5,006 matches
-
e justificat! protestă Împăratul. — Dacă nu sunt indiscret, persoanele care au fost În Rai s-au Întors cu vreun mesaj de acolo? Abia acum Împăratul oftă, Într-un mod care-i trăda oarecum neliniștea și Îngrijorarea. În momentul imediat următor, oftă și colonelul, dar dintr un motiv complet diferit; asistenta și secretara terminaseră cu succes delicata operație. — Tocmai aici e problema, domnule colonel. Suntem un pic nedumeriți. Energiile au ridicat anumite pretenții. Desigur, cu cele mai multe dintre ele suntem de acord, deoarece
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu se așteptase la un răspuns atît de Îndrăzneț. Nu știa ce să mai Întrebe. Totuși, pentru a nu pierde ascendentul moral pe care-l are Întotdeauna cel care pune Întrebările față de cel care răspunde, Întrebă la Întîmplare: — De ce? Valerian oftă, un alt mod de a spune că inspiră profund energia aurie și o expiră pe cea brună, așa cum de altfel făceau și ceilalți din preajmă, cu excepția doctorului. — Aveam nevoie de bani, recunoscu În cele din urmă. Spre norocul lui, În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
alibi, Își spuse că nu mai avea de ales. Parfumul acela un pic dulceag era amestecat acum cu mirosul de transpirație. — Salariul meu este mic, Îi șopti Marlon la ureche. Mi-ai putea Împrumuta o sută de dolari? Naggie confirmă oftînd resemnată. Abia după aceea, actul lor clandestin se consumă În liniște. Este cunoscut faptul că una din proprietățile metafizice ale cristalului constă În realizarea unui coridor Între dimensiunea fizică și cea mentală, permițînd proiectarea energiei la distanțe de mii de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Frege a muncit toată viața, a scris și un tratat despre asta, iar la urmă și-a dat seama că greșise definițiile. — Datorită entropiei, totul se transformă În praf, i-am răspuns. Dar dumneavoastră personal credeți În extratereștri? Kissinger a oftat și a dat din mîini, ca și cum Întrebarea mea l-ar fi pus Într-o mare dificultate. De fapt, dificultatea lui de a Înțelege se datora ideologiei de dreapta, filosofiei sale idealiste și educației burgheze pe care o primise. În anul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
reușea, ca de fiecare dată, să zăpăcească serviciile de spionaj străine, care se așteptaseră la cu totul altceva. Căpitanul Jegg fusese trimis, Încă În urmă cu două săptămîni, ca ofițer de legătură pe portavionul Caroline, din care cauză secretara Florychka ofta des, cu privirea Încețoșată melancolic, și făcea numeroase greșeli de dactilografiere, atunci cînd trebuia să scrie vreo adresă sau vreun nou ordin operativ. Iată Însă că, miercuri la prînz, telefonul sună insistent pe firul scurt, tocmai În timp ce colonelul desena cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bani. E vorba de ceva mult mai serios, de onoarea statului roland. — Sunt sigur că guvernul american regretă cele Întîmplate. Vom da cît mai urgent posibil o dezmințire. Totuși, despre ce e vorba? Înainte de a răspunde propriu-zis la Întrebare, Împăratul oftă din tot sufletul. — Întrebarea dumneavoastră atît de sinceră Îmi ușurează, Într-un fel, misiunea, spuse. Nu știam cum să vă abordez pentru a nu vă leza demnitatea de militar. Totuși, un cetățean american a fost implicat În crima oribilă despre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lut, ca lutul acesta? - arătă spre pămîntul proaspăt scos din groapă, care mirosea a rîme, și toți priviră Împreună cu el Într acolo. Nu, n-ar fi putut crede una ca asta - și se pregăti să le explice de ce. Mai Întîi oftă. Își mută greutatea corpului de pe un picior pe altul, privi În jur, ca și cum s-ar fi temut că mai aud și alții cuvintele importante pe care avea de gînd să le spună numai pentru urechile lor, apoi păru că s-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că nu am nimic personal cu tine. — Viu eu și mort tu, preciză David. De asemenea, voi menționa condițiile de detenție și tratamentul inuman la care am fost supus. Omul cu fața verde nu se mai osteni să-l contrazică. Oftînd, aprinse un felinar cu carbid, Îl agăță cu o sîrmă de tavan, apoi se apucă să moșmonească Într-un alt cotlon al grotei. Vorbi din nou abia după ce găsi ce căutase, un sac de dormit, pe care Îl aruncă la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
