809 matches
-
permanentă din real în ficțional, pînă cînd cele două falii ontologice încetează să mai fie complementare, ajungînd indistincte. Romanul al doilea al trilogiei, Plexus, sugerează, cu precădere, acest transfer de perspectivă. Existența naratorului/autorului/personajului Henry Miller se refugiază, cu obstinație, în text, iar textul invadează existența, transfigurînd-o total. Postmodernis mul își extrage, epic, cu certitudine, seva (și) din opera scriitorului brooklynez (influența lui Miller asupra beatnicilor și, în special, asupra lui Kerouac este admisă de istoricii literari americani; totuși impactul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe an", activitate similară "iadului pe pămînt". Altădată, afirmă că, dacă ar publica mai des, ar risca "să-și piardă multitudinea de fani" (din întreaga lume), loiali numai în condițiile "lungii așteptări a capodoperei". În realitate, trebuie să bănuim aici obstinația de construcție a romanului total (ambiție vizibilă în cele două artefacturi epice de pînă acum). Un astfel de proiect devine realizabil doar în stare de recluziune (ca și Henry James, scriitoarea din Mississippi refuză public orice angajament matrimonial, fiind dedicată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
primul telefon că vine să mă vadă // [...] Noi om și pasăre pe două jilțuri/ stăm îndelung de vorbă/ pe când iubita mea cu gesturi liniștite reînvie/ reconfortantul arhetip al nopții”. Copacul-animal inventează și un nume pentru noul discurs liric, căutat cu obstinație încă de la începutul carierei literare: acesta este „pohemul”, obiectul estetic ce reface unitatea pierdută a lumii, marcând în același timp diferența ce o separă de poezia obișnuită - plată și refuzată, cum ar zice Ion Barbu, de idee. Ceea ce definește „pohemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
relații internaționale, dar și la constituirea, în timp, a unor identități și interese comune, atât la nivelul statelor, cât și al societăților în cauză. Constituirea comunității de securitate nu a fost, din acest punct de vedere, un plan urmărit cu obstinație, un interes individual al statelor stabilit rațional, ci efectul combinat al mai multor elemente, precum relațiile dintre ele, referințele culturale comune, convingerile și practicile politice democratice ș.a.m.d. Apariția unei comunități de securitate este, în abordarea constructivistă, rezultanta mai
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este pe cale să se realizeze inevitabil. Dacă "ultraliberalismul" este denunțat de către mulți, perspectiva finală a acestuia este împărtășită de majoritatea: umanitatea tinde spontan să se organizeze după un sistem de acțiune mondial în care armonia nu este amenințată decât de obstinația vechilor națiuni și religii străvechi ce vor în mod incomprehensibil să persevereze în acest sens. Aron a consacrat poate mai mult de o treime din imensul său comentariu asupra politicii contemporane chestiunilor strategice și de politică internațională. Dacă, cititor atent
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
sau mai târziu (de preferință în finalul textului) de un gest sau un eveniment, contrastante. Citesc pe coperta a patra o apreciere a criticului Gheorghe Grigurcu, "Miniprozele lui Val Gheorghiu izvorăsc, elocvent, din impactul contrastelor". Contrastul amintit este folosit cu obstinație și chiar cu ostentație de autorul în cauză, însă, prozele rezultate nu datorează nimic acestui procedeu. Val Gheorghiu construiește meticulos, iar apoi își distruge (de multe ori la propriu) opera miniaturală. Să fie vorba de un experiment? Dacă ar fi
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
călătoreau puțin, în schimb ei se informau citind presa. Pe această cale a luat cunoștință Gottfried Silbermann din Dresda de instrumentele lui Cristofori. El a adaptat principiul, ferindu- se să-l menționeze pe autor, a lucrat zeci de ani cu obstinație pentru a perfecționa noul instrument, l-a supus în repetate rânduri analizei critice a lui Bach, s-a ambiționat și a reușit să realizeze exemplare performante care poartă denumirea de Hammerklavier. Noua linie de construcție începe să cunoască succesul. Dar
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
sub pretextul crizei, doar pentru a nu diminua punga destinată «băieților deștepți» care constuiesc stadioane cu nocturnă în sate cu drumuri de pământ și patinoare inutile, la prețuri umflate de 10 ori. Un stat ai cărui conducători vremelnici promovează cu obstinație disprețul față de școală . Ca părinți, trebuie să-i învățăm că reușita, în viață, este condiționată de educație și de muncă. Să le spunem că, deși astăzi se află la putere și defilează pe toate televizoarele, impostura agresivă, tupeul și hoția
Cât au scris Băsescu şi Antonescu, în prima zi de şcoală () [Corola-journal/Journalistic/49824_a_51149]
-
