590 matches
-
acestei operații este inventarierea segmentelor repetate, pentru care s-a recurs la ajutorul caculatorului și, în acest caz, s-au stabilit cîteva chestiuni de principiu, precum folosirea mijloacelor grafice, realizarea unor programe informatice și a unor metodologii de determinare a ocurențelor. V. coocurență, lexicometrie, secvență, specificitate. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN SEGMENTARE GRAFICĂ. Punctuația poate fi considerată un fenomen de segmentare grafică a lanțului verbal scris, fiindcă ea furnizează instrucțiuni pentru construcția sensului prin decuparea și regruparea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de lungimi diferite nu reprezintă ceva relevant, dacă nu li se adaugă probabilitatea asociată în fiecare dintre textele ce compun corpusul, adică proporția care le revine atunci cînd sînt plasate în universul tuturor distincțiilor posibile. Pornind de la cantitățile cunoscute (numărul ocurențelor în corpus, numărul ocurențelor în text, frecvența totală sau parțială a cuvîntului), ordinatorul construiește mai întîi, printr-un calcul și pentru fiecare cuvînt din corpus, ansamblul combinărilor posibile și apoi determină locul pe care îl ocupă în ansamblu din perspectiva
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezintă ceva relevant, dacă nu li se adaugă probabilitatea asociată în fiecare dintre textele ce compun corpusul, adică proporția care le revine atunci cînd sînt plasate în universul tuturor distincțiilor posibile. Pornind de la cantitățile cunoscute (numărul ocurențelor în corpus, numărul ocurențelor în text, frecvența totală sau parțială a cuvîntului), ordinatorul construiește mai întîi, printr-un calcul și pentru fiecare cuvînt din corpus, ansamblul combinărilor posibile și apoi determină locul pe care îl ocupă în ansamblu din perspectiva frecvenței. Dacă proporția este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu care operează lexicologia statistică, vocabula a fost considerată ca reprezentînd o "unitate lexicală actualizată într-un discurs", adică în vorbire, opunîndu-se astfel lexemului, care este o unitate virtuală ce ține de limbă și este încadrabilă lexicului. Termenul vocabulă desemnează ocurența unui lexem particular în discurs, însă el este folosit mai mult în domeniul restrîns al statisticii lexicale, dezvoltate de C. Muller, în 1969. Astfel, într-un enunț precum Un mic obstacol nu poate produce decît un mic disconfort, ce conține
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel mai mult. Atît fenomenul de creare, cît și utilizarea frecventă a figurilor semantice, printre care un loc deosebit îl dețin structurile metaforice, metonimiile și sinecdocele, sînt mai bine reprezentate în subtipul de vulgarizare și în cel didactic. Trebuie remarcată ocurența unei categorii aparte de metafore și metonimii, cele grafice, care completează lingvisticul. Vulgarizarea presupune adaptarea structurilor discursive pur științifice sau de cercetare la un alt tip de destinatar, care deține o cunoaștere de specialitate limitată și care nu poate completa
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deschiderea posibilității pentru fiecare de a acționa a lăsat mult timp pentru visuri și certitudini astăzi relativizate prin experiență. Aceste două fenomene fără îndoială imposibil de măsurat explică verosimilitatea anumitor forme de vot "în contrasens" (de la stânga spre dreapta în ocurență). Căci "bunul simț" îți interzice să votezi pentru perdanții istoriei: fiecare alegător, prin votul său, a votat fără îndoială, un anumit timp, după care cetățenii descoperind libertatea de vot (dacă nu chiar actul de a vota, ceea ce nu corespunde realității
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
unei aceeași distanțe (www.ciclism.ro) b. toate resursele aparținând unei aceleiași manifestări (www.cimec.ro) O mică statistică efectuată pe internet cu Google arată că uneori sunt mai numeroase contextele cu dubla marcare a cazului: Sintagma căutată Numărul de ocurențe oricărei alte oricărei altei 47700. 1000. oricărui alt oricărui altui 46800. 700. oricăror alte oricăror altor 32400. 33300. amânduror părți amânduror părților 52. 74. multor alți multor altor 10300. 103000. numeroaselor alte numeroaselor altor 234. 669. unei aceeași unei aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
structurile de actanță sunt atât sintactice, cât și morfologice 53. În locul acestei distincții, Lazard propune criterii "primare" vs criterii "secundare" de definire a actanților. Criteriile primare nu sunt departe de cele folosite de Dixon pentru definirea ergativității morfologice: constrângeri de ocurență și/sau de formă impuse nominalelor, corelarea cu indici actanțiali intra- sau paraverbali, jocul relatorilor (prin care Lazard înțelege afixe și adpoziții), topica. Criteriile secundare identificate de Lazard sunt, în linii mari, tot cele folosite de Dixon pentru definirea ergativității
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
