994 matches
-
au hotărât să studieze locul prăbușirii lui cu avionul, să determine cauza accidentului și să reconstruiască avionul lui Lilienthal. Căutările lor sistematice sunt completate cu citirea literaturii de specialitate din acea perioadă, avându-i ca autori pe Sir George Cayley, Octave Chanute, James Means (1853 - 1920), Louis Pierre Mouillard (1834 - 1897) și Otto Lilienthal. În anul 1889 frații Wright încep construirea primului lor avion nemotorizat, un planor cu aripi duble. Din studiul tabelelor lui Lilienthal stabilesc că fusese calculat greșit coeficientul
Frații Wright () [Corola-website/Science/304146_a_305475]
-
Sfântul. Personajul Arsène Lupin ar putea fi inspirat și din anarhistul francez Marius Jacob, al cărui proces a captat prima pagină a ziarelor în martie 1905, dar Leblanc a citit și "Les 21 jours d'un neurasthénique" (1901) a lui Octave Mirbeau unde apare un gentleman hoț pe nume Arthur Lebeau, și a văzut comedia "Scrupules" (1902) a lui Mirbeau, al cărei personaj principal este un gentleman hoț. Ultima carte oficială, "Les Milliards d'Arsène Lupin", a fost publicată fără capitolul
Arsène Lupin () [Corola-website/Science/325370_a_326699]
-
valori. Al doilea dans este o lucrare unde se întâlnesc majoritatea modurilor de atac de care dispune harpa, atât tradiționale, cât și cele de ultimă oră. Debussy utilizează cu genialitate toate mijloacele pentru o valorifica instrumentul solist: arpegii, game, acorduri, octave, sunete naturale, flajolete, triluri, apogiaturi, bisbigliando, glissandouri, sunete detașate, staccato, legato, tenuto, combină sunetele naturale cu cele armonice ș.a.m.d. Tranziția de la primul la al doilea dans se face printr-un enchainez = legați, înlănțuiți, care arată că între ele
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
A este compus din măsurile 1 până la 54. Tema inițială a refrenului - a1 apare la cele două viori și violă, într-o prezentare izoritmică, unde melodia este încredințată primei viori. Această temă are particularitatea că începe anacruzic, pe timpul al doilea, octavele harpei, constituind fundamentul armonico-ritmic cruzic. La prima sa apariție, tema este expusă în pp, iar la reluare (măsurile 9-14) apare ca un ecou, fiind notată più pp. Tema a2 se întinde între Animez și următorul a tempo (măsurile 15-22), formând
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
minoră și un tempo moderat. Piesa este influențată de muzica reggae și de cea afro-latino. Pentru realizarea negativului, s-au folosit chitara, pianul și acordeonul. Orchestrația combină surse sonore acustice și electronice. Întinderea vocii lui Sanz este de la mi din octava mică până la nota la din octava întâi. "Paste Magazine" descrie cântecul ca fiind „un amestec amețitor” de cumbia, dancehall și reggae. Revista "Blender" consideră că primul single al albumului este un duet provocator ce are ca temă disputa dintre doi
La Tortura () [Corola-website/Science/314400_a_315729]
-
este influențată de muzica reggae și de cea afro-latino. Pentru realizarea negativului, s-au folosit chitara, pianul și acordeonul. Orchestrația combină surse sonore acustice și electronice. Întinderea vocii lui Sanz este de la mi din octava mică până la nota la din octava întâi. "Paste Magazine" descrie cântecul ca fiind „un amestec amețitor” de cumbia, dancehall și reggae. Revista "Blender" consideră că primul single al albumului este un duet provocator ce are ca temă disputa dintre doi îndrăgostiți. Femeia își părăsește partenerul, părând
La Tortura () [Corola-website/Science/314400_a_315729]
-
cu secolul XV, termenul de tenor începe să desemneze vocea masculină care cântă, născându-se astfel o nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La din octava I în muzica corală, sau până în Do2 ("tenor C", "tenor high C") în muzica de operă. Cu toate acestea, ambitusul nu este singura caracteristică definitorie a vocii de tenor. Un rol important în
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
să desemneze vocea masculină care cântă, născându-se astfel o nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La din octava I în muzica corală, sau până în Do2 ("tenor C", "tenor high C") în muzica de operă. Cu toate acestea, ambitusul nu este singura caracteristică definitorie a vocii de tenor. Un rol important în stabilirea tipului de voce la un tânăr
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
