1,010 matches
-
atât de iubitoare. În baza multiplelor evaluări făcute de către Octave, Scapin anticipează Rezolvarea-Pn4' pentru a accelera cursul evenimentelor narate: Scapin (19) Adevărat, e înduioșător. Și-mi dau seama că firea asta atât de bună v-a făcut s-o îndrăgiți. Octave (19)Ah, Scapin, și-un păgîn ar fi îndrăgit-o. Scapin (20) Fără îndoială. Om ești... Octave (20) După câteva cuvinte, prin care-am încercat să potolesc suferința acestei ființe încîntătoare atât de-ndurerate, am plecat de-acolo. Întrebându-l
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
evenimentelor narate: Scapin (19) Adevărat, e înduioșător. Și-mi dau seama că firea asta atât de bună v-a făcut s-o îndrăgiți. Octave (19)Ah, Scapin, și-un păgîn ar fi îndrăgit-o. Scapin (20) Fără îndoială. Om ești... Octave (20) După câteva cuvinte, prin care-am încercat să potolesc suferința acestei ființe încîntătoare atât de-ndurerate, am plecat de-acolo. Întrebându-l pe Léandre ce părere are despre fată, mi-a răspuns că o găsește destul de frumușică. M-a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să-l întrerupă pentru a formula el însuși conținutul Situației de final-Pn5' a ceea ce nu constituie, de fapt, decât prima secvență a unei povestiri pe care, de acum înainte, o asumă pentru a conduce narațiunea către secvența următoare: Sylvestre (lui Octave) (1) Dacă nu scurtați povestea, stăm aici pînă mîine. Lăsați-mă s-o isprăvesc în două cuvinte. (lui Scapin) În aceeași clipă inima lui ia foc, simte că nu mai poate trăi dacă nu se duce s-o mîngîie... Situația
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
conform legii motivației) și eficiența lui Sylvestre care își vede narațiunea sancționată pozitiv printr-un "M-am lămurit" rostit de Scapin, ce reprezintă opusul fatidicului "Ei și?" despre care am discutat mai devreme. În acest punct al scenei, Sylvestre și Octave reiau narațiunea la nivel superior care ne aduc în situația prezentă a personajelor (Situație inițială Pn1) și anunțul prealabil al lui Octave, din Complicație-Pn2: "întoarcerea neprevăzută a tatălui, care nu era așteptat decât peste două luni". Putem înțelege astfel că
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
reprezintă opusul fatidicului "Ei și?" despre care am discutat mai devreme. În acest punct al scenei, Sylvestre și Octave reiau narațiunea la nivel superior care ne aduc în situația prezentă a personajelor (Situație inițială Pn1) și anunțul prealabil al lui Octave, din Complicație-Pn2: "întoarcerea neprevăzută a tatălui, care nu era așteptat decât peste două luni". Putem înțelege astfel că cele două secvențe narative din expoziție nu constituiau decât Situația inițială-Pn1 a povestirii piesei în curs de desfășurare. Se dă de această
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
decât peste două luni, descoperirea tainei căsătoriei de către unchi și cealaltă căsătorie pe care vor să o pună la cale cu fiica domnului Geronte de la nevasta lui de-a doua, cu care se spune că a fost însurat la Tarent. Octave: Unde pui sărăcia în care se zbate ființa iubită și neputința mea să-i vin în ajutor. Apare din partea lui Scapin o reacție de evaluare a situației (Evaluare-Pn3), care vine să închidă ceea ce putem considera o povestire din cadrul expozițiunii: Scapin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Iată-vă dați peste cap pentru o nimic toată. Și pentru asta vă pierdeți firea? Scapin urmărește, printr-o anticipare a Rezolvării-Pn4 care reprezintă bineînțeles, întregul resort dramatic al piesei și care face trimitere la cererea semnalată mai sus lui Octave, de venire în ajutor: Scapin. (22 urmare) Nu ți-e rușine să-ți pierzi cumpătul pentru atâta lucru? Ce naiba, ești mare și burduhănos ca o namilă și nu ești în stare să ticluești ceva, să născocești un șiretlic dibaci, un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dar înainte de a descinde, cred că ar fi de cuviință, chiar și în acest caz, să exprimăm în doar câteva cuvinte efectul produs". În Vicleniile lui Scapin, în scena analizată mai devreme, am recunoscut deja cele afirmate în replica lui Octave: "Se-ntoarce tata cu domnul Géronte și vor să mă-nsoare" Povestitorul poate avea și alte intervenții secundare (accesorii): * Exclamația de intrare care punctează sosirea în scenă a viitorului povestitor este în întregime legată de funcția emotivă: prin aceasta se
