647 matches
-
rămâne, fie și în rudimentul său, fiind un prilej pentru Danton de a-și rememora clipele de fericire, dar și de nestatornicie pe care le-a trăit în tinerețe. Mult mai încărcată de sensuri este coborârea lui Hamlet în mormântul Ofeliei. În fapt, duelul său cu Laert începe aici, chiar dacă ulterior, până la confruntarea finală, eroul va regreta gestul necugetat de a întina atmosfera cernită din cimitir, ca și memoria unei ingenue fecioare. În plus, cei doi adversari sunt și ei uniți
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dilemelor în conștiință. Interpretarea aceasta a faptelor se confirmă și prin constatarea că prima apariție a prințului, după sosirea din Anglia, se produce în cimitir. În mod normal, n-ar fi avut ce căuta acolo fiindcă nu aflase de moartea Ofeliei. Geniul lui Shakespeare a dictat această logică a povestirii și aici se cuvine să dăm credit deplin afirmațiilor lui Baudelaire și Jan Kott: în Hamlet nici un cuvânt și, cu atât mai mult nici un gest scenic nu sunt de prisos. Prințul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bunului simț ale lui Gelu Ruscanu. A-l accepta pe Saru Sinești ca garant al dreptății și adevărului este echivalent, crede eroul, cu ideea existenței unui cerc pătrat. În contextul câmpului arhetipal hamletian, cel mai dificil este de demonstrat complexul Ofeliei și o explicație prozaică rezidă în aceea că femeile din opera scriitorului român nu au tentația suicidului. Excepție face Maria Sinu din piesa Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, care, nemaisuportând ironiile misoginului șef de clinică, se aruncă în apele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
face Maria Sinu din piesa Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, care, nemaisuportând ironiile misoginului șef de clinică, se aruncă în apele lacului Snagov, fiind totuși salvată de un infirmier. Majoritatea shakesperiologilor au evidențiat sfârșitul deopotrivă acvatic și floral al Ofeliei. Maria Sinu se reabilitează psihic după teribila tentativă și profesorul se îndrăgostește de ea, caracterizând-o hamletian: "Ești o inteligență de floare."230 Gaston Bachelard crede că, atunci când dramaturgul englez a construit-o pe Ofelia ca personaj, el nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
deopotrivă acvatic și floral al Ofeliei. Maria Sinu se reabilitează psihic după teribila tentativă și profesorul se îndrăgostește de ea, caracterizând-o hamletian: "Ești o inteligență de floare."230 Gaston Bachelard crede că, atunci când dramaturgul englez a construit-o pe Ofelia ca personaj, el nu a avut în vedere o înecată reală, care plutește odată cu scugerea valurilor. Imaginea ține mai mult de registrul imaginarului primitiv 231. Astfel, pentru imaginația poeților de pretutindeni, toate apele se ofelizează, iar ființele se lasă în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
debordantă pe care am mai remarcat-o, d-na T. ofelizează existența celor din jur, mai ales iubirea și gândurile lui Fred Vasilescu. Ar fi o inedită explicație pentru enigmaticul abandon la care recurge bărbatul. Chiar de la prima apariție scenică, Ofelia este pentru Hamlet o nimfă, după cum cea dintâi impresie pe care d-na T. i-o lasă Autorului este de femeie a cărei inteligență și grație stau sub semnul inefabilei fluidități. Și dacă stilul e omul, atunci ofelizarea sufletească a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
eroismul ca formă a credulității, târfa angelică și banalitatea fatală. Ladima, am conchis noi, este dublul arhetipal al celebrului Hidalgo, un cavaler utopic din Bucureștiul interbelic. Următorul câmp este cel al lui Hamlet. Enunțul emergent sugerează un vag complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă", recunoaște Fred Vasilescu după ce Emilia povestește o întâmplare cu Ladima. Reabilitarea tatălui-rege, dramul de rău, buba multei bogății, coborârea în infern și complexul Ofeliei (acesta din urmă insuficient de bine argumentat, credem noi) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al lui Hamlet. Enunțul emergent sugerează un vag complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă", recunoaște Fred Vasilescu după ce Emilia povestește o întâmplare cu Ladima. Reabilitarea tatălui-rege, dramul de rău, buba multei bogății, coborârea în infern și complexul Ofeliei (acesta din urmă insuficient de bine argumentat, credem noi) sunt reprezentările arhetipale care converg către acest câmp. Lectura scrisorilor lui Ladima (existență dispărută), monologul lui Hamlet despre "sărmanul Yorrick" și tabloul Ambasadori francezi la curtea Angliei de Holbein cel Tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sarcasmul pot, într-adevăr, colora plăcut viziunea derizoriului