I-am promis Christinei că Îl voi găsi. Subliniase anume adevăratul Vic, pentru a-l deosebi de cel care fusese o vreme Vic, iar acum era Como. Înainte de a-i răspunde, Como Își luă mîna de pe umărul lui, iar Pablo oftă ușurat; fiindcă, pînă atunci, respirase numai porții mici de aer. — Poți considera că l-ai găsit. E o poveste mai lungă, nu am timp să ți-o spun. Ajunge să știi că pe Vic l-au prins și acum e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
asigurat că este efectul obișnuit al frecvențelor sub armonice. Doctorul Hemming este cel mai competent gastroenterolog al US Marine Corps, Îl lăudă colonelul, ca și cum s-ar fi felicitat pe sine Însuși pentru asta, după care se răzgîndi brusc și adăugă oftînd: Mă Întreb cum or fi ceilalți. — Doamna Delilah ce părere are? se prefăcu maiorul că vrea să afle. — E de-a dreptul Îngrozită. Știi cum sunt femeile, intră ușor În panică. M-a prevenit să fiu atent să nu mă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tinerețe, pe vremea Războiului Rece, fusese el Însuși un mare patriot, și tocmai de aceea hotărîse să urmeze cariera militară. Numai că, pe măsură ce se apropia de pensie, era tot mai convins că ar fi trebuit să se facă medic veterinar. Oftă resemnat și Împinse cu amîndouă mîinile În birou, ca să se poată ridica, scoțînd și un mic geamăt. Trupul lui masiv se puse anevoie În mișcare, parcurgînd cei cîțiva metri care Îl despărțeau de fereastră. Odată ajuns acolo, după ce reuși să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
făcut ca motorul Încă rece al mașinii să se Înece și să se oprească. N-a durat decît cîteva secunde pînă cînd cel care ne făcuse semn a deschis portiera și s-a așezat pe bancheta din spate a mașinii. Oftînd mulțumit, și-a pus deoparte sacoșa de plastic pe care o ducea În mînă și a vorbit. — Mergeți la Moinești? Bună dimineața - na, că am și uitat să vă spun! Domnule, dar ce vreme!... Păi, de-aia e toamnă, nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fără să știm? Cam așa ceva, spune Angelina, ca să-ți dai seama cît de prostuțe mai eram, cît de ușor ar fi putut să ne joace pe degete orice bărbat care ar fi arătat bine. Numai că Roja mă face să oftez și acuma, recunoaște Tușica, nu-i așa că e complet neschimbat? Să nu-mi spui că te gîndești și tu la același lucru, zice Angelina, ce-ar fi să...? Ce s-ar întîmpla dacă...? Bineînțeles că nimic nu era pierdut, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alimentară, de atâta timp. A lăsat În urmă un miros puternic de măr copt și scorțișoară. Când soarele aluneca pe cer ca un bolovan Însângerat Împins de curentul unei ape, bunica a revenit acasă. S-a prăbușit pe un scaun oftând, s-a descălțat, frecându-și unul de altul picioarele obosite, după care și-a scos pardesiul pe care l-a așezat pe marginea scaunului. S-a auzit cum broșa, micul obiect din argint se lovește de lemnul lucios, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
singurătate, Kawabata, cel care așteaptă ca o stea căzătoare să-l termine pe Ben, a ajuns o umbră. Ochii lui asiatici sunt Înfundați În orbite și-i dau chipului o expresie de sălbăticiune. Zce pe mormanul de cârpe, tușind și oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește din ,,Psalmi,,.cu o voce domoală și tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult bomboanele de ciocolată, Îmi place să dorm sub cerul liber, Îmi place tot ce văd și mă bucur de tot ce Întâlnesc. E drept, m-a costat lucrul ăsta, mi s-au Întâmplat multe lucruri Îngrozitoare, dar, asta e !,, oftează Plăcințica, aranjându-și o șuviță de păr care i-a căzut pe frunte. Fragilitatea și farmecul ei neobișnuit Într-o lume ca asta, Îl impresionează pe Antoniu. I se pare dintr-odată că monotonia Îngrozitoare cu care-și trăiește condiția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mi-a fugit fata de-acasă cu un derbedeu. Știi ce Înseamnă asta? Prăpăd. Urgie. O s-o nenorocească, nu l-ar răbda pământul... A intrat iadul În casa mea spune, culegând de pe jos, din praful gălbui o țigară. Își așează oftând trupul mătăhălos pe o treaptă a farmaciei. Sânii enormi au lăsat pe bluza de bumbac două pete de transpirație rotunde, egale. Tu nu ai copii, nu știi ce-nseamnă să suferi pentru ei, să-i ferești de rele, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
