337,371 matches
-
fost oare amintirile mele din acele vremuri? Noi eram, fără îndoială, ultimii reprezentanți ai unei ordini de lucruri străvechi. Schimburi comerciale rare. Supunere în fața unor cicluri. Imobilitatea gândirii. Fabricarea uleiului era singura industrie a țării. De afară ne veneau țesăturile, obiectele de metal, medicamentele, așadar produsele de bază pe care le folosea apoi spițerul, pentru a onora rețeta eliberată de medic. Meseriașii locali acopereau nevoile imediate: un potcovar, un tinichigiu, olari, un curelar, zidari, un brutar, un țesător. Economia agrară era
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
la Critica literară, azi (de citit!). Semnalăm un interesant interviu cu dl N. Breban, poeziile lui Adrian Alui Gheorghe și o justă și moderată în observații cronică literară a dlui Andrei Terian (despre care Cronicarul nu știe nimic) avînd ca obiect Lista lui Manolescu. * De la Cluj ne sosește un al doilea volum al Caietelor Echinox: Teoria și practica imaginii. Imaginar cultural cu bune texte de dnii Ștefan Borbély, Ovidiu Pecican și alții. De remarcat un extraordinar de interesant studiu al dnei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
cerceteze dacă negrul este negru, răul este rău și călăul este călău; iar cum o asemenea cercetare nu poate conduce niciodată la nimic, nici vinovatul nu va putea fi dovedit niciodată de nimic, rămânând că numai victima singură este vinovată. Obiectul acestei încâlceli a limbii de lemn numită lege nu este altul decât însuși principiul logic al identității, ceea ce face ca activitatea comisiei chemate să-i dea viață să nu fie altceva decât un exercițiu tautologic al absurdului continuu. Și după ce
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
această estetică între polii căreia se joacă aventura poetică - între polul meșteșugului dobândit și cel al descoperirii inspirate”, al necunoscutului și incertitudinii - v. Un cititor numit Ulise. Temele exilului, ale rătăcirii și ospitalității în scrierile literare ale lui Fondane fac obiectul gloselor Gisellei Vanhèse, de la Universitatea din Calabria (De la străin la oaspete: emigrantul în poezia franceză a lui Benjamin Fondane), urmate de cele ale Annei Rosine Delbart (Universitatea Liberă din Bruxelles), despre “dualitatea” poetului, împărțit între două țări și limbi, două
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
în amorul „căldicel”. El înșeală fără prea multe scrupule, duce o femeie la nebunie și de aceea e gata să-și părăsească soția. Într-adevăr, iubirea pentru această femeie este totală, ea e reperul lui intelectual, prietena cea mai bună, obiectul unei dorințe fizice obsedante. El o percepe și o descrie pe Shimamoto cu voluptatea și precizia expertului. Gesturile ei sunt stranii, melodramatice, adesea crude. Shimamoto e cea mai enigmatică femeie posibilă, de vraja ei simte că nu l-ar putea
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
a culturii de divertisement și a Ligii Campionilor este mai mult decît binevenită. Scriind 11 Dialoguri (aproape teologice), Alexandru Cistelecan reușește să transforme calitatea sa de „creștin absolut mediocru” în jurnalism de cea mai bună calitate. Atent, curios, mereu la obiect, el pune întrebările cu adevărat importante, chiar și din perspectiva cititorilor care nu au nimic de-a face cu catolicismul. Este o carte cu problematică gravă ce ar putea fi luată drept model și de cei preocupați de problemele ortodoxiei
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
domeniul acoperă atît onomastica literară (ficțională, conservată în texte), cît și pe aceea, evanescentă, a realității (ludice). Sursele literare - cel puțin cele românești - sînt totuși puține. O literatură a copilăriei agreste, în aer liber și în mijlocul tovarășilor de joacă, propune obiecte generice, neindividualizate prin nume: zmeie, arșice (Alecsandri), titireze, scrînciob... La Creangă au nume nu ipotetice jucării (minimaliste: „copilul, încălecat pe bățul său...”), ci instrumentele de pedeapsă - Calul Balan, Sfîntul Nicolai. Apar din cînd în cînd surprize: jucăriile convertite în mesaje
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
etichetă: „Lupul albastru pe care îl cheamă Blaubar (așa scria pe etichetă)”. Comercial sau spontan, se preiau nume de personaje din desene animate („Timmon, prietenul lui Pumba din Lion King”) sau din jocuri pe computer. Se explică astfel - prin originea obiectului sau a modelului - o parte din numeroasele nume cu sonorități internaționale; unele explicații rămîn însă indecidabile: „un ursuleț (...) galben pe care îl cheamă Kevin”, „ursul pe care îl am de când eram mic și cu care dormeam și care e doctor
