3,226 matches
-
m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta Psalmul 18 Autobuzul opri scârțâind scurt, după care trânti o bufnitură venită de undeva, din spate, terminată Într-un sâsâit prelung. Cele câteva raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la tot pasul. Încetini când descoperi lângă un pietroi ceva strălucitor. Era un ciob de sticlă colorată, În care o rază purpurie se oglindea fericită. Îl ridică și privi globul soarelui prin bucata de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trebuit să o dezamăgesc, spunându-i că nu beau cafea, dar că am, În schimb, cel mai bun ceai verde din univers. A acceptat surâzând. Când m-am Întors cu ceștile, stătea turcește, cu picioarele În x, adunate sub ea, oglindindu-se atent la vânătaia pe care și-o acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde, Înflorat și cu mânecile foarte lungi, ca un chimono. Mi-am luat un scaun și am venit lângă pat. M-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că se amețise de-a binelea. Hai, fii fetiță cuminte și bagă-ți limbuța În guriță. Mă privea galeș (e drept că părea o mironosiță, dar pe cuvânt că nu era), zâmbindu-mi apos. În privirea ei voalată i se oglindeau șuvițele de păr fumuriu (nu avea un chip după care să Întorci neapărat capul pe stradă, Însă un soi de neliniște amestecată cu spectaculosul gurii - și avea o gură excitantă, cu botic - Îi dădea un aer interesant, care Îndrăznesc să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
completă, ca ultimul spațiu să fie acoperit cu o bucată de carton reprezentând un colț de bloc, o treaptă dintr-o scară sau un picior de pod. Așa se construia New Yorkul, până când zgârie-norii americani din puzzle-ul ei se oglindeau în lacul lui cu rațe. Se făcu seară; și noapte. Spațiul se goli și așa, gol, părea imens. Cei doi se făceau din ce în ce mai mici, cuibărindu-se în scaunele de plastic ca în burta mamei și era plăcut. Nu și-au
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Delia apucă să facă un pas în stație - și trandafirii după ea, atingându-i ușor coapsele. Mângâierea îi înfioră pielea și simți o căldură în obraji. Prin geam mai văzu cum tânăra palidă se ridică, își trase fusta și se oglindi în ușa de sticlă. Numai cel care dormea se întinse acum pe trei scaune, scoțându-și picioarele de sub el, ca un stăpân al trenului. Înapoi în stația goală brațul lui acoperit de cămașa neagră îi cuprinse brațul și urcară împreună
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vadă răsăritul soarelui, dar toți cunoșteau adevăratul motiv. Așteptau cuminți ca niște școlari, cu sufletul la gură, să zărească digurile. Pe măsură ce se apropiau, vedeau cum punctul de ieri-seară ajunsese atât de mare, încât putea fi orice. Acea pată imensă se oglindea acum în ochii lor, însă nu era un port, așa cum se așteptaseră, nici urmă de diguri sau de cofetărie cu umbrele de soare. Pata plină de speranță, care îi readusese la viață și îi făcuse să se simtă din nou
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
finele lunii, o vioară de toată frumusețea se afla în dormitorul lui Mihăiță. Dintr-o cutie deschisă, capitonată cu pluș violet, îl privea un instrument de o frumusețe rară. Când se apropie de obiectul atât de dorit, chipul său se oglindi vesel în lemnul strălucitor al viorii. Stătu o clipă în cumpănă. Aproape că îi era teamă să o atingă. Acum, chiar că nu mai avea timp nici de joacă și nici de lectură, se gândi el. Luă instrumentul cu ambele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mari tensiuni a spiritului creator, rezultat al impactului dintre două culturi și două civilizații, străine, dar complementare, o inedită și inexplicabilă, aproape, sinteză. Fiecare dintre bijuteriile epice ale lui Sadegh Hedayat pare scrisă ca și cum ar fi ultima, ca și cum fragmentul ar oglindi întregul, iar acesta e gata să se prăbușească. „Mi-e teamă doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă“ (Bufnița oarbă) e semnul de recunoaștere a unei creații în care temele dominante sunt singurătatea, mizeria, obsesia morții, reincarnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și cu gându' la... Auleooo! Na, că eram și io să-mi fac păcat, tocmai acia, lângă sfânta biserică", își luă seama la ce era să-i iasă pe gură și nea Petrică. Privi cu o față prea vinovată ca să oglindească un regret sincer și adăugă, făcând trei cruci mari: " Da' chiar, bre, că aici parcă umblă ăla mai abitir să te bage-n belea, zău!". "Umblă, da", făcu neatent Tăsică în timp ce sălta ușor în pumn punga de plastic cu mucuri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
