2,880 matches
-
în distribuție. Cei care domină ajung să fie și ei dominați și câteodată chiar de către cei pe care îi dominaseră. În viața lui Mârzea, manipulatorul de destine, apare "omul-capcană" Bizoniu, preotul "maniac al binefacerilor" de care Mârzea ajunge să fie obsedat, pentru că nu poate înțelege cum este alcătuit acesta sufletește. Îl urmărește ca pe un vânat, îl hăituiește în toate felurile și până la urmă face să fie aruncat în pușcărie, cu învinuirea falsă că preotul ar fi participat la comiterea unui
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
natura lui Dumnezeu și cu însuși Dumnezeu. Cu un nivel mai jos, pătrundem de altfel într-un fel de mansardă, un spațiu întunecat, dar savant eclerat, unde sunt identificate o parte dintre sursele naturale de inspirație ale acestui artist temerar, obsedat de a readuce natura în cotidianul modernității. Până la urmă nu știi cum să te împarți între surprizele oferite de exponatele propriu-zise și admirația pentru ingeniozitatea expunerii. Dar, sub aspect afectiv, cel mai mult aș fi întârziat în apartamentul dedicat Epocii
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
au ajuns pe scenă după o teribilă hăituială în labirinturile unui eu năvalnic. "Demonismul" lui Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizează și piatra seacă. Disponibilitățile lui interpretative sînt realmente imense. Nu cunosc inhibiții și complexul barierelor dintre genuri. Mă obsedează și acum, când scriu aceste rânduri, amestecul de ingenuitate și uimire din Fundulea sau transa durerii și disperării din Serebreakov. În perimetrul lui "râsu-plânsu" actorul își configurează personajele pregnant. Le investește cu adevăr și semnificație. Indiferent că sunt tragice sau
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
temelii pentru sălașul zeului ce va să vină./ Insondabil temei al ispășirii" (Poetul și semnele timpului. Temeiuri pentru Poem). Această icoană a unei divinități ce se ascunde ("Fața Mea nu vei putea să o vezi", glăsuiește și Sfînta Scriptură) îl obsedează pe poet, însuflețindu-l poate tocmai prin categoriile negative ale golului, absenței, sterilității care joacă rolul unor penitențe paramonahale. Zăvorît în incomunicabil, într-o tăcere "mai cumplit de îndurat decît orișice tunet", conceptul Domnului apare cu precădere raportabil la o
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
baștină, de formare, de asemeni, Dobrogea, cu vântoasele-i miraje ce depășesc exotismul de almanah, țărm de margine și ultimă treaptă spre marea în care afunzi un picior și ai impresia că ți se deschid porțile oricărei destinații, l-a obsedat pe Pavel Chihaia în scrisul lui, oferindu-i în chip firesc eroul, în persoana tânărului care însuși a fost contemplându-i dunele, valurile, întinderile. Narațiune epică, de realistă factură, de vie mișcare și atmosferă din care nu lipsesc brizele poetice
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
ani, în care Brâncuși nu este nici țăran, nici mag, nici inițiat în sens larg, nici mason, nici alchimist, nici histrion, nici sfînt și nici Dumnezeu însuși, ci, pur și simplu, un artist, un creator de forme și un spirit obsedat de găsirea maximei concizii în expresia plastică. Și tocmai pe fondul acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă asupra operei și a personalității lui Brâncuși a devenit posibilă incontinenta agresiune căreia sculptorul îi este supus. Excedată de veleitarism
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfîrșit într-un extaz embrionar" (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decît să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de "ratații Deșertului" (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște pe sine însuși. De aceea face din
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
afrodiziacul decît să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de "ratații Deșertului" (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște pe sine însuși. De aceea face din autoflagelare permanentă un izvor de energie. Și, pe acest fundament, al eșecului, se petrece poate chiar reconcilierea intimă dintre Cioran și propria-i țară. Nu
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
rol salutar. Poetul se confesează astfel: "Doamne cît de trist am fost aseară / literele mele au luat-o razna prin ploaie /m-a salvat în cele din urmă credeți-mă / amintirea unei vieți trăite de mult" (Șambelan la curtea coniacului). Obsedat de cîștigul umil ce l-ar putea dobîndi la "roata norocului", ne informează că se întoarce acasă "cu pușculița de ghips - / în ea să strîngem bani să plecăm pe altă planetă". Așadar imaginația d-sale precar reparatoare acoperă și nu
