442 matches
-
cu așchiile dropsului pe limbă. Ei? Le vrei? Ceilalți pacienți au început să urle „Bravo ție, Chaquie!“ și „Dă-i înapoi bomboanele alea negre să nu le poată duce!“ — Doamne, a exclamat admirativ Barry-copilul. Acum aproape că-mi place de ofilita de Chaquie! 58tc "58" Mai târziu în cursul acelei săptămâni mi-am dat seama clar că temerile mele nu dispăruseră. Nu făcuseră decât să se regrupeze, înainte de a se lansa într-un nou asalt. Parcă mă jucam de-a invadatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
duce s-o văd pe dna Strickland cât de curând pot după cină. Am găsit-o împreună cu colonelul MacAndrew și cu soția acestuia. Sora dnei Strickland era mai în vârstă decât ea, îi semăna în mare măsură, dar era mai ofilită și avea un aer de eficacitate de parcă ar fi purtat în buzunar întregul Imperiu Britanic, acel aer pe care-l dobândesc soțiile ofițerilor superiori, din conștiința apartenenței la o castă superioară. Avea gesturile foarte repezi și toată comportarea ei, în pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bine împlinit, ochii șireți, obrazul roz, nasul în vânt, ciripind tot timpul franțuzește, cu rochie de voal rose cu buline negre. Prea de aproape n-am cunoscut-o, dar am păstrat o impresie de primăvară și o revedeam acum galbenă, ofilită, pământie, neglijentă în îmbrăcăminte, cu carnea ce nu mai păstrase nici o urmă de prospețime. Iar în vorbe, exagerând acum un accent țărănesc, pe care nu l-ar fi arătat pentru nimic în lume la Dijon, unde voise să fie cât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în alb ca o măicuță, dar cu fața ofilită și ochii iscoditori ai unei procuroare napolitane, o privi pe Carol ca și cum era singura responsabilă pentru mirosurile fetide din încăpere. Evident, Carol nu se mai întorsese. Dar îl trimisese pe Dan. Asta după ce lipsise de acasă treizeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
buni clienți ai ei. Un alcoolic îmbrăcat cu o pelerină sau un impermeabil Gannex ori măcar cu o jachetă de calitate o făcea pe Cealaltă Carol fericită o bună bucată de vreme. Era ca un narcoman bătrân sau o matroană ofilită care trebuia să furnizeze plăceri mărunte văduvelor amatoare de sherry și agenților turistici băutori de vin. Dan fusese cel mai promițător dintre protejații ei. La câteva seri după aceea, trecând aparent întâmplător prin fața prăvăliei, Carol se pomeni strigată de Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ai ei, Caduta vorbește întruna despre câți copii va naște ea într-o bună zi. Există multe scene simbolice în care Caduta privește dezolată spre locurile de joacă pline de copii veseli sau apare în apropierea unor ghivece cu flori ofilite. Apoi, vizita la orfelinat. Există chiar și o scenă unde, în vis, roșcata Caduta bântuia de una singură pe întinderile de necuprins ale unui deșert cenușiu. Cât de sterilă poate fi o femeie? Da, chiar să ajungi să o compătimești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
voia să spună - Uite, sunt toată numai a ta. Da, fă-o delicat cu mâinile ale brutale ale tale... Și dimineața, când m-am trezit, Doamne, (și să nu râzi - nu, nu râde), m-am simțit ca o floare: puțin ofilită, desigur, cu gâtul puțin căzut, și fără o viață adevărată, doar o viață artificială, viață de vază, care îi ușurează petalele și îi înalță capul pentru a se bucura de noua zi. — Să-l las liber? Ce părere ai? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scortum, care fără el ar fi fost un nimic. N-a fost niciodată frumoasă, nici măcar în tinerețe. Cu trecerea anilor, a ajuns să fie urâtă și de propriul său fiu, împreună cu care a săvârșit crimele, tot mai palidă și mai ofilită. Fiindcă la bătrânețe fiecare are chipul pe care și l-a făurit în timpul vieții...