90,777 matches
-
în momentul producerii unei liniarizări de joasă frecvență a întregului ce ar trebui să reprezinte conceptul de UMAN''. Lăsînd la o parte construcția teoretică a textului și dicția lui epică, aspecte care nu interesează în acest context, se poate ușor observa preocuparea obsesivă a pictorului față de existența umană profundă, față de primejdiile golirii noastre de conținut și față de riscurile substitutelor facile. Această preocupare se regăsește, într-un limbaj plastic remarcabil prin coerența și prin vigoarea lui, și în pictura lui Ciprian Paleologu
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
există destui asemenea oameni, care merită să fie scoși în față, în toate îndeletnicirile. Din păcate, la noi există o nesănătoasă politică de partid, care copiază exclusivismul răposatului PCR și care, de 13 ani încoace, se face că nu-i observă pe cei care nu sînt "cu noi sau cu ai noștri". Oamenii de valoare independenți sau care nu acceptă să-și ofere serviciile decît în calitate de tehnocrați, indiferent cine s-ar afla la putere, nu sînt bine văzuți în România. Sau
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
decorativă, care e ziaristul de cultură, veșnic de serviciu, și solicitanții săi, lucrurile se întâmplă cam așa: toți o invită la baluri și recepții, prezența ei e obligatorie, dă bine, intră deja în decor. Dar când ajunge la fața locului, observă că nu ea e prezentă, ci cotidianul pe care îl reprezintă: a venit și România liberă, avem aici și Adevărul, am bifat și Evenimentul zilei. De cele mai multe ori însă, nu te duci la paharul de șampanie cu pișcot, pentru că pur
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
exclusion" (din volumul coordonat de E. Roudinesco, Penser la folie. Essais sur Michel Foucault, Galilée, 1992, p. 65), Arlette Farge a analizat foarte bine această vibrație psihică inițială și determinantă la Foucault. Dar râsul nu rămane în pragul operei, după cum observa Michel de Certeau, ci o locuiește. Din perspectiva arhivelor, pe care o vom adopta aici, se întâmpla oare același lucru? Râsul ocolește oare arhiva? Nimic nu este mai puțin sigur. Se știe că Foucault nu a încetat să refuze identitatea
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
pe Eliade, pe Vulcănescu și pe Noica". Și poate fi corelat și cu Caragiale, ambii autori "aristocratici", distanțați de entuziasmul gregar, cultivatori ai unui stil dens și acribios, evitînd afectarea, inflația, redundanța. Un stil sobru, al estetizării ideilor și atitudinilor: "Observi diferența dintre el și omul care, oricît ar încerca să se ascundă, radiază, se umflă în pene întrucît expune o idee pe care o socotește originală sau îndrăzneață... Din același motiv, Nae Ionescu rămîne egal cu sine și nu e
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
și densă în pinacoteci, natură, muzee...". În schimb, definirea cineastului rus prin comparare cu alți "ecraniști" nu se poate face decît prin apelul la "cinemateci" și astfel apologia pare să iasă din propriile fixații: inspiratorul Buñuel s-a raportat critic, observă autoarea, la "ipocrizia (inclusiv religioasă)", revoltat fiind împotriva unor date ale societății "burgheze, creștine" ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian, scuzabil, al termenului: "Casa (ca spațiu domestic sacralizat în filmul Sacrificiul - n.n.) este
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
asupra forțelor răului. Dar, ca în atâtea alte cazuri, uită că nu câinele e principalul culpabil. Marii vinovați sunt stăpânii, fiarele odioase care plimbă cu aroganță pe străzile orașelor rudele bestiale ale lui Colț-Alb. Vă asigur că, analizându-i, nu observi o mare diferență între privirile ucigașe ale animalului și acelea, egal de înspăimântătoare, ale stăpânului. Victime ale pedagogiilor mincinoase - de la "codul eticii și echității socialiste" la "political correctness" - uităm că există oameni buni și oameni răi. Oferim cu ușurință cartes
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
român în momentele de panică, își dă seama că, odată ajuns la putere, el își va executa fără nici o remușcare, pe stadioane, adversarii, ba chiar va face din linșaj un pretext de sărbătoare populară. La fel, ne încăpățânăm să nu observăm că oamenii care au schingiuit (nu neapărat cu cleștele sau cu cizma spaniolă) în beciurile securității continuă să paraziteze bine-mersi, statul ba chiar au dobândit grade din ce în ce mai mari. Am ajuns să trăim narcotizați de indiferență. Nu observăm că pentru călăii
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
