439 matches
-
te gândești la asta că nu putea lua verdele crud. Sau mai rău de-atât, celălalt care dădea spre smarald... Ar fi fost drăguț, verdele ăsta albăstrui pe peretele bej... E ciudat cum ăsta, pe o bucată mică, pare stins, ofilit... Câte neliniști, câte ezitări... Și acum e evident, este exact ceea ce trebuia... Pentru nimic în lume ofilit, trebuia unul aproape exploziv, care să strălucească pe peretele ăsta... exact așa cum își imaginase ea de prima dată... 226 Citind primele rânduri din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dădea spre smarald... Ar fi fost drăguț, verdele ăsta albăstrui pe peretele bej... E ciudat cum ăsta, pe o bucată mică, pare stins, ofilit... Câte neliniști, câte ezitări... Și acum e evident, este exact ceea ce trebuia... Pentru nimic în lume ofilit, trebuia unul aproape exploziv, care să strălucească pe peretele ăsta... exact așa cum își imaginase ea de prima dată... 226 Citind primele rânduri din incipit, ne-am putea gândi la un pur monolog interior: distanța față de momentul enunțării, absența naratorului, a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de mătase al trestiilor străbătute de vântul ușor. Într-un vas, pe un gheridon, un crin aproape complet veștejit. Asta îmi spune că prințesei imperiale nu-i plac deloc florile. N-aș ține niciodată o floare atât de tristă și ofilită așezată pe masa mea, lângă șezlongul plasat într-un colț pe care îl ghicești ca fiind cel mai familiar din casă. Cu toate acestea, salonul în care ne aflăm este foarte elegant, un frumos muzeu locuibil, spațios, grațios, elegant, rustic
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Tensionați din pricina imaginii șifonate a BOR, ierarhii au mizat cu chiu, cu vai pe un armistițiu: se cuvine subliniat însă că nu eventuala nemulțumire ori dezamăgire a credincioșilor a catalizat armistițiul cu pricina, ci tocmai dorința de a sublima imaginea ofilită și coclită a instituției Bisericii, în urma scandalului declanșat. Îmi închipui ce pamflet anticlerical virulent ar fi scris publicistul Arghezi (combativ excesiv și teribil de insolent în primii săi ani de gazetărie, marcați de critica exaltată a instituției Bisericii Ortodoxe) dacă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
precum, de pildă, următoarea trăire măruntă: "O castană mică și verde, ce tocmai picase, se găsea pe podul de piatră, sub copacul lui Holberg, alături de cîteva crenguțe, de cîteva castane căzute mai demult și niște flori de castan, pe jumătate ofilite, mărunte și aduse laolaltă de vînt. Erai surprins să vezi cît de drăgălașă se înfățișa, înconjurată astfel: nu arăta la fel de bine cît timp se mai află pe copac. Micul obiect țepos stîrnea atunci mai degrabă un sentiment neplăcut, amintind faptul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
des affinités naturelles", "le bruit des membres en colère" etc. * Ultimele două, traduceri (n. trad.). * De fapt, o piesă de teatru (n. trad.). 19 A scris în franceză Le Trésor de Petroassa. 20 Șoimii, roman istoric; Dureri înăbușite, nuvele; Floare ofilită, Cântecul amintirii, Apa morților. 21 Născut în 1858 la Iași. 22 Născut în 1852. O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Conul Leonida față cu reacțiunea, O făclie de Paște, Schițe nouă etc. 23 1560-1625 [corect: cca. 1590-1647 n. trad.]. 24
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se pare a fi un rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe / când Apollo i-a oferit atâția ani / câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică bătrânețea: și totuși / sânii aceia ofiliți încă mai au / lapte celest pentru cel ce aspiră / la iertare: copac uscat, nu verde/ semn al mântuirii". E ciudat cum fredonezi muzica imaginilor intime ale lui Eliot, și totuși ești extrem de diferită, ții cu totul de altă epocă. E
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numele unor părți ale corpului omenesc părților unor obiecte neînsuflețite. Aceste extensiuni au fost însă asimilate de limbă și, în general, nu mai sânt concepute ca metaforice, nici chiar de cei sensibili la literatură și la limbă. Ele sânt metafore "ofilite" sau "tocite" sau "moarte". *26 Trebuie să facem o distincție între metafora ca "principiu omniprezent al limbii" (Richards) și metafora specific poetică. George Campbell susține că de prima se ocupă lingvistul, iar de cea de a doua, stilistul. Lingvistul judecă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
