2,513 matches
-
unul pe zi, ca să aducă omenirii căldură și lumină, fără s-o încălzească prea mult. Dar sorii nu au vrut să asculte sfaturile lui Houyi. Indignat, acesta a început lupta împotriva lor. A luat arcul roșu și săgețile albe, a ochit sorii, apoi i-a săgetat unul după altul. În scurt timp, nouă sori au fost doborâți de săgețile lui Houyi. Pe cer a rămas un singur soare. Astfel, oamenii au început să se bucure de o viață liniștită și fericită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de apă cu o carte s-au ițit cele două pene roșii ale unui indian cu arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În așa fel Încît lumea să nu-și poată punele labele plictisită pe ele după moartea acestora - ca să aibă și ei ceva de citit pe lungul drum prin eternitate. Cele mai multe cărți costau mai puțin de-un dolar, deși Norman avea ochi bine exersat și În știința de a recunoaște volumele valoroase și - așa cum sugerau umflăturile de deasupra urechilor lui - o Înclinație spre secretomanie. CÎnd zărea o carte cu adevărat prețioasă la o lichidare de bibliotecă, o ținea ascunsă-n mînecă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust de sînge. M-am Închipuit murind. Fred Astaire, marele dansator, murind. John Keats, marele poet, murind. Apollinaire, delirînd, murind. Proust, ochi frumoși pe chipul zbîrcit, murind. Joyce murind la Zurich. Stevenson murind În Samoa. Marlowe murind, asasinat. Îmi părea rău că nu e nimeni să mă vadă. Fluturii cei frumoși aveau să-și strîngă aripile și eu aveam să mor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am înclinat capul spre ea, femeia mai bătrână păși în față. Se sprijini de portiera pasagerului, cu brațul drept, puternic, lipit de stâlpul cromat al geamului. După ce urcă în mașină, le făcu semn cu mâinile celor două tovarășe, ai căror ochi sclipeau ca ștergătoarele de parbriz pe sticla irizată de lumină a mașinilor aflate în trecere. Am urmat fluxul de trafic prin tunelul aeroportului. Corpul tare al femeii de lângă mine, în mașina americană de închiriat, vedetă neștiută a atât de multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu o îngrozitoare preocupare la fețele lor arse, calculând cei mai eleganți parametri ai rănilor lor, îmbinările corpurilor mutilate cu parbrizul spart și aparatele de bord. Aceste răni le imita apoi în pozițiile în care stătea la volan, întorcând aceiași ochi imperturbabili spre tinerele femei pe care le agăța de lângă aeroport. Folosindu-se de corpurile lor, recapitula anatomiile deformate ale victimelor accidentelor rutiere, răsucindu-le cu blândețe brațele la spate, apăsându-le genunchii în propriu-i piept, curios întotdeauna să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
va veni în patru-cinci zile. Ne întoarcem la hotel? Ne-am întors și ne-am așezat la o masă în restaurantul hotelului. - Mișto fată Ecaterina Teodoroiu aia, mi-am amintit eu studiind meniul. - Da, încuviință Mathieu. - Și ai văzut ce ochi avea? Ieșeau flăcări din ei... - Mda, frumoasă fată... - Nu poți face ceva să vină și ea în America? am întrebat. - E complicat, se eschivă Mathieu. - Dar nu imposibil, nu? am mai scos zece mii de euro și i-am întins lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
La urma urmei, nu era decât o altă prietenă de-a lui, pe care probabil că în anul următor nu aveam s-o mai întâlnesc. Era o fată drăguță; grăsuță, dar nu grasă, cu genul de față dulce (păr blond, ochi albaștri) care mă lasă rece. Ce avea de spus nu era prea important, dar măcar asculta muzica potrivită, văzuse câteva din filmele esențiale, citise niște cărți. N-am stat prea mult de vorbă cu ea. De altfel, în acel an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