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
Cunoscutul ziarist, scriitor și critic de artă Tudor Octavian, personaj cu un vag aer cehovian prin imaginarul epic, devine subit și iremediabil kantian prin exactitatea prezenței și prin rigoarea mișcărilor, atunci cînd pătrunde în lumea concretă, miraculoasă și labirintică a obiectului de artă. Cu fler de comisar în veșnică anchetă din oficiu și cu suflet caritabil de misionar a cărui credință i-a subminat instinctul de conservare, el străbate extatic tărîmuri reale și țări imaginare, forează academic prin depozitele muzeelor și
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
exemplare pentru care timpul profan n-a avut nici ochi, nici urechi și nici simțire, în general. Și parcă anume spre a confirma acea minunată zicală conform căreia din moment ce cauți ceva, înseamnă că ai și găsit, Tudor Octavian găsește. Găsește obiecte și fantasme, lumi uitate, exilate, neglijate și, de multe ori, abia născute, deși vîrsta lor este respectabilă, artiști și opere, destine fascinante și ingratitudini implacabile ca o piatră de mormînt. Rezultatul acestor rătăciri somnambule și al acestor fascinații aproape mistice
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
fel: din numărul din 27 oct. al cotidianului aflăm despre un mod original de a ieși din închisoare. Nu la noi, ci în Rusia: se organizează concursuri de poezie și de muzică vocală, cîștigătorii fiind premiați cu bani sau diverse obiecte, iar locul întîi fiind grațiat. Din 1000 de deținuți care au mușcat din momeală, 23 au ajuns pe scena unui teatru moscovit plin ochi de familiile polițiștilor deveniți spectatori. Un condamnat pentru jaf armat a fost desemnat cîștigător și eliberat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
Kafka, se află sediul uneia din atracțiile mai puțin obișnuite ale Pragăi. Locul are la prima vedere aparența unui club de cartier, cu vrafuri de dosare depozitate peste tot și cu inscripții și citate ironice, comentînd semnificația deloc evidentă a obiectelor de artă pop ce împodobesc pereții și rafturile. Unul din aceste obiecte, aflat aproape de intrarea în holul strîmt, poate servi drept emblemă și comentariu global: este o Olivetti ușoară, cu claviatura intactă, dar cu suportul și ruloul pentru banda de
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
Locul are la prima vedere aparența unui club de cartier, cu vrafuri de dosare depozitate peste tot și cu inscripții și citate ironice, comentînd semnificația deloc evidentă a obiectelor de artă pop ce împodobesc pereții și rafturile. Unul din aceste obiecte, aflat aproape de intrarea în holul strîmt, poate servi drept emblemă și comentariu global: este o Olivetti ușoară, cu claviatura intactă, dar cu suportul și ruloul pentru banda de scris „extirpate”. Poartă eticheta „Mașină de scris pentru disidenți”. Pe un perete
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
comentariu global: este o Olivetti ușoară, cu claviatura intactă, dar cu suportul și ruloul pentru banda de scris „extirpate”. Poartă eticheta „Mașină de scris pentru disidenți”. Pe un perete, în mărime naturală și înrămată, o lopată vopsită în roșu aprins. Obiectul are legenda „Sabia lui Damocles în cea de-a doua jumătate a secolului XX, într-o țară a socialismului real”. Semnificația textului nu are nevoie de explicații. Și foarte repede, nici sediul care adăpostește acestă expoziție deschisă cândva clandestin, într-
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
loc de onoare în micul muzeu: a fost fochist, apoi zidar și muncitor manual, asemeni multor artiști și scriitori azi foarte cunoscuți. Jiøí Gruntorád primește cu bucurie darul pe care Jiøí Na ëinec a venit să i-l facă: primul obiect de samizdat românesc din colecția lui, manuscrisul dactilografiat al romanului Adio, Europa! de I.D. Sîrbu, scos clandestin din România de Jiøí și de soția lui Lidia, în primăvara lui 1989, și acceptă cu plăcere discuția ce urmează. (D.J.) Î. Cum
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
