791 matches
-
niște ace. Pe coridor se auzeau acum vocea cameristei și a bărbatului care a strigat. Gaston i-a auzit pe amândoi pronunțând cuvântul shōben. El știa că acest cuvânt înseamnă „urină“ și a dedus din conversația lor că aceasta fusese ofensa. A, deci asta era! Fața i s-a luminat într-un zâmbet și a dat din cap, înțelegător. Ca și bărbatul de alături, femeia avusese nevoie la toaletă, dar neputând să se mai abțină, udase așternutul. Asta-i mare rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și e foarte obosit. Și eu am avut o săptămînă cu adevărat dificilă. Cred că o să mergem la culcare devreme... Dar Îți mulțumesc pentru invitație, adaug eu repede, ca un gînd ce abia Îmi venise, știind cînd de ușor se ofensează soacra mea. — O, dar am vorbit chiar adineauri cu Dan, spune ea, cu o ușoară undă din răceala mea de mai devreme. Apropo, e În drum spre casă și a spus că ar fi o idee foarte bună. Te sunam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar trebui să... Mă opresc o clipă, Încercînd să găsesc un mod diplomatic de a-i spune cotoroanței să-și vadă de treburile ei. — ...să-ți ții observațiile legate de prietenii mei pentru tine. Îmi cer scuze dacă te-am ofensat. Nu asta mi-a fost intenția și voi Încerca să nu mai fac asta, bine? — Bine. Las șervetul de bucătărie și mă duc să-mi caut soțul. — N-o să-ți vină să crezi ce-a zis maică-ta, șoptesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e liniștea. ― Impresia mea e că dorești mai mult. ― Și nu există o liniște care să poată fi rîvnită? Chiar dacă o voi împărți cu arborii, cu pietrele și cu cerul... Nici arborii, nici pietrele și nici cerul nu m-au ofensat niciodată. Aici nu m-a amenințat nimeni și nu m-a silit să cred altceva decât ceea ce simt. Dacă mi-e sete, mă aplec și beau dintr-un izvor, dacă sunt trist, urmăresc norii și păsările. Odinioară, umblam prin aceleași
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de pământ cu lama scramasaxului. La sfârșit, în timp ce țăranii din sat se uitau tăcuți, Garibaldo i-a spus: - Astăzi n-ai învățat nimic, ai împlinit doar o datorie a celui drept. Întoarce-te mâine, dar fără Stiliano! M-am simțit ofensat de excludere, dar n-am zis nimic și am izbutit să-mi ascund supărarea. Iată cum au decurs lucrurile. La început, Garibaldo i-a rostit și i-a explicat lui Rotari cartea care se numea Qoèlet și în care, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mult îi plăceau cele lubrefiate, iar în ultima vreme, cele cu pișcături. Cu femeile ieșea adeseori prin oraș, se lega mereu de câte una, iar de multe ori vorbea porcos și direct, chiar de la început, pentru că știa că asta le ofensează. A doua oară se îndrăgostise rău, cam pe vremea în care era proaspăt angajat la Academie și începuse să scrie Vâna. Ea era studentă la Istorie și venise să-și adune material pentru teza de licență. O chema Andreea. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu mine pentru că niciodată nu‑l presam - și niciodată nu discutam despre bani. S‑ar fi simțit, - ia să vedem, cum s‑ar fi simțit? „Sfidat”, cred că e cuvântul potrivit. Nikki avea blândețea lui princiar asiatică, dar dacă‑l ofensai era În stare să te mănânce de viu. Morris Herbst, ca să revenim la el, se găsea În fruntea listei de invitați ai lui Ravelstein la toate conferințele pe care le organiza. Era cel dintâi pe care‑l invita și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Taxiul? a repetat ca un ecou Hugo. Vă duceți undeva, soră Harris? — Părăsesc acest stabiliment, domnule Fine. —Stați puțin, stați puțin, a sărit Hugo ridicând panicat ambele mâini. De ce plecați, soră Harris? Asistenta Harris și-a întors ochii fierți și ofensați în direcția lui. — Aș prefera să nu spun, domnule Fine. Oricum, nu în fața doamnei Fine. —De ce nu puteți să spuneți în fața mea? a întrebat Amanda. Hugo s-a înroșit până-n vârful urechilor. Of, Doamne! Ar fi trebuit să știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fusese folosită. Alice își avertizase părinții să nu-i aducă prea multe cadouri. Își dădea acum seama că soții Duffield găsiseră o portiță de scăpare: cumpăraseră un număr mic de cadouri, dar de mare valoare. De teamă să nu-l ofenseze pe Jake, Alice s-a străduit să-și suprime încântarea la vederea rochiei elegante din cașmir. Dar Jake era oricum ofensat din cauza Minnie Mouse-ului vorbitor cu beculețe pe care părinții lui Alice i-l aduseseră nepoatei lor și de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o portiță de