857 matches
-
să nu dăm o fugă să-l vedem pe Duncan? Așa că, iată-ne. Bărbatul privi atent în sus printre scări. — Ai ochi de pisică, dacă lucrezi pe lumina asta. — întrerupătoarele sînt după ușă. Nu, nu. Nu, deloc. Chiar îmi place obscuritatea asta, e mai misterioasă, dacă înțelegi ce vreau să spun... Foarte impresionant. Foarte impresionant. Marjory spuse ceva, dar n-o auzi. — Ce? întrebă el. — Ăsta nu-i stilul tău obișnuit de lucru, Duncan. — încerc să pun mai mult aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
30 de zile a jocurilor, dar pentru câteva nopți ar fi mers. Apoi, reticent, respinse această posibilitate. Circulau multe povești urâte despre asemenea locuri. Și se hotărî să riște să-și petreacă noaptea sub cerul liber. Merse mai departe. Pe măsură ce obscuritatea cerului devenea tot mai profundă, lumini, mereu alte lumini se aprindeau automat. Orașul Mașinii strălucea, scânteia pe kilometri întregi. În lungul unei străzi pe care tocmai c traversa, văzu două șiruri de stâlpi de iluminare progresând geometric către un îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
temeiurile se împrăștiară. Povara falsei tristeți, falsă pentru că în mod vizibil fusese impusă minții sale în beneficiul altcuiva, se risipi. Se simțea liber. O porni din nou. În timp ce mergea, privirea îi luneca 1a stânga și la dreapta, încercând să pătrundă obscuritatea gangurilor. Se apropia de colțurile de stradă cu simțurile în alertă, cu mâna pe revolver. În ciuda prudenței sale, n-o văzu pe tânăra care ieși în fugă dintr-o stradă laterală decât cu o fracțiune de secundă înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fals, dar absolut fals. Cine i-ar fi putut băga în cap asemenea trăsnăi? Clanul Hardie? ― Poți să mă înveți cum să procedez ca să obțin, participând la jocuri, un serviciu ― ceva, nu mare lucru? îl întrebă Teresa Clark. ― Ce? În obscuritate, Gosseyn o fixă cu privirea, apoi mintea făcu loc unui sentiment mai amical. ― Zău, nu știu cum te-aș putea ajuta. Jocurile solicită un anumit nivel de cunoștințe și o îndemânare care se obține în foarte mult timp. În timpul ultimelor 15 zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se lase recunoscut, înainte de a fi analizat toate datele. La fel de ridicol era și gândul că ea s-ar mai întoarce la noapte pe peluză, unde să se întâlnească cu un străin. Dar ea veni totuși. Stând în picioare în obscuritate, Gosseyn privea gânditor la silueta întunecată a fetei. Venise la locul de întâlnire pe furiș și acum se afla în spatele ei, aceasta nepărând să-i bănuiască prezența. Era totuși posibil ca, în ciuda minuțioasei examinări a terenului, să fi căzut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ciudat sunet grav îi atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de sus. Sunetul deveni rapid mai strident și se transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și întoarse capul. ― Grăbiți-vă, insistă roboplanul. Este vital ca nimeni să nu bănuiască cum de-ați ajuns aici. Fiecare secundă e numărată. Luați-o drept înainte. Supunându-se cu regret, Gosseyn coborî; o clipă mai târziu, era singur în obscuritatea intensă a unei planete necunoscute. 10 Bezna nopții era tăcută. Urmând instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mai așteptau încercări până să-și poată dovedi aptitudinile. Fără nici o discuție, conveniră că dr. Kair va ieși să ia contact cu agenții bandei. Părul său cărunt și statura îl făceau să semene, la prima vedere, cu Prescott. Și în obscuritatea de afară, asta era suficient. Pantofii lui Prescott, deși ceva mai lungi și, totodată, mai înguști cu un număr, îi veneau totuși lui Kair. Prudența îndemna să fie purtați chiar pantofii în care era montat indicatorul de poziție. În ceea ce privește vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea încețoșată. 19 "Leibnitz a formulat postulatul continuității, sau al acțiunii infinit vecine, ca pe un principiu general , din acest motiv el n-a putut admile legea gravitației lui Newton, care implică o acțiune de la distanță." Parașuta antigravitațională era în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe pielea sa și duritatea solului lemnos sub tălpi. Dar într-un asemenea întuneric copleșitor, păreau a fi simple atingeri materiale percepute de o entitate fără trup. Obscuritatea deplină făcea ca orice substanță, indiferent de natura ei ― umană sau nu ― să devină o noțiune aproape lipsită de vreo semnificație. "Pot să rezist ― își spuse Gosseyn ― două săptămâni fără mâncare, trei zile fără apă." Dar tot el admise, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că: harta nu este terenul, cuvântul nu este lucrul pe care-l exprimă. De fiecare dată când se confundă harta cu teritoriul, o "tulburare semantică" se fixează în organism. Această tulburare persistă cât timp nu se recunoaște limita hărții. În obscuritatea interstelară, în dimineața următoare, puternica navă porni cu avânt. În afară de echipajul său non-A, mai ducea cu ea și o sută de mii de elemente cer ebro-controloare. Opriră nava la cererea doctorului Kair după prima "anticipată". - Noi te-am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
