6,419 matches
-
Caragiale. Judecata critică despre viabilitatea prozei barbiene, în afara oricărei suspiciuni biografice, merită însă reținută ca tip de atitudine. Accept logica lui Octavian Paler și a lui Eugen Negrici ca una justificată, validă, onestă, dezirabilă, în primul rând datorită dorinței de obiectivitate și de detașare. Ar fi bine să citim cărțile și să ignorăm biografiile. Dar dacă imoralitatea biografiei ne semnalează imoralitatea operei? E o judecată la fel de onestă. Plagiatul din Incognito e cea mai puternică dovadă. Eugen Barbu scrie amestecându-și pana
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
alții care li s-au raliat sau li se pot ralia: imoralitatea biografiei se răsfrânge nefast asupra operei, oricât de mult s-ar lupta un critic cu sine însuși și cu evidențele documentare să fie obiectiv. La ce-i folosește obiectivitatea dacă nu sesizează semnalele de alarmă venite dinspre o biografie detestabilă, care îl avertizează că nu e ceva în regulă cu întreaga personalitate, construită pe o înșelătorie? Uneori, extrem de rar, nu putem citi o carte sau o operă ca și cum autorul
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
ar avea suficientă audiență: "în plus, nu pot lucra cu Leni și Froda. îmi jur ca asta să fie ultima mea experiență de teatru cu ei. Ultima. Totul mă irită. Superioritatea de Ťom de teatruť a lui Scarlat. Aerul de obiectivitate cu care Leni e, pe toate chestiile, de acord cu el. Votul Jenichii (care joacă rolul personajului de bun-simț - Ťo voce din publicť), totdeauna cu ei. Au aerul să spună: vezi? noi sîntem trei, tu, unul singur - dacă toți trei
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
ultimii susținători ai lui Paul Goma, care a reușit în anii de după 1989 să-și înstrăineze mai toți prietenii, dintre scriitori și nu numai. Fidelitatea îi face cinste lui Ovidiu Nimigean. Dar ea nu arată și acel minim spirit de obiectivitate necesar cînd e vorba de a căuta explicația "situației", cum zice intervievatul, lui Goma. "Situație" în care Goma se află în foarte mare măsură din pricina lui însuși. O "serie" de opere a început a-i publica Editura Humanitas încă din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
a impresionismului resimțit drept confuz, arbitrar, autorul Aspectelor literare contemporane se voiește obiectiv, adică detașat de un subiect ce l-ar putea deruta, însă nu fără recunoașterea rezonabilă a inevitabilității jocului acestuia: "Am examinat în repetate rînduri chestiunea subiectivității și obiectivității, în disciplina criticii literare; rezultatul la care am ajuns este constatarea că nu e posibilă structura perfect obiectivă, nici perfect subiectivă a criticului, dar că ne este suficientă disciplinarea într-o direcție sau alta, chiar dacă limitele alcătuirii noastre morale ne
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
perfect obiectivă, nici perfect subiectivă a criticului, dar că ne este suficientă disciplinarea într-o direcție sau alta, chiar dacă limitele alcătuirii noastre morale ne îngăduie numai realizarea parțială a idealului urmărit. Voința de a fi obiectiv e o garanție de obiectivitate, chiar dacă în orice operă se strecoară o doză involuntară de subiectivism; după cum și în disciplina subiectivă a criticii e un prag care ne permite subiectivismul integral; în genere tipologia morală a subiectului-critic e supusă unor condiții de complexitate, care nu
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
directă, pe atât de pătată de activitatea ulterioară a personajelor. De la Dan Iosif și Dumitru Mazilu, la Sergiu Nicolaescu și Răzvan Theodorescu, o întreagă listă de supuși dovediți ai lui Iliescu joacă rolul de supraveghetori ai activităților instituției. Halucinant! Premisele obiectivității fiind călcate în picioare din prima clipă, a fost necesar ca în această aventură să fie atrase și personalități respectabile ale istoriografiei contemporane: de la Dinu C. Giurescu și Florin Constantiniu, la Miodrag Milin și Adrian Cioroianu, oameni de calitate au
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
Caragiale, Craii de Curtea-Veche, a ocupat primul loc. Nu puțini au fost cei care au ridicat din umeri a mirare și au pus clasarea Crailor... în fruntea topului pe seama hazardului. Cum totuși, în cazul acesta, mai multe subiectivități fac o obiectivitate, opera lui Mateiu Caragiale își merită locul de frunte. Această premisă, la care putem adăuga gustul postmodern al descoperirii și revalorificării într-un nou context al micilor excentricități artistice, al textelor greu încadrabile în marele flux al epocilor și curentelor
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