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în întregime legată de funcția emotivă: prin aceasta se manifestă surpriza și se trezește interesul auditorului pentru cunoașterea faptelor care motivează această atitudine. În Vicleniile, primele două replici se referă în întregime la această unitate (întrebările lui Scapin, exclamațiile lui Octave). * Justificarea atunci cînd naratorul nu este legitimat să ia cuvîntul pentru a arăta faptul deja anunțat. J. Schérer vorbește, cu privire la aceasta, despre "un fel de răspuns la o obiecție prejudicială" (1966: 236) * Promisiunea de a spune o povestire scurtă promisiunea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în noul oraș Magdeburg, care, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, a fost consacrată de domnul Albert, arhiepiscopul orașului. După ce a consacrat-o, arhiepiscopul, foarte generos, le-a lăsat fraților toate podoabele pentru altar. Fratele Iacob, într-una din zilele din octava de după consacrare, îndată ce a terminat liturghia pe care o celebra pentru frați, a început să-și piardă puterile, astfel că a trebuit să fie dus la spitalul pe care frații îl aveau pe atunci în orașul vechi, la Biserica Sfântul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
căută pe arhimandrit din priviri și acesta, de după marama ușilor împărătești, făcu un semn cu capul; vodă începu cu glas baritonal, pe un ton foarte înalt: — Cămara Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau vocile bărbătești ale călugărilor din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar la sfârșit toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cristalizarea unui nou mod de concepere a discursului muzical, cel polifonic. În Evul Mediu, polifonia a constat din combinarea unei linii melodice (cântată vocal), cu o a doua voce, cântând în paralel aceeași melodie la interval de cvartă, cvintă sau octavă, apoi, liniile melodice au fost diferite. Pentru ca desfășurarea polifonică să aibă o mai mare coeziune, s-a utilizat procedeul imitației, adică trecerea melodiei de la o voce la alta (Ars Nova). Renașterea va impune acest mod de gândire și interpretare muzicală
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Brăila și la Călărași, "cînd ne pomenim, în redacție, cu directorul general al Serviciului Sanitar: - Cine a dat informația privitoare la holeră? întreabă doctorul Felix, de la ușă, fără să dea "bună ziua"... - Eu am redactat-o, răspund, ridicând glasul cu o octavă mai sus decât doctorul... Felix, surprins că se găsește o notă mai înaltă decât cea cu care voia să ne mateze <facă mat>, ia un bemol și, tot de la ușă, ne face școală că informația, dată așa de brutal, ar
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tine. Despre ce ai spus acum două săptămâni, chiar vorbeai serios? Despre ce bate câmpii bulangioaica asta de rahat? — Ce? Ce era? — Acum o săptămână Bruce... când mi-ai spus că mă iubești? Îți aduci aminte? Vocea ei coboară o octavă. Sau a fost o minciună pe care ai scornit-o fiindcă ai crezut că asta vreau să aud? A fost o minciună pentru că o aveam sculată și o sculă tare nu are conștiință. Iar dacă pula aia tare e atașată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fundamental. Când se pune culisorul în contact cu acea coardă, sunetul obținut se modifică. Dacă el este plasat chiar în centrul monocordului, în contact cu mijlocul corzii, din partea fiecărei jumătăți a ei obținem aceeași notă: un ton cu exact o octavă mai ridicat decât tonul fundamental al corzii. Deplasând puțin culisorul, coarda poate fi împărțită în trei cincimi, respectiv două cincimi; în acest caz, Pitagora a observat că, prin ciupirea celor două segmente obține două note ce formează o cvintă perfectă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a ciupit neglijent coarda, s-a auzit o notă clară: tonul cunoscut drept fundamental. Când și-a așezat ușor degetul pe mijlocul ei și a atins-o din nou, a obținut o nouă notă clară, de data aceasta cu o octavă desupra tonului fundamental. Iar mai jos pe coardă, la o treime din lungimea ei, a obținut un alt ton plăcut. Dar Pitagora și-a dat seama că nu toate notele sunt permise. Când și-a pus degetul la întâmplare pe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Case d'Audition Colorée. Revue Philosophique 35, pp. 554-558. Krohn, W.O. (1893), Pseudo-chromaesthesia, or The Association of Color with Words, Letters, and Sounds. American Journal of Psychology 5, pp. 20-41. Suarez de Mendoza, Ferdinand (1890), L'audition colorée. Paris: Octave Doin, Éditeur. Între 1901 și 1950 Anschütz, G. (1926), Untersuchungen über komplexe musikalische Synopsie. Archiv für die gesamte Psychologie 54, pp. 129-273;. Argelander, Annelies (1927), Das Farbenhören und der synästhetische Faktor der Wahrnehmung. Jena (Gustav Fischer Verlag). Bleuler, E. (1913
