443 matches
-
-lea î.e.n. venind posibil din zona stepelor siberiene.) În orice caz nu erau autohtoni. Erau o populatie indo-europeană vorbind o limbă aglutinanta asemănătoare limbii turce vechi. Practicau agricultură și creșteau suine, oine și bovine (oaia, vacă, porcul). Cunoșteau țesutul și olăritul, făceau vase de lut colorate și ornamentate cu figuri umane de animale și păsări. În curând vor ajunge să cunoască metodă topirii metalelor. Puneau în mormânt alături de cel decedat unelte, obiecte de valoare ceea ce denotă credință lor într-o viață
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
situație comparativa de venituri (în Florini), a doua localități Bârsane ; Tohan și Zărnești între anii 1568-1587 (explicația se încheie cu un tabel cu venituri pe anii 1568, 1576, 1582, 1584, 1587). Secolul al XVI-lea - ceramică românească din Țară Bârsei, olăritul din Tohan, centrul de ceramică Tohan, care este în continuare stabil, toate elemente importante. În acest centru s-a practicat acest meșteșug timp de sute de ani. 1619 - un alt document prevede că: "„Persoana lui Nicu Bucur din Tohan este
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
sute de ani. 1619 - un alt document prevede că: "„Persoana lui Nicu Bucur din Tohan este permis a aduce lunar un car cu oale în Târgul Brașovului pe tot timpul vieții sale.”" (se poate conclude că la Tohan se practică olăritul înainte de secolul al XVI-lea). 1651-1763 - printre alte așezări românești dezvoltate în cuprinsul Evului Mediu, trebuie menționate acelea formate pe hotarul localităților Zărnești, Tohan și Vulcan. 1660 - în timpul războiului pentru ocuparea tronului Principatului Ardelean, dintre Acațiu Barcsai, care era sprijinit
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
prilej despre obiecțiile tohănenilor între care una legată direct de ocupația de bază, anume despre pericolul de incendiu de la cuptoare. De fapt la 28 mai 1828 un incendiu de la cuptoarele de vas mistuie complet 15 gospodării. Dezvoltarea și menținerea meșteșugului olăritului la Zărnești și mai ales la Tohan, de-a lungul a aproape o jumătate de mileniu și poate și mai mult, își găsește explicația în faptul că Tohănenii nu beneficiau de pământ suficient pentru agricultură, sătul fiind așezat la marginea
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
anul 10.000 î.e.n. În literatura de specialitate există o mare controversă referitoare la data când această epocă începe, adică, momentul în care oamenii au ocupat pentru prima dată insulele japoneze; sfârșitul acestei perioade fiind marcat de primele elemente de olărit neolitice. Factorii geologici și naturali formează un fundal important pentru studiul culturilor din pleistocenul japonez. În primul rând, ordonarea cronologică a rămășițelor din paleoliticul japonez se bazează pe informații referitoare la stratificația solului. În al doilea rând, schimbările climei și
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
e.n.) desemnează momentul în care agricultura ia o amploare deosebită, culminând cu apariția primelor forme de organizare politică în unele zone ale arhipelagului. Perioada a fost numită după situl arheologic din Tokyo, unde au fost descoperite pentru prima oară produsele olăritului japonez realizate cu roata olarului. Această perioadă este urmată de perioada Kofun sau Yamato (cca. 300-700), trecându-se astfel într-o nouă perioadă a istoriei, protoistoria. Apoximativ în anul 405, curtea japoneză a adoptat oficial sistemul de scriere chinezesc. În
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
să le aducă unele câștiguri suplimentare, cum ar fi tractoare, batoze, cazane de țuică, darace de lână, sau cele legate de practicarea unor meserii din sfera serviciilor, cârciumărit, măcelărit, ori de practicarea unor meșteșuguri rurale, cum sunt croitoria, blănăria, tâmplăria, olăritul etc. ----Într-un instructaj elaborat de Direcția Generală a Poporului, în iulie 1950, se cerea ca lucrătorii de Securitate să răspundă direct de adunarea cotelor de produse agricole, de colectări și înscrieri în Gospodăriile Agricole Colective. Instrucțiunile precizau că: "„dacă vreun
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
s-a reactivat după 1991, ca mânăstire de maici. La data reînființării mânăstirii pe acest loc nu exista nimic. Doar unele săpături au dat la iveală niște resturi de vase ceramice care atestau astfel, arheologic, meșteșugul vechilor monahi de atunci: olăritul. Tot ceea ce se poate vedea în prezent s-a ridicat din nimic cu mare efort și osteneală de obștea mânăstirii. Oameni de suflet au făcut mici donații care au permis să se construiască utilitățile mînăstirii. Acești binefăcători, cum e firesc
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
opere de artă remarcabil de fin echilibrate și statuete albe, din marmură. Sculptura semiabstractă din secolul XX este marcată de asemănarea cu cea antică. O influență de lungă durată a avut civilizația minoică din Creta. Frescele luminoase, decorative ale cretanilor, olăritul și podoabele metalice au fost adoptate și imitate de populații vorbitoare de limba greacă, care s-au așezat pe pământul grecesc, în aproximativ secolul al XX-lea î.Hr. În zilele noastre, această civilizație se numește miceniană, după un oraș din