pasajului. Ludovic Spiess menționa la începutul lucrării sale importanța ambitusului necesar pentru abordarea diverselor roluri. Drept curiozități iată câteva dintre notele extreme care apar în repertoriul rolurilor de tenor. Limita de jos a tenorului este situată teoretic la do din octava mică, cu toate că rareori linia muzicală coboară sub re, re bemol. Cea mai extremă notă gravă este la din octava mare, notă întâlnită în roluri mai puțin cunoscute ca Mime din "Salome" de Richard Strauss sau Herodes din "Siegfried" de Richard
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
dintre notele extreme care apar în repertoriul rolurilor de tenor. Limita de jos a tenorului este situată teoretic la do din octava mică, cu toate că rareori linia muzicală coboară sub re, re bemol. Cea mai extremă notă gravă este la din octava mare, notă întâlnită în roluri mai puțin cunoscute ca Mime din "Salome" de Richard Strauss sau Herodes din "Siegfried" de Richard Wagner. La limita opusă, în acut, acuta cea mai des întlnită la tenori este si bemol 1. Adeseori apar
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Do-ul tenorului (engleză: „"tenor high C"”) este nota situată la o octavă față de do-ul central al pianului (do2 din octava II, cu toate că în notația modernă apare în partitură drept do3 din octava III. Gilbert Duprez este primul tenor menționat în literatura de specialitate care a atins do-urile înalte din Guillaume
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Do-ul tenorului (engleză: „"tenor high C"”) este nota situată la o octavă față de do-ul central al pianului (do2 din octava II, cu toate că în notația modernă apare în partitură drept do3 din octava III. Gilbert Duprez este primul tenor menționat în literatura de specialitate care a atins do-urile înalte din Guillaume Tell de Gioachino Rossini pe voce de piept („"Ut
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
Descriere: Roluri: Tenori: Alte denumiri: Descriere: Roluri: Do-ul tenorului (engleză: „"tenor high C"”) este nota situată la o octavă față de do-ul central al pianului (do2 din octava II, cu toate că în notația modernă apare în partitură drept do3 din octava III. Gilbert Duprez este primul tenor menționat în literatura de specialitate care a atins do-urile înalte din Guillaume Tell de Gioachino Rossini pe voce de piept („"Ut de poitrine"”, „"do di petto"”, ""Bruststimme""). Toți precedenții lui Duprez cântau do
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
de calm, dragoste, melancolie sau tristețe. Multe cântece conțin o linie melodica secundară care alternează cu prima. Acest lucru având loc frecvent după primul refren. Cele două lini melodice sunt redate prin instrumente diferite (de ex. sunet de pian în octava III, respectiv fluier ce are o tonalitate ridicată, undeva prin octava VI). Melodiile pot urma aceeași gamă a tonalităților sau pot varia concomitent între gamele minor și major. De regulă, la fiecare 32 de bătăi are loc o schimbare semnificativă
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
melodica secundară care alternează cu prima. Acest lucru având loc frecvent după primul refren. Cele două lini melodice sunt redate prin instrumente diferite (de ex. sunet de pian în octava III, respectiv fluier ce are o tonalitate ridicată, undeva prin octava VI). Melodiile pot urma aceeași gamă a tonalităților sau pot varia concomitent între gamele minor și major. De regulă, la fiecare 32 de bătăi are loc o schimbare semnificativă a sunetului. Fie se schimbă instrumentul principal cu cel din linia
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
l este un instrument de măsurare a nivelului presiunii acustice (sunete pure sau sunete complexe, zgomote), compus dintr-un microfon direcțional sau din ambianță, un amplificator, un voltmetru gradat în decibeli și eventual un filtru trece-bandă, în general de octavă sau de treime de octavă. Variantele mai evoluate conțin reglaje de sensibilitate, niveluri maxime și minime, afișaje digitale ale sunetelor impulsionale, înregistrate pe fracțiune de secundă, până la intensități sonore medii, pe durate mai mult sau mai puțin lungi. Sonometrele sunt
Sonometru () [Corola-website/Science/318922_a_320251]
-
de măsurare a nivelului presiunii acustice (sunete pure sau sunete complexe, zgomote), compus dintr-un microfon direcțional sau din ambianță, un amplificator, un voltmetru gradat în decibeli și eventual un filtru trece-bandă, în general de octavă sau de treime de octavă. Variantele mai evoluate conțin reglaje de sensibilitate, niveluri maxime și minime, afișaje digitale ale sunetelor impulsionale, înregistrate pe fracțiune de secundă, până la intensități sonore medii, pe durate mai mult sau mai puțin lungi. Sonometrele sunt utilizate frecvent în studii de