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
că am dărâmat băutura cuiva, dar cred că îmi imaginez chestii. Păi, da. Dar e foarte rău că nu îmi amintesc cum am ajuns acasă, reîncepu Clodagh să se învinovățească. Oh, Dumnezeule mare, spuse ea cu o voce cu câteva octave mai joasă, deoarece își amintise ceva oribil. Am o impresie groaznică... a, nu, nu cred că aș fi putut. —Ce? — Fetele acelea cu care vorbeam la baie, una dintre ele era însărcinată. Cred că am vrut să îi arăt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Newbarr, doctor în medicină Acum plecați de-aici. Peste zece minute am o întâlnire cu un sinucigaș care s-a aruncat de la etaj. • • • Când am ieșit din lift, am auzit vocea lui Ellis Loew răsunând pe tot coridorul, cu o octavă mai puternică și mai gravă decât de obicei. Am reușit să prind „vivisecția unei tinere încântătoare“, „vârcolac psihopat“ și „aspirațiile mele politice se subordonează dorinței de face dreptate“. Am deschis ușa de acces în biroul de la Omucideri și am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Augusto (pentru călcătoreasa Rosario), eșuase pe fondul unei puternice introvertiri traduse prin manifestări de impotență după toate probabilitățile psihică (n-am găsit sugerată în acest sens nicăieri o paralelă cu primul roman al lui Stendhal, Armance (1827) al cărui erou, Octave de Malivert, suferă de ceea ce autorul încerca să ascundă sub ciudata denumire de babylanisme). Distrus, total dezorientat, negăsind niciun sprijin în sfaturile prietenului său mai experimentat, Víctor, Augusto se gândește la sinucidere și, pentru că-i citise, pe lângă întreaga operă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
memoria scurtă. Și unii adulți, din fericire. — Am fost la doctor. Îmi dezlegam șireturile și îmi țineam privirea în jos în timp ce vorbeam. Asta era o afirmație, nu o invitație la discuție. —Ești bine? Vocea ei alarmată urcă o jumătate de octavă. —Sunt bine. Este o operație pe care mi-am dorit-o. O simțeam în spatele meu, stând de partea cealaltă a patului, așteptând. În locul ei, aș fi știut la ce să mă aștept, dar nu puteam niciodată să fiu în locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o cutie de țigări, ca și când boldurile s-ar afla acum sub ochii mei, așteptând să le număr. În rest, prin sertare nu se găsea mai nimic, dar oricum am reușit să pun mâna pe câteva creioane, două caiete goale in octavo, deja lăudata comoară de argint și hârtie de scris din cea mai fină, dar - ceea ce căutam de fapt - nici un stilou marca Pelikan. Nu mai e sigur dacă nu zăceau cumva pe-acolo și o gumă și o ascuțitoare. Alții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
intrat posesia piunezelor de argint cu Westwall-ul ca viitoare articole de schimb, îmi sporisem averea nu numai cu paharul de dat cu zarurile și cu babaroasele de os, ci și cu un teanc de coli DIN-A4, cu două caiete in octavo, împreună cu ascuțitoare și gumă. Dacă, de atunci, amintirea mi-a devenit lacunară într-o direcție ori alta și nu-mi aduc aminte de pildă dacă puful meu de puștan trebuia bărbierit deja în perioada lagărului și dacă în general rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiecare dată câte ceva gata de a fi hăcuit. Noi, cei care sufeream de foame, scriam. Pagini întregi pline de mâzgăleli. Se ia... Se adaugă... Se lasă amestecul două ore și jumătate... Ah, dacă măcar unul dintre cele două caiete in octavo din moștenirea mea de la Marienbad nu s-ar fi pierdut. Așa, din toate lecțiile de câte două ore predate cu atâta belșug de vorbe participanților la curs, printre care se numărau și ștrengari tineri ca mine, dar și tați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiecare se auzea pe sine și pe ceilalți înghițind în sec, din compasiune și din cunoașterea suferinței noastre comune, să anunțe: „Nu mai vorbeam de grăsime, ziceam acum în ce fel înjunghiam la porcul.“ Chiar dacă s-au pierdut caietele in octavo, ceapa care e amintirea mă ajută totuși să citez cuvânt cu cuvânt frazele memorabile ale maestrului, ce au rămas ștanțate pe foile ei. Privind în urmă, văd cum devine concret cu ajutorul pantomimei, căci atunci când demonstra cum se taie porcul, important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]