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
mileniile VII-VI î.e.n.). Monumente din perioada neoliticului pe teritoriul Azerbaidjanului au fost descoperite în grota Damajîlî din Gobustan, Kiulipete aproape de Nahicivan, lângă muntele Kilikdag din jurul văii Ghianjai (în raionul Hanlar) In neolitic oamenii deja începuseră să se ocupe cu olăritul, să ardă vase din lut de diferite forme și cu destinație diversă, care a jucat un roi însemnat în modul de viață al acestora, ușurându-le munca de pregătire a hranei și de depozitare a produselor. Astfel de vase au
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
a slujbelor bisericești, de zi și de noapte, rânduite pentru călugări. Ceilalți călugări, care nu erau pregătiți pentru a fi profesori ai tineretului studios, pentru a rămâne în mănăstire, erau nevoiți să învețe o meserie potrivită cu statutul călugăresc: tiparul, olăritul, fabricarea lumânărilor de ceară, croitoria etc. Călugării erau obligați să poarte rasa călugărească și potcap. „Făcând împerecheri în cler împotriva episcopului său”, pe Grigore Maior, care era nemulțumit că nu a fost el preferat de împărăteasa Maria Terezia pentru funcția
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
-n brâu și afinată bucovineană), dar și alt gen de produse (bere, grătar, mici, cartofi prăjiți și salată de sfeclă roșie). Satul Marginea este un renumit centru de artă populară, cunoscut îndeosebi pentru ceramica neagră ce se produce aici. Îndeletnicirea olăritului are tradiții vechi în localitate. Aici se modelează manual lutul argilos în scopul fabricării vaselor cu întrebuințare casnică pentru gătit sau pentru prelucrarea laptelui și diverse alte forme ornamentale. Ceramica produsă aici este unică pe plan internațional prin culoarea neagră
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
pe două laturi din localitatea Marginea, aflată în zona etnografică Rădăuți. Construcția datează de la începutul secolului al XX-lea, ultimul său proprietar fiind Gavril Moldovan. Atelierul a fost reconstruit în muzeu în anul 2001. Construcția are două încăperi. Atelierul de olărit este construit din bârne de brad cioplite în 4 muchii, îmbinate „în amnari” (tehnică de construcție) și întărite cu „șpraițuri”. Pereții sunt lutuiți și văruiți. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță în rânduri suprapuse și două
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
facilitățile oferite de aceasta. În comună funcționează o fabrică de mobilă, o moară, o brutărie și un număr de 23 S.R.L.-uri cu diferite profile de activitate depanare radio-tv, service-auto, vulcanizare și echilibrare roți, croitorie, fierărie, sculptură în lemn și olărit. Populația comunei Vâlcele este de 3642 locuitori, din care: 549 în satul Ariușd, 1957 în satul Araci, 944 în satul Vâlcele și 192 în satul Hetea. Componenta etnică a populației este formată din 1087 români, 580 maghiari, 2081 rromi, 2
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
gospodărie sau în împrejurimi, iar agrementul îmbracă forme distincte de cele obișnuite precum: vânătoarea, pescuitul, participarea la evenimente importante din viața satului (hore, șezători, nunți, boteze). Dacă turiștii doresc pe parcursul șederii lor pot iniția în practicarea unor meșteșuguri precum: țesut, olărit, încondeiatul ouălelor, sculptura etc. Din punct de vedere al resurselor naturale și al resurselor turistice antropice, România este foarte bine reprezentată, principalele atracții turistice o reprezintă elementele de etnografie, folclor, arta populară, rezervațiile naturale , statiuni balneoclimaterice precum și fondul cinegetic românesc
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
atunci localitatea este menționată ca așezare-târg. Spre 1915 aici apar primele mici întreprinderi meșteșugărești și comerciale. În acest an, 6 cîrciumioare evreiești cu meșteri neîntrecuți în breasla negoțului și legături vechi cu Podolia alcătuiau toate instituțiile comerciale private din localitate. Olăritul prezintă o poziție dominantă în breasla meșteșugăritului popular, care avea un succes considerabil în mijlocul locuitorilor satelor din împrejurimi. Anul 1918 înscrie o nouă pagină în istoria Basarabiei. La 27 martie, exprimând voința poporului, Sfatul Țării, în virtutea dreptului istoric și de
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
sunt cunoscute și modelele de pe obictele utilizate în viața de zi cu zi, cum ar fi vâslele de la Tybrind Vig, Danemarca. "Articol principal: Arta neoliticului" Se pare că populația Jōmon din Japonia antică a fost prima civilizație care a dezvoltat olăritul, încă din mileniul al XI-lea î.e.n. Civilizația Jōmon a creat figurine din lut și veselă decorată cu modele realizate prin imprimarea lutului umed cu sfori sau lemne. Sculptura devenise o artă încă din Neolitic, primele sculpturi reprezentând figurine antropomorfe
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
