762 matches
-
fost absorbit Într-un coșmar. După cîteva minute de orbecăială, disting niște lumini și mă Îndrept spre ele, cu picioarele ude și Înghețate. Stelele zvîcnesc deasupra prin spărturi de nori, ca Într-o halucinație. Măcar de-ar ninge! Deveselu ograda oltenească Locotenent-colonelul ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete de sîrmă ținut cu greu În frîu de un chipiu care mi se pare ridicol de mic; are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
șoferul tace și eu mă uit la arhitectura standard, clădiri posace, nereușite, aspre, toate militare. Dar, dincolo de aparența comună, e ceva specific locului. Bărăganul Începe să-mi pară un fel de Academie militară. Aici totul are un aer de ogradă oltenească, e ceva neglijent În tot ce se află În jur și te aștepți ca În orice clipă un cîrd de gîște să străbată peisajul, țîșnind din gardul viu aproape uscat, printre picioarele soldaților care se deplasează În coloană. Ai senzația
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu teamă, e o țărancă ce-și ține papornița de rafie În brațe și care pare o fantomă pe care anul 1989 ne-a lăsat-o cadou - o fantomă care Își drege vocea și suspină, probabil sub presiunea unui verbiaj oltenesc neconsumat, care acum Îi chinuie visul. Bag mîna În geanta pe care am lăsat-o pe locul de alături, urmărind norii furtunoși de aprilie de afară, și scot carnetul. Povestea lui nu e o poveste, e o mînă de cioburi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
devreme de 1227. Nu știm, de exemplu, dacă soția cumană a țarului Ioniță Caloian (1197-1207), devenită ulterior soția nepotului și succesorului acestuia, Boril (1207-12??), s-a botezat sau nu. Este plauzibil de crezut că a făcut-o. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. de Ovidiu Pecican, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2002, p. 81. • Ibidem, p. 83. Imperiului Latin al proaspăt alesului împărat Baudouin de Courtenay, a fost bine primită de bulgari și a beneficiat de ajutorul „sciților“, adică al cumanilor 4. Conform lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este de natură onomastică - referirea la „Vadul Cumanilor“ -, dar N. Iorga a relativizat importanța acestuia, arătând că actul medieval româno-slav care pomenește acest toponim evocă, de fapt, confruntarea armată de la Branicevo, din timpul lui Alexie Comnenul 12. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. cit., p. 118. • N. Iorga, Istoria românilor. III: Ctitorii, ed. de Victor Spinei, București, Editura Enciclopedică, 1993, p. 45: „... Un nou război cuman se poartă la Branicevo și... Alexie Comnenul trebuie să-i oprească [pe cumani - n. O.P.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un act românesc [din 1385, de la Dan I] vorbește de Vadul Cumanilor.“; p. 47: „O urmă a raporturilor strânse cu dânșii [cu cumanii - n. O.P.] nu e în numele de locuri, cum s-a crezut [de către B. P. Hasdeu, în Olteneștile și în Negru Vodă - n. O.P.] pentru Comana și Comănești, cari amintesc pe ale întemeietorilor acestor sate, Coman și Comana, oricare ar fi originea, ce poate fi foarte veche, a acestor numiri, ci mai adânc, în obiceiuri...“. Adevărul este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a confirmat - de atunci, Dorel a publicat frecvent în Dilema veche, unele din acele texte fiind reunite aici). Să nu fiu înțeles greșit: nu a fost aici vorba nici despre prietenia cu autorul respectiv și nici despre vreo cabală oltenească, prin care s-ar presupune că oltenii se sprijină unul pe altul doar pentru că provin din aceași regiune a țării - ci doar despre evidența faptului că Dorel Chirițescu poate face din economie, prin explicațiile sale, un domeniu intelectual accesibil oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Drânceni (de fapt, în satul Ghermănești) sunt tâmplari - Alexandrache Vasile, Manolache Vasile, Moraru Petru, Ene Dănuț, dogarul Onofrei Georgel, cojocarii Trofin Jan, Ignat Vasile, Dinică Neculai și practicantul unei vechi meserii, fântânarul Burhuc Costel. Cei mai prestigioși meșteri populari din Oltenești sunt: Solomon Ioniță realizează împletituri din răchită și salcie, în primul rând coșuri; Drosul Costică, același meșteșug; Apostol Radu prelucrează lemn de tei, salcie, arțar, plop, obținând cozi de unelte agricole, linguri, lopățele, furci de tors; Perju Emil face mături
