1,688 matches
-
acordat de Truffaut repetiției unor fraze sau imagini cheie. Filme precum De-ar veni odată duminica! sau Dragoste în fugă se constituie ca un bilanț, o retrospectivă, un rapel către propriul univers de teme și motive, de imagini și fraze obsedante, însă cu distanță în același timp ironică și nostalgică admițând complicități clișeistice cu filmul noir, pen-tru a le bulversa, a le derealiza în stil truffaultian, în primul caz, sau reluând fragmente din toate filmele ciclului Doinel, în total 18 minute
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
Nu lipsește totuși elanul erotic, și nici adorația psalmică, eufonică, presărată cu asonanțe de sorginte folclorică, în timp ce metaforele inedite aparțin mai degrabă de repertoriul extazului thanatic. "O armonie rece, a morții, / mă face să ascult/ ninsoarea ce cade pe gânduri,/ obsedant sângerându-le.// Stau în casa rece./ Cu pleoapele reci încerc/ să-mi încălzesc așternutul". Poetul ce definește memorabil tran-tran-ul cotidianului ("Urâtul se târăște prea sigur/ pe aceste șenile imposibile/ ale zilelor") nu are altă soluție decât cea de a evada
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
momentul în care Petru, specialist în lingvistică romanică, reușește să restabilească legătura, prin scrisori, cu femeia iubită în tinerețe, studiile continuate la Lisabona grație unei burse fiind doar pretextul pentru a reveni în țara peste a cărei imagine se suprapune obsedant imaginea unei singure ființe. Se configurează o adevărată Arcadie personală, regretată și căutată într-o manieră maladivă: "în loc să trăiesc, modern, comod și liniștit, în Lisabona americanizată de astăzi, m-am aruncat în căutarea puținelor urme de Lisabonă veche" (p. 80
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
al românilor, considerații deloc măgulitoare, dar cât se poate de realiste, grație scrisorilor care tranzitează România, America, Germania sau Australia, cititorul face cunoștință și cu aspecte mai puțin plăcute legate de mentalitățile sau de practicile social - politice din aceste țări: obsedanta "corectitudine politică" americană, dublată de o planificare maniacală a activităților, dezamăgirea provocată de euro-pe-nizarea Lisabonei, transformate cu ajutorul fondurilor europene într-un bâlci internațional, dificultățile financiare ale profesorilor portughezi, mizeria politicii din Australia, țară blocată de egoism, în care fiecare etapă
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
Fișa sa tehnică este publicată în volumul lui Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc. De acolo aflăm că Leonte Răutu (1910-1993), pe numele său real Lev Oigenstein, a fost ideologul-șef al partidului în anii obsedantului deceniu. A intrat în PCR încă din perioada interbelică și a fost redactorul-șef al ziarului "Scânteia" în perioada sa de clandestinitate. În anii '30 a fost arestat și condamnat. După anexarea Basarabiei emigrează în URSS, unde activează ca șef
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
clariviziunii și vigilenței sale revoluționare să se aleagă praful de tot ce s-a construit cu atâta trudă. Leonte Răutu a elaborat și îndrumat, iar cei de sub el au aplicat cu exces de zel politica de pârjol cultural din anii obsedantului deceniu. El a fost cel care a decis și pus în practică strângerea și slăbirea șurubului. Întrebarea care se pune este: ar fi putut face altfel? Dacă da, care ar fi fost consecințele pentru el, dar și pentru cultura română
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
Dinu Flămând Între cele circa 30.000 de versuri ce constituie abundenta operă poetică a lui Carlos Drummond de Andrade (1902-1987), cuvântul AMOR revine cu o frecvență obsedantă. Îl conțin explicit numeroase titluri de volume ( Amor, amores; Amor, sinal estranho; Amar se aprende amando) și tot în jurul lui gravitează multe poeme ce depășesc acest cadru tematic. Proverbiala timiditate a acestui om rezervat ascundea însă o fire senzuală, pasională
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
năzuia, indiferent cît ar fi durat acesta. Uneori trebuia să accepte că pentru acest nobil scop unele lucrări erau linii moarte - de ce ar mai fi avut vreun interes pentru ele? Leonardo mai scrie că perfecțiunea nu se obține prin concentrare obsedantă, ci lăsînd mintea liberă să colinde, putînd astfel ajunge pe tărîmuri nebănuite de invenție." (p. 160) Al doilea text remarcabil e cel al Alexandrei Pârvan, Alexandru cel Mare și Sfîntul Augustin în armonia arcului și a lirei. Potrivit autoarei, regele-soldat
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
de vedere al "exuvierii" de sine și al oglindirii unei perioade istorice, pentru că altfel, fiind un calofil, autorul este departe de "gradul zero al scriiturii") a unui căutător al Luminii, în genere. Lumina este o constantă tematică și o metaforă obsedantă a cărții lui Gabriel Chifu: lumina dez-mărginește calafatul ("o margine a lumii" pentru copilul de odinioară, dar și o frontieră - zid de netrecut al unei țări-închisoare în anii dictaturii), stârnește gânduri năzdrăvane și "pragmatice" ("Lumina foarte grea și vie
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
au înțeles cutare ridicare a țăranilor sau cutare manifest muncitoresc”. Lucruri de felul acestora se petrecuseră nu foarte demult, ci înainte cu vreo câțiva ani de momentul în care Preda le evoca, în deceniul pe care tot el îl numise „obsedant”, dar s-ar putea petrece și mâine, ni se sugerează, dacă nu deja se petreceau. Eram în preziua Tezelor. (Din prefața la Imposibila întoarcere de Marin Preda, volum reeditat de „Jurnalul Național”, în curs de apariție.)
