756 matches
-
care îl avea în față, l-a întrebat brusc: Ce ți-am spus eu data trecută? Ai? Toaibă s-a uita la anchetator fără să răspundă. Ia spune! De ce nu vrei să te înscrii în întovărășire Toaibă căuta un răspuns ocolit, pentru a nu spune de-a dreptul că nu vrea... Ca să te înscrii în întovărășire trebuie să fii bun de muncă. Altfel... Nu-i neapărată nevoie să fii tu bun de muncă. Nevastă-ta îi destul de zdrahoancă ca să lucreze și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în fruntea căruia se află. Iar rigoarea nemțească și-a dovedit forța și în acest caz. Starea de suflet a acelui moment a fost exprimată, de personajele principale în primul rând, în felurite moduri. Unele mai direct, altele mai pe ocolite. Cea mai grăitoare, fie și numai sub aspect sentimental, pare a fi cea a reginei Maria. Ființă sensibilă și demnă, cu suflet delicat, ea consemna în filele de jurnal, în ziua de 27 august 1916: „M-am deșteptat azi dimineață
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
decât un succes mai puțin. Iată de ce Mihaela începuse prin dârzenia ei să mă intereseze. Pe ea o voi cuceri prin luptă și nu voi depune armele înainte de a capitula. Ca să ajung la inima ei, n-o să umblu pe căi ocolite, lăturalnice, ci pe drumul mare, zburând pe cai înaripați. Nu mă vrea? O vreau eu și va fi a mea cu voia ori fără voia ei. Așa scrîș-neam cu pumnii strânși, răscolit de ea, gîndindu-mă la vestita replică a voievodului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
putea dormi și unul și altul. Am ascultat-o, incapabil de a mă opune voinței ei. Mergeam încet, fără grabă (deși se făcuse ora unu), ca atunci când ai de străbătut un drum lung. Ne duceau mai mult pașii pe străzi ocolite, întunecoase, pustii... După două ceasuri de umblet, în sfârșit, am ajuns acasă. În bucătărie era lumină. Zamfira nu se culcase, ne aștepta încă. ― Conița e la spital, a lovit-o o mașină, dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Am recunoscut-o numaidecât. Nu era alta decât poloneza pe care o căutam. Am recunoscut-o de la prima ochire. Vezi, dragă Doamne, ajunsese cocotă de lux. În definitiv, ce-mi păsa? Mă bucuram că o găsisem chiar pe această cale ocolită. Patroana i-a telefonat, nu era acasă. Plecase cu o oră mai devreme lăsând vorbă că se duce la Café de la Paix. (Avea probobil o întîlnire.) Feste câteva minute mă aflam la o masă vecină. Bineînțeles m-a observat și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi s-o fi părut mie sau așa o fi fost - s-a cam lăsat așteptat. În cele din urmă, am auzit un tușit ușor, așa ca pentru dresul glasului, apoi călugărul a început să vosbească, dar olecuță cam pe ocolite: „Suntem vechi cunoștințe, fiule. Și dacă stau și mă gândesc bine, chiar un pic de prieteni... Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață. Uneori am reușit. Alteori... Și nu din vina noastră, ci din pricina
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că a fost o simplă scăpare din vedere, îi răspunse Morton, zâmbind. Voi avea grijă să fie remediată. Se despărțiră, strângându-și mâinile. Întorcându-se spre secția lui, Grosvenor își spuse că nexialismul începe să câștige teren, deși pe căi ocolite. Când intră în vestibul, rămase surprins văzându-l pe Siedel într-un colț, de unde-i supraveghea pe chimiști. Psihologul îl observă și se apropie de el, spunându-i: - Tinere, nu crezi că treaba asta e cam imorală? Grosvenor își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trăiesc. Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am tras Nimic folosind. 25 Înger cu păr galben Înger ce slăvesc, În dulcea-ți zâmbire Raiul îl găsesc, Din nenorocire Când mă văz gonit, Când sunt de necazuri, Rele ocolit. Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi sunt vis, Fericirea-mi râde Ceriul mi-i deschis; Viața și nădejdea Și amoru-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin. Ziua îmi văz umbra Și-n somnul cel greu Ești în veci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ochi albaștri Ca cerul senin. Ziua îmi văz umbra Și-n somnul cel greu Ești în veci de față Sufletului meu - Orice sentimenturi De la tine-mi vin, Tu ești pomenirea În orice suspin. 25 bis Când sunt de necazuri, Rele ocolit, Din nenorocire Când mă văz gonit, În dulcea-ți zâmbire 401 {EminescuOpVI 402} Raiul îl găsesc, Înger cu păr galben, Înger ce slăvesc. Viața și nădejdea Și amoriu-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin - Dacă-ți aud glasul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
