1,677 matches
-
și doar la o cincime din cel al Țărilor de Jos. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, lâna englezească este vopsită mai ales în Flandra și în Provinciile Unite, iar comerțul cu produse britanice este în bună parte controlat de olandezi. Și totuși, în numai douăzeci de ani, între 1790 și 1810, în vreme ce continentul este răvășit de războaie, Londra preia puterea asupra lumii. încă o dată, în momentul în care o țară încearcă să se impună în fața alteia, piața va da câștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mele sunt proaste, dar n-a zis nimic... absolut nimic. Și tu, Dirk, te încăpățânezi să mai spui povestea asta, zise nevastă-sa. Era cu atât mai jalnic, cu cât mai degrabă te amuza figura ridicolă pe care o făcea olandezul decât te înfuria felul brutal în care îl tratase Strickland. — Sper să nu-l mai văd niciodată în ochi, zise dna Stroeve. Stroeve zâmbi și dădu din umeri. Deja își recăpătase buna dispoziție: — Realitatea rămâne că este un mare artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ți le arăt chiar eu. — Dirk, mă scoți din sărite! spuse dna Stroeve. Cum poți să vorbești așa de tablourile lui când s-a purtat atât de urât cu tine? Apoi se întoarse către mine: Când au venit aici niște olandezi să cumpere tablourile lui Dirk, el a încercat să-i convingă să le cumpere pe ale lui Strickland. A insistat să și le aducă aici ca să le arate. — Și ce părere ați avut dumneavoastră despre ele? am întrebat-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
convingă să le cumpere pe ale lui Strickland. A insistat să și le aducă aici ca să le arate. — Și ce părere ați avut dumneavoastră despre ele? am întrebat-o eu zâmbind. — Erau îngrozitoare. Ah, iubito, tu nu înțelegi! Ei bine, olandezii ăia ai tăi au fost furioși pe tine. Au crezut că-ți bați joc de ei. Dirk Stroeve își scoase ochelarii ca să și-i șteargă. Fața i se îmbujorase de emoție. Strălucea pur și simplu. — De ce trebuie să crezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
joacă șah. Am observat un bărbat aplecat asupra unei mese de șah, dar nu puteam distinge decât o pălărie mare de fetru și o barbă roșie. Ne-am croit drum printre mese până am ajuns la el. — Strickland! îl apostrofă olandezul. Ridică ochii. — Salutare, grasule! Ce vrei? — Am adus un vechi prieten care voia să te vadă. Strickland îmi aruncă o privire și în mod evident nu mă recunoscu. Scrută din nou tabla de șah. — Stați jos și nu faceți gălăgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
două ori gânditor la mine, dar mai tot timpul părea ocupat cu propriile sale gânduri și cu siguranță că fără trăncăneala lui Stroeve ar fi fost greu să legăm o conversație. Peste o jumătate de oră, uitându-se la ceas, olandezul a anunțat că trebuie să plece și m-a întrebat dacă vin și eu. M-am gândit că singur aș putea să smulg ceva de la Strickland, așa că i-am răspuns că mai stau puțin. După plecarea grăsanului i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iar când izbutea să-i rănească, se amuza. Mereu îl jignea pe Stroeve, atât de dureros încât acesta pleca jurând că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar era la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda voinței lui, așa că se întorcea, gudurându-se ca un câine sfios, deși știa că singurul salut care avea să-l întâmpine avea să fie tocmai lovitura cea mai temută de el. Nu știu de ce mă suporta Strickland. Relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am plecat. Stroeve se ducea acasă la cină și eu mi-am propus să găsesc un doctor să-l aduc să-l vadă pe Strickland. Dar de îndată ce am coborât în stradă, simțind aerul atât de proaspăt după mansarda aceea îmbâcsită, olandezul m-a implorat să vin imediat la atelierul lui. Avea un plan pe care n-a vrut să mi-l dezvăluie, dar insista că e necesar să-l însoțesc. Întrucât nu socoteam că un doctor ar fi putut face în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l urcăm în pat fără să mai scoată vreo vorbă. A fost bolnav vreme de șase săptămâni. La un moment dat se părea că nu mai are decât vreo două-trei ceasuri de trăit și sunt convins că numai datorită încăpățânării olandezului a scăpat cu viață. N-am cunoscut în viața mea un bolnav mai dificil. Nu că ar fi fost pretențios sau plângăreț. Dimpotrivă, nu se văicărea niciodată, nu cerea nimic, tăcea tot timpul, însă nu părea să privească deloc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
