5,043 matches
-
mișca În fața lui. De-a lungul pereților și rezemate de pilaștrii arcurilor zăceau niște grămezi fără formă, asemănătoare unor legături de boarfe, care, Încetul cu Încetul, se ridicau de la pământ. Se lipi se perete, Îngrozit. Așa Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric păreau Însemnate de plăgile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reveni asupra lui Dante, cu aceeași indiferență dinainte. Fu suficient pentru ca poetul să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să mire: vel-logofătul Samoilă, cu toată timpuria pierdere a vederii, fusese unul din cei mai străluciți strategi ai Moldovei acelor timpuri și ca atare era foarte respectat. Știa zeci de bătălii pe de rost, cunoștea toate tipurile de amplasament ale oștilor turcești, toate vicleniile de atac ale cazacilor, toate formațiunile de relief dintre Dunăre și Kiev, importanța fiecărei coline, a fiecărei mlaștini, a fiecărui han. într-o noapte, în tinerețe, se strecurase îmbrăcat turcește în tabăra otomană și rămăsese acolo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-său, un om mai subțire, și el nu-și putea face dreptate dând în taică-său căruia îi mâncase averea umblând tocmai după fustele actualei neveste, sărdariul Basile Neaoșu, zis și Urechilă deoarece cu vreo trei ani mai înainte când oștile turcești intraseră în Iași gonindu-i pe cazaci, Basile le ieșise înainte țopăind de bucurie și strigând cât îl ținea gura „au venit frații noștri, oameni buni!”, iar turcii, necunoscând bine limba și crezând că face agitație antiotomană, îi tăiaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plăcea să citească. Zile și nopți întregi stătea închisă în odaia ei și se desfăta când cu morocănosul, dar vajnicul Ahile cel iute de picior, când cu atrăgătorul, dar cariatul Villon, cel iute de mână. Cidul, Vergiliu, Petroniu, oștenii din oastea lui Igor, Khayam și simpaticul trăznit pe care tocmai îl luase in folio de la Madrid îi erau cei mai buni și adevărați prieteni. Nu ieșea din încăpere decât dimineața pe la orele șase, când de pe balcon arunca mâncare unor porumbei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cu vasta lui experiență, marchizul știa că scoaterea gărgăunilor din capul unei ființe îndrăgind lectura se poate face o vreme prin ducerea cărților în pod și a cititorului în beci. Zis și făcut: Cidul, Villon, Ahile, Petroniu, Vergiliu, oștenii din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata coborâtă temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ieșiră din țara de dincolo de negură și-ajunseră dincoace de negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi, spătarul Vulture, cu nările umflate de aerul blând al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în cap, și țigăncușa Cosette, cu tot ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tribut mai mare decât cel de-acum și-ți făgăduiesc că-n trei săptămâni din Sima-Vodă nu mai rămâne decât Sima, un drumeț spre Stambul. — O, spătare! - făcu Barzovie-Vodă. O, tempora! Oare fără tribut nu se poate? — Se poate, cu oaste - răspunse spătarul. N-ai tribut, dar ai oaste și poți sta de vorbă. Dar dumneata în loc să strângi oaste, ai strâns cărți. După ce-a venit pe tron, Sima-Vodă ți le-a vândut și-a cumpărat stupi, pentru stupărit, izbutind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ți făgăduiesc că-n trei săptămâni din Sima-Vodă nu mai rămâne decât Sima, un drumeț spre Stambul. — O, spătare! - făcu Barzovie-Vodă. O, tempora! Oare fără tribut nu se poate? — Se poate, cu oaste - răspunse spătarul. N-ai tribut, dar ai oaste și poți sta de vorbă. Dar dumneata în loc să strângi oaste, ai strâns cărți. După ce-a venit pe tron, Sima-Vodă ți le-a vândut și-a cumpărat stupi, pentru stupărit, izbutind să trimită atâta miere la Poartă, că sultanul s-a-ndulcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rămâne decât Sima, un drumeț spre Stambul. — O, spătare! - făcu Barzovie-Vodă. O, tempora! Oare fără tribut nu se poate? — Se poate, cu oaste - răspunse spătarul. N-ai tribut, dar ai oaste și poți sta de vorbă. Dar dumneata în loc să strângi oaste, ai strâns cărți. După ce-a venit pe tron, Sima-Vodă ți le-a vândut și-a cumpărat stupi, pentru stupărit, izbutind să trimită atâta miere la Poartă, că sultanul s-a-ndulcit față de el pe cel puțin doi ani. N-avem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
