408 matches
-
acuzații spurcate. Dar cărțile n-aveau nicio legătură cu vinovățiile și defectele adevărate sau născocite ale feluriților jucători. Vorbe grele ce deveneau tot mai pline de ură. Era un duel de ocări, o înfruntare a unor sărăntoci în căutare, prin obscenitate, a unui avantaj pentru a se simți bărbați. Tommaso ascultă puțin acel vacarm al glasurilor, în timp ce gândurile sale rătăceau care-ncotro jucând de-a v-ați ascunselea fără să-și găsească pacea. Voise cumva să facă pe eroul? Și-n
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de la cîteva cazuri de „anonimografe”. Concluziile sale despre ele par, pur și simplu, ale unui om aproape speriat și ostil: „Femeile isterice și fetele bătrîne cu cît sînt mai urîte și mai decepționate, cu atîta sînt mai amorale și scriu obscenități mai teribile; nu se mulțumesc a scrie o scrisoare, două, ele scriu cu sunete, au o perseverență impresionantă”. Culmea - relevă doctorul -, uneori își scriu lor înșile, ca domnișoara citată într-un articol dintr-o revistă medicală a momentului: o franțuzoaică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Franța demența, dar în Olanda inteligența (în Olanda va trebui atins mijlocul frunții pentru a semnala nebunia); * cercul format din degetul mare și arătător semnifică în America O.K. iar în Rusia beția, în Japonia banii, iar în Brazilia o obscenitate (evident există un rudiment de motivare legat de forma rotundă a banilor sau rostogolire în accepțiunea americană sau rusă, ceea ce confirmă dubla natură a semnului gestual: motivat și convențional. Implicînd un contact corporal (strîngerea sau sărutarea mîinii, îmbrățișarea, atingerile de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unor „aberații” sau a unor forme virale se lasă deschisă în această direcție atât în ceea ce privește anomalia identitară, cât și contagierea corporală: virusarea ființei umane se produce ca o reacție în lanț în cadrul sistemelor închise om-mașină, simultan cu proliferarea promiscuității, a obscenității și a obezității (ca „extaz al trupului”Ă. În aceste condiții, alteritatea nu poate să fie decât virusul (virtualulă computațional, care se infiltrează și dăunează identității și corporalității în același mod în care virusul biologic afectează organismul. Dacă susținătorii domeniului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trivial 1. comun, de rînd, obișnuit; 2. de prost gust, vulgar, grosolan; 3. obscen, indecent; trivialitate 1. caracterul a ceea ce este comun, de rînd, obișnuit; 2. lipsă de gust, vulgaritate; 3. lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte), necuviință, obscenitate. Încă din 1907 (Din psihologia poporului român), D. Drăghicescu observa că suntem "o rasă occidentală cu obiceiuri orientale" iar Paul Zarifopol adăuga puțin mai tîrziu o subtilă definiție a snobismului care apare cu necesitate în societățile importatoare de cultură după
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
1879) "Mărturisesc că mi-e rușine să povestesc aici asemenea lucruri" și avertiza tăios: "Dar să ne cheme la teatru cu nevestele noastre, cu copiii noștri, pentru a încerca pînă la ce grad un public poate asculta fără a roși obscenitățile cele mai crude, mi se pare că este a merge cam departe... [...]; dacă aveți de gînd să mergeți la teatru cînd se va reprezenta O noapte furtunoasă, lăsați-vă acasă nevestele și fetele." Din aceeași perspectivă se alarma și ziarul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în câmpul imaginarului politic teme și expresii provenite din idiolectul pegrei urbane. Prin romanul Groapa, Eugen Barbu mai făcuse o încercare de dezvoltare a programului estetic enunțat cândva de Arghezi în Flori de mucigai, de recuperare a zonelor ocultate ale obscenității verbale necenzurate, ale înjurăturii groase și ale celei mai vulgare satire. Asumând acest program stilistic, căruia îi conferă acum un sens politic precis, România Mare se afirmă din primul moment drept expresia obscenității politice, anulând orice barieră între limbajul public
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mucigai, de recuperare a zonelor ocultate ale obscenității verbale necenzurate, ale înjurăturii groase și ale celei mai vulgare satire. Asumând acest program stilistic, căruia îi conferă acum un sens politic precis, România Mare se afirmă din primul moment drept expresia obscenității politice, anulând orice barieră între limbajul public și trivialitatea cea mai stridentă a limbajului privat, pentru a denigra sistematic opoziția democratică principalul dușman al regimului Iliescu. Această colorată violență asigură nu numai succesul imediat al publicației în zonele cele mai
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
