835 matches
-
a doua natură, una tehnologică: artificialului nu îi mai revine rolul de substitut al naturalului sau al organicului (ca în gândirea modernist-industrialăă, ci de complinire a acestuia. Dacă iluminiștii au recurs la separații de tipul minte-trup sau rațiune-simțire în scopul obiectivării și măsurării naturii sau dacă postmoderniștii încearcă să recupereze corporalul și sentimentul, haosul și instinctul naturii din ordinea modernistă, ciberneticienii vor să reunească naturalul sau biologicul și artificialul, fără a favoriza unul dintre termeni. Reconciliind contrariile și resuscitând intensitățile practice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
examinează corpul uman din exterior și din interior, fie că îl vizualizează ca materialitate cibernetică sau ca destrupare numerică, ca un mediu înconjurător sau ca o proteză a Internetului, perspectiva de ansamblu a tuturor acestor unghiuri de vedere o constituie obiectivarea corpului. Trupul, încarnat și visceral, își pierde identitatea și subiectivitatea, devenind un simplu automat desprins de condiția sa biologică, adaptat noului context mașinic postevolutiv sau postbiologic. Corporalitatea umană se reduce la protezare - ca atașare, inserare sau conectare. Postumanul lui Stelarc
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dincolo de suprafața corpului sau de superficialitatea pielii. Astfel, imaginile medicale numerice care relevă interiorul trupului, inclusiv interiorul pântecului matern și al creierului, vin în serviciul științei, însă depășesc acest orizont, frizând conotații sociopolitice, culturale și artistice. În timp ce perpetuează tendința de obiectivare a trupului, de informare și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unul estetic, social, politic, un teatru al experienței și al transformării fenomenologice și figurale. Fluidizând hotarele dintre „eu” și imagine, performările iconice ale chirurgiei estetice devin evenimente discursive, chestionând idealurile feminine ale frumuseții în arta occidentală. Ele rezistă tendințelor de obiectivare a corpului uman ca imagine și ca proces de expunere, ca integritate a identității. Raportul dintre chipul uman, respectiv feminin, și personalitate se continuă în relaționarea dintre reconstrucția tehnologică și intenția artistică. Artista scoate la iveală modul în care un
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acestei legături par a destructura spațiul și corpul, a desființa intenționalitatea și a dezasambla sedimentarea ființei umane. Lucrurile nu stau tocmai așa, după cum vom vedea ulterior, după o scurtă divagație teoretică în perspectivă fenomenologică. În contextul teoriilor culturale actuale ale obiectivării trupului (ca imagine, ca bun comercial, ca material genetic sau medical etc.Ă și ale neocartezianismului care separă mintea de corp, este nevoie de teorii fenomenologice care să reîmprospăteze ideea de identitate ca subiectivitate, intenționalitate și activitate în spațiul virtual
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
poată experimenta singur, să se învețe să caute. E foarte important să observăm, în filmele românești prezentate la TIFF 8 și în unele din anii imediat anteriori, că autorii lor sînt niște creatori în care funcționează un anumit tip de obiectivare. Vorbesc de filmele excelente, cum au fost Moartea domnului Lăzărescu și 4, 3, 2, sau Polițist, adjectiv, ca să dau doar trei titluri. Autorii lor, Cristi Puiu, Cristian Mungiu și Corneliu Porumboiu reușesc foarte bine, foarte profund, să vorbească fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
primăvara. - I. Slavici, Moara cu noroc; Patru ani trecuseră de la scena aceasta, în vremea cărora Alexandruvodă, credincios făgăduinței ce dase doamnei Ruxandei, nu mai tăiese niciun boier. - C. Negruzzi, Ale xandru Lăpușneanul). Reperele spațiale se conformează, în general, tendinței de obiectivare, accentuând senzația de verosimilitate. Personajele sunt puternic conturate, fiecare dintre episoadele narative contribuind la reliefarea trăsăturilor morale sau psihice, la detalierea comportamentului și a evoluției eroilor. Nuvela se deosebește astfel de povestire, care nu este focalizată asupra personajelor, ci asupra
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu un „limbaj al tuturor, ci al unuia singur“ - Carlos Bousoño). Prin această caracteristică definitorie a limbajului poetic se realizează funcția cognitivă, fiindcă „Arta [...] nu e o distracție, ci un mijloc de cunoaștere. Un formidabil mijloc de pătrundere și de obiectivare a sufletelor omenești, acolo unde știința nu poate ajunge și cu rezultatele exprimate așa cum știința nu lear putea în nici un caz exprima“ (Camil Petrescu, Teze și antiteze). Lirismul reflexiv este focalizat asupra unor idei filozofice, surse ale tensiunii semantice și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
