682 matches
-
începusem să simt chiar atunci, pe loc, că aceste chipuri simple care semănau cu al tatălui meu și mai ales cu al mamei mele însemnau totul, ei erau ceea ce avea pământul mai stabil, ei nu dispăruseră niciodată, în timp ce regi și oligarhii pieriseră, ei aveau ciolanele tari, mâini puternice și eterna speranță în inimi; le-o citeam acum în priviri, strălucind pe chipuri deloc atinse de fanatism abstract, cum erau ale celor care strigau prea tare, sau de stupiditate, cum erau ale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de 20 aprilie 2007, de către Sorin Roșca Stănescu, întrucât a avut o opinie diferită de a directorului general. Jurnalistul afirmă că Sorin Roșca Stănescu era deranjat de prezentarea suspendării lui Traian Băsescu din funcție drept o lovitura de stat a oligarhiilor prin care se încearcă aservirea Administrației Prezidențiale intereselor rusești. Organizațiile civice au reacționat prompt. Astfel, Convenția Organizațiilor de Media (COM) condamna decizia ziarului Ziua de a-i cere jurnalistului Victor Roncea să părăsească redacția, după ce acesta a redactat și semnat
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
și guvernul pe care îl conduse privatizase doar 12 la sută din totalul bunurilor aflate în patrimoniul de stat (p. 137). Tot aceasta este și perioada în care structura socială a suferit o mutație la vârful ei, prin apariția "noii oligarhii" alcătuită din oameni protejați sau chiar membri ai elitei politice postcomuniste. În ciuda lentorii reformelor, a genezei noii oligarhii politico-economice și a ubicuității corupției, trebuie remarcate și progresele înregistrate în direcția consolidării democrației românești. Cel puțin trei factori ai democratizării merită
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stat (p. 137). Tot aceasta este și perioada în care structura socială a suferit o mutație la vârful ei, prin apariția "noii oligarhii" alcătuită din oameni protejați sau chiar membri ai elitei politice postcomuniste. În ciuda lentorii reformelor, a genezei noii oligarhii politico-economice și a ubicuității corupției, trebuie remarcate și progresele înregistrate în direcția consolidării democrației românești. Cel puțin trei factori ai democratizării merită subliniați ca având o influență notabilă în acest sens: a) în primul rând, alinierea la instituțiile occidentale fundamentale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și profilul identitar după modelul partidelor social-democrate occidentale, PDSR devine PSD (Partidul Social Democrat) în iulie 2001. Al treilea mandat prezindențial al lui Ion Iliescu, în care guvernarea i-a revenit lui Adrian Năstase, a inaugurat perioada în care noua oligarhie socio-economică crescută sub protecția partidului a "prădat statul cu voie de la Bruxelles", după cum o spune pe șleau T. Gallagher (2004, p. 350). Deschiderea arătată de Europa în sensul integrării României, o deschidere susținută și de finanțări masive care să sprijine
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se alinia formal la solicitările europene. Doar că, așa cum a observat și analistul T. Gallagher (2004), guvernarea Năstase a excelat în aplicarea paradigmei "formelor fără fond", un adevărat "brand românesc" (Schifirneț, 2007). Efectul pervers al finanțărilor pre- aderare deturnate de oligarhia românească a constat în amplificarea inegalităților socio-economice într-o societate oricum deja polarizată. În ciuda tuturor acestor sincope interne pe plan socio-economic, elita politică a repurtat totuși succese importante pe plan extern. Pe 29 martie 2004 România a fost acceptată în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
condiții pentru existența totalitarismului la nivelul unui anumit stat18: a) o ideologie oficială, care are rolul de a justifica atât statutul puterii politice totale, cât și acțiunile întreprinse de reprezentanții acesteia; b) un singur partid de masă, controlat de o oligarhie care nu are în vedere interesele cetățenilor, ci urmărește realizarea intereselor sale particulare; c) monopolul guvernamental asupra armamentului, ceea ce echivalează cu deținerea totală a capacității de constrângere fizică, pe care puterea etatică o poate utiliza pentru a preveni orice formă
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
publică și orice numiri s-ar da acelor forme, substratul lor organic este același ca și în trecut. A-l boteza din nou pe un {EminescuOpXII 136} om nu va să zică a-l schimba; a pune numele de regim democratic unei oligarhii vechi nu va să zică a schimba starea de lucruri. Singura schimbare, nu de esență, o aflăm numai în înmulțirea oligarhilor și în înrăutățirea lor. Deja Regulamentul Organic a făcut din ciocoii vechilor boieri o pătură nouă de oligarhi, Constituția a făcut