cotidian. Referințe critice (selectiv): Adrian Dinu Rachieru, în "Luceafărul", nr. 15, 21 aprilie 1999; Gellu Dorian, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 1999; Cristian Livescu, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 2005; Ofelia Ichim, în Dicționarul general al literaturii române, S/T, 2007; Romulus Bucur, în revista "Arca", nr. 10-11-12 din 2008; Ioan Holban, în "Evenimentul" din 21 decembrie 2002; Amalia Voicu, în "Poezia", XI, nr. 4, iarnă 2005; Gellu Dorian, Cititorul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în "Convorbiri literare", nr. 11, noiembrie 1996; Adrian Alui Gheorghe, în "Convorbiri literare", nr. 2, februarie 1999; Gh. Grigurcu, Poezie română contemporană, I, 2000; Al. Pintescu, în "Piața literară", nr. 2, 2002; Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, 2006; Ofelia Ichim, în Dicționarul general al literaturii române, S/T, 2007; Emanuela Ilie, în "Convorbiri literare", nr. 8, august 2009; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Ioan Holban, Literatura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pustiu. Explicit shakespeariană este secvența audiției unei romanțioase bucăți muzicale executate de o tânără angelică pe un melancolic clar de lună (Dumitrescu Bușulenga: 2000, 239): "părea că geniul divinului brit Shakespeare expirase asupra pământului un nou înger lunatec o nouă Ofelia" (Eminescu: 2011, II, 109). 3.5. Eminescu și literatura franceză Plecând de la apropieri care pot fi stabilite între modul de organizare a inconștientului și construirea structurilor verbale, pe linia teoriei simbolului, Marina Mureșanu-Ionescu propune o lectură a visului eminescian și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
salutare) a lui Claudius, după moartea bruscă a fostului monarh. Nu există decît o singură explicație pentru acest comportament. Hamlet nu a atins punctul deplinei maturități, aflîndu-se în criză adolescentină (rezultă, într-adevăr, la un moment dat, în scena funeraliilor Ofeliei, că eroul ar avea peste treizeci de ani, dar "eroarea" poate veni pe fondul menționatelor numeroase variante pe care Shakespeare le-a scris și apoi combinat între ele, în cazul lui Hamlet!). Prințul (cel puțin în viziunea variantei ultime a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Popa, Marian, Dicționar de literatură română contemporană, Ediția I, București, Editura Albatros, 1971; Ed. a II-a, București, Editura Albatros, 1977. Popa, Marian, Istoria literaturii române de azi pe mâine, I, II, București, Editura Semne, 2009. Popescu, Dumitru Radu, Complexul Ofeliei, București, Editura Viitorul românesc, 1998. Popescu, Titu, Arta ca trăire și interpretare, Timișoara, Editura Facla, 1982. Pora, Mircea, O lume îngălbenită, un fel de amurg, în "Orizont", 14 (1992). Raicu, Lucian, Reflecții asupra spiritului creator, București, Editura Cartea Românească, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a unei sensibilități care se conturează problematic odată cu pierderea Euridikei, alegerea unui personaj mitologic ca Orfeu devine emblematică pentru modul în care simbolismul se inserează în modernitate. Sfârșitul tragic al eroului-poet corespunde sinuciderii lui Narcis, precursor al dandy-iilor sau nebuniei Ofeliei, evenimente similare unei sensibilizări a materiei care incorporează printr-un animism liric substanța acestor personaje. De asemenea, o posibilă temă decadentă este adusă în discuție cu tabloul Decapitarea sfântului Iona Botezătorul, expus în 1870. Pictura se remarcă prin echilibrul compoziției
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un cocktail tipic decadent. Cu toate acestea, cu Ophelia (1852), Millais tratează tema cu o concizie realistă care-l caracterizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminine devin nu atât o înregistrare naturalistă a unei stări, cât purtătoare ale unei sugestii, a unei état d'âme. Theodor Pallady (1871-1956) este printre puținii pictori români care abordează o altă figură a melancoliei, revalorificată în spiritul sensibilității decadente: Ofelia. Inițial, pictorul petrece un timp la Dresda, iar la sfârșitul lui 1889 pleacă la Paris, unde până în 1991 lucrează în atelierul lui Aman Jean, după care trece în 1892 în aelierul lui Gustave Moreau, unde stă până la moartea acestuia, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetică: "Il faut finir en beauté!". Melancolia sa s-a rarefiat până la disoluție într-o mască, ca și cea a personajului matein, Pantazi înainte de a părăsi România pentru o călătorie necunoscută. Pallady se află sub influența seccesionului Münchenez când pictează Ofelia, (ulei pe lemn 0,840 x 0,439 cm, inventar 244, semnat jos, MNAR), se pot sesiza și o serie de stângăcii, dar este un tablou de început al pictorului. Ofelia devine figura feminină emblematică a melancoliei care fuzionează cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pallady se află sub influența seccesionului Münchenez când pictează Ofelia, (ulei pe lemn 0,840 x 0,439 cm, inventar 244, semnat jos, MNAR), se pot sesiza și o serie de stângăcii, dar este un tablou de început al pictorului. Ofelia devine figura feminină emblematică a melancoliei care fuzionează cu nebunia, valorificată astfel în pictura de sensibilitate simbolistă sau prerafaelită de la Prima nebunie a Ofeliei (1884-1888) a lui Dante Gabriel Rosetti și Ophelia (1851-1852) lui Millais la Ofeliile lui John William
