451 matches
-
ale Nordului în acea dimineață. A doua zi, în jurul orei trei după-amiază, trenul se putea vedea cum spulbera troienele de zăpadă în drumul său spre gara Casei Domnului, care se ghicea la orizont. Toți își reveniră în fire. Erau mai odihniți și aveau ceva mai multă culoare în obraji decât atunci când s-au suit în tren. Corvium îi mulțumise mecanicului că îi aduse până acolo și acesta se arătă puțin surprins să fie tratat cu respect. Îi dădu indicații să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
consumația! S-au retras În apartamentul luxos iar noaptea a fost una de neuitat. Lumina unui soare prietenos Îi trezi pe la orele unsprezece, ieșiră pe terasă, erau aproape dezbrăcați și aerul de munte le dezmierda toate părțile corpurilor tinere și odihnite. Se iubiră așa cum numai ei știau s-o facă, ajunseseră la acel grad Înalt de contopire sufletească, de Înțelegere și interpretare a dorințelor celuilat. Când au venit la micul dejun era vremea prânzului, au mâncat puțin, au băut câte o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe trotuar.De acolo îi vedea în balcon pe cei trei.Un reflector o lumina.Acum avea o rochie albă.Apoi în acordurile unui concert preclasic,rochia se închise imperceptibil la culoare... Adormi.Când se trezi era dimineață.Se simțea odihnit.Se afla într-o camera în formă ovală. Mobilierul și lenjeria erau ultramoderne, transparente. Salteaua era plină cu apă.Peștișorii exotici înotau sub el.Prin pereții camerii se vedeau holuri lungi și uși mate.Ciudat! Camera nu avea ușă.Cobori
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
caii de dârlogi și a ieșit pe poartă. „Ai grijă, Petruță! Ai grijă cum umbli! Să nu lași urme! - a vorbit ea cu ultimele puteri... Băiatul s-a așezat pe un colț al saniei și a plecat la drum... Caii odihniți alergau cu spor. După ce a trecut de cealaltă parte a pădurii, a întors sania și a pornit pe drumul pe care a venit. Când a ajuns în apropierea locului știut de el, a părăsit drumul și, pe o potecă, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un chiuit scurt. Când cântecul a încetat, a pornit glas din celălalt capăt al vagonului: ― Ar fi cazul să mergem la culcare, fraților, fiindcă au cam cântat cocoșii a doua oară și când om ajunge la destinație ne iau de odihniți - și a spus gândul unul care până atunci a stat cel mai retras. De această dată, nu a mai răspuns nimeni. Fiecare a căutat să se așeze cât mai bine pe locul lui, pentru a putea ațipi măcar o frântură
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cât de mult arată o fată bine dotată, din ceea cu ce au fost înzestrate de mamele lor. În acest fel școala va fi cel mai bun loc de popas în viață pentru domnișoarele blonde sau vopsite blonde, cu mintea odihnită. Nu au fost uitați nici băieții fără veleități de gigolo, sau mardeiași, care în compensație pot să devină mecanici ori tinichigii, și care vor fi stimulați cu burse în Transnistria, sau la mama dracului, unde sunt locuri libere pentru școlarizare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bej, pe tocuri de cinci cm, cu un ornament În formă de fundă din piele de șarpe, Într-o parte, asortați cu geanta mea bej din piele de șarpe. Arătam destul de bine, chiar mai tânără cu câțiva ani, cu fața odihnită, fără să mai fie nevoie să mă fardez, doar pleoapele mi le colorasem discret cu un creion verde și genele date cu rimel. Mă rujasem cu două nuanțe de ruj, să iasă o culoare În ton cald, ca toamna de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
incultă comparând-o cu toți oamenii de cultură pe care i-a dat Moldova de-a lungul timpului, dar o mână prietenească sprijinită pe umărul meu, îmi opri vorbele pe buze. Nu te pune cu ea... Pare să aibă mintea odihnită și n-o scoți la capăt. Îți faci singur rău și numai tu o să ai de suferit... Hai să mergem acolo unde ne trimite! E noapte și poate că e supărată că nimeni nu vrea s-o aibă în pat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bunica nu mi-a spus nimic. După colinde, am venit acasă, am mâncat, am povestit bunicii cum a fost, mi-a spus și ea o poveste-două și am adormit, frânt de oboseală. Dimineața, după un somn bun, m-am trezit odihnit. Am coborât din pat și am dat fuguța la fereastră să văd dacă a nins mult în timpul nopții... Am șters geamul aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
