395 matches
-
acele lucruri superflue În viață constând, mai ales, În cărți frumoase, tablouri și covoare - cea mai bogată discotecă, pe care marii muzicanți străini, În trecere prin Capitala noastră, nu uită să o cerceteze la el acasă, În Dealul Spirei, În odăițele scunde de mahala, unde am ascultat documentare unice, discuri cu Înre gistrarea instru mentiștilor și cântăreților celebri din ultimii douăzeci și cinci de ani, și unde am admirat bogata lui colecție de tablouri, unele de rară calitate și cu valoare de pinacotecă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la grătar și un pahar de vin bun dinainte la cârciuma lui Sotir de pe Scaune, singur-singurel sau cu un prieten sau cu o femeie romanțioasă și cât mai puțin vorbăreață, la masa lungă de stejar cu patină veche sau În odăița de sus, cu oglinda plină de semnături trase cu diaman tele de la inele, ascultând cum sfârâie becul de gaz din tavanul de jos, rareori Întrerupt de huruitul unei birje de noapte oprind În față și de pe capra căreia sărea, greoi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fața veselă și focos sub cămașa totdeauna desfăcută la piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai cu răcoarea pământului, iar coana Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă, ca pregătite pentru balul, din aceeași
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
simt foarte bine ei Între ei, iar feme ile la fel. Iar când vreuna sau vreunul cade pe neașteptate În cercul opus, dăunează atmosferei ca un musafir nepoftit primit cu tăcere și răceală. [...] În redacția revistei Ideea Europeană (1919) - cu odăița ei din fund mobilată sobru de tot, numai cu o foarte Îngustă dor meuză, care, așa Îngustă cum era, numai că nu putea vorbi; odăiță Încălzită iarna de geniul propriu și incan descent al redactorilor, dar și cu lemnele aduse
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un musafir nepoftit primit cu tăcere și răceală. [...] În redacția revistei Ideea Europeană (1919) - cu odăița ei din fund mobilată sobru de tot, numai cu o foarte Îngustă dor meuză, care, așa Îngustă cum era, numai că nu putea vorbi; odăiță Încălzită iarna de geniul propriu și incan descent al redactorilor, dar și cu lemnele aduse În servietă de vestalele acestui geniu propriu și incandescent -, În această redacție, minunat așezată În cel mai central și discret loc al Bucureștiului și despre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
După o săptămână însă, a trebuit să admită că problema devenise serioasă. Sau, după cum se exprima adjunctul, groasă de tot. Cei doi nu se mai ascundeau pe după dulapuri ca să se pupe. Se pupau pe unde le venea: pe coridor, în odăița femeii de serviciu, în casa scării. Câțiva redactori bătrâni puteau jura că-i văzuseră plecând îmbrățișați din clădirea Vieții Satului, ca să se sărute fără întrerupere până la ceas, la Universitate. „Facem ședință - a decis Limbășanu -și punem problema.“ Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
le aveam și care, fără să fi vrut să mi-o mărturisesc, îmi încătușau viața... Cu Vally nu cred să mă mai fi întâlnit, el fiind închis într-o celulă mult mai mare, de vreo patruzeci de persoane, față de care odăița mea, relativ intimă, mi se părea un mic paradis... Arestații veneau, alții plecau. Atmosfera era însă liniștită, aș spune chiar plăcută, cu toate că, din punct de vedere social, predominau oamenii simpli. O singură excepție - un medic bătrân, arestat pentru presupusă dosire
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dependențe, și dacă sufere puțin, aceasta îl va maturiza, îl va face poate un bun tovarăș de viață. Draga mea, iubita mea, gândește-te la tine; învață să fii puțin egoistă. Ne chemi pe toți; ai chema România toată în odăița ta, fără să te gândești că fiecare dintre noi am fi o ghiulea legată de picior; te văd venind val-vârtej, cu brațele încărcate de pachete. Le pui jos lângă ușe, deschizi: ce-ar fi să vezi mereu pe toată lumea, încurcându
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar putea să fim despărțite pe 20 de ani! [...] Monica, iubită, dorită și neașteptată, ce frumoasă e azi odăița ta! Divanul tău, pe care îl ocup ca să-l apăr, va avea, dacă vei mai veni, când vei mai veni, o altă culoare - îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum, cu tonalitatea lui de frunză din Luxembourg, e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poate m’aș prăbuși; poate ce mai e viu, rezistent și oltenesc în mine ar găsi o soluție între viață și moarte, o luptă pe viață și moarte, ca să te văd. Totul e atât de orânduit în biurou și în odăița ta; am știut să impun o ordine și un program care să-ți păstreze casa gata să te primească. Numai în sufragerie un divan în locul scrinului și covorul care a fost la Cinci, pe deasupra, schimbă oare cum imaginea casei tale
