce curge iute Cu unde limpezi, scăzute. În frunte, pe-un cal bălan, Saltă-n șa Vodă-Ștefan. La ale pădurii poale Se deschide-n a lor cale O poiană înflorită, Parcă de rai dăruită. - Stați, oșteni, acesta-i locul, A venit, iată, sorocul Să-nălțăm o mănăstire, Loc de rugă și simțire Creștinească, așadar, Vom zidi sfântul altar Iată, unde va cădea Săgeata asta a mea! Și puse în arc săgeată Cea în Ciocănești lucrată, Cu
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
soartă.. Crezând că la ei așa-i obiceiul, Attila pe Ortlib,cu drag l-a adus Și-n brațe cu toții au purtat fiul, Până ce-n brațe la Hagen, a ajuns. Atunci de afară a venit vestea, Că toți cavalerii și oștenii-s morți. Vin otrăvit le-a dat Krimhilda, să bea, La huni poruncind să-i ucidă pe toți. Hagen furios,pe Ortlib ucide, Tăindu-i capul cu sabia Balmung. Dar numai lupta acum va decide, Dacă ei teferi,acasă mai
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
de părinți, Iertați-mă, vieți îngropate de vii, Iertați-mă, rugăciuni risipite, de sfinți. Iertați-mă, lacrimi fără căință, Iertați-mă, frunți fără gândire, Iertați-mă, suflete fără credință, Iertați-mă, inimi fără iubire. Iertați-mă, Iude, Irozi, Pilați și oșteni, Iertați-mă, toți cei vinovați de trădare, Iertați-mă, farisei, cărturari, alți vicleni, De la voi toți eu îmi cer azi iertare. Iertați-mă, bice fără-ndurare, Iertați-mă, batjocuri și ochi haini, Iertați-mă, răni de la mâini și picioare, Iartă
TÂNGUIRE DE ÎNGROPARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380364_a_381693]
-
vestit, La Mărișel în vârf de munți, Cu brazi semeți cu a lor frunți Scrutând de veacuri depărtări, Cu minunatele-așezări. Cuprinși de foc mistuitor În fruntea lor cu Crăișor, În aprige-încleștări, flăcăi Vărsară sânge. În văpăi Au dobândit ca bravi oșteni, Pământul sfânt din Apuseni. Pelaghia, c-un cuget drept Și-o flacără aprinsă-n în piept, A strâns o mână de femei Cu care-a alungat mișei. Pământul apărat de moți Și moștenit azi de nepoți Păstrează aerul străbun Din
LA CRUCEA IANCULUI ÎN MUNŢI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380391_a_381720]
-
vestit, La Mărișel în vârf de munți, Cu brazi semeți cu a lor frunți Scrutând de veacuri depărtări, Cu minunatele-așezări. Cuprinși de foc mistuitor În fruntea lor cu Crăișor, În aprige-încleștări, flăcăi Vărsară sânge. În văpăi Au dobândit ca bravi oșteni, Pământul sfânt din Apuseni. Pelaghia, c-un cuget drept Și-o flacără aprinsă-n în piept, A strâns o mână de femei Cu care-a alungat mișei. Pământul apărat de moți Și moștenit azi de nepoți Păstrează aerul străbun Din
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]