12. Doctorul a zis ca n-am decât o julitura la gât. Totuși mă ține patru zile la pat, din cauza unui deget degerat. La prânz, o asistentă medicală mi-a adus niște chifle și o supă. A zis că am ochi frumoși, după care mi-a supt pula. Am întrebat-o de niște chiloți. A început să plângă și a plecat. M-a vizitat Georges Riviera. Mi-a dat trei țigări. 29.12. A venit un pachet de la mama, în legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trebuia să trec neobservat, am fost analizat, fotografiat de ochi cărora nu-mi pot face iluzia că le-am scăpat, ochi ce nu uită nimic și pe nimeni care se referă la obiectul geloziei și al durerii. Sunt suficienți acești ochi puțin greoi și apoși să mă facă să-nțeleg că drama dintre ei nu s-a încheiat încă: el continuă să vină în fiecare seară în această cafenea ca s-o vadă, ca să-și redeschidă vechea rană, poate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca să învăț să nu citesc, dar acum mi se pare perfect natural. Secretul e să nu refuzi să privești cuvintele scrise, ba mai mult, trebuie să le privești intens, până ce dispar. Ochii lui Irnerio au pupila mare, limpede, alunecătoare; sunt ochi cărora nu le scapă nimic, de om născut în pădure, ocupat cu vânatul și culesul de fructe sălbatice. — Atunci, poți să-mi spui ce cauți la Universitate? Și de ce n-aș veni aici? Lumea vine și pleacă, întâlnești pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fel, cimbrii și-au însușit și literatura cimeriană, ca reparații de război... — Asta e teza profesorului Galligani pe care profesorul Uzzi-Tuzii o dezminte... — Cred și eu, la Universitate, rivalitățile între institute, două catedre în concurență, doi profesori care nu au ochi să se vadă, bineînțeles că dacă Uzzi-Tuzii ar admite că singura capodoperă în limba lui trebuie citită în limba colegului... — Rămâne faptul - insiști tu - că Ițindu-se de pe coasta abruptă e un roman neterminat, ba chiar abia început... Am văzut originalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să admit o complicitate necuviincioasă. Ce mai puteam face? Eram sortit să mă afund mereu mai mult într-un ghem de echivocuri, căci acum Makiko mă considera unul dintre numeroșii amanți ai mamei ei, iar Miyagi știa că n-aveam ochi decât pentru fiica ei; amândouă aveau să mă facă să plătesc scump, în timp ce bârfele mediului academic, răspândite rapid, alimentate de răutatea colegilor mei, gata să servească și în acest fel calculelor maestrului, ar fi aruncat o lumină calomnioasă asupra rămânerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am văzut. Și ce se zice, de pe altă planetă? - Asta-i, vin semnele, nu cred că e primul acolo, la pârliții ăia, au mai fost, o să mai fie, ne-neacă Cel de Sus, ne scutură, dar noi parcă n-avem ochi... Extratereștri? Asta-i o prostie! - Chiar e, Grigore... - Zic oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia nu-mi place purcelul la grătar? Și miros a fum? - Mai știi, fată dragă? Și, tălmăcirea de azi? Ai pus umărul, decisiv, la ce-o fi fost acolo? - Ufff... un balamuc întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la Starea Civilă, mie mi-era atât de somn, încât aș fi rămas acasă, aș fi băut un vin și-aș fi zăcut. N-aveam nimic împotriva ei, începusem doar să nu-mi mai amintesc prea bine, uitasem dacă are ochi verzi sau albaștri, treceam degetele și nimic. Avea picioare frumoase, sâni mari. - Nu vreau voal scurt, nu, vreau unul adevărat, din acela... Și lumânări cu trandafiri grena și buchetul la fel... N-aveam nimic împotriva nimănui, ei doar mă iubeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lunga-i călătorie. VÎrsta Îi făcuse să-și piardă reflexele pe cei mai bătrîni dintre ei, care erau, În același timp, cei mai greoi și cu aripile de cea mai mare anvergură, pricină din care, pentru ei, primejdiile sporeau cînd ocheau pista și ocoleau obstacolele, Într-o aterizare nebună și cu o viteză sinucigașă, În care venea un moment, la doi metri de pămînt, cînd nu mai exista nici o posibilitate de a-și relua zborul și nu mai rămînea nici o alternativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apucă de treabă cu tenacitatea și dîrzenia cu care era În stare să Înfrunte totul și tocmai Începea să fie mulțumit de munca lui cînd, Într-o după-amiază, În timp ce stătea așezat pe stînca de pe culme, contemplînd Întoarcerea albatroșilor uriași care ochiseră hotărîți faleza pieptișă dimpotriva vîntului, observă, perplex, cum doi corbi-de-mare păreau să se ivească deodată chiar sub el, zburînd cu mare viteză ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