altor oameni tot ceea ce nu ne asumăm în ceea ce ne privește. Întrucât ne mințim pe noi înșine în privința propriilor noastre sentimente interioare, singura cale prin care le putem găsi și simți, este să le vedem în alții. Ceilalți oameni ne oglindesc emoțiile și sentimentele ascunse, ceea ce ne permite să le recunoaștem și să le recuperăm. Dacă nu ar exista fenomenul proiecției, umbrele noastre ascunse bine în interiorul nostru, ar putea rămâne ascunse în noi toată viața. Noi proiectăm asupra altor oameni trăsăturile
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
scrie și ceva spre binele semenilor, deschizându-și sufletul încărcat de emoția iubirii. Această carte, dacă a ajuns în mâinile tale prietene, atunci mă vei înțelege ce am vrut să spun și mă vei ierta, dacă ceea ce am scris te oglindește în oarecare măsură și pe tine, vei încerca să mă ierți sau să mă iubești, dacă ceea ce ai citit îți vor trezi energiile latente din interiorul tău. MASCA CEA DE TOATE ZILELE ... Am să încep acest capitol interesant cu o
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
stresante care nu țin încătușati în frică și nesiguranță. ULTIMUL CAPITOL ... SINTEZ| DE FINAL Ca să intrăm în ritm cu viața universală, trebuie să învățăm arta de a fi liniștiți, cu cât vom deveni mai liniștiți cu atât mai clar putem oglindi calitățile sufletului nostru. Este timpul să ne schimbăm gândirea superficială și să ne dăm seama că noi suntem răspunzatori pentru tot ce am creat. Când reacțiile noastre vor fi transformate din negative în pozitive, toate barierele vor cădea și vom
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și cu Măriuța ca să aibă grijă de tine până luni, când venim cu un nou transport. Îi bine, Vasilică băiete? Răspunsul nu a venit îndată. După o scurtă veme însă s-a auzit un „Bineee” resemnat. Tristeța din privirea bolnavului oglindea părerea de rău pentru faptul că rămânea atâta vreme fără tovărășia cărăușilor. În cele din urmă, a închis ochii, semn că nu are încotro și va suporta și acest supliciu. Cotman a ieșit grăbit din cămăruță. Costache și Măriuța trebăluiau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nostru nici nu a existat? — Sigur că a existat, dragul meu. Eu v-am iubit pe amândoi. Vă iubesc pe amândoi. Cred că nici măcar nu înțelegi cuvântul „iubire”, am spus. — Mă rănești grozav, spuse Antonia. Ne-am privit. Fața ei oglindea demnitate. Antonia mi-a susținut privirea. De la ultima noastră întâlnire parcursese un drum lung. Avea și acum aerul unei actrițe. Dar al unei mari actrițe. M-am apropiat de fereastră și am privit magnolia. Soarele palid scotea la iveală mușchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mine liniștită. Ce făcusem? Același lucru pe care-l făcea și filfizonul de pe ecran. Tot posibilul ca să nu-mi pierd mințile, desigur. Și să mă retrag onorabil. Ce altceva? — Întârziat aproape o oră. Ochii ei oblici sclipeau În lumina proiectorului - oglindind un sfert de interes și trei sferturi de anticipare. — Dacă Else nu spune la șefu’ că Sascha și nu Otto avut grijă de Dabor... Nu, stai. Nu Lakritz! Se uită la mine cu milă. Fuaai, nici să nu Încerce. Else
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