încăpățânăm să nu observăm că oamenii care au schingiuit (nu neapărat cu cleștele sau cu cizma spaniolă) în beciurile securității continuă să paraziteze bine-mersi, statul ba chiar au dobândit grade din ce în ce mai mari. Am ajuns să trăim narcotizați de indiferență. Nu observăm că pentru călăii de ieri aceste vremuri tulburi sunt doar un interval de acalmie până la restaurarea limbajului pe care-l cunosc cel mai bine: bocancul în capul suspectului, bătaia cu creionul la testicole, smulgerea dinților, izbitura cu săculețul de nisip
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
De atribuit influenței transcrierilor din rusă e în schimb notarea lui i prin y: inventynd, byrfele). în privința alegerii între i și a, variația e totală. în plus, în ansamblu, mesajele moldovenești par să acorde mai puțină atenție folosirii cratimei. Se observă în aceste texte și trunchierea frecvență a formei de prezent a verbului a trebui: o tendință generală a limbii române vorbite, poate mai puțin în formă trebu - "trebu în sfârcrap"; "trebu dați pe mîna lui"; "pentru progres trebu caracter și
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
Gragoatá", a Facultății de Litere a Universității din Rio de Janeiro, un articol în care-și susținea punctul de vedere. Pentru Fiorín, împrumuturile fac parte din istoria unui popor și nu pot fi eliminate prin lege. Mai mult: el nu observă violări ale gramaticii, foneticii sau vocabularului care să justifice o atitudine protecționistă - și se teme că baza ideologică a apărării limbii se află într-un naționalism xenofob. Profesorul asigură că limba nu e amenințată: "Cât timp portugheza va fi limba
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
deschisă. Un vicar se învârtea în jurul micului catafalc, stropindu-l cu aghiasmă și aruncând o lopată de cenușă pe pieptul mortului, după ce ridica pentru o clipă giulgiul care-l acoperea (în scena finală a filmului Cumbres borrascosas - "Culmi încețoșate" - se observă o urmă a acestei ceremonii). Bătea clopotul mare, a moarte. Când bărbații apucau coșciugul ca să-l poarte pe umeri până la cimitirul aflat la câteva sute de metri distanță de sat, izbucneau țipetele sfâșietoare ale mamei: "Ah, copilul meu! Ce singură
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
și altceva, ar fi intervenit imediat Garda Civilă. Plăcerea asta blestemată, care era cu atât mai râvnită cu cât ne era prezentată ca un păcat de moarte, încercam să ne-o imaginăm jucându-ne de-a doctorul cu fetițele și observând animalele. Un coleg a încercat să descopere părțile intime ale unei catârce, fără vreun alt rezultat decât că a căzut de pe taburetul pe care se urcase. Din fericire, ignoram inclusiv existența sodomiei. Vara, la ora siestei, când era o căldură
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
când aveam treisprezece sau paisprezece ani, cabinele de baie ne ofereau un alt mijloc de informație. Cabinele erau despărțite de un perete, astfel încât era ușor să intri într-una din încăperi și, printr-o gaură făcută în acel perete, puteai observa doamnele care se dezbrăcau de cealaltă parte. În vremea aceea erau la modă pălăriile cu ace lungi și doamnele, știindu-se observate, introduceau ácele respective în gaura din perete, fără să le pese că puteau înțepa ochiul indiscret (mai târziu
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
demnă de dispreț; și nu văd nici un motiv să mă plîng, din moment ce și eu am păreri similare despre operele lor sau despre tipurile de scrieri pe care le preferă într-un mod atît de ostentativ." La urma-urmei, poate că, așa cum observă ironic și auto-ironic chiar autorul, singurul mare regret rămîne acela că, mai devreme sau mai tîrziu, orice poveste se încheie și toată așteptarea (plăcută sau iritantă) ne pare atunci, paradoxal, că a durat prea puțin: "Cel mai critic cititor dintre
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
sistemul rigid, limitativ. Exponenții "noii generații" "preferă tencuielii raționaliste flacăra lirică. Formularea spontană și neînflorată ia locul potrivelii de cuvinte". Ei vor să ia cunoștință de viață "nu prin mediere livrescă, ci, conform principiului năist, la sursă". Ar fi de observat, în marginea aserțiunilor d-lui Dan Ciachir, că, în fond, "autonomia esteticului" a lui E. Lovinescu și a emulilor săi apare mai curînd dublată decît negată de plano, printr-o autonomie a funcției speculative, frecvent interferentă cu arta literară. Profesorul
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
Pop privind receptarea acestei opere de către critica literară din țara sa de origine (B. Fundoianu și critica literară românească) este ilustrată și de comentariile lui Leon Volovici (Universitatea din Ierusalim) despre Colaborarea lui Fundoianu la presa evreiască din România; “Se observă - notează autorul - că Fundoianu nu abandonează marile teme ale iudaismului nici chiar în anii care preced poemele sale de rezonanță profetică. Tot așa cum transformă în filon liric tradiția evreiască în poemele sale românești, el transcende spiritul iudaismului pentru a-l