numai argumentele "posesive" ale numelui pot fi extrase dintr-un NP. Mackenzie formulează ipoteza că paralelismul dintre subiectul inacuzativ postverbal și obiectul direct se datorează unei structuri informaționale comune: cliticizarea partitivă a unui subiect cere verbului asociat să aibă o ocurență de tip "prezentativ", ceea ce caracterizează și construcția franțuzească cu en. Autorul arată că singurul tip de relație care se poate stabili este următorul: structura informațională de tip prezentativ reflectă sintaxa inacuzativă numai în măsura în care inergativele devin inacuzative când sunt folosite prezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
relație directă cu un nume în acuzativ; nu este obligatorie prezența acuzativului în context, ci capacitatea construcției verbale de a se construi cu un acuzativ. Tranzitivitatea este o caracteristică pe care numai contextul o evidențiază; în construcțiile pasive sau reflexiv-pasive ocurența auxiliarului este imposibilă; invers, prezența auxiliarului exclude ocurența în același context a indicelui pasiv sau reflexiv-pasiv. 52 O construcție tranzitivă este o construcție care cuprinde un nominal obiect sau un indice (pronominal) al obiectului. 53 Tranzitivitatea este o proprietate care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este obligatorie prezența acuzativului în context, ci capacitatea construcției verbale de a se construi cu un acuzativ. Tranzitivitatea este o caracteristică pe care numai contextul o evidențiază; în construcțiile pasive sau reflexiv-pasive ocurența auxiliarului este imposibilă; invers, prezența auxiliarului exclude ocurența în același context a indicelui pasiv sau reflexiv-pasiv. 52 O construcție tranzitivă este o construcție care cuprinde un nominal obiect sau un indice (pronominal) al obiectului. 53 Tranzitivitatea este o proprietate care emană din "complexul predicativ". Obiectul este mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este la fel de vibrant ca și cultul iconic al personalității sale vizuale. Cultul nominal atinge și el cote impresionante: numele "Nicolae Ceaușescu" apare de 128 de ori în cele 271 de pagini ale manualului. Dimensiunea cantitativă a cultului personalității, relevată de ocurența iconică, frecvența citării și incidența nominală, este completată de dimensiunea calitativă a cultului, care poate fi numită epitetica ceaușistă. În calitate de documente oficiale, manualele de istorie arborează, de regulă, o sobrietate analitică și un mai rezervat patos poetic comparativ cu producțiile
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din unitatea originară (în sens judicativ) a logos-ului formal ca timp îmbogățesc unitatea însăși; dar aceasta, în măsura în care nu-și deteriorează ființa chiar dacă trece în fel de fel de fapte ale gândirii, rostirii și făptuirii, trebuie sustrasă, "reductiv", din aceste ocurențe, "comandate" de logos-ul formal însuși, pentru a stabili și pierderea de sens pe lângă sporul de care vorbeam mai înainte pe care, paradoxal, unitatea însăși a suferit-o datorită formalizării logos-ului. Pe de altă parte, aceste reducții se constituie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai convenționale ale trecutului. 2. Voi analiza, apoi, reprezentarea și semnificațiile metaforei corpului În cadrul sistemului de argumentare specific reflecției politice (mai exact: teologicopolitice) medievale, pornind de la câteva texte din secolele XIII-XIV, 3. pentru a Încheia cu câteva sumare considerații despre ocurențele metaforei corporale În limbajul politic din epocile mai apropiate de noi. Spațiul de referință pentru partea cea mai consistentă a expunerii mele va fi Occidentul medieval. 1. Istoria corpului constituie un subiect care aparține antropologiei istorice sau, mai corect, al
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
Închipuită prin aceeași prismă corporală și organologică, confirmă, o dată mai mult, caracterul tutelar al acestui reper, Îndreptățindu-ne să vorbim despre „ordinea” socială medievală, la toate nivelele, ca despre una a „Încorporării”. Metafora corpului nu era, așadar, În nenumăratele-i ocurențe, (numai) o simplă figură de stil sau un ornament retoric. Ea era, În cel mai Înalt grad, modalitatea privilegiată de cunoaștere a unei lumi, a cărei unitate fundamentală nu se putea „livra”, lapidar, cogniției decât În acest chip. Din perspectiva
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
de semne și o combinație a lor, împărtășite atât de emițător, cât și de receptor (apud I. Drăgan, 1996, 20). În semiotică, codul este condiția sine qua non a proceselor de comunicare umană, conținând "reguli pentru generarea unor semne ca ocurențe concrete în cursul interacțiunii de comunicare" (U. Eco, 1976/2008, 78). În Encyclopedia of Clothing and Fashion (2005), codul vestimentar este definit ca un set de norme care reglementează vestimentația dezirabilă social (B.J. McVeigh, 2005, 377). Acestea diferă în funcție de ierarhia
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