scăpare: cumpăraseră un număr mic de cadouri, dar de mare valoare. De teamă să nu-l ofenseze pe Jake, Alice s-a străduit să-și suprime încântarea la vederea rochiei elegante din cașmir. Dar Jake era oricum ofensat din cauza Minnie Mouse-ului vorbitor cu beculețe pe care părinții lui Alice i-l aduseseră nepoatei lor și de care Rosa, trezită după somnul de dupăamiază, se îndrăgostise la prima vedere. Jake s-a repezit în bucătărie ca o furtună, mormăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care fusese condamnat la o pedeapsă de două sute de lire și găurirea limbii pentru că spusese "Târfa lui Christos!" (potta di Cristo), dar care era "bătrân, sărac, si împovărat cu o familie"104. Pedeapsă i-a fost redusă pentru că nu fusese ofensat vreun sfânt, ci doar Christos, care se presupunea că este atoateiertător. Legea ecleziastica tindea să fie mai toleranță, sau probabil mai realistă, decat legea civilă în privința blasfemiei. Conform celui de al Doilea Conciliu de la Ravenna din 1311, delincvenții la prima
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
pe adepții săi mai sensibili față de orice fel de imagini, fie religioase fie profane 135. Mai exact, el a predicat împotriva imaginilor religioase contemporane scumpe care "eclipsează lumină lui Dumnezeu", și în favoarea imaginilor vechi, de tipul celei pe care a ofensat-o Rinaldeschi 136. Reacția la sacrilegiul acestuia reflectă un sentiment de indignare la dezonorarea Fecioarei într-un oraș care prin măsuri cum ar fi cea din 1412, când noua Catedrală a fost re-dedicată Sf. Maria își crease propria mariologie politică
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
cele mai înalte destine pe care le are de împlinit, este cel al păsăricii. Și încă nu îndrăznim să credem că s-a făcut copilul pentru păsărică și, nu aceasta pentru acesta, chiar și când atât de plauzibila suspiciune poate ofensa fragila susceptibilitate a regelui creației. Mai mult decât aceasta, despre originea și finalitatea păsăricii voi vorbi mai încolo. Altă minunată armonie este că păsărica văzută în proiecție acoperă o suprafață care echivalează cu jumătatea păstratului în care se înscrie, ceea ce
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
instinct combativ și voință de afirmare personală. Nu că el n-ar fi susceptibil de a provoca crize și îndoieli, ci faptul de a rămâne înmărmuriți în fața lui este revoltător. Trebuie să suportăm cu avânt agresiv tragedia culturii nule, să ofensăm prin proprie forță vidul trecutului și să încercăm a realiza, dintr-o inițiativă neașteptat de mare, tot ceea ce a vegetat în somnul nostru istoric. Orgoliul nostru trebuie să se satisfacă în faptul că totul este de făcut, că fiecare putem
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
creștem în mijlocul unei comunități balcanice. Aparținem prin soartă Balcanilor, deși aspirația noastră continuă ar fi evadarea spirituală din ei. A crede cât de puțin că noi trebuie să ducem la înflorire spiritul balcanic este a ne compromite și a ne ofensa menirea, pe care de nu vom avea-o, o vom inventa. Nu vom putea deveni întîia forță balcanică, decât lichidând ceea ce este balcanic în noi. Și prin întîia forță în Balcani nu înțeleg conștiința națională a puterii noastre, ci proiectarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a operei de artă" și "individul izolat nu ar putea inventa nimic, în cel mai bun caz și-ar putea asuma o invenție comună". Seamănă, aceste admirații colective care nu costă nimic amorul-propriu al persoanei, cu satirele impersonale care nu ofensează pe nimeni pentru că se adresează în cel mai nediferențiat mod tuturor"254. Deși făcute cu ceva vreme în urmă, remarcile lui Tarde sînt încă de actualitate. Oare astăzi nu avem de-a face cu atîția indivizi care dețin și ei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acoperită decît după o lungă muncă de doliu și de redivinizare, muncă ce într-un anumit sens nu se sfîrșește niciodată, nici chiar în societățile ținute cel mai bine sub control. Iată o întreagă serie de fapte ce scandalizează intelectul, ofensează conștiința și sfidează știința. În schimb, pentru psihologia mulțimilor care, de altfel, le-a și prevăzut cu mult înainte ca ele să devină masive, nu există aici nimic excepțional sau smintit. Uimitor e mai curînd contrariul: anume că natura umană
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