“ Ofițerul ridică mâna dreaptă și Gajus fu ușurat, de parcă ar fi fost eliberat, când îi văzu pe pretorieni oprindu-se. Ei doi intrară singuri într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imaginăm emoțiile, iubirile, urile, dușmăniile și victoriile, repetate iar și iar, până când viața ar ajunge doar o telenovelă obosită. Până ce-am ajunge să privim cum alții se nasc și mor cu aceeași emoție cu care aruncăm la gunoi niște flori ofilite. Cred că deja suntem nemuritori, îi zic lui Helen. Am puterea asta, zice, deschizându-și poșeta și scoțând o foaie de hârtie împăturită, pe care o scutură ca s-o desfacă. Știi cum e cu ghicitul în sticlă? zice. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada pufoasă acoperindu-mi gândurile-petale de vis ofilite. Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă, în palmă am adunat dimineți ninse în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lui se zbate-un dor arzând. Dorea să-și mai revadă înc-odată Părinții lui, dar nu îi mai avea. Căci soarta cu el fusese nemiloasă Rămase singur și tot suspina. Bietul de el, era orfan pe lume Neprotejat, sărman și ofilit Și-acum obrajii îi erau necontenit Scăldați în lacrimi de mărgărit. Nu mai fusese mângâiat de nimeni De multă vreme bietul copilaș Nu mai era copilul de-altă dată Cu ochii negrii, blânzi și drăgălași. În ochii lui vedeai numai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zmeul Mex. Pentru protecție, regina și micuța prințesă au fost scoase din țară. Iar coroana a rămas în mâinile zmeilor. Când Marcus și-a pus coroana pe cap, cerul s-a întunecat, pământul s-a uscat, iarba și florile sau ofilit, iar sătenii au devenit sclavi. Micuța Izabel a fost singura moștenitoare a tronului, dar ea și mama sa nu au mai pus piciorul în regat 12 ani de zile,12 ani de întuneric. Până într-o bună zi când mama
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încetase. Cerul se însenina pe alocuri, o lumină rece, strălucitoare, cobora din fântânile albastre ce se săpau în stratul gros de nori. Lăsaseră piața în urmă. Mergeau de-a lungul unor ulițe, pe lângă ziduri de argilă, peste care atârnau trandafiri ofiliți de decembrie și, ici, colo, câte o rodie uscată și viermănoasă. În tot cartierul stăruia o mireasmă de praf și de cafea, de scoarță de copac arsă, un miros de piatră și de oaie. Dughenile, scobite în zidurile de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
esența (corpul) reprezintă rădăcinile, iar energia (qi) reprezintă tulpina care le unește pe celelalte două. Doar rădăcinile bine hrănite, înfipte într-un sol fertil pot genera tulpini puternice și flori frumoase. Rădăcinile slabe, subnutrite și tulpinile fragile produc flori slabe, ofilite. În cele mai ezoterice școli taoiste, adepții transformă esența și energia în spirit pur, în timpul ședințelor prelungite de meditație și exerciții de respirație. Adepții acestei căi cultivă cele Trei Comori în totalitate prin metode interne, rafinându-și propria esență interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-l cu umflăturile anormale din figura 2.2, care ilustrează reproduceri ale unor radiografii reale realizate pe colonul unor persoane aparent sănătoase. Observați răsucirile și întorsăturile întortocheate ale tubului, buzunarele de mucus compact și materii fecale blocate, secțiunile subțiate și ofilite care s-au degenerat complet. Uimitor? Atunci luați aminte, deoarece aveți șanse de 95% să priviți o reprezentare a propriului dumneavoastră colon. Figura 2.1 (stânga) Colon normal sănătos Figura 2.2 (jos) Trei exemple de colon modern tipic Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