seama că sfârșitul meu nu a fost legat de plecarea din ghetou și, după cum vezi m-am târât cu ultimele puteri ĂKawabata Își greblează cu degetele barba Încâlcităă să mai ascult măcar una din nenumăratele povești inventate de tine...,, Kawabata oftează, un oftat care-l impresionează pe Antoniu și-l face să se simtă responsabil de viața care mai pâlpâie În trupul acestui tovarăș de vagabondaj. -A, apropo, ce mai face Uniunea aia Europeană, care te frământa atâta? Lui Antoniu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prânz. Dincolo de fereastră, ascunsă de perdea, se întindea o după-amiază londoneză rece și cețoasă, luând treptat forma unei seri ce păstra încă un soi de abur luminos care nu reușise, nici măcar în miezul zilei, să fie cu adevărat lumină. Georgie oftă, se întoarse și își lăsă capul în poala mea. Era îmbrăcată, numai pantofii și ciorapii nu și-i pusese. — Când trebuie să pleci? — Pe la cinci. — Să nu te prind cumva că-mi umbli cu minciuna. Asemenea comentarii erau cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să reacționez, îmi dădeam seama că se teme că am s-o lovesc. I-am lăsat mâinile și am spus: — Păi, eu te-aș sfătui să optezi pentru nimic. Antonia s-a destins și s-a retras un pic. A oftat adânc și a spus: — Of, iubitule, iubitule... Dacă ți-aș suci gâtul acum, am zis, poate că aș scăpa doar cu trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sunt bun prieten cu Palmer. A-i pune întrebări e o treabă aproape imposibilă și totodată inutilă. — Și Antonia e fericită? — E însăși întruchiparea fericirii. Sunt tentat să spun acum că mie nu mi-a plăcut Palmer niciodată, zise Alexander oftând. E doar copia unei ființe omenești: excelent finisată, minunat colorată, dar, de fapt, doar o copie. — E un vrăjitor, am răspuns, iar asta poate stârni antipatie. Are și el nevoie de dragoste ca orice altă ființă omenească. Trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
urmele lui Tolstoi care considera că toți generalii sunt incompetenți numai pentru că toți generalii ruși au fost incompetenți. Oricum, am să încerc să lucrez ceva mai mult. Trebuie să recunosc că Antonia îmi ocupa destul de mult timp. — Minunat, spuse Alexander. Oftă din nou și timp de un minut n-am mai spus nici unul nimic. — Arată-mi și mie rezultatele inactivității tale, am spus. Se ridică și trase draperia. Întoarse comutatorul și pe tavanul atelierului prinseră viață câteva fâșii luminoase, scăldând încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ciocârlii, Și cucul cântă-acu, Dar ce bărbat ar îndrăzni Să-i spună-n față nu?1 Alexander tăcu un timp. Apoi întrebă: — Ai înșelat-o pe Antonia? Întrebarea mă luă prin surprindere, însă am răspuns imediat: Bineînțeles că nu. Alexander oftă. În salon se aprinse lumina și un fascicul de raze aurii străpunse înserarea; în lumină fulgii de zăpadă, cenușii acum și abia vizibili în întunericul de deasupra, prindeau viață pentru o clipă, înainte de a cădea pe pământ. Cununa sărutului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai complotați toți pentru binele meu. Sunt în stare să-mi port singur de grijă. Mi-am aprins pipa. Avea un gust stătut. — Dar noi vrem să-ți purtăm de grijă! spuse Antonia. Nu i-am răspuns, iar ea a oftat și s-a întors să tragă perdelele, acoperind ferestrele întunecate. Toată ziua Londra fusese cufundată într-o ceață gălbuie, transformând ziua în noapte, strecurându-se până în casă și aducând până și în salonul cu parfum de trandafir al Antoniei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a observa că își controlează impulsul de a mă întreba unde mă duc. În definitiv, renunțase la unele drepturi. Firul nu se rupsese dar, fără să vrem și fără să băgăm de seamă, distanța dintre noi se mărise. A oftat, iar eu mi-am luat rămas-bun înainte ca ea să găsească cuvintele potrivite pentru a mă atrage cu duioșie spre ea. Am închis ușa salonului, despărțindu-mă de Antonia, și aproape m-am împiedicat de Honor Klein care traversa holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]