i]ma mea (DÎ.1594: X) (87) a. Dară de vei peri tu (A.1620: 4v) b. că fi-va foarte bine de rândul lui (DÎ.1593: XCV) Rezultatele noastre sunt cuprinse în două tabele. Tabelul 1 cuprinde numărul de ocurențe, iar Tabelul 2 cuprinde procesarea statistică a datelor din Tabelul 1; în Tabelul 2, formula (o=...) reprezintă numărul de ocurențe. Procentele obținute (Tabelul 2) au două puncte de raportare: - în prima coloană din dreptul fiecărui text, se face raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
foarte bine de rândul lui (DÎ.1593: XCV) Rezultatele noastre sunt cuprinse în două tabele. Tabelul 1 cuprinde numărul de ocurențe, iar Tabelul 2 cuprinde procesarea statistică a datelor din Tabelul 1; în Tabelul 2, formula (o=...) reprezintă numărul de ocurențe. Procentele obținute (Tabelul 2) au două puncte de raportare: - în prima coloană din dreptul fiecărui text, se face raportare la totalul structurilor, prezentat pe ultima coloană a tabelului; - în a doua coloană din dreptul fiecărui text, se face raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
impun următoarele comentarii. S-a făcut o rotunjire la 2 zecimale (la 3 zecimale pentru unele fracții periodice); însumarea rezultatelor cu fracții periodice (simple sau mixte) nu va da niciodată 100%; de exemplu, la FT.1571-5, unde numărul total de ocurențe al structurilor care ne interesează este 33, realizarea de procente prin raportare la totalul de 33 (numitorul 33) va da întotdeauna o fracție periodică (1 exemplu din 33 reprezintă 0.(03)). Rotunjirea la 2 zecimale poate da diferențe la însumare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
procent egal îl au inversiunele cu auxilarul de viitor și inversiunile cu perfectul compus (fiecare câte 4%). Introducând al doilea punct de raportare (raportul structură inversată / structură neinversată aparținând aceleiași forme analitice), observăm că: (i) dintr-un total de 12 ocurențe ale perfectului compus, 8.(33) % sunt inversate, iar 91.(66)% sunt neinversate; (ii) dintr-un total de 13 ocurențe ale viitorului, 7.69% sunt inversate, iar 92.31% sunt neinversate. Dată fiind reprezentarea echilibrată a perfectului compus și a viitorului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
doilea punct de raportare (raportul structură inversată / structură neinversată aparținând aceleiași forme analitice), observăm că: (i) dintr-un total de 12 ocurențe ale perfectului compus, 8.(33) % sunt inversate, iar 91.(66)% sunt neinversate; (ii) dintr-un total de 13 ocurențe ale viitorului, 7.69% sunt inversate, iar 92.31% sunt neinversate. Dată fiind reprezentarea echilibrată a perfectului compus și a viitorului în CCat.1560, putem conchide că auxiliarul de perfect compus și cel de viitor se inversează într-o proporție
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
analiza inversiunii după tipul de auxiliar pot fi incluse și următoarele texte: LC.~1650 (text scurt; puține forme analitice; disparitate între reprezentarea generală a perfectului compus și a viitorului 27.(27)% / 72.(72)%); AA.1708 (2 inversiuni din 60 de ocurențe); ACP.1714 (text fără inversiuni de tipul celor căutate). Remarcăm însă numărul mare de structuri inversate în Fiz.1693, care depășește procentual cu mult numărul de structuri neinversate (94.74% / 5.26 %); textul nu poate fi însă considerat reprezentativ, date
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
apar mai rar în texte pentru că viitorul însuși apare mai rar în texte. În altă ordine de idei, excluzând textele nereprezentative discutate mai sus, se poate observa că în majoritatea textelor în care structurile analitice sunt bine reprezentate (număr de ocurențe însemnat), rata inversiunii este de aproximativ 1 la 10; doar în FT.1571-75; CM.1567 și DDL.1679 rata inversiunilor este de aproximativ 2 la 10. Se cuvine, de asemenea, să remarcăm că procentul inversiunilor este mult mai mic în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că textele originale reflectă cel mai bine sintaxa perioadei investigate (Stan 2013), suprapunându-se cu mare fidelitate pe o statistică ce aduce laolaltă texte din stiluri diferite și supuse influenței exercitate de diverse texte / modele străine. Tabelul 1 - Poziția auxiliarului (ocurențe) față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total V-AUX AUX-V Total V-AUX (inversiuni) AUX-V (structuri neinversate) Sec. 16 CCat.1560
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
viitor și de perfect compus, a căror inversiune - fie V−AUX, fie V−CL−AUX - nu este afectată de constrângeri fonologice. Tabelul 3 prezintă distribuția gramaticii V-la-C în funcție de criteriul propoziție principală / propoziție subordonată. Această distribuție este surprinsă prin numărul de ocurențe al structurilor V-AUX / V-CL-AUX în propozițiile propozițiile principale / propozițiile subordonate. Într-o coloană separată, am înregistrat și situațiile de ambiguitate (v. exemplul (114) și discuția în secțiunea anterioară). Am ales să nu tranformăm în procente toate coloanele tabelului, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]