găsit și hambare și gropi de provizii. Precursorii vaselor de ceramică erau recipiente din nuiele împletite și lutuite, burdufuri din piele, fructe cu coajă lemnoasă, tigve de animale.Prin intermediul descoperirii vaselor de ceramică, se atestă existența unor centre meșteșugărești de olărit, dar și studierea obiceiurilor alimentare, și viață spirituală, precum și diferențierile sociale. De asemenea, este determinată schimbarea alimentară, modului de preparare a hranei, prin fierbere sau prăjire. Vasele de ceramică permiteau și păstrarea hranei și apei, a cerealelor în condiții optime
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
tot mai dense s-au organizat în state. Pornind din stadiul de vânători și culegători de fructe și semințe, oamenii au învățat, treptat, să cultive plante și să crească animale domestice. În următoarele 3 milenii au apărut principalele îndeletniciri, precum olăritul, navigația, mineritul, construcțiile, prelucrarea cuprului, cusutul și făurirea armelor. Primele orașe complexe au fost construite, nu mai devreme de 3000 î.en., pe malurile râurilor, în Egipt, Mesopotamia , India și China. Civilizația luase ființă. Cele mai timpurii comunități de agricultori
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
bune. În jurul anului 600 î.en., egiptenii ii plăteau pe fenicieni ca să exploreze Africa de vest. De asemenea, ei călătoreau spre Britannia pentru a schimba diverse mărfuri pe cositor și argint. Meseriașii fenicieni făceau stofe fine, dar și produse de olărit, obiecte din fildeș și metalice, pentru a le vinde. De asemenea, ei vindeau lemn de cedru. Fenicienii s-au extins în toată Mediterana, întemeind colonii pe multe țărmuri străine, inclusiv Marsilia, Cadiz, Malta, Sicilia, Cipru și Cartagina, ultima în Africa de Nord
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
la Geoagiu de Sus s-au descoperit urmele unei așezări situată pe o înălțime „fortificată” natural aflată la confluența unor pâraie a căror văi abrupte asigură o poziție de apărare. Ceramica găsită aici prezintă ornamente adâncite incizate, ceea ce dovedește că olăritul ce se practica asigura locuitorilor vase pentru strecurarea laptelui și accesorii folosite la torsul lânei: fusaiole greutăți pentru fusul de tors făcute din lut nears, descoperite în locul numit „Sub Măgură”. Fusaiole din lut ars au fost descoperite și la Stremț
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
unelte și ustensile casnice sau piese de mobilier, precum și o colecție de peste 1.000 de veșminte populare, datând din perioada primului război mondial și a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De asemenea, sunt prezentate principalele îndeletniciri tradiționale bucovinene: olăritul (roți ale olarului, cuptoare de ars oale, exponate ceramice de Marginea, Rădăuți, Kuty, Păltinoasa și Dolhești), țesătoria (prelucrarea fibrelor vegetale de in și cânepă, prelucrarea lânii, procesul de colorare prin mijloace vegetale), sumănăritul și cojocăritul. Sunt expuse o serie de
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
oțetului și a țuicăritului), viticultura (cu industria vinăritului) și uleitul (cu tehnologii și instrumentar ce coboară, tipologic, până în străvechile culturi ale antichității europene), a meșteșugurilor sătești: țesut (lânar, mătăsar, cânepar, trăistar - păr de capră) și împletit (frânghierit), cojocărit și pielărit, olărit și pietrărit, minerit (aurifer), fierărit și clopotărit, urmate de meșteșugurile lemnului (dulgherit, măsărit, tâmplărie, rotărit, dogărit, spătărit) și confecționarea instrumentelor muzicale (de suflat și cu coarde), ale prelucrării cerii (boștinărit și lumânărit) și a stufului (rogojinărit), demonstrând o complexitate tehnic-meșteșugărească
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
și în comerț. Era limba comună, singurul mijloc de înțelegere pentru diferitele grupuri etnice din provincie și pentru comunicare cu exteriorul. Numeroase argumente: toponime și hidronime ce au rămas până astăzi (Donaris, Mariș, Alutus), mormintele cu inventar daco-român, cuptoarele de olărit, tezaurele monetare, obiectele paleocreștine sau studiul limbii române. Cercetările arheologice de la Țaga, Cluj, Cipău, Mureș și Moresul (Mureș), Brateiu, Sibiu au dovedit prezența autohtonilor stabiliți în Dacia. La sfârșitul secolului V, procesul romanizării a luat sfârșit. Formarea poporului român s-
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
printre cele dintâi traduceri ale textelor religioase în limba română, în graiul maramureșan: Codicele voronețean, Psaltirea șcheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Datinile străvechi s-au păstrat curate și neașteptat de vii în Maramureș. Cântecele, dansurile, portul țărănesc, mâncărurile precum și meșteșugul olăritului și al lucrului cu lemnul la contrucția caselor, bisericilor, porților, troițelor sau obiectelor casnice ca fusele cu zurgălăi sau pecetarele au constituit un valoros subiect de studiu pentru etnografi din mai multe țări, dar și de admirație pentru vizitatorii zonei
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]