colecție de „suflete biologice“ tocmai fusese scoasă la vânzare, Helmut mi-a pus În față un pahar mai mic și altul mai mare. Trebuie că arătam deprimat pentru că atunci când am descoperit șnapsul, mi-a șoptit liniștitor: — O tentativă de resuscitare. Oglindindu-se În alcool, mica sa copie argintie dădu din cap cu un zâmbet serafic - răsturnată În pahar. Am ridicat privirea și i-am mulțumit originalului, apoi m-am Întors, deloc Încântat, la caruselul din capul meu. Femeia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o bună zi, adevărul Îi va lumina și pe ei“, Îi spuse unui reporter trimis de la Tageblatt, În timp ce fotograful Încerca să-l posteze Într-o lumină avantajoasă, care făcea ca sculptura africană din abanos să pară vie și să se oglindească În ochelarii săi groși, ca niște funduri de borcan. „Ceea ce colegii mei austrieci numesc subconștient, eu Îl consider sistemul endocrin,“ continuă, repetând faimosul său slogan. Apoi, punându-și brațul În jurul unei stele din piatră cafenie, adăugă: „Și pot să asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe chiuveta din bucătărie fusese smulsă cu rădăcină cu tot. Am sărit peste valiza trântită pe jos. cu un picior de scaun Înăuntru, și am studiat ce mai rămăsese din reproducția fotomecanică ce-mi Înfrumuseța cândva viața (o lună strălucitoare, oglindită pe o suprafață de apă stătătoare). Contemplând dezastrul, mi-am dat seama c-ar fi bine să fac stânga-mprejur. Asta nu fusese o vizită de curtoazie, ci o declarație de război. Și totuși, curiozitatea nu-mi dădea pace. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o casă de patrimoniu! Își ridică umerii, adunați strâns de-o parte și de alta a gâtului, apoi îi lasă să cadă. Întorcând capul în partea cealaltă, oftează cu ochii închiși. Ascultă, în picioare, cu pantofii roz și picioarele albe oglindindu-se în parchetul de culoare închisă. În profunzimea lemnului se zăresc umbrele de sub fustă. Cuprinzându-și fruntea cu mâna liberă, zice: — Mona. Nu ne putem permite să pierdem exclusivitatea asta. Dacă or să construiască altă casă, e foarte posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trăi de-a pururi în inima și în sufletul nostru, fiindcă sufletul Lui este atât de puternic și de ne... — Căcat, zice bărbatul. Se întoarce cu spatele și se duce să se uite pe glasvandul dinspre curte. Chipul i se oglindește în sticlă; i se văd doar ochii, falca țepoasă i se pierde în umbră. Cu voce de evanghelist de la radio, îi zic că Dumnezeu este ștacheta morală prin prisma căreia milioane de oameni ar trebui să-și judece propria viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fraza de căpătâi a directorului. O introdusese chiar în programul Get Out!, care fusese distribuit autorilor neinspirați de articole neinspirante sub forma unui cartonaș plastifiat cu cinci idei. De bază era cea de-a treia: „Nu Prescriem, ci Descriem. Arta oglindește viața“. Directorul avea, de asemenea, pretenții stendhaliene: își botezase fiul Julien și pe poneiul acestuia Sorel. Imediat ce directorul plecase, Bull o sunase pe Juniper. Și ea scria regulat articole pentru Get Out!. Se culcase de vreo câteva ori cu Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
grădinile construite în dinastia Song, Grădina Canglangting și Grădina personală a lui Si Maguang sunt cele mai vestite. În dinastia Song a văzut lumina tiparului Tehnologia arhitecturii, carte de căpătâi pentru constructori. Apariția acestei lucrări despre proiectarea și executarea construcțiilor oglindește nivelul ridicat la care a ajuns arta arhitecturală și știința lucrărilor de execuție a construcțiilor. În timpul dinastiei Yuan, China a fost un mare imperiu militar, guvernat de mongoli. În acea perioadă însă, ritmul de dezvoltare economică și culturală a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la Cluj pe calea aerului. Dacă dl Guest era paralitic, ca Franklin Delano Roosevelt, atunci C.V. Tudor zicea că i s-a ars bujia la scaunul cu rotile. Președintele PRM trăiește politic zgândărind răul și urâtul de pe fundul sufletului omenesc, oglindite în miturile murdare din subconștientul unui popor - creierul lui C.V. Tudor funcționează după un ciclu menstrual: secretă periodic un șuvoi sângeriu, urât mirositor, dar sterp. În cazul de față e vorba de virilitatea masculului român, de „legendara” potență cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
noastre și, mai apoi, al grădinii. Era poate pentru prima oară când nici măcar Radu nu mai era în stare să găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a binelea, iar în culoarea ei, aveam, nu știu de ce, senzația că se oglindește imaginea unui căpcăun aflat la balcon cu o căldare imensă în mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]