un serial „Puterea sufletească” a prof. univ. C. Rădulesc u Motru, dar și materiale care reflectă conflicte de idei cu Paloda, „care‐și schimbă amanții după cantitate și nu după calit ate”, amintindu‐ i că Viitorul, care era putred de obscenități, trivialități, injurii, calomnii ordinare și intrigi, boli grave care l ‐au făcut să dispară de timpuriu...” De la 15 februarie 1908, cu numărul 9, Zorile devine zia r 239 conservator‐ democrat, colectivul de redacție înscriindu‐ se și el în partidul respectiv
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
îngrijorare a părinților e mai mare în cazul celor care au fete, copii mai mici și sunt din mediul urban. În consecință, majoritatea părinților (90%) consideră că interzicerea difuzării de către televiziuni a unor emisiuni cu conținut ridicat de violență și obscenități înainte de ora 22 este o idee bună sau foarte bună. Mai mult, 30% dintre aceștia consideră că momentul de la care pot fi difuzate aceste tipuri de emisiuni trebuie să se situeze undeva după ora 23. Comportamentul violent poate avea cauze
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
năbădăioși!) sunt, în sine, exemplare și au dus la recunoașterea internațională a calității muncii lor, ci despre altceva. Despre ceva care lipsește din ce în ce mai mult publicului cultivat ieșean, care încă mai supraviețuiește în oceanul de kitsch și vulgaritate, de violență și obscenitate (la propriu și la figurat) în care ne îneacă zilnic mass-media comercială, isterizată de rating și bani; ar trebui, prin urmare, cred, să mai vorbim și despre autenticele evenimente culturale la care suntem martori. Iată unul. Ba chiar două! Alături de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a cetățenilor. Marea majoritate sunt leneși, needucați, necinstiți sau proști și, pentru aceștia, capitalismul este extrem de inconfortabil și dureros. Firește că și cei mai de jos cetățeni se bucură, fără sfială, de efectele capitalismului: entertainment, mass-media liberă (orori și concupiscentă obscenitate), supermarket-uri, bunuri accesibile, ajutoare sociale etc., dar cei mai mulți detestă sincer apăsarea trepidantă a stresului pe care libera concurență îl generează. Stres amplificat, ce-i drept, de mecanismul acumulării nesățioase de profit pe care întreprinzătorii îl montează și îl biciuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
critice ale cititorilor onești, o maree sufocantă de jeg uman, de mârlănie agresivă și de isterii ticăloase care au decredibilizat rapid acest mecanism de democratizare a comentariului public. Astăzi, pentru orice om civilizat, forumurile nemoderate sunt o formă iritantă de obscenitate publică, o sursă de infecție socială, o probă frisonantă a abisului patologic ce animă o bună parte a concetățenilor noștri care, sub protecția incorectă și imorală a anonimatului, își expun indecent devărata lor față de bestii troglodite. Sau de spurcăciuni aflate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
criminală că libertatea înseamnă o pierdere completă de repere, o transgresare tupeistă a tuturor barierelor (care sunt, câteodată, totuși, și coduri de conduită), o adevărată, dorită și așteptată "desfrânare" (Andrei Pleșu a vorbit suficient de expresiv și explicit despre adevărata obscenitate publică, precum și de relația cu personajul de mai sus, ca să nu mai fie nevoie să reiau tema). A mai fost vorba, de asemenea, de buna stăpânire a unei anumite tehnici de persiflare activă și bășcălie agresivă, tipic valahă, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu tine, Faulques, sunteți pașaportul meu pentru realitate, locul unde lucrurile nu pot să fie Înfrumusețate cu stupiditate, retorică ori bani. Vreau să-mi violez vechea ingenuitate. Maltratata mea inocență, atât de supralicitată. Poate de aceea, când făcea dragoste, murmura obscenități, ori Îl făcea pe el s-o trateze, uneori, aproape cu violență. Detest, spusese odată (atunci erau la National Gallery din Washington, În fața Portetului unei doamne de Van der Weyden), acest har ipocrit, cast, dificil al femeilor pictate de tipii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Gallery din Washington, În fața Portetului unei doamne de Van der Weyden), acest har ipocrit, cast, dificil al femeilor pictate de tipii ăștia din nord. Înțelegi, Faulques? Din contră, madonele italiene ori sfintele spaniole au, În caz că le scapă de pe buze o obscenitate, tot aerul că știu perfect ce spun. Ca mine. Începând de atunci, Olvido nu mai făcuse nici o fotografie cu gândul la estetica și glamour-ul Întru care fusese educată și trăise, ci le Întorsese deliberat spatele. Toate noile ei fotografii aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prim-plan, desi numele lui este legat îndeobște de rolul de detractor al lui I.L. Caragiale. Într-o cronică din „Românul” (1879), dramaturgul era acuzat de imoralitate, iar comedia O noapte furtunoasa calificată drept o „piesă de scandal”, plină de obscenități. Nedreaptă critică s-a reluat în „L’Indépendance roumaine” (1884). Gazetarul, care prețuia teatrul eroic și susținea cultul ideilor nobile, al „înălțării sufletului”, era iritat de ironia lui Caragiale față de „cele sfinte”, de scepticismul dramaturgului care nu aducea în scenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