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
geograful mistic ajuns spion, amantul vorace al unei singure femei (Katherine), omul căzut din cer (prăbușit cu avionul) și ars, ajuns pacient muribund. Toți cei din jur se raportează la Almâsy ca la o divinitate rănită, ca la un daimon obsedant: Hana râvnește să fie mântuitoarea lui, mama-substitut în gesturi ritualice de pietà (întrucât pacientul joacă și rolul tatălui-substitut) și adoratoarea lui mistică (pacientul englez este pentru ea un „sfânt deznădăjduit"); David Caravaggio (nicio legătură cu faimosul pictor!) dorește să fie
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
halucinații extrem de puternice, unele dintre ele putând fi percepute ca extensii verosimile ale realității, euforie și un univers vizual copleșitor. Sufletul călătorește printr-un Tokio nocturn exasperat de scene erotice, recapitulează episoade importante din viața lui Oscar, episoade care revin obsedant. În această poveste-trip își face intrarea sora sa, Linda (Paz de la Huerta), care face streaptease într-un local de lux, se culcă cu patronul și clienții acestuia și decade încetul cu încetul. Există mai multe cercuri ale infernului pe care
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
Divizarea prea-lungului poem în mai multe poezii distincte pare să fie aproape convențională. Volumul impunea o anumită melodie rezultată din muzicalitatea inconturnabilă a versului lung; existau acolo fragmente reușite, altele plate, dar melodia „grădinii" se desfășura egală cu ea însăși, obsedantă. Unele fragmente melodice se înlănțuiesc demonstrativ pînă la finalul pregătit cu grijă - un vers sau o pereche de versuri memorabile: „Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale!";/„Mor florile mîhnite, toamna, în casa cui n-a fost
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
instinctiv al tînărului format la Paris s-a fortificat odată cu trecerea anilor și a dobîndit noi argumente prin transplantarea lui pe sol autohton. Iașul legendar inventat de Anghel devine centrul lumii. Mai mult decît în poezie, psihoza sfîrșitului capărtă tonuri obsedante. Cîteodată, această uniformitate a plîngerii obosește cititorul, lamentarea continuă pe ruinele trecutului și auto-înduioșarea devin iritante. Nu e însă mai puțin adevărat că din această psihologie au luat naștere cîteva capodopere rămase pînă astăzi, dincolo de timp, exemple canonice de proză
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
are „pactul nescris al reciprocității": „Mircea Eliade declara fără nici o jenă: «România nu mă interesează decît dacă sunt publicat». Prima întrebare pe care mi-o punea era următoarea: Cine a mai scris despre mine?»". Deoarece: „în cazul lui Mircea Eliade, obsedantă - devenită aproape maniacală - era preocuparea exclusivă de reeditare, publicitate etc.". Nu cumva acești autori lacomi de „publicitate" uzurpau aspirațiile adînci ale lui Adrian Marino însuși? Care sunt preocupările sale consemnate? „Mă ocup și de «autodifuzare» cu metode artizanale". Ori mai
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
permite așa ceva. Nu e, așadar, exagerat să spui că întotdeauna în vremuri tulburi există o complicitate a agresorului și a agresatului. Pentru ca dezastrul să ajungă la apogeu, e nevoie și de câte-o vară tulburată, cum e și aceasta, a obsedantului an 2010. O vară irațională, în care oamenii nici nu-și mai pun problema să înțeleagă sensul cuvintelor. Pentru că, oricât am trage de dicționar, una e autonomia, alta independența. Vigilenții de la televiziunile mogulizate amestecă dinadins noțiunile. „Autonomie" are, în realitate
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
existenței unui alt personaj romanesc al lui V. Horia, prințul Radu- Negru, și cele trei etape existențiale kierkegaardiene: estetic, etic și religios, autorul perseverează în a face tot felul de apropieri și de paralele dintre cele mai insolite, repetând aproape obsedant câteva idei, precum cea a cunoașterii indivize și a omului întreg, făcând grave erori și confuzii terminologice ori enunțând platitudini pe un ton grav. Suntem mereu înconjurați de concepte ortografiate cu majusculă ori scrise în italice, de afirmații conclusive sforăitoare
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