O să suferi cele mai îngrozitoare privațiuni. Știi de ce i-a trebuit atâta vreme să se vindece. Era pe jumătate mort de foame.“ „Dar pot câștiga eu bani pentru el.“ „Cum?!“ „Nu știu. Am să găsesc eu o cale.“ În mintea olandezului trecuse atunci un gând îngrozitor care-l făcuse să se scuture ca de un fior. „Cred că trebuie să fii nebună. Nu știu ce ți-a venit!“ Ea dăduse din umeri și-l întrebase: „Ei, acum îmi dai voie să plec?” „Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca model. Și pe urmă erau ceasuri îndelungate în care stăteau alături în tăcere. Asta trebuie s-o fi speriat. Când Strickland a sugerat că, cedându-i, ea a simțit un fel de triumf asupra lui Dirk Stroeve, pentru că bietul olandez îi venise în ajutor când era ea la pământ, mi-a deschis calea multor bănuieli întunecate. Sper că nu erau adevărate. Îmi păreau prea oribile. Dar parcă cine poate să sondeze străfundurile subtile ale inimii omenești? Fără îndoială nici cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care le suferise în țara de baștină nu-i micșoraseră cu nimic patriotismul înflăcărat. Adeseori declara că Anglia este cea mai strașnică țară din lume, da, domnule, și simțea o mare superioritate față de americani, oamenii de prin colonii, italieni, spanioli, olandezi și hawaieni. Însă nu cred că era un om fericit. Suferea de dispepsie și adeseori îl vedeai că suge o tabletă de pepsină. Dimineața n-avea mai deloc poftă de mâncare. Dar nici măcar această suferință nu-i micșora buna dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nebe spunea asta râzând. — Sărmanul Hermann, să se aleagă neoficial cu o astfel de acuzație. O, a fost de acord cu incendiul, dar nu clica lui a fost. — Dar a cui, atunci? — A lui Joey cel Șchiop. Nenorocitul ăla de olandez nu a fost decât un bonus în plus pentru el. Van der Lubbe a avut ghinionul să ia decizia de a da foc acestui loc în aceeași noapte în care se hotărâseră să facă asta și Goebbels și băieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai slab ilustrați, nicio altă ediție în limba franceză neprecedând lucrarea pe care însumi am publicat-o în 2002 la Livre de Poche: L'Invention du plaisir. Fragments cyrénaiques. Italienii o aveau pe cea a lui Gabriele Giannantoni î1958), iar olandezii pe aceea a lui Erich Mannebach î1961). Asupra lui Aristip, se poate citi Jean Humbert, Socrate et les petits socratiques, PUF, 1967, pp. 250-272 - chiar dacă acesta consideră că Aristip are puțină consistență... Există aici câteva pasaje interesante care-i permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Seman, un eseu despre Piatra Neamț, altul despre o lansăre de carte la Constanța! Desigur, le-am publicat pe toate! Aveau substanță și valoare! Am cunoscut-o la „Rețeaua Literară”: http://reteaualiterara.ning.com ! Ne-am împrietenit conversând despre „marele” muzician olandez André Rieu! Mi-a plăcut poza ei de-acolo! Poza cu ochi de căprioară! Citindu-i scrierile am invitat-o să publice la „Revista Agero” unde eram redactor în aceea vreme. Mi-a răspuns cu prudență: Corect!i-am răspuns
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > INIMA RECE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Inima rece Inimă rece, Michel Olandezul, cinematograful TIMPURI NOI, unde intram printr-o fereastră spartă, pe întuneric și vedeam filme pe gratis numai de dragul lui Michel Olandezul, care-i scotea unui flăcău inima din piept și îi punea o piatră. Bietul flăcău, nenorocitul de Michel, bastard
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Inima rece Inimă rece, Michel Olandezul, cinematograful TIMPURI NOI, unde intram printr-o fereastră spartă, pe întuneric și vedeam filme pe gratis numai de dragul lui Michel Olandezul, care-i scotea unui flăcău inima din piept și îi punea o piatră. Bietul flăcău, nenorocitul de Michel, bastard, „Das kalte Herz” ... „Intr-un regat frumos și îndepărtat, despre care și legenda spune, în care soarele nicicând nu apunea deasupra
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