descoperirile, mai mari sau mai mici, îmi răsplătesc - luând cunoștință de ele - stăruința care refuză să se preschimbe vreodată în oboseală sau plictis. E adevărat, există și inși, bine intenționați, care, văzându-mi părul coliliu, socotesc această stăruință ca o obstinație sau chiar ca o cutezanță. Reacție care îmi amintește că și cu ani buni înainte, trecând pe la o redacție într-o după amiază de vară toridă, o domnișoară secretară m-a întrebat compătimitoare: - Dar nu vă obosește să lucrați atâta
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
aceluiași "grandios festival", așa cum s-a întîmplat și în primii ani de după 1990. Cu mici excepții, el era o demonstrație masivă de conformism și de mediocritate, fără structură, fără idei și, mai ales, fără consecințe. Cum artiștii importanți refuzau cu obstinație să participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și de alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
păreau exagerat de complicate: citeam lecții și efectuam exerciții gramaticale după niște manuale franceze, concepute certamente pentru școlari, în niciun caz pentru un puști ca mine (etatea mă califica undeva între grupa mijlocie și mare de grădiniță, dar refuzasem cu obstinație să frecventez acea instituție). Contradicția dintre atmosfera atât de plăcută, cultivată de doamna Șerban, și conținutul arid al lecțiilor a determinat din partea mea o reacție de mefiență față de limba franceză, de care aveam să mă debarasez abia în perioada studenției
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
un "lider slab". "Vasile Blaga încalcă Statutul PDL, refuzând să pună în aplicare articolul 56, care prevede organizarea unui guvern din umbră, în condițiile în care partidul e în opoziție. Nu știu care sunt motivele pentru care șeful PDL se opune cu obstinație aplicării prevederilor statutare. Vasile Blaga greșește, atunci când afirmă că BPN ar trebui să sancționeze declarațiile mele. Biroul Permanent Național e obligat, mai întâi de toate, să examineze de ce liderul său refuză folosirea principalului instrument oferit de Statut în confruntarea cu
Baconschi, Preda și Paleologu sar la gâtul lui Blaga by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37257_a_38582]
-
cenzurată, pentru a se focaliza spre sine și spre interior. Pentru prozatorii Școlii de la Târgoviște (sunt nevoit să extind constatarea) jurnalul face parte din operă, nu e un simplu document însoțitor. Scriind din 1946 la jurnal, cu un fel de obstinație a cronicii personale (,Jurnalul. Scriu ce fac în fiecare zi" - p.104), e previzibil să apară și oboseala, teama de clișeizare, plictiseala, exasperarea monotoniei: ,Jurnalul nu mă mai interesează deloc, probabil pentru că din prezentul meu viitorul a dispărut" (p. 287
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
nu suportă să fie contrazis, s-a supărat și a rupt colaborarea cu noi. Ce să fi făcut? Am regretat dar nici vorbă să fi trecut la represalii, nici vorbă să fi pornit o campanie împotriva sa, cum susține cu obstinație de multă vreme. Ba putem spune că din contră, i-am lăudat mereu cărțile, i-am publicat fotografia la loc de cinste, de câte ori am avut prilejul, am găzduit în pagini exegeze dintre cele mai aprofundate ale contribuțiilor domniei sale critice și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
a dat dictatura și teroarea, după cum nimeni nu spune că relativul a dat anarhia. Poate doar, decadența... Pe de altă parte, tot ce s-a construit, în concret și în ideatic, s-a făcut de cei care “își urmează cu obstinație, cu îndărătnicie, o vocație... axându-și... existența pe o singură idee, o singură preocupare, un singur țel major...” A scoate din scenă “agonia și extazul” vocației poate însemna condamnarea la mediocru. Este imposibil să ne închipuim un Buonarroti pictând sau
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
Așteptăm să se întâmple ceva/ ce nu ni s-a mai întâmplat vreodată/ așteptăm să vină Godot// suntem cu toții/ clonele lui Vladimir și Estragon// nu suntem siguri că va veni așteptatul / cum nici Beckett nu era// așteptăm cu stoicism/ cu obstinație cu înverșunare/ duse până în buza absurdului...”) îmbină confesiunea demistificantă cu un fel de ceremonie a alienării glisând pe simboluri semnificative. Cina cea de toamnă atrage atenția asupra unui poet credibil care mizează pe discreție
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
și lejeritatea aparentă a acestor notații, în interiorul unei "serioase" monografii, sparge tiparul și cîștigă cititorul. Apar astfel tot felul de amănunte captivante, cum ar fi istoria numelui lui Creangă. Scriitorul s-a vrut întotdeauna Ioan, Călinescu l-a botezat cu obstinație Ion. De ce? Iată o explicație care-i va supăra pe mulți călinescieni: "Ion are ceva din "humuleșteanul", "Țăranul din Humulești", expresii ale superiorității comentatorului și inferiorității celui comentat, pe cînd Ioan răsună mai cărturărește, mai distant". Un personaj scos din