menționat trăsături psihologice caracteristice la criminali, cum sunt: agresivitatea, egocentrismul, indiferența afectivă, lipsa de inhibiție și altele (I. Oancea, 1998., p. 149). La problema trăsăturilor personalității criminale s-a ajuns în criminologie după ce s-a parcurs un drum lung și ocolit. În știința criminologiei s-a pus mereu întrebarea de ce infractorul nu se oprește de la comiterea crimei nici de teama oprobriului social, care înconjoară pe criminal, nici de teama pedepsei ce urmează după comiterea faptei. S-a răspuns, criminalul este lipsit
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
întreg, Petric, dar în clipa aceea nu bănuiam că avusesem un frate, care se chemase Dinu. Am plecat acasă destul de tulburat, dar hotărât să nu suflu o vorbă despre descoperirea mea. În săptămânile următoare am pus tot felul de întrebări ocolite rudelor și vecinilor, fără să mă dau de gol, până ce am aflat adevărul. La drept vorbind, nu înțeleg prea bine ce s-a petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție sentimentală însă, luată prea în serios, stricase totul. Tânărul pianist îndrăgostit a vrut mai întîi să se sinucidă. S-a hotărât apoi pentru o sinucidere ocolită: a sacrificat muzica. Mai târziu când s-a desmeticit, a fost prea târziu. N-a mai reușit decât să cânte într-un restaurant, până ce, într-o noapte, după un scandal, a fost dus într-un beci și bătut peste degete
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a întrebat, mai întîi pe ocolite, apoi, luîndu-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. "Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii". În mod discret, ar fi venit în fiecare zi la stânci să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
până a întins pe masă obiectele ce ți luau văzul de strălucire - ce să mai zic? în casa mea venise grăbit un adevărat „Moș Crăciun”. După ce termină, urându-mi să mă bucur sănătos de asemenea obiecte, îmi spune cam pe ocolite... că, deoarece vin cu avionul direct de la Budapesta, că s-au deplasat cu mașina la o pretinsă expoziție care ar fi avut loc chiar în Bârlad, va fi nevoie de o mică contribuție din partea mea... Întreb într-o doară la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să Înceapă lupta. Zeliha a fost prima care și-a ferit privirile. Știind prea bine ce greșeală imensă ar fi făcut dând frâu liber furiei În fața mamei sale, se sili să zâmbească și Încercă să dea un răspuns, deși unul ocolit. — Erau super-reduceri la bazar azi, am cumpărat un serviciu de cești de ceai. Sunt absolut superbe! Sunt cu steluțe aurite și au și lingurițe asortate. — Din păcate se sparg atât de ușor, murmură Cevriye, a doua ca vârstă dintre surorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru ziua de repaos, și îndeplinindu-și elementarele datorii de solidaritate familială, nu numai că și-a ajutat socrul la descărcatul vaselor dar și, fără să arate vreun strop de mirare sau de dubitativă perplexitate, fără întrebări directe sau pe ocolite, fără priviri ironice sau compătimitoare, i-a urmat liniștit exemplul, mergând până la a aranja din proprie inițiativă un rând care se clătina în mod periculos, rectificând o aliniere defectuoasă, reducând o înălțime excesivă. Este deci firesc ca, în cazul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întreg, Petric, dar în clipa aceea nu bănuiam că avusesem un frate, care se chemase Dinu. Am plecat acasă destul de tulburat, dar