partea de jos a insulei. Nu mai era nevoie să se ascundă printre pietre, prin păduricea de cactuși sau printre buruienile Înalte pentru a fi Întotdeauna la curent cu ceea ce făceau oamenii lui și Învăță mai tîrziu că acel mare ochi magic Îi dezvăluia și un univers nou și vast, Îngăduindu-i să studieze Îndeaproape zborul păsărilor sau comportamentul lor pe pămînt, precum și jocurile amoroase și luptele intestine ale familiilor de foci care populau litoralul. Se Întorceau din lunga lor migrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a distrus toate hainele. plâng. Și mai ce? zice Brandy. Spune-mi totul. un băiat, scriu. un băiețel la supermarket mi-a spus monstru. Ochii ăia Burning Blueberry se uită drept la mine, așa cum n-au mai făcut-o alți ochi toată vara. — Percepția ta e complet futută, zice Brandy. Nu reușești să vorbești decât despre porcării deja întâmplate. Zice: — Nu-ți poți baza viața pe trecut sau pe prezent. Brandy zice: — Trebuie să-mi povestești despre viitorul tău. Brandy Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
grație Proiectului Brandy Alexander de Reincarnare a Martorilor, cum îi spune ea. Nume diferite, dar toți oamenii ăștia au început prin a fi Manus Încercând Să Mă Omoare. Bărbați diferiți, dar cu aceeași frumusețe de polițist din cadrul departamentului Moravuri. Aceiași ochi de-un albastru electric. Nu trage - hai să mergem cu barca - e-aceeași voce. Tunsori diferite, dar întotdeauna același păr negru și des de cățelandru sexy. Seth Thomas este Manus. Manus m-a înșelat cu Evie, dar încă-l iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
totuși bărbații mai tineri, singurii care nu fugeau când îl vedeau, un bărbat tânăr tot îl refuza când Manus îi propunea să facă o plimbare înapoi printre copaci, printre boscheți. Până și cei mai excitați tineri, cei care le făceau ochi dulci tuturor, spuneau: — Ăă, nu, mersi. Sau: — Acum vreau doar să fiu singur. Sau și mai rău: — Fugi de-aici, pocitanie bătrână, sau chem poliția. După San Francisco și San Jose și Sacramento, ne-am dus la Reno și Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ce ridica în aer praful scaieților și colbul stîrnit de droșcă. Nu era nici o sută de metri, pușca era la îndemînă, cu două focuri în snop cel puțin trei ar fi căzut. N-avea decît să întindă mîna și să ochească. Apucă chiar să-l împungă în coaste pe surugiu să oprească încetișor caii. Erau acolo, în dreapta lui, nemișcate, într-o încordare fără seamăn, lăsînd oricui, dar nu și lui, impresia că sînt o forță, că sînt în stare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta, dar pentru cîteva momente fusese conștient pe de-a întregul de tot dezastrul. Un ochi neobișnuit, cineva care îl privea, îl judeca, îl făcea să fie atent și să se strecoare nevătămat printre nenumăratele pericole care pîndeau Serviciul, acest ochi atoatevăzător pe care uneori îl simțea dureros de real, fizic, în țeasta lui, văzuse ceva, el, Mihai Mihail, începuse să se teamă. Începuse să-i fie frică de boală, de moarte, de propriul sfîrșit, chiar dacă privea altceva decît Serviciul, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Într‑un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum se probează o pușcă de vânătoare, când cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stâng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l‑a ochit, să zică „pac‑pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cântărește‑n palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]