30 de zile a jocurilor, dar pentru câteva nopți ar fi mers. Apoi, reticent, respinse această posibilitate. Circulau multe povești urâte despre asemenea locuri. Și se hotărî să riște să-și petreacă noaptea sub cerul liber. Merse mai departe. Pe măsură ce obscuritatea cerului devenea tot mai profundă, lumini, mereu alte lumini se aprindeau automat. Orașul Mașinii strălucea, scânteia pe kilometri întregi. În lungul unei străzi pe care tocmai c traversa, văzu două șiruri de stâlpi de iluminare progresând geometric către un îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
temeiurile se împrăștiară. Povara falsei tristeți, falsă pentru că în mod vizibil fusese impusă minții sale în beneficiul altcuiva, se risipi. Se simțea liber. O porni din nou. În timp ce mergea, privirea îi luneca 1a stânga și la dreapta, încercând să pătrundă obscuritatea gangurilor. Se apropia de colțurile de stradă cu simțurile în alertă, cu mâna pe revolver. În ciuda prudenței sale, n-o văzu pe tânăra care ieși în fugă dintr-o stradă laterală decât cu o fracțiune de secundă înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fals, dar absolut fals. Cine i-ar fi putut băga în cap asemenea trăsnăi? Clanul Hardie? ― Poți să mă înveți cum să procedez ca să obțin, participând la jocuri, un serviciu ― ceva, nu mare lucru? îl întrebă Teresa Clark. ― Ce? În obscuritate, Gosseyn o fixă cu privirea, apoi mintea făcu loc unui sentiment mai amical. ― Zău, nu știu cum te-aș putea ajuta. Jocurile solicită un anumit nivel de cunoștințe și o îndemânare care se obține în foarte mult timp. În timpul ultimelor 15 zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să se lase recunoscut, înainte de a fi analizat toate datele. La fel de ridicol era și gândul că ea s-ar mai întoarce la noapte pe peluză, unde să se întâlnească cu un străin. Dar ea veni totuși. Stând în picioare în obscuritate, Gosseyn privea gânditor la silueta întunecată a fetei. Venise la locul de întâlnire pe furiș și acum se afla în spatele ei, aceasta nepărând să-i bănuiască prezența. Era totuși posibil ca, în ciuda minuțioasei examinări a terenului, să fi căzut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ciudat sunet grav îi atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de sus. Sunetul deveni rapid mai strident și se transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și întoarse capul. ― Grăbiți-vă, insistă roboplanul. Este vital ca nimeni să nu bănuiască cum de-ați ajuns aici. Fiecare secundă e numărată. Luați-o drept înainte. Supunându-se cu regret, Gosseyn coborî; o clipă mai târziu, era singur în obscuritatea intensă a unei planete necunoscute. 10 Bezna nopții era tăcută. Urmând instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai așteptau încercări până să-și poată dovedi aptitudinile. Fără nici o discuție, conveniră că dr. Kair va ieși să ia contact cu agenții bandei. Părul său cărunt și statura îl făceau să semene, la prima vedere, cu Prescott. Și în obscuritatea de afară, asta era suficient. Pantofii lui Prescott, deși ceva mai lungi și, totodată, mai înguști cu un număr, îi veneau totuși lui Kair. Prudența îndemna să fie purtați chiar pantofii în care era montat indicatorul de poziție. În ceea ce privește vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea încețoșată. 19 "Leibnitz a formulat postulatul continuității, sau al acțiunii infinit vecine, ca pe un principiu general , din acest motiv el n-a putut admile legea gravitației lui Newton, care implică o acțiune de la distanță." Parașuta antigravitațională era în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe pielea sa și duritatea solului lemnos sub tălpi. Dar într-un asemenea întuneric copleșitor, păreau a fi simple atingeri materiale percepute de o entitate fără trup. Obscuritatea deplină făcea ca orice substanță, indiferent de natura ei ― umană sau nu ― să devină o noțiune aproape lipsită de vreo semnificație. "Pot să rezist ― își spuse Gosseyn ― două săptămâni fără mâncare, trei zile fără apă." Dar tot el admise, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
citește În ochii mei Moartea. Îmi șoptește: - Odihnește-te. Nu te teme. O să scriu eu pentru tine. Și chiar asta face acum, mască a unei măști. Eu mă sting Încet, iar el Îmi sustrage până și ultima lumină, aceea a obscurității. 74 Deși voința Îi este bună, spiritul și profețiile sale par să fie evidente iluzii ale demonului. Ele sunt capabile să Înșele multe persoane curioase și să aducă mare pagubă și scandal Bisericii Domnului Dumnezeului Nostru. (Părere despre Guillaume Postel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
După Nordau, misticismul este o stare sufletească în care subiectul poate sesiza sau intui anumite relații inexplicabile sau neînțelese între fenomene și unde, în încercarea de a le elucida, recunoaște în anumite situații sau lucruri ce pot fi considerate simbolice, obscurități ce încearcă a se revela sau să își facă simțită prezența prin fenomene ”miraculoase”. Această stare ”mistică” a sufletului relaționează cu emoții puternice la nivel de conștiință, iar toate aceste fenomene percepute deformat, i se prezintă misticului într-un mod
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]