hotărât să nu suflu o vorbă despre descoperirea mea. În săptămânile următoare am pus tot felul de întrebări ocolite rudelor și vecinilor, fără să mă dau de gol, până ce am aflat adevărul. La drept vorbind, nu înțeleg prea bine ce s-a petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție sentimentală însă, luată prea în serios, stricase totul. Tânărul pianist îndrăgostit a vrut mai întâi să se sinucidă. S-a hotărât apoi pentru o sinucidere ocolită: a sacrificat muzica. Mai târziu când s-a desmeticit, a fost prea târziu. N-a mai reușit decât să cânte într-un restaurant, până ce, într-o noapte, după un scandal, a fost dus într-un beci și bătut peste degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a întrebat, mai întâi pe ocolite, apoi, luându-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. „Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii”, în mod discret, ar fi venit în fiecare zi la stânci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Pot să vin și eu? Tomoe puse lingurița în ceașcă și închise ochii. — Dar nu-i nevoie să mergi și tu. Nu te mai face luntre și punte pentru Gaston. Nu tu te plângeai de el? Intenționat, o luă pe ocolite. Atunci tu de ce te duci la Yamagata? — Ți-am spus. Eu am părerea mea despre Gaston. Tu ți-ai bătut tot timpul joc de el. Eu nu. Atitudinea lui Takamori față de sora lui era cu totul neobișnuită. Tomoe rămase fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Hristosul păsăresc! Cel ce-n fiecare zi se-nalță o dată, biruitor fără fier, din holdă la cer, și descântă păcatele peste toate satele. [1937] * SATUL MINUNILOR Ajuns-am prin pulberi și miriști unde răzbat fără sfat numai unii. Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști după mersul albastru al lunii. Lângă fântânile darului harului pâlpâie boalele, țipă lăstunii. Plin este satul de-aromele zeului ca un cuib de mirosul sălbăticiunii. Legi răsturnând și vădite tipare minunea țâșnește ca macu-n secară. Cocoși dunăreni
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
adunat mai mult de-un pol, urcând treptele ca să intru în clasă, mă gândeam că n-o să scap așa ușor, eram sigur că, în drum spre casă, o să încerce să-mi vină de hac. Am plecat de la școală pe căi ocolite, luând-o spre cișmea, peste deal, pe poteca din spatele blocurilor. Lângă vechiul teren de fotbal, am părăsit poteca, pentru că nu voiam să trec pe lângă șanțul de canalizare, săpat doar pe jumătate, de teamă să nu-l întâlnesc pe muncitorul zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am speriat de-a binelea, știam că dacă mă nimerește o ghioagă din asta, de cărămidă, îmi zdrobește oasele, Marius mi-a mai spus, pesemne că mă cred tare isteț, nu-i așa?, c-am luat-o pe-aici, pe ocolite, dar să bag la tărtăcuță, că tocmai prin asta mi-am semnat condamnarea la moarte, dacă m-ar fi prins pe stradă aș fi scăpat doar cu o bătaie bună și cu banii luați, însă aici, prin spate, nu calcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe podețul care ducea la far cînd Marie rupse brusc tăcerea: - Crezi cu adevărat În semne? - SÎnt irlandez, asta Înseamnă că legendele mi-au legănat copilăria. Îi adresă o privire ambiguă. El pricepu că nu trebuia s-o ia pe ocolite și deveni mai grav: - Am Întîlnit atîtea lucruri inexplicabile Încît... Da, cred În semne. Așa cum cred În lumea de dincolo și În mesajele pe care ea ni le poate adresa, adesea pe căi piezișe. - Și care e, după dumneata, mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
arătat-o doar ca să știi că Nicolas e teafăr. Intenția era limpede. Christian Îi reamintea promisiunea pe care Marie i-o făcuse de a pleca Împreună cu el de Îndată ce se va liniști cu privire la soarta nepotului ei. Încercă s-o ia pe ocolite. - A acoperi fuga lui Nicolas nu e cel mai bun mod de a-i veni În ajutor. - Atunci dă-i busola asta lui Fersen și hai să plecăm Ea Încuviință. - S-ar zice că voi doi ați căzut la pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]