535 matches
-
sărutări grețoase, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace, vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei... Mâncare și reproducere, reproducere și mîncare!... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul papucului tău, să tremur când îți vei descoperi sânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sărutări grețoase, pe cari le aseamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei.... Mâncare și reproducere, reproducere și mîncare!... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul papucului tău, să tremur când îți vei descoperi sânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca să mori fericit și neplâns de cei ce rămân în urmă... mai ales dacă lași avere. O! am văzut scene unde mama ascunde testamentul tatălui în sânul ei, de frica fiilor ei, ce, aproape cu cadavrul nenmormîntat încă, caută cu ochiri umede, însă de șarpe, testamentul răposatului. Am văzut asemenea scene, unde soția leșină numai pentru că letargia și libertatea ce dă paloarei sale îi șade bine. E infam tot ce e om... Nu cred în această bestie răutăcioasă care se trage
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rupte. Cărțile aurite și legate stăteau în șir pe-o masă acoperită cu roșu, pe care stăteau risipite creioane, pensule, palete și colori în cutii mari sau unse pe țeste de scoici marine. Mă trântii pe-un scaun, aruncând o ochire numai indiferentă pe toate aceste obiecte ce-ntr-al [t]fel de dispozițiune mi-ar fi părut poate stranii. De-o lature - a pănurei negre spânzura un canaf alb de-un șnur asemene alb... {EminescuOpVII 200} Ioan apropie un scaun
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fericită. Câți nu s-or fi uitat în ochii tăi aceștia mari și plini de raze, câți n-or fi admirat în taină această față sântă și frumoasă, câți n-or fi dorit o zâmbire tristă de-a ta, o ochire senină din ale tale? Și tu-i lași pe toți, copilul meu, pentru de-a-ngenunchea înaintea unei pietre reci și fără inimă. Sofio! scapă-te pe tine însăși, căci eu nu te pot scăpa. Nu mă iubi, te conjur, te
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dezbracă-mă. - Ce fel... - Dezbracă-mă-ți zic... zise ea cu mânie. El îi descheie corsetul... Zapada umerilor ei se ivi splendidă de sub rochia albastră... El își băgă mînile între sânii ei... Ea răsufla greu și se-ntoarse c-o ochire rece la el... - Aide! nu fi copil... Vino ici la picioarele mele... îngenunche... Scoate-mi botinele și ciorapii. El nebunea. Lacrimi de turbare îi împlură ochii când simți în mâna lui acel picior gol, neted, mic... el îl apropie de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șirată, te faci că nu știi! Elli râse cu glăsciorul ei de argint... - O, eu știu că sânt frumușică, zise ea înecată de plăcere, știu că plac... dar zău, ți-o jur, Cezara... nu știu că el mă poate iubi... Ochirea lui era așa de rece pentru mine... pe când eu... eu aș fi murit ca să-l sărut o dată... - Mă duc să-l chem... zise Cezara râzând și bătând din palme de bucurie. - Nu, nu, nu! te rog! Cezara, pentru D-zeu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
știu eu ce magazin din Geneva etc.). Vizualizarea generalizată este o față a virtualizării raportului nostru față de realitate. Calculatorul nu este doar un instrument de accesare a informațiilor și cunoașterii, ci și o unealtă de vizionare automată, de urmărire și „ochire” a lucrurilor consistent materiale. Forme ale unui voyeurism universal, această introspecție colectivistă este chemată să răspândească din aproape în aproape, la viteza unei mărfi unice specifice publicității universale care se anunță. (Virilio, 1997) Computerul devine un fel de fereastră care
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
sensului metafizic al cunoașterii înseamnă așezarea ei într-o ordine ce o depășește. De aceea și susține că aceasta nu este o chestiune de analiză și deducție pornind de la articulațiile interioare ale cunoașterii, ci una de viziune, de salt, de "ochire riscată" dincolo de nivelul analitic 192. Elementul la care înțelege Blaga să raporteze cunoașterea este ceea ce el numește "principiul metafizic absolut"193. Acesta este postulat printr-un salt metafizic a cărui justețe se dovedește prin consecințele sale. În perspectiva acestui principiu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lui, ci un liberal moderat, înclinat spre reforme menite să consolideze o democrație burgheză. Cu o informație de-a dreptul enciclopedică, nutrește o mare încredere în știință, sub înrâurirea pozitivismului lui Auguste Comte, dar împărtășește și convingeri deiste. În articolul Ochire asupra științelor, clasifică teologia ca fiind prima între științe. Recunoaște, totuși, în universul material, existența unor legi obiective, ca și în viața socială, guvernată de legi morale. A început să publice însemnări cu conținut științific încă din 1844, în „Propășirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