câmpia de apă", "râurile de argint", "pajiștile smălțuite" ale clasicilor englezi de la începutul secolului al XVIII-lea. *28 Cititorilor moderni, unele dintre aceste metafore (în special cele din poezia anglo-saxonă) le par îndrăznețe și "poetice", în vreme ce majoritatea celorlalte le par ofilite și demodate. Ignoranța, desigur, poate conferi o nelegitimă aparență de originalitate primelor exemple ale unei convenții poetice ou care cititorul nu este familiarizat, într-adevăr, metaforele etimologice ale unei limbi, care nu sunt "sesizate" de cei care o vorbesc ca
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
imagini, care le situează 'la aceeași înălțime, sânt caracterul lor specific literar (faptul că nu se pretează la reprezentarea picturală), caracterul intrinsec (gândirea metaforică), întrepătrunderea termenilor (caracterul fertil, creator al împerecherii lor). Imaginea voalată, oare nu trebuie confundată cu imaginea ofilită sau banală, se menține "sub nivelul vizibilității depline", sugerează concretul senzorial fără să-l proiecteze precis, cu claritate. Datorită lipsei tomurilor ascuțite această imagine este potrivită pentru scrierile contemplative : reprezentantul ei elizabetan este Samuel Daniel care a scris, în versuri
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Dureri înăbușite și Crâșma lui Moș Precu, motiv pentru care Nicolae Iorga numește această perioadă “anul Sadoveanu”. Publică de-a lungul a 60 de ani de activitate literară - o viață întreagă dedicată scrisului - peste 100 de volume, între care: Floare ofilita (1905), Apa morților (1911), Neamul Șoimărestilor (1915), Țara de dincolo de negura (1926), Dumbrava minunată (1926) Hanu-Ancuței (1928), Împărăția apelor (1928), Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (1929), Baltagul (1930), Creangă de aur (1933), Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
mărunți, meșteșugari, boieri scăpătați, ce se mișcă lent într-o lume cenușie, strivitoare de viață, fără nicio devenire în afara morții. Oamenii acestui mediu cangrenat de plictiseală sunt victime ale tristeții, însingurării și suferinței provocate de eșecul spiritual. Opere reprezentative: Floare ofilita, Locul unde nu s-a întâmplat nimic , Apa morților , Hâia Săniș. 3. Momente semnificative ale istoriei naționale Istoria românilor a fost o sursă majoră de inspirație, dar românele reconstruiesc ficțional epocile : „Pornind de la izvoarele istorice, Sadoveanu izbutește să se ridice
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
pâraelor de munte, dogorâte de căldura verii și pișcate de gerul cumplit al iernii următoare, încep să moară și să se închircească. Alături de holdele câmpului și de vite, coloniștii încep să sufere și ei resimțind din greu neprielnicia mediului. Descurajați, ofiliți și bolnavi, prind a se retrage grăbiți și triști către satele de unde veniseră cu ani în urmă.Acolo, altă descurajare: în gospodăriile și pe locurile de altă dată, nu pot să mai intre, deoarece mulți dintre ei și le vânduseră
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
unul crescut drept, asimetria sugerând imperfecțiunea omului și a naturii, omul nefiind rupt sau scos din cadrul lui natural. Uneori e de-ajuns și o singură plantă care să aibă, pe aceeași ramură, un boboc floral, o floare deschisă și una ofilită, aproape scuturată. Această superbă compoziție artistică sugerează trecerea timpului: trecutul, prezentul și viitorul. Iubesc această artă! Ikebana presupune echilibru și disciplină, întrucât această artă reflectă frumusețea sub toate aspectele ei. Momentul dedicat aranjării florilor este prielnic meditației și relaxării corpului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
M-a întrebat: Ce mai faci? (ca și cum habar n-ar fi avut despre ce voi fi făcut și voi fi făcând). Bine, i-am răspuns El m-a privit mulțămit. M-am uitat și eu la el zâmbind convențional; era ofilit și avea o dantură falsă care parcă clămpănea. He-he! și eu sunt bine, a clămpănit el. Eu cred că avem să mai trăim vreo douăzeci de ani. Ce zici? Știu eu? am zis eu cu același zâmbet și fără nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să-i priiască,/ O să crească,/ Să-nflorească/ Și să nu mai vestejească” (Albele - Bacău). Accentul apăsat pus pe dezvoltarea fetei - floare ajunse într-un impas magic redă cursul existențial necesar atât la nivel individual, cât și la nivel macrocosmic. Floarea ofilită risipește capacitatea de rod a lumii, pe care o înglobează în totalitate fecioara transfigurată vegetal. Eroul trebuie să dobândească această floare și să modeleze fast dezvoltarea societății. Metalul apotropaic formează un alt instrument cu simbolistică masculină, cu care împăratul strămută
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