care au o cât de mică legătură cu spațiul românesc, dă la iveală o preocupare vie și intensă pentru cultura, limba și istoria României. Petre Rado vorbește despre România și despre români cu multă căldură, păstrân--du-și în același timp intactă obiectivitatea. Criticile aduse unui sistem înapoiat care refuză să se reformeze sunt numeroase. Petre Rado se comportă ca un părinte care își dojenește copilul tocmai pentru că îi dorește binele. Patriotismul său exclude ochii închiși în fața realităților concrete și neplăcute. Revenit în
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
le spună el și ea, din confesiunile pe care și le fac, din fluxul, uneori întrerupt, alteori abundent, al mărturisirilor. Altfel spus, personajele devin prisme prin care se întrevăd existențele lor - și nu invers, ca în romanul realist tradițional. Unde obiectivitatea epică reprezintă o condiție obligatorie, iar hățișul de fapte apare ca necesar pentru desenul traiectoriei eroului. Romanul lui Octavian Paler răstoarnă perspectiva, construind și analizând cu atenție două personaje, ca să poată privi, prin ele, lumea. Eventualele obiecții legate de nerealismul
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
după serioase și îndelungi lecturi, înlesnite de cunoașterea directă a "literelor" clasice și moderne. A scris, de exemplu, despre societatea românească din Moldova secolului al XVII-lea, prin prisma textelor misionarilor catolici, în marea lor parte italieni, cu o rară obiectivitate, spulberând mituri despre o pretinsă intoleranță, care a putut fi invocată doar prin distorsionarea realității în acord cu grila secolelor mai recente. Nu i se poate cere lumii moldovenești de la 1600 - spunea înțelept și indirect cercetătoarea - să aplice principii ale
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
Un voivod de origine cumană la începuturile țării Românești (editura Humanitas, 2007). Fiecare, în felul său, este o lucrare senzațională. Jurnalul lui Carol I constituie o inestimabilă sursă de informații asupra unei perioade istorice frământate. Notația sumară, precisă, cu obsesia obiectivității, poate deveni un izvor de inspirație pentru cercetătorii epocii, care vor găsi confirmări sau infirmări ale unor ipoteze rămase în suspensie în absența unor documente de acest calibru. Într-un anumit sens, Jurnalul pare a fi opera unui maniac. Regele
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
aproape un veac. Istoria și istoriile pe care le ascunde sunt, la rândul lor, pasionante, lăsând loc imaginației să umple goluri pe care notațiile lapidare ale regelui le suscită din plin. Absența intenționalității în redactare conferă scrierii un caracter de obiectivitate și expresivitate care vor trebui consemnate ca atare. "Autorul nu urmărește o idee anume, ci redă cu fidelitate fapte din viața zilnică. Aprecierile personale și comentariile, care ar putea da seama mai bine de gândurile regelui sunt destul de rare, iar
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
se reduc la câteva cuvinte", notează editorul. Însă tocmai concentrarea și comprimarea însemnărilor constituie marele atu al jurnalului. Rămânând la nivelul consemnării albe, din care subiectivitatea lipsește cu desăvârșire, avem senzația că participăm direct la evenimente istorice de-o implacabilă obiectivitate. Personalitatea autorului răzbate, însă, cu o forță colosală, de stăpân îngăduitor peste o lume în care intemperiile naturii și cele ale vieții politice se calmează sub bagheta vizionarului ce discerne în măruntele întâmplări zilnice grăuntele de aur ce va luci
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
Edward Sava În 1925, un anume Gustav Hartlaub a organizat la Mannheim o expoziție pe care a intitulat-o Neue Sachlichkeit. Deutsche Malerei seit Expressionismus (Noua obiectivitate. Pictura germană de după expresionism), etichetând astfel pentru posteritate o nouă mișcare artistică. Majoritatea creatorilor reprezentați, trecuți prin experiența Primului Război Mondial, depășind vehemența expresionismului și inconsistențele Dada, își propuseră o reîntoarcere la valorile "stabile" ale unui trecut ce cuprindea o istorie selectivă
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
al unui nou limbaj muzical amestecând sonorități de jazz și disonanțe strauss-iene, cabaretul este un punct de referință pentru literatura, plastica și arta cinematografică a vremii. Încă de la început, Hartlaub și-a dat seama că personalitățile grupate sub semnul Noii obiectivități nu reprezintă un grup unitar. Artiștii pe care i-a denumit "veriști" - Grosz, Dix - erau preocupați de fenomenul urban, inegalități sociale, război, prostituție. Adepții "realismului magic" - Schad - își propuseseră să reînvie tradiția clasică, adap-tând-o la condițiile moderne. Veriștii au fost
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