jos; lasă; a lăsa; a nu se lăsa; legătură; lemne; lovitură; a lua viața; a lupta; mașină; manetă; măgar; merge; mișcare; mîța de coadă; mîncare; mîner; moarte; moft; munci; a munci; mușchi; necaz; nedumerire; negru; nevoie; nimeri; noroc; note; obține; ochire; opri; ore; paf; a păli; păr; pătura; pereți; pericol; pesimist; piatră; în piept; cu pistolul; cu plugul; poc; pocni; pocnit; povara; povară; praștie; prins; cu pușca; rage; remarcă; remorcă; repede; retrage; roabă; rob; sală de forță; săgeți; scapă; scoală; seacă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
expunere teoretică la zi, ni se comunică: "Legea aspră a capriciilor sale, refuzul compromisurilor, setea de adevăr absolut conferă dimensiunea lui Eminescu, nu autismul, străin lui". Fascinat de opera eminesciană, asupra căreia nu scapă prilejul să arunce repezi și pertinente ochiri, autorul consideră "Luceafarul" ca pe o victorie a poetului asupra vieții sale. Ce se va confunda până la un punct cu aventura artistului: " În curând, aventura se va sfârși, poetul găsindu-și propriul său sfârșit printr-o moarte vie (drama anilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
chiar voluptate a prăpastiei de sorginte cioraniană. Cele două volume de memorii "La apa Vavilonului", semnate de Monica Lovinescu (București, 1923 - 2008, Paris), rescriu viața autoarei la Paris între 1947 și 1980, oferind însă și anticipări din perioada postdecembristă, precum și ochiri retrospective asupra copilăriei, adolescenței și tinereții bucureștene. Gelu Ionescu îi recunoaște talentul de a bricola între idee, fapt și profiluri, evocarea echilibrându-se cu eseistica, critica cu gazetăria. Gazetarul politic primează, fără resentimente și umori necontrolate, în ciuda păcatului de "auto-supraestimare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și transformată în Sfatul Popular: "- Să-l întreb cine-i președintele, zise Eremia, dar bătrâna îl opri. - Intrăm așa, porunci ea. E casa noastră". Dar "casa noastră" s-a schimbat, și toate modificările ce se pot observa la o primă ochire sunt pe această direcție a oficializării, impersonalizării unui spațiu privat. Casa în care bătrâna a născut nouă copii și unde nepotul ei a deschis ochii pe lume s-a transformat acum într-o instituție golită de intimitate. Potcoava fixată pe
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
București. De Elena Udrea. Și serviciile secrete ca Talpeș sînt blonde. Și francmasonii. Oů sont totuși les services secrets d'antan? Cum adie iarna, cum te inundă nostalgia, de-ți vine să pui mîna pe bîtă. Aia cu sistem de ochire de la 1907. Ce harnică era ea, securitatea, pe vremuri. Ca o furnică. Și noi eram ocrotiți prin lege de tot, acum ofițerii au subsuori ignifuge și se ocupă de americani, de alții, trăim în miezul unui ev aprins, par flăcările
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
că mă plătești", sau cam așa ceva, oricum, lipsind determinarea, finalitatea, munca însăși era una leneșă, autotrișîndu-se, într-un secret consens leninist-caragialesc. Ce putea genera o astfel de structură leneșă decît artă leneșă, mimînd avînt și energie? Spăimoase la o primă ochire, cearșafurile pictate, mozaicurile, statuile, aținîndu-ne calea cu arătătorul lor bolșevic, indicator de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecingenea dăinuie și acum și nu
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
să citiți interviul (cu efect de duș rece) pe care Bogdan Ghiu, editorul șef al publicației, i-l ia lui Eugen Negrici, "critic literar inclasabil", care are o perspectivă "originală, clară, nemiloasă" asupra fenomenului literar românesc. Rugat să arunce o ochire retrospectivă asupra ultimului deceniu literar, Eugen Negrici răspunde tranșant, fără obișnuitele tactici de menajare a orgoliilor și susceptibilităților scriitoricești: Nu remarc, deocamdată, nimic fundamental schimbat în literatura postdecembristă. Ea e făcută, în general, de oameni vechi, de oameni formați de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