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
Era, locuința aceea încăpătoare, etajată, nițel întortocheată, plină de cele mai felurite și mai neașteptate piese. Precumpăneau statuetele, ceramicele, uneltele și obiectele de cult. Ca și întreaga lui generație - a lui Frazer, Durkheim, Max Weber, Lévy-Brühl - Freud era cucerit și obsedat de arta australă și neagră, de riturile triburilor, de mentalitatea și imagistica primitivă"22. Și un fapt insolit: pe faimoasa canapea din cabinetul de consultații se afla... o scoarță românească, lucru care nu-l surprinde pe Steinhardt, dată fiind obârșia
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
încearcă neîncetat să se depășească singur". Drieu îl portretizează insinuând altceva: "Malraux, care e un adept al lui Nietzsche, un violent apolog al teroarei, apără aventura lui Stalin". Umbra lui Djugașvilii plana pe malul stâng al Senei, iar el era obsedat de pericolul bolșevic. Vedea peste tot mantia suspectă a diavolului. În schimb Malraux observă limitele umanismului lui Drieu. Recunoaște că amicul lui e preocupat de soarta Franței, dar nu de restul lumii, își astupă urechile când i se povestesc alte
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
mîinile, zîmbetul, grația unui costum, ochii...zeci de detalii le alcătuiesc. Marile spectacole ale teatrului Bulandra sînt legate indestructibil de numele ei. Momente tulburătoare. Felul în care a iubit și a fost iubită. Pînă la capăt. Un personaj care mă obsedează, pe care am încercat să-l descopăr, să-l compun în fel și chip, să-l înțeleg, să învăț din tainele ei, din aura aceea magică, luminoasă din jurul ei. Pe 31 decembrie mi-am amintit cîteva din textele de pe bilețele
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
totul surprinzătoare. Scepticul, sofistul, histrionul Ionescu ar fi de fapt, în interpretarea critică, un spirit profund religios, asediat de marile întrebări, de rosturile și finalitatea existenței. Superficialitatea, neseriozitatea, cinismul vesel sunt niște măști sub care se poate întrezări o conștiință obsedată de blestematele probleme insolubile. Dar apar, aici, niște întrebări legitime. De ce este nevoie de o asemenea spectaculoasă deghizare? De ce un spirit religios, cu aspirație metafizică, un om pentru care transcendentul nu e o vorbă ca oricare alta, adoptă un comportament
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
intelectualilor împotriva forțelor reacționare, liberali de doi bani), celula din povestirea lui Celati surprinde căderea în derizoriu a unui fenomen cîndva meritoriu, tratat cu respect de literatura angajată neorealistă și de cea imediat ulterioară ei, din perioada rapidei industrializări. Grupusculul obsedat de dezbateri al lui Zoffi va provoca iritare, nu doar nedumerire, și printre clienții Cafenelei frecventate seară de seară: Ce viață! va exclama în final povestitorul, și el membru al grupului. "Cîți ani petrecuți în discuții! Cîte vorbe aruncate în
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
comuniste sunt total antiproductive într-o lume normală. Traian Băsescu a reușit să coalizeze personaje, grupuri și interese care, în mod normal, ar trebui să se deteste între ele. Într-adevăr, cum să-ți imaginezi că un reprezentant al dreptei obsedate de păstrarea privilegiilor, precum Dan Voiculescu, poate mărșălui alături de-o grupare al cărei scop teoretic ar trebui să fie tocmai înlăturarea inechităților sociale, precum PSD? Iată că se poate! Și se mai poate ca o formațiune a cărei doctrină
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
textului întreg. Acesta devine tot atât de celebru ca și volumul propriu-zis. Nu mai țin minte în ce operă a lui Gogol și la ce se referă cuvintele... "O scară, repede o scară". Dar eu le iau ca un motto. El mă obsedează și îl repet destul de des în scris. Este încercarea disperată a scriitorului de a ieși din infern cu o scară, cerând o scară să-i vină cât mai repede pentru a ieși la suprafață. Din toată literatura pe care am
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
propriei neputințe, atașați unor mașinării infernale a căror direcție e neantul. Rupți de realitate, funcționând după reguli ce nu țin cont de ceea ce vrea și gândește omul de rând, politicienii României actuale au devenit - cu minime excepții - o clasă retrogradă, obsedată de propria căpătuială și navigând pe coordonate a căror logică bolnavă n-o înțelege nimeni. Asemeni comunităților închise, ai căror membri s-au încrucișat între ei la nesfârșit, clasa politică din România a ajuns la ora decrepitudinii monstruoase. E clar
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