Sonometru () [Corola-website/Science/318922_a_320251]
-
în favoarea revizuirii procesului, publicat el însuși de "L'Aurore" a doua zi după "J'Accuse...!". A fost prima dintre numeroasele petiții care au adunat din ce în ce mai multe semnături de intelectuali de marcă. Printre aceștia s-au numărat Anatole France, Georges Courteline, Octave Mirbeau și Claude Monet, dar și Charles Péguy, Aurélien Lugné-Poë, Victor Bérard, Lucien Herr, sau Alfred Jarry. Semnăturile au fost strânse de studenți sau de tineri scriitori, ca Marcel Proust. Au venit petiții din partea oamenilor de știință de marcă, cum
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
populației, apărător al valorilor și toleranței, dreptății și adevărului, dovadă numeroasele omagii aduse lui începând cu februarie 1898. Astfel, "Livre d'Hommage des Lettres françaises à Émile Zola" este o operă mare de 500 de pagini realizată din inițiativa lui Octave Mirbeau, compusă dintr-o sută de contribuții individuale scrise de toate personalității literaturii franceze și belgiene. Zola a primit numeroase mesaje de susținere, dar și scrisori pline de injurii și de amenințări de coloratură antisemită sau xenofobă (tatăl lui Zola
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
alto, tenor, baș, etc. În care cel sopranino, alto și baș sunt construite în Fă, iar sopran și tenor în Do. Flautul soprano mai este cunoscut și sub numele de "diskant" sau "deskant". Flautul dulce are un ambitus de 2 octave și jumătate, sunetele din ocava a treia putând fi luate numai de suflători experimentați: A fost un instrument deosebit de popular în Renaștere și Baroc. Continuă să fie popular în școli datorită simplității în folosire. A fost folosit în mari compoziții
Flaut dulce () [Corola-website/Science/312601_a_313930]
-
solo-uri rapide de chitară. Allmusic declară că "dintre toate formele rock&roll-ului, heavy metal-ul atinge extremele teatralității și ale volumului". Se bazează pe tipare clasice, starea de tensiune artificială fiind creată de repetarea obsedanta a riff-urilor (interpretate la octava de chitare și de bass) și de forma muzicală construită din măsuri binare (doi timpi egali și exagerat accentuați de baterie). Sunetul este dominat de chitarele electrice care abundă de efecte, vocea este în forță și apelează în special la
Heavy metal () [Corola-website/Science/303563_a_304892]
-
europeană occidentală încă din secolul al XVII-lea: tonalitatea de bază, funcțiunile armonice (tonică, dominantă, subdominantă), noțiunea de consonanță, cadență etc.) Ea utilizează ca element de compoziție totalitatea resurselor gamei cromatice ("cromatism total"), în care cele douăsprezece semitonuri ale unei octave sunt considerate echivalente. a (sau atonalismul) este un termen care descrie în același timp tehnica respectivă de compoziție, cât și structura armonică care rezultă din aceasta. Sistemul atonal a contribuit în mod determinant la evoluția muzicii din cursul secolului al
Atonalitate () [Corola-website/Science/320722_a_322051]
-
anului", "Șarmanka de aur", "Omul anului", "Cântecul anului" și altele, precum și cinci discuri "de aur" («Там де ти є...», «Мрій про мене», «Ані Лорак», «Smile», «Розкажи») și două "de platină" («Солнце» și «15»). Are o gamă vocală de 4,5 octave. Karolina Miroslavovna Kuek s-a născut la 27 septembrie 1978 în orașelul Cozmeni din nordul regiunii Cernăuți (RSS Ucraineană, URSS). Părinții fetiței s-au despărțit încă înainte de naștere sa. Dar, în ciuda acestui lucru, mama viitoarei cântărețe, Janna Vasilievna, a dat
Ani Lorak () [Corola-website/Science/336747_a_338076]
-
în mod complex prin activarea mușchilor și țesuturilor din apropiere. Tonul de bază la bărbați este în jur de 125 Hz, iar la femei în jur de 250 Hz (mai înalt). La copiii mici este în jur de 440 Hz. Octavele superioare, care sunt parte componentă a vocii naturale, ajung la frecvențe foarte înalte, de până la 12 kHz. Gama de note de la cea mai joasă la cea mai înaltă (ambitusul) cuprinde la om în mod normal circa 1,3 ... 2,5
Vocea umană () [Corola-website/Science/318947_a_320276]
-
superioare, care sunt parte componentă a vocii naturale, ajung la frecvențe foarte înalte, de până la 12 kHz. Gama de note de la cea mai joasă la cea mai înaltă (ambitusul) cuprinde la om în mod normal circa 1,3 ... 2,5 octave. Despre soprana peruviană de excepție Yma Sumac se spunea că poate acoperi chiar 4 octave. La producerea vocii se folosesc două procedee principale, vezi articolele respective: se dezvoltă puternic în cursul vieții unui om. Există însă și boli, mai mult
Vocea umană () [Corola-website/Science/318947_a_320276]