mijloc al subminării al desființării realului în forul interior. Materia lui Brumaru e una artificioasă la culme, avansînd pînă la acel artificiu în raport cu sine însăși care poartă numele de manierism. Iluzia este a unui inventar de-o subordonare atentă la obiect(e), în pofida sclipirilor festive, a fioriturilor ce amplifică entuziasmul părelnicei aderențe: „Bucătării, bucătării de vară,/ Creme de zahăr ars strălucitoare,/ Mari șervete de-azur dulapuri-sfinxe,/ Dulci utopii din linguri vechi prelinse;/ Sînii aici sînt plini, coapsele grele,/ Miresmele iau foc
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Vom coace-n role vechi dovleacul/ Portocaliu” (Marș). Adînca plecăciune a poetului în fața lumii de el scornite ajunge la acte sacrificiale, la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit, o timiditate, o inadaptare funciară a eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin mistica umilinței: „În magazii cu șobolani bătrîni/ Unde
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
lui Emil Brumaru cu cea a tradiționaliștilor noștri interbelici (Pillat, Fundoianu, Voiculescu etc.), prin care transpar modelele franceze: Francis Jammes, Albert Semain, chiar Verlaine, însă se impune o deosebire netă. Contemporanul nostru pune accentul pe derizoriul, pe inconsistența, pe criza obiectelor ce intră în cîmpul său de sensibilitate. Le înfățișează nu numai în gingășia și grația lor ce presupun o natură vulnerabilă, ci o reliefează pe aceasta din urmă, explică (plastic) ceea ce era implicit. În clipele de relativ echilibru, criza în
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Coborît lin din înalții/ Nouri cruzi în formă de/ Coapse pentru dragoste...” (Ochii care nu se văd). Dar și aci întîlnim, în majoritatea cazurilor, stratagemele timorării. Erosul preferă a se exprima prin galeșe indirectități, prin aluzii ai căror agenți devin obiectele de bucătărie: „O, melancolia/ Acelor zile:/ Palidul scaun Vasile/ Iubea pe masa Maria!// Și-n ce bulion/ Își îneca infidela/ Strecurătoare Angela/ Amorul ei pentru ligheanul Napoleon!// Iar sticla Dumitru/ Satisfăcea/ Tristețea-i de-un litru/ C-o patimă grea
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
pe un evantai de asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă o detentă prin ambiguitate formală. Degradeul e suficient de ingenios, întrucît poza romantică trece într-una romanțioasă iar aceasta devine în cele din urmă obiectul unei îngînări ricanate: „Anii trec ca filele dintr-un album cu ilustrații,/ fiecare ilustrație era neapărat un episod;/ un trifoi cu patru foi, o jartieră, un fluture presat;/ o panglică reprezenta pe altul, dar avea nod.// Femeile de pe stradă ajung
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
și actorul Marcel Iureș la Teatrul Act. Nu e simplu, pe de altă parte, să vezi schimonoseala pe care urîțenia din suflet a lăsat-o în traiectoria unei vieți. Krapp este un robot direcționat de cîteva gesturi și de cîteva obiecte, față de care a devenit dependent. Așa cum este dependent și de conținutul benzilor, de inflexiunile propriei voci, de ce a reținut ea în observații și analize. Krapp își provoacă singur rău vîrîndu-și la infinit în urechi erorile, ororile, adevărul, minciuna, concluziile vieții
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
Cronicar Din nou, Securitatea Extrem de interesant, numărul 547 din Dilema în care „tema” este, din nou, Securitatea. Sub titlul sugestiv, A fost odată (ca niciodată) Securitatea, putem citi cîteva articole la obiect, pertinente și îndrăznețe. Pe ultima pagină, un interviu cu dl Andrei Pleșu, acordat dlui Cristian Ghinea. Sigur că am început cu el lectura numărului. Dl Pleșu știe mult mai multe și, în plus, a fost obligat, prin funcția de la CNSAS
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
datoria dlui Beuran ar fi fost să precizeze Hipocrate dixit. Iar cu traducerile sale, pe care le-a prezentat drept lucrări originale, dl Beuran a izbutit să avanseze în ierarhia universitară. Editorialistul Naționalului exagerează scriind că dr Beuran a ajuns obiect de ură. Mai curînd de dispreț. l Vîlvă teribilă în mass-media după ce Mircea Dinescu a demisionat din conducerea nou înființatului post de televiziune NAȚIONAL pentru că, într-o emisiune pilot i-a fost cenzurat un interviu. E adevărat că Dinescu a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului. Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la a-l deforma, obiectul subiectivat reifică ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului. Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la a-l deforma, obiectul subiectivat reifică ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează poeziei Foamea de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]