minerilor. În fapt opera lui Zola fiind în majoritate o epopee sociologică bazată pe o documentare științifică și obiectivitate. Un alt roman în care se vorbește despre minerit este cel a scriitorului Irwing STONE ,,Bucuria vieții’’ despre viața marelui pictor olandez Vincent van GOGH, în care minerii sunt numiți fețe negre (gueules noires). Aceste fețe negre, trăiau în colibe mizere într-o mizerie ușor de înțeles chiar dacă vom face o translație de un secol și vom reveni în România antebelică și
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
din weekend cu familia. Frâiele firmei au fost încredințate altor persoane care, ori din necunoaștere, ori din rea voință, au făcut ca fabrica să decadă ușor, dar sigur. Se duceau lupte interne între acționarii moștenitori ai lui Ivașcu și cel olandez, care nu putea supraveghea din Anglia, continuarea în același ritm ascendent al viitorului fabricii, tocmai de aceea olandezul și-a vândut acțiunile la bursă și a renunțat la continuarea colaborării cu noii acționari români. Ca orice lucru ce în România
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
voință, au făcut ca fabrica să decadă ușor, dar sigur. Se duceau lupte interne între acționarii moștenitori ai lui Ivașcu și cel olandez, care nu putea supraveghea din Anglia, continuarea în același ritm ascendent al viitorului fabricii, tocmai de aceea olandezul și-a vândut acțiunile la bursă și a renunțat la continuarea colaborării cu noii acționari români. Ca orice lucru ce în România merge bine, trebuie să sfârșească prost, așa s-a întâmplat și cu fabrica privată de confecții Camaet. Tinerele
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
din Țările de Jos, deoarece acest comitat a fost vândut de către, Ioan al III-lea de Namur în 1421 lui Filip al III-lea de Burgundia. În 1701 orașul este ocupat de francezi iar în 1704 va fi bombardat de olandezi. În 1711, Ludovic al XIV-lea redă independența Comitatului Namurului, impunându-l drept suveran pe Maxilmilian-Emanuel de Bavaria, dar în 1714, la moartea acestuia, Namurul se realipește Țărilor de Jos. Mai târziu va intra din nou în conflict cu Franța
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
de piatră am fost rugați să le privim și din partea dinăuntru: am văzut acolo stema portugheză care s-a păstrat spre amintirea stăpânirii portughezilor asupra acestui oraș, pe care ei l-au pierdut în secolul XVII, de când îl stăpânesc, după olandezi, până astăzi, englezii. De la porțile orașului am luat-o în sus la dreapta, trecând pe lângă pușcăria care a rămas în mâna stângă, în dreapta se putea vedea cimitirul portughez care arăta ca un vestigiu. Mergând tot înainte în sus, am ajuns
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
europene asupra Ceylonului dintr-un ghid englezesc. Portughezii au pus stăpânire pe locul în care se află Point de Galle în anul 1515. După 140 de ani de stăpânire portugheză, Point de Galle a trecut în anul 1655 în mâna olandezilor, care, la rândul lor, au fost alungați în anul 1795 de către englezii ieșiți învingători. Amintire despre stăpânirile portugheză și olandeză rămân a fi doar cimitirele lor, precum și biserica olandeză. De altfel, nici englezii nu au pus îndată stăpânire pe întreaga
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
prin 1980, din 1987 eram angajat la Centrul de Cercetări. Atunci, n-am avut de lucru și am trimis o scrisoare în Olanda, unui fost student la geografie, a cărui adresă o aveam mai demult. Cum îl cunoscusem pe acel olandez? În prima vacanță de vară din studenție, era în 1973, tatăl meu s-a-ntors acasă din Treboilea, de la coasă, cu doi băieți și două fete care vobeau o limbă ciudată, coborau pe Boia în jos și au intrat - vorba vine - în
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
eu nu m-am înțăles cu ei, da’ crez că sunt leșânaț’ de foame, din câte-am priceput eu umblă să cumpere de mâncare, mi-a zis taică-meu convins că mă puteam înțelege cu ei. Tinerii aceia bălai erau olandezi, studenți la geografie, cutreireaseră munții și, într-adevăr, erau morți de foame. M-am înțeles cu ei în limba engleză. I-am poftit în „hodaie” - camera „a bună” cum ar veni -, maică-mea le-a dat să mănânce și să
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]