perspectiva integratoare a publicisticii sale, Emil Brumaru este ceea ce s-ar putea numi un poet al poftelor imaginate. Un gourmet refulat care visează în singurătate la beția de mirosuri, arome și forme din bucătărie și din cămara de alimente, este obsedat de partea ascunsă a fiecărei femei - sexul ghicit sau întrezărit pe furiș, în special cel al țărăncilor planturoase, cu forme rubensiene sau, dacă preferați, felliniene, plesnind de sănătate, ale căror corpuri nu sunt decât niște anexe ale aparatului genital -, are
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
și nu are nici o vină. Ca de atâtea ori în literatură, convingerile unor personaje au fost trecute în contul autorului însuși. Figura uimită a lui Dan Stanca, cu vocea sa sugrumată și părul grizonat, veșnic vâlvoi, nu încetează să mă obsedeze. Mă gândesc mereu la semnificațiile gestului său. Ce scurt-circuit se va fi produs în mintea simpaticului prozator cinquagenar în momentul în care s-a hotărât să se arunce în gol de la etajul 10 al blocului în care locuia? Care au
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
mijloace și strategii, muzicale ori extramuzicale, a conceptului (nu de puține ori invocat pînă la fetișizare). "Verbiage art", "The art as idea". Gheorghe Crăciun spunea undeva că "o civilizație care a pierdut sensul vieții începe să fie tot mai intens obsedată de sensul în sine". Fuga de materie, adică de sunet, către idee, cu alte cuvinte, ancorarea compozitorului în concepția, în mecanismul operei reprezintă dezideratul ireductibil și inconturnabil al conceptualismului. Chiar fără să vrea, conceptualismul muzical identificabil experienței trăită ca exercițiu
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
e greu să-i vezi funcționând împreună se dovedesc a fi vechi complici, amestecați în afaceri murdare și în comploturi ce fac să se încrânceneze pielea pe omul normal. Tranziția a creat condiții optime pentru formarea unor astfel de agregate obsedate de putere și îmbogățire. Paradoxul sinistru în care trăiește societatea românească este că marii bogătași s-au recrutat mai ales din rândul fostei nomenklaturi comuniste. Activiști, securiști, țuțeri ai puterii lui Ceaușescu au reușit să ocupe canalele care duceau spre
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
propensiune spre intoleranță și ură, trebuie să ne pună în gardă în privința drumului pe care actualii conducătorii ai bisericii majoritare din România se pregătesc să-și împingă enoriașii. Nu vreau să ajung să trăiesc într-o țară în care ierarhi obsedați de îmbogățire să-mi stabilească lista de lecturi și nici să afurisească în dreapta și în stânga în funcție de interesele veritabilului grup de fier strâns unit în jurul unui patriarh a cărui tehnică pare a fi semănarea discordiei și respingerea pluralismului de idei. Nu
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
ca speță, uneori vibrante, cu atât mai credibile însă cu cât acestea vin din partea unui sceptic: Inconvenientul de a te naște? De ce nu inconvenientul de a nu fi etern, nefericirea de a purta sentimentul limitei în tine, de a fi obsedat de o perspectivă a sfârșitului, de a fi mereu încolțit de timp, strivit de spațiu, boicotat de istorie?! A trăi cu acest orizont în față - iată fapta de eroism a omului, iată - spus simplu, în proza cea mai curată - măreția
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
unui fizionomist") pe marginea cărții lui Angelo Mitchievici, intitulată Mateiu I. Caragiale Fizionomii decadente (Institutul Cultural Român, 2007): Reușita cărții este că întreține mitul (tot mai des vizitat) unui Mateiu Caragiale dandy, "parcimonios cu aparițiile publice", "retractil", "crepuscular nocturn", "degeneraționist", obsedat de heraldică sau de astrologie, trufaș, proiectat în personajele sale, cultivînd kitsch-ul și violența estetică etc. etc." Atotputernicele servicii secrete Programatic, revista LETTRE INTERNATIONALE acordă o atenție mai mare decît literaturii de ficțiune (totuși un capitol consistent din sumar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
orientări complet divergente, cu alte reguli de validare și chiar cu alt lexic critic. Să-i examinăm îndeaproape, supunând în același timp analiza lui Mircea Martin unui nou examen și unei noi înțelegeri critice. Adrian Marino este, încă din tinerețe, obsedat de construcția intelectuală masivă și sistematică. La articolele publicistice are alergie, contribuțiile "parțiale" îl deprimă. Din Destinul criticului tânăr (1945) se vede frenetica lui dorință de documentare și ambiția, aproape dureroasă, de cultură maximă. Ceea ce frapează însă la viitorul arhitect
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]