Dix (1891-1969) în economia expoziției. În al doilea, afirmă importanța lucrărilor grafice pentru deplina înțelegere a artiștilor reprezentați. În fine, vizitatorul este pus încă din primul moment în fața unei lucrări al cărei univers este tipic pentru întreaga artă a Noii obiectivități. Pentru Dix și colegii săi, a picta cu "obiectivitate" nu însemna doar a nu ascunde urâtul, ci dimpotrivă, a-l căuta cu asiduitate, a-l scoate mereu în evidență. În acest sens, chiar dacă privirea le este îndreptată spre lume și
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
importanța lucrărilor grafice pentru deplina înțelegere a artiștilor reprezentați. În fine, vizitatorul este pus încă din primul moment în fața unei lucrări al cărei univers este tipic pentru întreaga artă a Noii obiectivități. Pentru Dix și colegii săi, a picta cu "obiectivitate" nu însemna doar a nu ascunde urâtul, ci dimpotrivă, a-l căuta cu asiduitate, a-l scoate mereu în evidență. În acest sens, chiar dacă privirea le este îndreptată spre lume și nu spre propriul eu, artiștii atașați mișcării Neue Sachlich-keit
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
Există o foarte in-te-resantă relație între pictura hiper-realistă a lui Otto Dix și fotografia vremii, în special cea a lui August Sander (1876-1964). Acesta a încercat, în uriașul său ciclu intitulat Oameni ai secolului al XX-lea să construiască cu "obiectivitate" un portret colectiv al societății în care a trăit, un catalog de fizionomii tipice pentru Germania interbelică. Cele mai bune dintre lucrările sale sunt însă cele în care personalitatea modelului transcende clasarea într-o anumită categorie socială... Ca și fotografiile
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
17 lucrări. Includerea creației sale în Strălucire și ruină este discutabilă nu numai pentru că Beckmann (1884-1950), mai vârstnic decât toți ceilalți artiști reprezentați, este îndeobște asociat cu mișcarea expresionistă, ci mai ales pentru că a refuzat explicit orice asociere cu Noua obiectivitate. Pe de altă parte însă, chiar dacă paleta sa are o libertate caracteristică expresionismului, chiar dacă n-a fost niciodată preocupat de caricatură ca joc, atracția lui Beckmann pentru lumea citadină îl apropie de subiectul manifestării de la Metropolitan... Mai mult, perioada anilor
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
-și domine subiectivitatea. Criticul trebuia să aibă din plin curaj, gust, sinceritate - dar nu și plăcerea de a se pune pe el în valoare sau de a scrie frumos. Altminteri, critica ar fi fost pândită de riscul "literaturizării", în dauna obiectivității absolut necesare. Principiile acestea a încercat, într-un fel, să le aplice și în volumul de Amintiri, apărut în anul 1975, la Editura Eminescu (și reeditat cu completări în 1981, la aceeași editură). Intervievat cu ocazia apariției cărții și rugat
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
morale și de a înlătura astfel temeinic scepticismul axiologic". Morala ar trebui să renunțe la "contribuții substanțiale proprii" deoarece misiunea ei n-ar fi decît cea de-a afla "răspunsuri la problemele practico-morale care i se impun într-o anume obiectivitate istorică". Cu osebire semnificativă ni se înfățișează însă orientarea, la un moment dat, a lui Habermas, filosoful cel mai important pe care-l are în prezent Germania, către o nouă înțelegere a raportului dintre raționalitatea secularizată pe care s-a
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
Înțelegînd, încetezi să te mai frămînți, împăcîndu-te cu tine și cu neputința ta. Liniștirea aceasta echivalează cu o mîntuire, chiar dacă una mai mică. Ca mod de a ne izbăvi pe calea înțelegerii, filozofia nu poate emite pretenții de exactitate și obiectivitate. Nici un filozof nu trebuie crezut decît în acele intuiții unde simțim că îi semănăm. În rest, istoria filozofiei este o adunătură incoerentă de sisteme care nu comunică între ele. E derizoriu să credem că ar exista o "istorie a filozofiei
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
Sentimentele sale ajung, prin urmare, "grila" de comprehensiune a evenimentelor și unicul instrument de evaluare a lor. Totuși, mai mult decît pe orfanul freudian, am senzația că trebuie să-l vedem în Pip pe naratorul modern, a cărui "subiectivitate" înlocuiește "obiectivitatea" autorului omniscient tradițional. Faptul că Dickens vrea să ne asumăm această perspectivă este argumentat de ultima treaptă a inițierii lui Pip, cea a adevărului propriu-zis, cînd el își cunoaște binefăcătorul real. Personajul în chestiune, Magwitch (Provis), e chiar evadatul pe
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
ca narator, se zbate, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează într-o obiectivitate sarcastică. Pip "narează" iluzii, în vreme ce Jaggers "studiază" realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile speranțe devine, în acest punct, mai lizibilă decît oriunde altundeva. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]