degetele - spuse spătarul Vulture. — Are și-o aluniță lângă sprânceana dreaptă - completă Barzovie-Vodă. — Nu era aluniță, era neg - spuse spătarul — Interesant - murmură boierul. Și ce v-a spus? — Să ne întoarcem acasă, că dacă nu suntem vinovați, va trimite el oaste să mă suie înapoi în Scaun - răspunse Barzovie-Vodă. — Nu mai e de așteptat - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. Sima-Vodă trebuie dat jos înainte de venirea osmalâilor. Pe când ajung eu, treaba să fie făcută. — Ușor de zis - spuse spătarul - dar cum? — Aveți în vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu mai poate rămâne nici un ceas la Curte, dacă voia să-și scape viața și trupul doamnei Ruxăndrița. Va fugi la Liov și va merge, ca altădată, la șmecherul acela bătrân, Vladimir Nachmanson, să ia bani cu camătă, să strângă oaste și să se suie iar, a treia sau a patra oară, nu-și aducea bine aminte, pe scaunul Moldovei. Luă cei șapte galbeni de la Ximachi, porunci acestuia să trimită surugiii, să înhame caii și, după ce trecu în vârful picioarelor prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu. Retorica-nflorește în vremurile tulburi, iertați-mă că sună a vers, n-am vrut. Unde nu e urmă de-amenințare, nu e picior metric de retorică, ca să zic așa. Ele merg mână-n mână. Din două una: ori ai oaste mare și-atunci nu-ți mai trebuie retorică, ori ai oaste puțină și-atunci taci. De-o pildă: cunoașteți Dumneavoastră, sanctissime, vreun mare gânditor turc? — Nu cunosc - răspunse papa. — Nici n-au - spuse Metodiu - n-au nici unul, nici măcar unul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vers, n-am vrut. Unde nu e urmă de-amenințare, nu e picior metric de retorică, ca să zic așa. Ele merg mână-n mână. Din două una: ori ai oaste mare și-atunci nu-ți mai trebuie retorică, ori ai oaste puțină și-atunci taci. De-o pildă: cunoașteți Dumneavoastră, sanctissime, vreun mare gânditor turc? — Nu cunosc - răspunse papa. — Nici n-au - spuse Metodiu - n-au nici unul, nici măcar unul mic, de sămânță. Toate națiile au gânditorii lor, turcii n-au. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apă, și s-ar fi putut crede că roșul acela estompa fără stridențe restul culorilor, deoarece în trecere le transforma una după alta într-o infinită gamă de cenușiuri ce puneau stăpânire pe lume ca niște paladini și căpetenii de oști ale adevăratului lor domn și stăpân, negrul, ale cărui armate își fluturau deja stindardele în zare. Milioane de țânțari se înălțau dintr-o foarte veche salină ce se profila spre nord-est și veneau atrași de mirosul sângelui ce plutea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
foarte ușor să sporească numărul morților. Acei „munți“ triști, atât de prăpădiți că nici măcar nume nu aveau și abia atingeau două sute de metri înălțime, formau cu toate acestea o impresionantă fortăreață naturală, de care s-ar fi putut izbi numeroase oști. Își plimbă privirea peste fiecare colț și fiecare creastă, în căutarea unor eventuali dușmani, dar imediat începu să clipească tot mai des, deoarece îl usturau ochii și avea ciudata impresia că lucrurile nu mai aveau formă. Se întoarse spre bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu adevărat că ai să ne termini? — Mi-am calculat greșit forțele. — Toți cei care încearcă să înfrângă deșertul își calculează greșit forțele - îi răspunse cu