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bresle de oameni, și politica generală a unui stat, modul de a asigura tuturor cetățenilor măsura cea mai mare de bunăstare și de liniște, e un meșteșug, care corespunde c-o breaslă. De aci vom vedea că statele c-o oligarhie avută și puțin numeroasă au avut un trai lung și strălucit pe pământ. O mână de patriciani au făcut din Roma o împărăție universală și tot o mână de patriciani au condus soarta rasei engleze, care-n două sute de ani
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și în ce condiții bolește și cade repede. De câte ori vom deschide istoria vom vedea însă că statele scad și mor sau prin demagogie, sau prin despotism, și că existența normală și regulată, asigurarea celei mai mari libertăți de dezvoltare e oligarhia celor drepți prin caracter, sprijiniți de cei înzestrați cu minte. Nicicând, dar absolut nicicând n-a existat rivalitate între aristocrația de naștere și aristocrația intelectuală; dar amândouă. acestea au aflat adesea un dușman în aristocrația averii mobiliare, a banului. Posesiunea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cari el [î ]i ridică n-au nevoie de nici una din laturile cari dau mărime ființei omenești, nici de caracter, nici de inteligență. La români îndeosebi observăm cea mai mare putere politică și relativ cea mai mare avere în timpii oligarhiei, în timpul dinaștilor munteni și moldoveni. Îndată ce ridicarea pe scara socială nu se mai datorește caracterului, ci altor aptitudini, statele încep să dea îndărăt, până ce în fine cad cu totul sub domnia turcească, reprezentată prin fanarioți. În timpul de cădere vedem domnia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
viața unui stat. Aceasta am spus-o bazați pe cele mai strălucite exemple din istorie. Avem Roma, Anglia actuală, republica Veneției, Olanda ș. a. Din această teorie susținută în genere "Romînul" ne atribuie in specie că pentru România voim domnia unei oligarhii aristocratice, deși tot organul ilustrului Costinescu are imprudența de-a cita condițiile ce le credem noi neapărate pentru existența unei aristocrații adevărate. Se cere a fi istorică am zis noi. Poate însă exista o aristocrație istorică într-o țară în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vedem Roma devenind imperiu, vedem Veneția, un oraș, devenind putere, adesea de rangul întîi, în curs de o mie și mai bine de ani. Dar se înțelege că nici prin gând nu ne trece a admite că aristocrația istorică, substratul oligarhiei, se poate improviza și că putem scoate din pământ oasele Basarabilor spre a le da o nouă viață. Cu totul altul e rolul monarhiei în țara noastră. E îndeajuns daca sub ea se asigură înaintarea meritului și a muncii și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vedem Roma devenind imperiu, vedem Veneția, un oraș, devenind putere, adesea de rangul întîi, în curs de o mie și mai bine de ani. Dar se înțelege că nici prin gând nu ne trece a admite că aristocrația istorică, substratul oligarhiei, se poate improviza și că putem scoate din pământ oasele Basarabilor spre a le da o nouă viață. Cu totul altul e rolul monarhiei în țara noastră. E îndeajuns daca sub ea se asigură înaintarea meritului și a muncii și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
imprima universului întreg caracterul lor, armele și inteligența lor, signatura lor, cari s-au dezvoltat în mod firesc ferite și de demagogie și de despotism și că forma cea mai normală și mai sănătoasă a dezvoltării unei societăți omenești este oligarhia. Mahiavelli însuși, acest adânc cunoscător al naturii omenești în părțile ei rele ca și în cele bune, daca aprobă, in usum Delphini sau mai bine în interesul unității Italiei, despotismul Casei de Borgia, pe de altă parte recunoaște oligarhiei o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
este oligarhia. Mahiavelli însuși, acest adânc cunoscător al naturii omenești în părțile ei rele ca și în cele bune, daca aprobă, in usum Delphini sau mai bine în interesul unității Italiei, despotismul Casei de Borgia, pe de altă parte recunoaște oligarhiei o putere de rezistență contra agenților discompunerii pe care n-o are nici o altă formă. Un monarh poate fi foarte puternic, dar, izbit cu toată puterea și bătut într-un punct, împărăția se clatină. Statul demagogic e prea dominat de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
asupra tuturor. Noi nu zicem aci că poporul trebuie esclus de la dirigerea afacerilor lui. Din contra, nicicând libertățile publice nu sunt mai vii, mai puternic simțite, practicate cu mai mult interes de binele comun de către toți cetățenii decât tocmai sub oligarhie. Dovadă viața din comițiile Romei, viața politică, sobră în orice punct, în comună și în comitat în Anglia. Dar sunt cestiuni de politică generală, de război sau pace, de întinse și mari reforme sociale a căror realizare determină epoce întregi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