făcea Meryt acolo, pe patul de moarte: devenisem parte a familiei ei îndoliate. Într-adevăr, am fost tratată ca femeia cea mai în vârstă rămasă în familie și mi s-a dat cinstea de a-i spăla brațele și picioarele ofilite. Am înfășurat-o în inul cel mai fin care se găsea în Egipt, adus de mine. Am așezat-o în poziția de copil care vine pe lume și am stat cu ea toată noaptea. La revărsatul zorilor, am dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o caut dacă vroiam. Gândul că așa ceva nu mai era cu putință, că nimic nu mai putea fi îndreptat, îmi dădea o nesuferită senzație de gol de care nu reușeam să scap. Încercam să mi-o închipui pe Laura bătrână, ofilită, plină de riduri, dar fiecare val care se izbea de țărm îi ștergea ridurile închipuite și fața ei strălucea din nou tânără. Retrăiam noaptea când arseseră bălăriile și când mă culcasem prima oară cu ea. Alt val ștergea și această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un fum de țigară ofilit. Mă rog la rugul crucii tale. Aerul își schimbase mirosul și în textura sa era impregnată boală. Copacii erau în rânduri, sinistru de ordonați, de parcă ar fi fost plantați de om. "Pășește ușor" sau "agonia sufletului". Ciorile se împleteau, alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se instalase și-și arunca, fără reținere, săgețile dureroase. Acum însă cuvintele lui îi stârniră curiozitatea. Voia să descopere frumusețea despre care vorbea el, pe care reușise să o vadă deși ei îi era străină. Oglinda îi arătă un chip ofilit, o privire stinsă în ochii mari, întunecați cu reflexe de curiozitate și verde-pământiu. Avea senzația că privește într-un vas gol, iar ea știa că „ochii sunt oglinda sufletului”. Pe unde se pierduse conținutul? Îl devorase suferința, durerea, dezamăgirile, lacrimile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Apoi, mă apuc să curăț cu cârpa munții de zahăr pudră de pe suprafața de inox, dar În urma operațiunii de frecare se degajă un miros rău. Amușinez cârpa. Colcăind de bacterii, cârpa miroase dulceag și grețos ca apa veche de la florile ofilite. Cât de râncedă trebuie să fie cârpa de vase până când cineva din casa asta, altcineva decât mine, se gândește s-o arunce? Trântesc cârpa În găleata de gunoi care dă pe dinafară și caut una nouă sub chiuvetă. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
căror spirit crește. Se lansează eclatant În viața mondenă a Londrei, dar și la Paris, unde e văzut din ce În ce mai des. Își dobândește notorietatea nu numai datorită Înfățișării sale excentrice (cravata verde, vestele de catifea, pantalonii prea scurți, ciorapii colorați, crinul ofilit ținut ostentativ În mână), nu doar cu stilul provocator de a face conversație, ci și prin operă. Poemele, nuvelele, romanul Portretul lui Dorian Gray, piesele de teatru, eseurile Îi aduc un succes copleșitor În Întreaga Europă, ba chiar și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
urs În lesă. Ori aruncatul În mare al unei sticle de Eau de Cologne când un dandy face baie sau pudrarea de către un șir de valeți a coafurii prințului de Kaunitz. Nu mai puțin șocant e Oscar Wilde, cu crinul ofilit ținut În mână ca un sceptru sau atunci când, urcat pe o masă, vrea să-și pună semnătura pe tavanul unui salon, În semn de omagiu pentru Sarah Bernhardt. Toate sugerează ceva din natura impertinent revoltată a dandy-ului. El refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-i se revărsau șuvoi din el, fără să le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre aleea centrală. Era sfârșit de septembrie, florile prindeau a se scoroji. În goana ei veverița lovea lujerii ofiliți, mișcându-i într-o bruscă legănare. Urmăream veverița cum gonea acum spre băncile dinspre lac. Dintr-odată am avut imaginea dimineții de demult când, împreună cu Pu și cu însoțitorii ei, soțul și soția achizitori de tablouri, am intrat în Cișmigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu, ce-i drept, dar nu pentru ceea ce am făcut, ci pentru că sînt un bătrîn ofilit și fără putere... Acum nici zece ani te-aș fi strîns de gît cu mîinile mele, fără să-mi pese de artileria asta de sperietoare pe care ți-o atîrni la brîu ca să-i Înfricoșezi pe sclavii tăi. Iguana Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă de spate și cu capul plecat, care părea să trăiască rușinată În fața lumii pentru un delict săvîrșit de fiica lui, despre care nimeni nu știa să-i dea o explicație. Un an și jumătate mai tîrziu, cînd se Încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]