asprime. De când e lumea lume, de când faraonii au visat să-l cucerească, sute de oști au dispărut în nisipurile lui. Doar cel care se supune și acceptă dinainte indiscutabila lui superioritate are ceva șanse de supraviețuire. — Ca tuaregii, de exemplu? Celălalt încuviință, fără falsă modestie. — Ca tuaregii, de exemplu. Suntem un popor destul de orgolios ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de Austria (1775) se temeau să nu fie trimiși înapoi, se temeau ca regimul de exploatare acceptat de habsburgi în Transilvania, să nu fie impus și în Bucovina. De asemenea, teama a cuprins satele românești, în legătură cu „recrutația”, luarea tinerilor la oaste pentru mulți ani și duși în diferite părți ale imperiului. Stăpânirea a luat o măsură de liniștire a populației și a acordat un termen de 30 de ani (17751805) de scutire de armată, așa că invocarea acestei cauze pentru bejenarii plecați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care trebuie să-i vedem pe țăranii liberi, numiți răzeși.” Nu avem dovezi concrete despre participarea la războaiele de apărare a răzeșilor din Filipeni și Fruntești, nici despre chemarea lor la Adunarea țării, însă, cu siguran au fost chemați la oastea cea mare a țării când se mergea cu calul, armele și alimentele de acasă. Se poate spune că țăranii din satele răzeșești de pe Valea Dunavățului și Berheciului au participat la luptele purtate de Ștefan cel Mare împotriva turcilor și a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pășea un bărbat Înalt, Înveșmântat Într-o sutană austeră și Întunecată, cu capul bărbos afundat În glugă. Înainta sprijinindu-se Într-un baston lung, terminat În partea de sus printr-o cruce Înscrisă Într-un cerc. Înapoia lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
simple cu lucirea miracolului. Și, Între timp, să infiltrați ghibelini de Încredere În toate posturile cheie. Iar apoi, În drum spre Țara Sfântă, iată și adevăratul obiectiv: Roma! Să o cuceriți, ca pe vremuri Constantinopolul. După ce v-ați fi adunat oastea În piețele Urbei, prefăcându-vă că așteptați Împărtășania papei, v-ar fi fost ușor să declanșați o răzmeriță doar arătând printr-un portal Întredeschis lumina unei cupe de aur, a unui tabernacol presărat cu pietre... Francezul Îl fixa În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care Încerca să muște cerul. Intuind prăbușirea, asediatorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > POEZII DE ION GEORGESCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului POESIS - ION GEORGESCU MUSCEL Cenaclu du-mă și pe mine de vrei în sublima oaste de corifei și iată-mă se-ncinge o tăcere de spini respir un aer aspru parcă mușcat de câini se laudă unul că l-a cunoscut pe Nichita că a băut cu el și și-a-mpărțit și pita și toarnă-o
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
discutăm despre iubire. Veronica Micle Îmi face bine de tine să aud, Fată frumoasă din Năsăud; Te simt ca pe-o rudenie de-aproape Încorsetată-n haina suferinței ... Prin dreptul tău a trebuit să treacă, Cum trece spre victorie o oaste, Autostrada poeziei noastre ... Căci Geniul nostru nu putea să-ncapă Decât în lumea cea sublimă și săracă. Profilul tău de coafură, chipul tău Cumpănă dreaptă face staturii de Luceafăr ... Ai înfruntat cutume, și lume, și destin - Îti mulțumesc că l-
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
mlădiță Și dă foc la o căpiță! Sile Sile al lui Sile, Scoală-ți morții fără zile Cu nepoți, flăcăi, copile Și cu toți să vină, zi-le! Nae, Nae al lui Nae Scoală-ți morții din războaie, Strânge-ți oștile pâraie Că-i iar vreme de bătaie! Mihai, Mihai al lui Mihai Scoală-ți morții de sub plai Și adună-i, ce mai stai Că-i prăpăd și mare bai...! Treacă muntele cum potu-l, Treacă Prutul de-a înotul Că le
TREZIŢI-I ŞI-MBĂRBĂTAŢI-I...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364297_a_365626]