doar rămâi liniștită, atât te rog; ești obosită. - Dar nu-i nici pe departe așa cum spui tu... Mă simt bine, mă simt perfect, mă simt ca și cum m-aș fi trezit din somn adineauri. Nu sunt obosită; dimpotrivă, sunt atât de odihnită, încât parcă aș fi dormit continuu, cât zece oameni într-o lună întreagă! Șerban, ce caut eu aici, de fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
albinelor superpolenizatoare, simți cele patru perechi de aripi ale fiecărei albinuțe zbătând în oasele umerilor tăi, vibrația cuprinde și buzele tale, care continuă incantația de seară, brruuu, hurrr, errr, brruu, hurrr, errr. nu te clintești acum, când zbârnâie sufletul tău odihnit. șase în al cincilea loc: regretele și remușcările trec, doi pui de vultur harpagornis, pe care îi ții cu tine, te apucă cu gheruțele lor mici de obraji, ei nu au forța să zgârie, doar aduc sânge în obrajii tăi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bun nici de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung, ca de obicei fără motiv. Aș spune că mă gândesc la moarte dacă n-aș auzi riposta unui om sănătos, bine odihnit și ghiftuit: ești banal. Irina, cu toată prietenia ei, nu poate să-mi facă nimic, iar gândul la Ela e ca ceva cum nu se mai potrivește pe ziua de azi. Duminică. Un popas la Constanța, și iar pe drum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-i port mereu de grijă, și cea mai mică oboseală i se vede pe față. La sfârșitul unei discuții i se trage fața, se fac umbre pe la ochi, parcă n-ar mai fi fata frumoasă cum e atunci când e odihnită și voioasă. Nervii întinși o fac să adoarmă oriunde s-ar găsi (cu ce voluptate se învelește cu vreo haină de a mea!), și are nevoie de somn lung. Oricât o forțez să mănânce - atât cit izbutesc, căci Ioana nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Genba. Genba lua întru totul asupra lui vina înfrângerii. Nu se plângea că Inuchiyo nu-și trimisese trupele în luptă. — Pentru moment, vrei să ne dai o mână de ajutor, ținând în loc forțele atacatoare ale lui Hideyoshi, cu trupele tale odihnite? — Sigur că da. Dar ce batalion dorești, pe cel de lăncieri sau cel cu arme de foc? — Aș vrea ca batalionul de pușcași să pândească mult mai în față. Ar putea trage în învălmășeala înaintării inamice, iar atunci noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
glasul: — Dacă am spus că mă retrag, înseamnă că mă retrag! Trebuie să ne asigurăm că Seniorul Hidetsugu e la adăpost. În plus, peste jumătate din oamenii acestei divizii sunt răniți și dacă militarii noștri se ciocnesc cu un inamic odihnit, va fi un dezastru. Eu, unul, nu voi porni o luptă pe care știu c-am s-o pierd. Puteți să-i spuneți și Seniorului Shonyu, și Seniorului Nagayoshi! Și, cu aceste cuvinte de despărțire, porni în galop. Unitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ia același număr de unități de cavalerie ușoară și să pornească repede: Faceți tot ce puteți cu forțele clanului Tokugawa care se retrag de la Nagakute, la Obata. Își instală cartierul general pe colină, în timp ce cei douăzeci de mii de militari odihniți ai săi se răspândeau sub soarele roșiatic al înserării, cu intenția vădită de a se răzbuna pe Ieyasu. Hideyoshi numi doi oameni la comanda unei grupe de cercetare și-i trimise, în secret, spre Castelul Obata. După aceea, stabili rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