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se pot sesiza și o serie de stângăcii, dar este un tablou de început al pictorului. Ofelia devine figura feminină emblematică a melancoliei care fuzionează cu nebunia, valorificată astfel în pictura de sensibilitate simbolistă sau prerafaelită de la Prima nebunie a Ofeliei (1884-1888) a lui Dante Gabriel Rosetti și Ophelia (1851-1852) lui Millais la Ofeliile lui John William Waterhouse, de la Ofelia (1891) lui George Pauli la Ofelia lui Jose Maria Lopez Mezquita, de la Ofelia lui Ernest Hebert la Ofelia (1905) lui Odilon
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminină emblematică a melancoliei care fuzionează cu nebunia, valorificată astfel în pictura de sensibilitate simbolistă sau prerafaelită de la Prima nebunie a Ofeliei (1884-1888) a lui Dante Gabriel Rosetti și Ophelia (1851-1852) lui Millais la Ofeliile lui John William Waterhouse, de la Ofelia (1891) lui George Pauli la Ofelia lui Jose Maria Lopez Mezquita, de la Ofelia lui Ernest Hebert la Ofelia (1905) lui Odilon Redon etc. Există cu siguranță un factor declanșator al nebuniei în piesa lui Shakespeare, care este dedicată mai puțin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu nebunia, valorificată astfel în pictura de sensibilitate simbolistă sau prerafaelită de la Prima nebunie a Ofeliei (1884-1888) a lui Dante Gabriel Rosetti și Ophelia (1851-1852) lui Millais la Ofeliile lui John William Waterhouse, de la Ofelia (1891) lui George Pauli la Ofelia lui Jose Maria Lopez Mezquita, de la Ofelia lui Ernest Hebert la Ofelia (1905) lui Odilon Redon etc. Există cu siguranță un factor declanșator al nebuniei în piesa lui Shakespeare, care este dedicată mai puțin nebuniei Ofeliei, cât celei a lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilitate simbolistă sau prerafaelită de la Prima nebunie a Ofeliei (1884-1888) a lui Dante Gabriel Rosetti și Ophelia (1851-1852) lui Millais la Ofeliile lui John William Waterhouse, de la Ofelia (1891) lui George Pauli la Ofelia lui Jose Maria Lopez Mezquita, de la Ofelia lui Ernest Hebert la Ofelia (1905) lui Odilon Redon etc. Există cu siguranță un factor declanșator al nebuniei în piesa lui Shakespeare, care este dedicată mai puțin nebuniei Ofeliei, cât celei a lui Hamlet. Ambele personaje au o certă morbiditate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prima nebunie a Ofeliei (1884-1888) a lui Dante Gabriel Rosetti și Ophelia (1851-1852) lui Millais la Ofeliile lui John William Waterhouse, de la Ofelia (1891) lui George Pauli la Ofelia lui Jose Maria Lopez Mezquita, de la Ofelia lui Ernest Hebert la Ofelia (1905) lui Odilon Redon etc. Există cu siguranță un factor declanșator al nebuniei în piesa lui Shakespeare, care este dedicată mai puțin nebuniei Ofeliei, cât celei a lui Hamlet. Ambele personaje au o certă morbiditate, un eveniment traumatic pare să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui George Pauli la Ofelia lui Jose Maria Lopez Mezquita, de la Ofelia lui Ernest Hebert la Ofelia (1905) lui Odilon Redon etc. Există cu siguranță un factor declanșator al nebuniei în piesa lui Shakespeare, care este dedicată mai puțin nebuniei Ofeliei, cât celei a lui Hamlet. Ambele personaje au o certă morbiditate, un eveniment traumatic pare să fie declanșatorul unei stări patologice. Există o cruzime gratuită a lui Hamlet față de Ofelia, dar în Ofelia există o sensibilitate care camuflează o formă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în piesa lui Shakespeare, care este dedicată mai puțin nebuniei Ofeliei, cât celei a lui Hamlet. Ambele personaje au o certă morbiditate, un eveniment traumatic pare să fie declanșatorul unei stări patologice. Există o cruzime gratuită a lui Hamlet față de Ofelia, dar în Ofelia există o sensibilitate care camuflează o formă de neurastenie, dacă ar fi să traducem în limbajul unei critici simptomatologice de secol XIX ceea ce se întâmplă cu personajele. În tabloul prerafaelitului Millais, aceasta nu are încă stranietatea pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]