expresia dramatică, devenind „un lirism repre zentabil, o poezie teatrală“ (G. Călinescu). Este prezentă în idilele lui Coșbuc, în poeme barbiene precum Domnișoara Hus ori în cele soresciene din volumul La lilieci etc. - Lirismul impersonal reprezintă o altă formă de obiectivare a stării lirice, în care discursul este formulat la persoana a IIIa, fără a desemna o prezență intermediară, un „personaj“, ca în lirica măștilor ori a rolurilor. Cultivat mai ales de poeții parnasieni, acest tip de lirism pare a ignora
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Urmărind evoluția poeziei în veacul XX, teoriile moderne au constatat că exigența primară a lirismului - explorarea unui teritoriu al interiorității și comunicarea nemijlocită a subiectivității interioare - poate avea alternative, așa cum discursul eului liric poate fi suspendat prin modalități diferite de obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
felului de a gândi romantic"51 -, ci mai ales tentativei de a reconcilia empiricul cu logicul, de a armoniza lumea existentă în fapt cu lumea proiectată ideal de către romantici. (Spunem "tentativă" pentru că, altminteri, rămâne o permanentă tensiune între spiritul absolut, obiectivarea lui în lume și cunoașterea de sine a acestuia.) Un argument în favoarea amintitei armonizări îl oferă chiar paradigma idealismului obiectiv, printre ai cărui reprezentanți Dilthey îl enumeră și pe Hegel. Acest tip de Weltanschauung susține o armonie universală, realizată printr-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înțelegem altceva decât o neutră succesiune de stări și de schimbări, identificabilă cu istoria însăși, fără conotații axiologice. S-a spus că Dilthey sesizează criza relativismului istoric și a psihologismului emoțional 86 și caută s-o depășească în sensul unei obiectivării, ajungând astfel de la descriptiv la prescriptiv. Cu alte cuvinte, am avea de-a face cu o trecere de la Erlebnis la Gestalt, la Sinn, Zweck și Wert, de la Lebensphilosophie la psihologia structuralistă, la filozofia formelor simbolice, teleologie și axiologie. Drept urmare, se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este comun în înțelegerea sensului". Aceste elemente comune ar trece apoi, "în mod inerent, și asupra produsului obiectivat". Dar însuși faptul că Hufnagel vorbește despre o asemenea "coincidență psihică originară" (s.n.) e suficient spre a demonstra contrariul, adică faptul că obiectivarea concedată ulterior fusese avută în vedere încă de la început de către Dilthey. Spre aceeași concluzie ne îndrumă și o altă afirmație a lui Hufnagel, care arată că Ideile... propuneau "o teorie a structurii vieții sufletești" (s.n.). Aceasta presupune, în fond, recunoașterea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
uneori dimensiunea hermeneutică nu este, poate, îndeajuns de bine pusă în evidență, aceasta nu înseamnă că ea reprezintă o descoperire ulterioară, menită a-l ajuta pe Dilthey să-și obiectiveze demersul epistemologic. Hufnagel mai aduce un argument în favoarea tezei unei obiectivări treptate, afirmând că "abia în conceptul de <<spirit>> își dobândesc științele spiritului obiectul lor specific", astfel încât "tărîmul lor de activitate este constituit din obiectivări ale spiritului, și nu din cele ale psihicului". Distincția ni se pare însă nepotrivită atât timp cât, în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ajuta pe Dilthey să-și obiectiveze demersul epistemologic. Hufnagel mai aduce un argument în favoarea tezei unei obiectivări treptate, afirmând că "abia în conceptul de <<spirit>> își dobândesc științele spiritului obiectul lor specific", astfel încât "tărîmul lor de activitate este constituit din obiectivări ale spiritului, și nu din cele ale psihicului". Distincția ni se pare însă nepotrivită atât timp cât, în cazul lui Dilthey, deosebirea dintre suflet și spirit nu e deloc așa de "revoluționară" cum susține Hufnagel. Dimpotrivă, pentru Dilthey spiritul este încă departe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este încă departe de a fi un Widersacher der Seele, ca la Klages, iar structura noastră mentală, pe care se fundamentează științele spiritului, cuprinde deopotrivă sentimentul, voința și intelectul. Concluzia lui Hufnagel este aceea că abia "prin intermediul unei teorii a obiectivării devin accesibile cercetării structurile psihice care, odinioară, erau considerate a fi termenul ultim". Logica demonstrației noastre relevă faptul că lucrurile stau exact invers: tocmai "structurile psihice de odinioară" fac posibilă "o teorie a obiectivării". Teza lui Hufnagel este reluată de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că abia "prin intermediul unei teorii a obiectivării devin accesibile cercetării structurile psihice care, odinioară, erau considerate a fi termenul ultim". Logica demonstrației noastre relevă faptul că lucrurile stau exact invers: tocmai "structurile psihice de odinioară" fac posibilă "o teorie a obiectivării". Teza lui Hufnagel este reluată de Andrei Marga. Traducătorul în românește al lui Riedel (adică tocmai al autorului care contestă pentru întâia