un impozant conclav pentru a decide că, oricine s-ar afla la guvernare, brutăriile trebuie să producă fără oprire o pâine care să nu dăuneze grav sănătății. Asta încă n-ar fi nimic dacă, mai departe, doar la o răpide ochire, n-ai constata că "documentul" e o aglomerare de enunțuri foarte principiale, într-o limbă de lemn aurit, fără alt cusur decât acela de a fi lipsite de orice conținut concret. Și consecutiv, firește, astăzi ca și alte dăți, cu
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
cumpără nimic. Mai ales turiștii sunt o adevărată pacoste. Ce-i drept, prețul cel mai modest e cu trei zerouri, la mine. Domnul din fotografie sigur n-a cumpărat nimic, altfel l-aș fi reținut. Știți, îmi ajunge o singură ochire: nu-i genul care să cumpere dintr-un magazin ca al meu. Nu pare francez, posibil să fie vreun turist polonez." (pag. 136) Era, firește, vorba despre Cioran. A împărți plăcerea lecturii unor povești realmente frumoase cu acești cinci profesioniști
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
edituri, cu volume cartonate unul mai frumos ca altul: Artemis cu Brâncuși, o biografie de Alexandru Buican, colecția de romane "Premium" de la Tritonic, Meronia cu Isus. Un profil biografic de Armand Puig și încă altele. Chiar și la o repede ochire prin BookFest s-a putut observa tendința spre "obiecte" perene. încă nu știm exact cum s-o explicăm, dar sigur e de bine. Traduceri hors série A apărut, în afara seriei obișnuite - foarte bună, de altfel - a revistei Atelier de traduction
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
fi, în variabile proporții, o norocoasă lovitură, precum și/sau o capcană la adresa spiritului critic, acela care pune nota reușitei artistice, în primul rând. Singurătatea alergătorului de cursă scurtă, romanul d-nei Gina Sebastian-Alcalay, apărut la Editura Albatros, este, la doar simpla ochire, un titlu polemic, răspunzând altuia, de largă circulație, dar cu grăuntele său enigmatic. La lectură, romanul se dovedește un amplu dosar al existenței unei femei, soție, văduvă, amantă, în dragostea de mamă, de partenerul regăsit, roman alcătuit din jurnale, epistole
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
un țap tânăr. Printre crengile înfrunzite se vede șoseaua pustie, dincolo de gardul bisericii, învăluită în ceața unei dimineți de aprilie. Omoplatul lui Cico se oprește o secundă și apoi se aruncă din nou în marșul scrisului, se vede dintr-o ochire că acum scrie fraza de încheiere, precipitat, avântat, triumfal, punând, în sfârșit, punct. Lumina intră cu demnitate prin ferestrele încăpătoare, în timp ce doi băieți se ridică în același timp din scaunele negre de plastic, părând adormiți, învăluiți în indiferență, inofensivi, doi
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Raskolnikov își dă seama, dar i se pare totuși incredibil, de la prima ochire că, prin Sv., are în fața lui pe Diavol. El ucisese deja baba, era apt pentru a înțelege. Sora lui, Dunia, cea mlădioasă și nemaipomenit de frumoasă, își va da și ea seama, mult mai tîrziu însă. Dar tot după ce va
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
pare anume făcută să seducă asistența feminină și să promită fapte glorioase; anume făcută totodată să întrețină un consistent narcisism. Ca un bun stripper, poetul așteaptă să i se desfacă nasturii de la cămașă. E mereu performant și vede dintr-o ochire cîte femei i-ar plăcea din vagonul-restaurant. Flirtează într-un birt cu o țigancă amețită de privirea lui. Deturnează femeia ce tocmai pășește în restaurant alături de bărbatul ei. Privirea lui înregistrează interstițiile erotice din jur, cele pe care le repertoria
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
fost prea simplă, aproape banală; deși pare a transcrie, ca în imaginea derizorie a „poetului automat”, ceea ce i se distribuie cu generozitate de sus sau ceea ce îi trece prin cap, fie și din întîmplare, cum se spune în amintita scurtă ochire critică asupra cărții, poezia lui Nicolae Prelipceanu țintește, în fapt, departe la marginea vizibilului, spre „această îndepărtare”, în departele unde vorbește altcineva. Astfel se structurează prima metaforă obsedantă a liricii lui Nicolae Prelipceanu, prezența cel mai adesea neliniștitoare, agresivă, a
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]