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
adaug observația: Nimeni nu spune că Eminescu nu trebuie sărbătorit, fie și fără vreun soroc anume. Dar nu așa. Relația cu el nu se cade să se transforme în acte de cult... Eminescu nu trebuie sacralizat din afară, nici cu obstinația oarbă a unui instinct". Si inca: "Eminescu -, ce este el ca model? Că poet a fost un model pentru epigonii lui, și atît." Și, apoi, respinge formulă lui Noica despre Eminescu "omul deplin al culturii românești". Iar, mai înainte: "întreaga
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
scuipă de 247 de ori (aprox. 1,3 l de salivă)...", ,Marele scriitor avea multe cărți, majoritatea fiind cărți de vizită sau de joc" ș.a.m.d.? Cartea nu numai că nu are pic de umor, dar te intrigă prin obstinația cu care încearcă să fie amuzantă cu prețul celor mai subțiri artificii. Plin de figuri, mofturi și fițe textuale răsuflate, romanul acesta cu titlul îndrăzneț este, din păcate, mai mult decît plictisitor, pe alocuri este de-a dreptul trist. Deși
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
toate aceste figuri, cu mici excepții, pîlpîie și se sting pe ecran, impresionant chipul emaciat al Monicăi Lovinescu, sentimentul de dezrădăcinare și inutilitate al lui Neculai Constantin Munteanu, întors într-o Românie aflată într-o stare de derută, de prostație, obstinația dizidentei Doinei Cornea, o mînă de om, bătută lunar la securitate, sensibilitatea nevăzătoarei Ana Hompot, sprijin moral pentru Doina Cornea, căreia securiștii la anchetă îi reproșau "orbirea" care o împiedica să vadă ctitoriile epocii de aur, blocurile cu 9 etaje
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
politică", subliniază editorialistul, notând că ministrul român de Externe, Teodor Baconschi, i-a calificat pe protestatari produsul "mahalalei violente și inepte". "Revendicările protestatarilor din România sunt politice, iar revendicările politice necesită răspunsuri politice serioase. Dacă autoritățile române vor continua cu obstinație să susțină că nu există această situație, «mahalaua violentă și ineptă» i-ar putea forța pe politicienii români să fie trași la răspundere de electorat", încheie editorialistul The Guardian.
The Guardian: "Politicienii din România trebuie să se reconecteze la realitate" () [Corola-journal/Journalistic/58825_a_60150]
-
electorală a PMP. Totodată, Viiorel Hrebenciuc a susținut că sesizarea depusă de către Guvern la Curtea Constituțională și care se judecă în 21 mai este justificată. "Acțiunea PSD nu este una pur politică sau de campanie electorală. Domnul președinte încalcă cu obstinație Constituția", a apreciat deputatul, care este însă sceptic în ce privește șansele de succes ale sesizării. Sunt convins că cei de la Curtea Constituțională vor spună că nu încalcă Constituția. Vor găsi tot felul de tertipuri", a mai spus Viorel Hrebenciuc.
Ce spune Hrebenciuc despre interesul PSD privind suspendarea lui Băsescu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30411_a_31736]
-
nu era nimic altceva decît un gascon înfumurat. Poate pentru că își știa vulnerabilitățile, poate tocmai pentru că ținea prea mult la luxul și avantajele oferite de statutul lui de amator, de non-membru al unei lumi instituționalizat științifice, Fermat a refuzat cu obstinație (suspectă unora) să publice vreodată ceva. Celebra mare teorema despre care e vorba în această carte reprezintă o generalizare a teoremei lui Pitagora (suma pătratelor catetelor într-un triunghi dreptunghi este egală cu pătratul ipotenuzei). Problemă generalizării și a demonstrației
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
10 al romanelor românești din secolul XX. Propunerile de lectură merg înspre un Rebreanu necunoscut, deviind de la normele realiste prin impunerea unui scenariu tragic, repetitiv; spre reconsiderarea "proustianismului" unei Hortensia Papadat-Bengescu și a "obiectivității" ei; spre interpretarea din perspectiva unei obstinații a formulei a unor autori precum Camil Petrescu și Anton Holban (primul fiind autorul unor romane cu "arhitecturi precise", și "minuție stilistică"); spre arabescurile unui Gib Mihăescu; ordonarea simbolică a narațiunii din Delirul lui Marin Preda; reinterpretarea ultimului roman al
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
absolută, părăsind oamenii și civilizația lor. Acum nu se mai află în căutare de repere turistice, ci în căutarea locului primordial, fără nici o urmă omenească. Asemenea quête medievală a singurătății totale se realizează discret, fără paradă, dar cu sistemă și obstinație. Detașarea treptată de cele umane progresează de la pagină la pagină. Mai întîi, naratorul renunță la tovarăș și călătorește singur; ca pentru a-și lua adio de la viața de pînă atunci, își vizitează iubita din copilărie - acum femeie măritată - sugerîndu-i acesteia
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]