întindă o capcană realității, provocând-o să-și dezvăluie caracterul iluzoriu. Profesând un nihilism nuanțat, Baudrillard va construi o grilă proprie de lecturare a contextului contemporan, axându-se pe o serie de termeni-cheie cum ar fi: hiperrealitate, simulacru, strategie fatală, obscenitate, scenă, seducție, moartea socialului etc. Deși opera sa este în centrul multor scene culturale (și nu doar franceze), fiind văzut ca un semn al timpurilor postmoderne, dar și un simptom al vremurilor viitoare, Jean Baudrillard și-a indicat constant poziționarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în care culorile, materialele, formele și stilul adoptat demonstrează impunerea unui nou mod de existență. Astfel, în timp ce culorile tradiționale erau expresive și mai apropiate de natură, culorile moderne sunt mai artificiale (fiind fie sub forma pastelului, fie sub aceea a "obscenității" culorii, pe care modernitatea a adoptat-o în special la obiectele de serie), lucru lesne de observat la materialele plastice. De asemenea, lemnul, piatra, metalul, bumbacul sunt înlocuite cu materiale plastice, polimorfe, sintetice; aceste materiale, deși "în ele însele disparate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ceea ce este în întregime solubil în comunicare și devine transparent este în mod iremediabil obscen: "Societatea de consum a fost trăită sub semnul alienării, ca societate a spectacolului dar tocmai, exista spectacol, iar spectacolul, chiar alienat, nu este niciodată obscen. Obscenitatea începe când nu mai există spectacol, scenă, teatru, când totul devine de o transparență și o vizibilitate imediate, când totul este expus luminii puternice și inexorabile a informației și comunicării"444. În Le crime parfait, Baudrillard face reconstituirea istoriei unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Giddens sau Douglas Kellner sunt câteva exemple de gânditori care au adus obiecții bine argumentate și noi puncte de vedere în problemele deschise de interpretarea noțiunilor de bază ale gândirii lui Baudrillard, cum ar fi: hiperrealitate, cultură mass-media, simulare, simulacru, obscenitate. Dacă Steven Connor apreciază teoriile baudrillardiene, afirmând că "super teoreticianul acestei încercuiri a teoriei, scriitorul al cărui spirit plutește obsesiv asupra studiilor despre filmul și creațiile T.V. și video postmoderne, este Jean Baudrillard"525, David Lyon sau Zygmunt Bauman consideră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în același dispreț pe însuși Augustus și pe poetul preferat! Mai mult, referirea la începutul Eneidei: Arma virumque (cano) în acel context puțin măgulitor pentru noblețea morală a Eneidei și a autorului său, dă impresia unei parodii atroce, care frizează obscenitatea. Între timp, a trecut multă apă pe sub poduri și însuși Augustus a adoptat o morală stoică destul de rigidă, astfel încât să ureze poporului roman, care-l ruga să fie mai puțin dur cu fiica exilată, să aibă parte de "asemenea fiice
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
penalii" care n-ajung aproape niciodată să fie judecați; nici de invidia devenită adevărată instituție cât timp regulile câștigului și ale succesului sunt stabilite ad-hoc; nici de sentimentul de neputință generat de impredictibilitatea comporta mentului instituțiilor statului corupt; nici de obscenitatea scenei publice, care "sancționează premial" grosolănia și vulgaritatea, spiritul primar agresiv, impostura fudulă, aroganța ciocoiască și vanitățile fanariote renăscute; nici de neîncrederea și suspiciunea în legi și oamenii justiției câtă vreme "totul se poate aranja" altundeva și altcumva; nici, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Situația muzicală în sine era în sintonie cu trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația următorului edict arhiepiscopal: „Templele au devenit piețe publice, chiar mai rău, scene unde sunt reprezentate vanități și obscenități scandaloase, locuri de distracție și teatre ale falsității”. Au existat și tentative de a împăca exigențele noului tip de muzică cu exigențele liturgiei, prin compunerea unor fragmente de dimensiuni mici, simple, deasupra unui text liturgic și cu un caracter funcțional
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
știa să facă dragoste... Folosise un verb foarte vulgar ca să desemneze activitatea sexuală, deficientă, după el, a lui Lenin. Un verb pe care nu aș fi îndrăznit niciodată să-l rostesc și care, aplicat la Vladmimir Ilici, devenea de o obscenitate monstruoasă. Năucit, auzeam ecoul acelui verb iconoclast răsunând pe lungile coridoare goale... „Félix Faure... Președintele Republicii... În brațele iubitei lui...” Mai mult ca oricând, Atlantida-Franța îmi părea o terra incognita unde noțiunile noastre rusești nu mai aveau nici o valoare. Moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]