oară acest punct de vedere) se referă de asemenea la tentativa de obiectivare treptată a viziunii lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fac posibilă "o teorie a obiectivării". Teza lui Hufnagel este reluată de Andrei Marga. Traducătorul în românește al lui Riedel (adică tocmai al autorului care contestă pentru întâia oară acest punct de vedere) se referă de asemenea la tentativa de obiectivare treptată a viziunii lui Dilthey. Spunem "tentativă", pentru că A. Marga remarcă doar efortul lui Dilthey de "a se elibera de psihologism". O strădanie pe care autorul citat o socotește inutilă, dacă ținem seama de afirmația lui, potrivit căreia Dilthey "a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey. Dincolo de căutările filozofului german în ceea ce privește conceptualizarea structurii psihice, trebuie să ne dea de gândit însuși apelul inițial la comprehensiunea evocată chiar de A. Marga. Aceasta pune încă de la început sub semnul întrebării acuzația de psihologism și, o dată cu ea, teza obiectivării treptate. Comprehensiunea este dătătoare de sens și, chiar dacă bazele ei sunt psihologice (transpunerea, reconstituirea, retrăirea), aici nu poate fi vorba despre un psihologism îngust, ci despre o psihologie structurală, "comprehensivă" (verstehende Psychologie), prin care Dilthey încearcă să refundamenteze epistemologia, așezând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
poate fi vorba despre un psihologism îngust, ci despre o psihologie structurală, "comprehensivă" (verstehende Psychologie), prin care Dilthey încearcă să refundamenteze epistemologia, așezând-o pe temeiuri hermeneutice. (La această idee vom reveni în cap. III, 4). Deși consideră că teza obiectivării treptate "nu poate fi respinsă cu totul", Manfred Riedel susține în schimb că "opera târzie a lui Dilthey ancorează în concepția epistemologică originară" (s.n.), fiind unitară cu ideile din Einleitung..., pe care le continuă în direcția "conceptualizării" lor. Punctul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cf. W. Wundt, op. cit., pp. 73-74). Pentru alte luări de poziție în acest sens, vezi supra nota 86. Acest criteriu al istoricității este contestat și de Blaga în singurul loc din opera sa filozofică unde se referă la Dilthey: "Simpla <<obiectivare>> a unor <<trăiri>> nu poate fi socotită ca un criteriu al istoricității, căci în cazul acesta n-am putea să facem nici o deosebire între fenomenul istoric și fenomenul pur psihologic-spiritual, sau restrâns biografic". Potrivit lui Blaga, istoricitate pot avea numai fenomenele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viața este un mod deficitar de a fi al spiritului"130. Într-o altă lucrare, consacrată introducerii în opera hegeliană, Schnädelbach revine asupra acestei "deosebiri esențiale": pentru Dilthey, "viața nu mai este o manifestare a spiritului, ci invers spiritul și obiectivările lui în cultură sunt înțelese ca manifestări ale vieții, <<viața>> nemaifiind ceva care s-ar supune unei expuneri logice"131. În această privință, punctul de vedere exprimat de Dilthey în Einleitung... este tranșant: "Viața este elementul primordial și mereu actual
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofia". Observăm că mult contestata selecție a faptelor istorice vezi I, nota 214 se produce grație unei anumite Maßgeblichkeit consfințite de autoritatea și consacrarea pe care acestea le-au dobândit în timp. Sau cu o vorbă a lui Hufnagel, "dintre obiectivările spiritului, Dilthey le preferă pe cele care deja s-au fixat, dat fiind că acestea garantează <<un grad controlabil de obiectivitate>>"139. Exemplaritatea lor le asigură un caracter paradigmatic de primă instanță (vezi I, 2). Plecând de la "caracteristicile comune" ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu înseamnă, desigur, că un asemenea "organism logic ar exista independent într-o zonă ideală"13, într-o "regiune de idei gata făcute, din care cugetul ar veni să aleagă una sau alta". Astfel de idei explică Noica nu sunt "obiectivări ale cine știe cărui spirit uman sau divin", ci este vorba despre "experiența de gândire imediată, în care simți că, fără să fi fost nici un subiect gânditor care să gândească ideea aceasta, ea trebuie gândită așa, ca o rezolvare geometrică"14. Tocmai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comprehensiune"33. Și de aici reiese rolul major pe care Dilthey li-l atribuie celor două concepte tratate în capitolul de față. Cu aceste concepte pornim de la trăire (Erlebnis). Tot ele ne facilitează apoi "interpretarea expresiilor" (Auslegung der Ausdrücke), adică obiectivările acestor științe ale cunoașterii de sine, ale istoriei și societății, pentru ca după aceea cercul să se închidă treptat, odată cu transpunerea (Sichhineinversetzen), reconstituirea (Nachbilden), retrăirea (Nacherleben) și, în cele din urmă, comprehensiunea (Verstehen)34 de către hermeneut a respectivelor "exteriorizări" ale spiritului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]