păstrat la rându-mi secretul, ceea ce mi-a fost de mare folos. Ziua scriam numai cu dreapta; eram văzut de o mulțime de oameni; în chilia mea, seara, până picam de somn, doar cu stânga. Totdeauna aveam una din mâini odihnită. Și-apoi veneau recluziunile; așezat sub opaițul aprins zi și noapte, mă puteam, în sfârșit, folosi nestingherit de ambele brațe. Cred că uneori eram nițel fericit. Dar totul a trecut, am fost ambidextru. De aproape o lună, mâna dreaptă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
niște bani să te tunzi; știi că lui taică-tău nu-i place să te vadă cu plete. Unde ai fost astă noapte până la ora patru? Știi că nu pot dormi până nu ești acasă, măcar aici să te văd odihnit. În București cine știe pe unde dormi, ce mănânci, nu vezi cât de slab ești. Acum mă duc la serviciu, ne vedem la prânz! Vezi să mănânci bine! Pleacă și el nerăbdător să vadă ce va face în vara asta
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în noi? Unde e stolul de păsări târzii Aduse de soare și duse întâi? O brumă e argintul și aur e gerul Din mâinile mele alunecă cerul. Aici, ca o apă ce-așteaptă înghețul, Neiertătoare iarnă și-aruncă disprețul. Melc odihnit, ochii de piatră, sufletul mut El e secretul din transparadis. Îl pipăi în iarbă; E melc odihint. I-aduc o ofrandă, aș vrea să-l sărut... Sărut, cade piatra pe ochii lui morți, Se varsă-năuntru iubirea de toți... O
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spiriduși ajunsese la marginea vizuinii. CAPITOLUL 4 Plecarea T oată noaptea îi răsunară în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
catalogheze istoria cu mistreții ca fiind una dintre cele mai izbutite întîlniri ale debutului călătoriei sale! Căci, dacă ar fi știut, ar mai fi dormit, oare, liniștit în acea noapte?! Zorii celei de-a doua zile l-au găsit, așadar, odihnit și plin de speranță: urma să iasă în calea altor animale; avea să le descoasă și să afle informații care să-l ajute; avea să găsească drumul către părinții lui. Mînat de puterea speranței, Lupino purcese la drum. Pădurea răsuna
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
recapătă vitalitatea, dar mintea hoinărește pe tărâmul viselor, o călătorie atât de palpitantă, încât unele persoane se răsucesc și se zvârcolesc toată noaptea. Visele trăite intens și coșmarurile pot fi atăt de obositoare mental, încât să vă treziți mai puțin odihnit decât atunci când v-ați culcat. Chiar și atunci când cineva se odihnește în tihnă într-un scaun cu ochii închiși, mintea hoinărește aiurea se umple cu ipoteze fără sens și vibrează cu electricitate statică cerebrală. Doar după ce ați început un program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
calmați spiritul, să reduceți la tăcere neîncetatul dialog interior care în mod constant zăpăcește conștiința sau să liniștiti „maimuța jucăușă” a minții. În orice caz, 30-40 de minute de meditație profundă și neîntreruptă pot face creierul să se simtă mai odihnit decât mai multe ore de somn, fac spiritul să fie la fel de clar și de luminos ca un răsărit de soare fără nori, și oceanul zbuciumat al minții să fie tot atât de senin și de calm precum un lac de munte într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
niciodată, dar nu se plângea că era lipsită astfel de odihna de care se bucurau celelalte. Împreună găteam și le serveam pe cele care sărbătoreau și râsetele lor liniștite mă umpleau de dor după cortul mamelor mele. Când femeile ieșeau, odihnite și zâmbitoare, în dimineața celei de-a treia zile, aveam voie să le însoțesc pe cea mai înaltă culme de deal unde așteptam împreună răsăritul soarelui. Bunica însăși făcea o libație cu vin, în timp ce femeile cântau un cântec vesel, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trei zile de drum pe mare într-o corabie bine mânată de vânt și vâsle, alt mijloc nu mai rămânea decât asinul. Pe temeiul unui semn de recunoaștere, Auta schimba asinii de câte două ori pe zi, luând mereu alții odihniți. Drumul părea însă foarte lung, în asemuire cu nerăbdarea de a-l străbate. Niciodată Auta nu dormise atât de puțin ca în aceste unsprezece zile de când călătorea, cu toate că nu i-a dat nimeni nimic de făcut și nimeni nu-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]