s-a răspuns tăios. Ciudată replică, m-am gândit eu, mai ales că nu a fost urmată de nici o explicație. Mai târziu, i-am povestit unui inginer de acolo ce se Întâmplase și l-am Întrebat dacă nu cumva o ofensasem pe doamnă cu cererea mea. „Nu”, mi-a răspuns el, „nu ați ofensat-o. Imaginea de pe afiș este un tabu pentru companie.” Apoi mi-a explicat că, atunci când afișul respectiv fusese prima dată expus În sala de conferințe, angajații companiei
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nu a fost urmată de nici o explicație. Mai târziu, i-am povestit unui inginer de acolo ce se Întâmplase și l-am Întrebat dacă nu cumva o ofensasem pe doamnă cu cererea mea. „Nu”, mi-a răspuns el, „nu ați ofensat-o. Imaginea de pe afiș este un tabu pentru companie.” Apoi mi-a explicat că, atunci când afișul respectiv fusese prima dată expus În sala de conferințe, angajații companiei reacționaseră la fel ca mine. „Cu toții voiam câte un exemplar”, a recunoscut el
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
la gestul săvârșit în Catedrală adăugase fuga de confrați; trebuia să se întoarcă la mânăstire acum, fără întârziere și cu prefăcută smerenie. Cu siguranță, fuseseră pregătite fulgere și tunete spre a-l întâmpina, de trebuia să se apere fără a ofensa pe cineva. Și-n plus trebuia să găsească o motivare, plauzibilă și satisfăcătoare, pentru autoritățile care la rândul lor trebuia să o găsească pentru Delegatul Romei și pentru Arhiepiscop. L-a salutat pe însoțitorul său de ocazie și plecă. Luându
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
străini către deschiderea manifestată de Statele Unite, în timp ce politica oficială le provoacă. Cultura populară poate avea efecte contradictorii asupra diferitelor grupuri din aceeași țară. Ea nu reprezintă o resursă uniformă de putere blândă. Imaginile care îi fascinează pe tinerii iranieni îi ofensează pe mullahi. În felul acesta, aversiunea față de cultura populară americană face mai dificilă pe termen scurt obținerea rezultatelor dorite din partea conducerii țării, în vreme ce atractivitatea exercitată de către aceeași cultură populară încurajează, pe termen lung, producerea schimbărilor dorite în rândul tinerei generații
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
blândă se face destul de greu în era informației. Printre altele și pentru că, după cum am menționat mai sus, comunicațiile întreprinse de guvern reprezintă doar o fracțiune din totalitatea comunicațiilor adresate societăților într-o epocă scăldată în informație. Producțiile hollywoodiene care îi ofensează pe fundamentaliștii religioși din alte țări sau acțiunile misionarilor americani care par să disprețuiască Islamul vor fi mereu în afara controlului exercitat de guvern. Unii sceptici au ajuns la concluzia că americanii trebuie să accepte inevitabilul și să lase forțele de
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
diplomației publice indirecte îl reprezintă faptul că aceasta este capabilă să își asume mai multe riscuri în cadrul schimburilor culturale. Uneori este greu pentru un guvern să sprijine arta cea mai avansată care este pe placul elitelor din străinătate, dar care ofensează gustul local. De pildă, când Departamentul de Stat a organizat un spectacol de artă modernă în anul 1947, acesta a fost ridiculizat în presă pentru a fi irosit banii contribuabililor, iar președintele Truman însuși a criticat spectacolul pentru că ar fi
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
nu reușesc să le onoreze. Ei nu se gândesc la consecințele nerespectării cuvântului. Întrucât sunt persoane drăguțe, speră că totul va fi bine. "Serviabilii" își mențin aparența agreabilă, dar în interior dezvoltă lent o ostilitate mută. Ei nu vor să ofenseze pe nimeni, nici măcar pe cei care sunt mânioși, pentru că vor să trăiască în bună înțelegere. Consideră că un refuz înseamnă a intra în conflict cu cei din jur. Pasivi, nonasertivi, evitanți, "serviabilii" nu spun "nu" nimănui. Răspund afirmativ la orice
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cinstiți, dăruiți cu inteligența bunului-simț. Nu se obrăznicesc, nu-și dau ifose într-un domeniu pe care nu-l cunosc. Cu proștii trebuie să manifești o mare prudență. Nu pot fi evitați pentru că sunt prea mulți. Nu trebuie să-i ofensezi. Dacă ești prea politicos, riști să creadă că le ești dator sau că-ți recunoști inferioritatea. Prostia trebuie acceptată ca o realitate, mai ales că este molipsitoare. Snobismul este imposibil de evitat, poate deveni virtute, poate fi necesar. Dacă omul
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]