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sus, sărutândumă. Mărturisesc că mi-a fost frică în acel moment; emoțiunea mea sporise într-atât, încât mă înecam. Și apoi nu știam cum și ce să vorbesc cu Meșterul: era în stare să înțeleagă, sau nu? Trecurăm într-o odăiță de lângă salon și ne așezarăm pe-o canapea. — Vii de la cazarmă? Atunci n-ai tutun: Fă o țigară. Îmi tremurau mâinile destul de tare pentru ca Meșterul să nu observe cât eram de emoționat. Și râse cu poftă. — Te-ai speriat de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
În fața birourilor erau lilieci... Când am ajuns noi, chiar erau Înfloriți liliecii. Pe-ormă, când intrai pe poartă, era curtea unde erau bucătăriile, spălătoriile, dușurile, magaziile cu alimente, iar În partea astalaltă erau cabinetul medical cu infirmeria... Și erau câteva odăițe unde erau niște mame care născuseră la Închisoare, cu copilașii lor. Asta era prima curte. Din curtea asta era o altă poartă și intrai În curtea dormitoarelor... Aici erau cele două clădiri de care v-am spus și mai era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ministerului de Interne 178. Pe vremea aceea, în curtea actualului Minister de Interne se aflau instalați: Ministerul de Interne, cancelaria Consiliului de Miniștri, în dreapta Ministerul de Externe și în stânga Ministerul de Lucrări Publice. Birtul Enache era instalat într-o singură odăiță de cel mult patru metri pătrați. Nu avea decât patru sau cinci mese, în față cârciuma și un spațiu în chis în curte, zis „grădină“. Repede s-a dus vestea că la Enache se mănâncă bine și ieftin. Dar despre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
încă și mai ieftin, se mânca cu 20 lei pe lună. După războiul din 1877 am făcut cunoștință cu alte birturi mai săltate... Era birtul lui Enache de lângă Ministerul de Interne, în strada Academiei. Am mai vorbit. Într-o mică odăiță, cât se poate de primitivă, și cu 4 mese numai, se mânca o excelentă bucătărie românească și ieftină. Prețurile variau de la 20 bani porția până la maximum 80; cu 80 bani aveai mâncările excepționale, precum fripturi de curcan, de iepure etc.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
anul 1872] [Liberalismul epocii. Moartea lui Ion Heliade-Rădulescu și a lui Dimitrie Bolintineanu. Diverse.] liberalismul epocii Acum cincizeci de ani trăia cu totul o altă lume - vorbesc despre lumea de idei și de sentimente, despre lumea morală. Într-o mică odăiță din strada Armenească, odăiță mobilată cu o masă de brad și câteva scaune desperecheate, un număr de elevi din cursul superior al Liceului Sf. Sava se adunau constituiți în Societate. Nu-mi mai amintesc numele, dar îmi amintesc scopul. Un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Moartea lui Ion Heliade-Rădulescu și a lui Dimitrie Bolintineanu. Diverse.] liberalismul epocii Acum cincizeci de ani trăia cu totul o altă lume - vorbesc despre lumea de idei și de sentimente, despre lumea morală. Într-o mică odăiță din strada Armenească, odăiță mobilată cu o masă de brad și câteva scaune desperecheate, un număr de elevi din cursul superior al Liceului Sf. Sava se adunau constituiți în Societate. Nu-mi mai amintesc numele, dar îmi amintesc scopul. Un statut, al căruia întâi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mihai Pruncu, din Reg. infanterie Focșani. În inima mea a trăit totdeauna, dragostea pentru frumos. În lucrările mele de pictură am pus bucăți din sufletul meu. Nostalgiile crepusculare, Aurel Leon le-a cules și le-a văzut, În mica mea odăiță, În spiritul Poetului toamnelor (catifelate, cuvânt ce aparține tot lui Aurel Leon, dar Teodor Tatos l-a uitat, n.n.) din „Dumbrava Minunată”. „Gingășia, suavitatea și poezia din acuarela lui Tatos”, a găsit-o Horia Lovinescu În tablourile mele (părerile dramaturgului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
le povestesc. Poate că le va găsi cineva și le va citi”. După această maturizare forțată, concluzia la care ajunge Mimi e că “în mine s-a produs o mare schimbare”, „azi știu bine că e destul să ai o odăiță și în ea poți fi atât de fericit” și, vai, „viața nu e așa cum ne-o dorim”. Iată un pasaj despre „intimitatea” în timp de război, „dragoste”/poftă combinată cu „puterea”, ambele pe măsura vremurilor în care are loc acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1, urma dormitorul 2, urma</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> o </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">odăița și mai există încă o cămăruța, bucătărie, baie, dus și </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">WC</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
în apropierea unui sălaș de țigani lingurari, considerați ca urmași ai unor imigranți pecenegi. Străinul este nedumerit de dispariția brățării cu ceas de aur în perioada scurtă cât ieșise până afară să bea o ceașcă de ceai. "„Când intră în odăiță, pe ușa deschisă, ca să depuie ceașca, observă îndată lipsa brățării. Era un obiect care nu putea luneca, nu se putea rostogoli, nu putea fi urnit de o adiere de vânt. Pământul bătut și curățit cu îngrijire nu prezinta nici o gaură
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]