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
piezișă din spiritul de frondă personal și din ebuliția polemică a epocii în căutare disperată de „diferențieri”, Fundoianu publică în 1922 Imagini și cărți din Franța. În stilul său agresiv, juvenil arogant, pe care E. Lovinescu îl ironizează cu eleganță, observînd că „ferocele” colaborator oficiază „ca și cum zarafi ancestrali i-ar fi lăsat moștenire o balanță ideală”, insurgentul scrie o prefață incendiară. Dintr-o singură trăsătură de condei (vai, cît de neinspirată !) anexează și aservește întreaga literatură română celei franceze, nu doar
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
ca un gangster și fumează trabuc (...) și pe care într-o criză de inspirație l-am botezat Jim!”; „un urs bej pe care l-am botezat Giovanni”; „ursulețul bej... pe care îl cheamă Giovanni Ursu’”. Ultimele citate permit să se observe diferența, dar și trecerile dintre onomastica impusă sau obiectivată și cea creată subiectiv: „îl cheamă” / „l-am botezat”. Categoria numelor cu rezonanțe tipic românești e mai redusă: „Din întunecata și atât de îndepărtata mea copilărie au parvenit până la noi câteva
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
forma sportivă a unui alpinist și cu acribia unui entomolog, artiști uitați, spirite rătăcite, destine frînte și străluciri proaspete, sufocate însă fără speranță sub nămolurile ne-simțirii, adică ale lipsei noastre de simțire adevărată. Privind înlăuntrul acestei aventuri, vom putea observa noi înșine că arta românească nu este unidimensională, că panoramarea lumii doar din perspective realiste nu este singura soluție de a participa la marele spectacol al creației, după cum judecățile critice ale celor cincizeci de ani de comunism, acelea care au
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
poimîine, Uniunea Europeană își încheie raportul despre România, un raport de care depinde dacă vom fi admiși în Uniune în 2007, acest Ion Amărie face jocuri care miros de peste graniță a comandă politică. Poate că de aproape e mai greu de observat că președintele unui partid din opoziție e tîrît prin anchete cu un an înainte de alegeri. De la distanță însă asemenea lucruri sar în ochi. În democrațiile normale, Justiția pîndește Puterea, nu face arheologia Opoziției, doar, doar i-o găsi boli rușinoase
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
Florin Lăzărescu (cu o cotă critică foarte bună după romanul publicat la Polirom), Bogdan Suceavă (mai multe premii pentru Imperiul generalilor târzii), ca să nu mai vorbim de Ioan Es. Pop, Ioana Drăgan sau Horia Gârbea, veterani ai hârtiei. Ce se observă din prima este diversitatea tematică și stilistică a acestei antologii: texte așa-zis realiste, altele fantastice sau de-a dreptul S.F., unele în ton grav, altele amuzante ș.a.m.d. Din păcate, diversitatea nu suplinește calitatea. Cum se întâmplă de
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
Constantin Țoiu În fotografiile cunoscuților care au împlinit sau depășit vârste matusalemice și pe care îi vezi mai rar, observi șocat ravagiile timpului. Nici nu-ți vine să crezi că un asemenea lucru poate să ți se întâmple și ție... Obrajii se lasă în jos, a pagubă. Când nu compun masca antică a tragediei. Ochiul sticlos capătă fixitatea unei șopârle
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
und Zeit, pe care-l salutăm, recenzia dlui Valentin Protopopescu la cartea premiată de noi anul trecut. O recenzie, desigur, favorabilă. Desigur, bine scrisă. Prea bine, dacă ne gîndim nițel. Ne-a atras atenția printr-o particularitate pe care o observăm tot mai des de la o vreme în comentariile criticilor tineri și anume o lipsă de transparență care îl face pe cititor să nu vadă, dincolo de geam, cartea analizată, ci geamul însuși, givrat sau de-a binelea mat. Dl Protopopescu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
gustul lectorului. De o fascinantă discursivitate, aceste „narațiuni ale intelectului” (cum le numește Dan Laurențiu) fac parte din creațiile geloase care își modelează cititorii, o dată pentru totdeauna, cu un vis firesc de exclusivitate. În Poesie et profondeur, Jean Pierre Richard observă că, deși ieșit din prăpastia baudelairiană, Arthur Rimbaud: „vrea, dimpotrivă, să nege profunzimea. Sau, mai degrabă, își propune s-o depășească și pentru asta să extragă din ea promisiunea de înălțare, încărcătura de viitor. Prin explozie, zbor, țâșnire, metamorfoză, laconism
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]