afară, cu gulerele sacourilor ridicate, scuipînd pe trotuar și scrutînd strada În sus și-n jos, În așteptarea legăturii. Vara stau pe băncile din insulă, adunați ca niște vulturi În costumele lor Închise la culoare. Dealerul avea o față de adolescent ofilit. Avea cincizeci și cinci de ani, dar nu-i dădeai mai mult de treizeci. Era un bărbat mic de statură, smead și cu o față osoasă, de irlandez. CÎnd apărea - și, ca mulți trăgători veterani, era absolut nepunctual -, se așeza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de dresoare de animale - câini, pisici, broaște țestoase. — Păi... (Începui eu a o da pe românește, dintr o urâ cioasă fâstâceală a mea când sunt luat prea repede), păi... (și Îndrăznii a mă scula În capul oaselor ca să mângâi obrazul ofilit al unei blonde suave și cu trup subțire ca de zeiță) voyons, madame - Începui eu cu tonul meu cel mai important, ca să-mi ascund Încurcătura În care intrasem - permettez-moi une petite expli cation. J’ai obtenu, oh, par quel miracle
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
faianță de lângă pat se transforma într-un castel de apă - cel acoperit de viță sălbatică de la marginea satului. Pe-atunci încă nu cunoșteam frumoasa poezie a Helgăi M. Novak: „Vița sălbatică încolăcită în jurul castelului de apă a pălit de tot, ofilită precum buzele soldaților“. Rugăciunea liniștitoare menită să mă cufunde de îndată în somn avea efectul contrar, îmi răscolea mintea. Așa se face că nici mai târziu, și nici până azi n-am înțeles cum poate domoli credința frica omului, cum
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
numai față de doctorul stomatolog MV, un om extraordinar care m-a îngrijit odată aproape gratuit. Ciudată impresie lăsată de românii ce sunt stabiliți aici de douăzeci, treizeci 30 de ani. Un "ceva" greu de definit le lipsește, mi se par ofiliți ca niște plante care cresc în soluție nutritivă în loc de pământ adevărat. Sunt extrem de suspicioși, puțin avari. În mod vizibil, nu comunică prea bine între ei. Nu se iubesc unii pe alții, în toată plinătatea acestui termen. Multe idei ale vulgatei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mare este surparea principalului edificiu moral: cultul pentru muncă. Cultul pământului Trenul personal care îl ducea pe Dumitru Dascălu spre localitatea natală, situată undeva în inima Podișului Moldovei, se târa leneș printre ogoarele cu holde sărace și pipernicite, cu frunzele ofilite și răsucite de căldura arzătoare a soarelui din miez de zi și mijloc de vară. Multele suprafețe de pământ nelucrat, arse de secetă și inundate de buruieni, îi provocau profesorului suferințe sufletești și îl duceau cu gândul la anii copilăriei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-o în prăpastia îndoilelii, într-un hău deschis, acolo unde amândoi sufereau. Inima ei era o tăcere grăitoare, rostită într-un cuvânt: „Unde ești iubire?”. Unde ești? Ești nepricepută? Nu știi să citești în adâncul sufletului meu!? În buchete albastre ofilite, te-ai vândut ca orice marfă pe o tarabă oarecare. M-ai istovit, lăsându-mă la poarta inimii mele pe muchii de cuțite. Vântul suflă a pustiu, iar bătăile sunt destul de tari, dar poarta e închisă. Mă strângi ca o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în basm o măsuță mică, curată, cu un rond de servietă și două tacâmuri, m’am sculat, am trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită. Am ieșit iar prin ploaie (și acum ploua, picura mai trist, mai insistent, mai ursuz). Am lăsat acolo nu mele tău tânăr ce suna biruitor și scutura praful, bătrânețea și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de valoare, covoare persane, argintărie, bijuterii. „Și ce dacă? Ai să pierzi mobilele. Să le fie de bine! O să ți facă fata ta altele; cât despre bibliotecă, o să aibă de unde alege [alte cărți]. În doi ani, mătasea de pe fotoliile astea? - ofilită sau ruptă! Așa că, vezi, n are rost să-ți faci sânge rău.“ Știi că a fost întotdeauna socotit cam zăpăcit, dar de cu rând, tocmai ca să se încline balanța, s-a spus că e rivalul tatălui tău, ca inteligență. II
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
publicat În 1920 <endnote id="(737, p. 41)"/>. Nici evreii moldoveni din proza lui Mihail Sadoveanu nu arată altfel. Jupânul Iosub - crâșmarul din povestirea Comoara dorobanțului (1905) - are perciuni rituali, „barba roșie și obrazul pistrui”, Ștrul - birjarul din romanul Floare ofilită (1905) - apare „cu perciuni, cu barba și mustățile roșcate și cu obrazul ca stropit cu sânge” <endnote id="(377, pp. 99 și 142)"/>, jupânul Șulăm - negustorul ambulant de apă gazoasă („zodă electrică”) din nuvela Mormântul unui copil (1906) - are „barba
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]