existenței lor. Sunt cristalizațiuni imperfecte pe lângă câteva cristale perfecte pe cari le prezintă istoria. Asta e chiar deosebirea între nații mici, fără simț istoric, și națiile mari, c-un profund simț istoric și c-un mare viitor. Despre refacerea unei oligarhii istorice pe care ne-o atribuie "Romînul" nu poate fi nici vorbă. Inamici ai frazei și ai oricării formațiuni factice și improvizate, noi vedem foarte bine, mai bine decât "Romînul" poate, imposibilitatea unei asemenea refaceri și e un act de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aceea), a contribuit la o situație inedită. Unul dintre cele mai de succes prime-time soaps, Dallas, a fost permis, a fost achiziționat și s-a bucurat de mare succes în România, deși era cea mai frapantă expresie TV a ideologiei oligarhiei petroliere americane, o reclamă a celei mai seducătoare imagini a Visului American, a stilului de viață asociat cu America prosperă, într-o Românie comunistă care exporta utilaj petrolier, dar care nu mai aducea nimic din afară ... în afară de Dallas. SOFT POWER
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă". Cu alte cuvinte, Eminescu sesizase o situație cu totul aberantă în societatea românească: națiunea profundă era tratată ca "minoritate", batjocorită de o oligarhie care nu-și cunoștea decât măruntele interese de grup, într-o corupție generalizată. Iată, fără îndoială, o foarte încurcată necorelare a antitezelor, pentru care Eminescu a găsit o denumire emblematică: antiteze monstruoase. A sparge echilibrul antitezelor și a înclina balanța
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ajuns în condiția mai mult decât dramatică de a constata că în România nu mai au dreptul de a fi slugi și-și caută acest drept aiurea. Printr-o experiență similară au trecut statele "bananiere" din America de Sud. Iată de ce în oligarhiile de tipul celor din România postcomunistă nu e loc pentru naționalism, sentimentul național, ca demnitate umană, fiind împins în deriziune și bășcălie postmodernistă sau repede etichetat ca extremist și antidemocratic, căci el deranjează buna companie a corupților distrugători de națiune
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
atât la nivel economic, cât și cultural. La fel au apărut miliardarii de tot felul, nu numai în acești ultimi 15 ani. Tom Gallagher 237, într-o carte recentă, vorbea de un perpetuu "furt al unei națiuni", un jaf al oligarhiilor naționale, care a făcut dintr-o țară, ca România, cu resurse materiale și umane remarcabile, sub pretextul "modernizării" și "occidentalizării" sale, un stat slab și o civilizație marginală a Europei. România a avut dintotdeauna aprinși "moderniști" și "tradiționaliști", dar i-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
greci (mai ales Socrate, Platon și Aristotel) au adus contribuții în trei direcții. În primul rând, ei au acordat important] virtuților (tr]s]turilor de caracter) în calitate de subiect al eticii. Astfel, Republica a lui Platon descrie virtuțile încurajate de democrație, oligarhie, tiranie și meritocrație. În al doilea rând, au fost analizate virtuțile de bâz], cum ar fi curajul, cump]tarea, înțelepciunea și corectitudinea. În al treilea rând, filosofii au realizat o clasificare a tipurilor de caractere (Aristotel a împ]rțit caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
propagandă, sub Vechiul Regim, dar și În timpurile mai recente, a fost subliniată de către același Roger Chartier: Sărbătoarea a fost socotită, totdeauna, În mod contradictoriu, instrument al unei pedagogii și primejdie potențială. De la Biserica reformatoare până la Robespierre și Saint-Just, de la oligarhiile municipale medievale până la Filosofi, sărbătoarea, dacă este modelată și canalizată de un dispozitiv ce o va face demonstrativă, este gândită ca ceva ce poate manifesta, deci socializa, un proiect, fie că este de ordin religios, fie că este de ordin
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
proporție de 100% și participă cu capital în aproape 100 de companii rusești dat și străine.”<footnote Ibidem; footnote> Gazpromul deține în prezent o bancă și o companie aeriană. Fondarea sa, din 1992 s-a bazat pe cumpărarea acțiunilor de către „oligarhii rus care s-au îmbogățit în perioada Elțîn”<footnote Diana Manuel`evna Mateo, Global Govermance as Business Strategy: The Case of Gazprom, Editura Diplomatic Verlong GmbH, Hamburg, 2010, p. 57; footnote>, iar în 2005 în perioada Putin, guvernul devine acționar
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]