par, lumea e altceva decît pare. Însă protagonistul trăiește liniștit în „raiul” pe care, în lipsa memoriei, nu-l poate compara cu altceva, alături de marioneta sa, Vasilache. Pas cu pas, cititorului i se relevă, în paralel cu viața protagonistului de la finele „obsedantului deceniu”, cealaltă lume, aceea reală. Una în care va descoperi și se va lăsa purtat, alături de personajul central, în patru închisori comuniste, Penitenciarul Uranus din București, Colonia Peninsula de la Canal, Penitenciarul Galați și Penitenciarul Iași. Eliberarea lui Bruno din acestei
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în treacăt de figurile poetice, Conachi analizase metafora (numită chiar așa) și comparația („asemăluirea”). Figura lui preferată va fi însă hiperbola, utilizată sub cele mai variate forme; iar din aria semantică va predomina metonimia - obsedantă și ea, mai ales cînd este vorba de ochi ca imagine a iubitei. Hiperbola dă naștere celor mai specifice versuri ale poetului; în ea se concentrează spiritul lui Conachi (dacă de spirit poate fi vorba), concomitent jelania și galanteria, excesul
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
curgător, poemele fiind doar numerotate și succedându-se unul în continuarea celuilalt, fără delimitări grafice. O astfel de structură poetică melodică (și care mizează pe efectele sonore, incantatorii ale repetițiilor, fie că este vorba de structuri lexico-sintactice sau de leitmotive obsedante) nu se poate livra pe bucăți, este bună ori în ansamblu, ori deloc, te fură, la lectură, cu totul, sau te refuză total. Cu siguranță, poezia Medeei Iancu va fi refuzată de aceia care nu gustă „literatura traumei”, poezia unei
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
Dacă aproape orice cinefil care se respectă are în minte capodopera lui Ciulei, Pădurea spânzuraților (1965), mai puțini își amintesc de filmul său de început, Erupția. O paralelă cu literatura perioadei relevă aceeași situație dramatică a traversării insolitate a deșertului „obsedantului deceniu” cum avea să numească Marin Preda anii ’50. Doar câteva romane îi supraviețuiesc: Bietul Ioanide (1953) al lui George Călinescu - ca și personajul lui Călinescu, Liviu Ciulei era și arhitect -, Toate pânzele sus! (1954) al lui Radu Tudoran, Cronica
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
nu este însă o frescă a epocii respective, ci, mai degrabă, povestea unui personaj, cu valoare emblematică - e adevărat - pentru modul în care bocancii Istoriei calcă peste destinul uman individual, frângându-i, mutilant, cursul firesc. Lucian Dan Teodorovici reînvie anii „obsedantului deceniu”, speculând motivul vinovatului fără vină și găsind un culoar neexploatat ficțional în intervalul postdecembrist, acela al toposului concentraționar (revelat anterior de Paul Goma, de pildă). Protagonistul cărții, Bruno Matei, cu ascendență italiană maternă, este arestat, în ’49, din cauza relațiilor
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
monșer! Între a fi și a avea, românul alege cu perseverență avutul. Avutul său e tot ceea ce are el mai de preț. Pe care îl gospodărește și îl chivernisește cu o infinită candoare. Și pe care îl consumă cu legitimitate. Obsedant și temeinic. După grafic. La sfârșitul consumului, românul e întotdeauna satisfăcut. Prin urmare, se văicărește. Fie că avutul a fost prea mic. Fie că el merita mai mult din partea sorții. Fie că cineva a băgat mâna în avutul lui. Fie
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
dureros și cel mai important care mi s-a întâmplat. De-a lungul timpului și al evenimentelor el rămâne cheia fundamentală a dezvoltării mele vitale.” (cf. mss. din arhivele MNAM Paris). Ajunsă la urechile lui Ernesto Sábato, întâmplarea a devenit obsedanta pentru acesta, integrând-o că pe o referință esențială în românele Despre eroi și morminte (1961 - respectiv, în „Raport despre orbi”) și Abaddón, Exterminatorul (1974). Sunt sursele cel mai des citate de comentatorii „apropierii spirituale” dintre cei doi. Totuși, peste
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
niciuna. În Detectorul de emoții și alte povestiri, cel mai recent volum al lui Carmen Firan (scriitoare plurivalenta, tentata deopotrivă de epica, poezie, dramaturgie, eseu), cele două elemente, de regn vegetal și, respectiv, animalier, devin simboluri ale condiției emigrantului - tema obsedanta a scrisului autoarei, cuprinzând, de fapt, o întreagă constelație de probleme: traumă dezrădăcinării, dublă identitate, formele de (în)adaptare, „visul american“, prețul succesului etc. În prima povestire, o tornadă abătuta asupra cartierului Queens din New York devastează copacii impunători, plantați de
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]