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
cromatice stânjenitoare pentru impresia artistică de ansamblu. în ciuda anumitor tentative organizatorice, pe fundalul nepăsării autorităților locale, după moartea meșterului, olăritul a dispărut la Dumești. La fel s-a întâmplat la Fălciu, Lipovăț etc. Un caz deosebit a fost la Zgura - Oltenești, unde exista, prin familia Iacob, o succesiune de generații de olari, totul încheindu se atunci când, în furia colectivizării, comuniștii le-au confiscat atelierul. Cel mai important centru, atât din punct de vedere istoric, dar și ca posibilități contemporane de confecționare
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
citate din scrierile celor evocați și tind să demonstreze unitatea profundă care face din om și operă un întreg exemplar. Alte trei „portrete” - Petre Pandrea, D. Tomescu, C.S. Nicolăescu-Plopșor - sunt contribuții notabile la cunoașterea și actualizarea unor reprezentanți ai culturii oltenești. Asemănător ca preocupare și atitudine cu Arbori din țara promisă, volumul Ultima invazie (1996) este un amestec de autobiografie și considerații despre situația social-politică din anii de la începutul războiului, cu scurte amintiri despre scriitorii cunoscuți, accentul căzând pe reconstituirea împrejurărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
de bunuri gastronomice puse pe tapet de partizanii specificului bucătăriei autohtone. De fapt Însă și celelalte zone ale țării sunt marcate de prezența alimentului În cauză, fie că Îl devorează În combinație cu o zeamă iute, de ardei (faimoasele „ciuști” oltenești și muntenești), fie că intră În combinație cu diversele saramuri de pește de pe Valea Dunării ori din Deltă. Datorită omniprezenței sale, mămăliga a populat și imaginarul cult al românilor: proza lui Liviu Rebreanu, Moromeții lui Marin Preda, poezia lui Coșbuc
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ștefaniană (2005). A publicat mai multe lucrări de europenistică: Europa, o idee În mers (1997; 1999, 2002, 2004), România și Uniunea Europeană (2000; ediții revăzute și adăugite 2003, 2004). A Îngrijit ediții din Yves Ternon, Statul criminal (2001), din B.P. Hasdeu, Olteneștile (2002), din Geoffroy de Villehardouin, Cucerirea Constantinopolului (2002) și din Robert de Clari, Cei care au cucerit Constantinopolul (2005). Horea Poenar, absolvent al Facultății de Litere, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj În 1996. Doctor În filologie cu o teză de estetică fenomenologică
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mare și Drumul robilor, care însă n-au mai apărut. Debutul editorial al lui F. se relevă a fi prematur. Câteva texte, în registru elegiac, năzuiesc să prindă, pe urmele lui Radu Gyr și ale altora, și ceva din specificul oltenesc, însă lexicul e sărac, iar sintaxa uneori greoaie, la eșec contribuind și câteva „inovații” în notă modernistă. Mai târziu, experiența acumulată, inclusiv prin tălmăciri din Rilke, Paul Claudel, Apollinaire, îl ajută să dea trăirilor proprii o expresie mai potrivită, ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287067_a_288396]
-
tainele copilăriei ies de sub tirania ideologiei, fiind reușite (o mamă explică unui băiat că munții cresc pentru că sunt aidoma copiilor etc.), ca și descripția unor peisaje de natură. Elogiul realizărilor socialiste se regăsește în Triunghiul apelor (1978), carte dedicată satelor oltenești. S-a observat că uneori umbra lui Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu și chiar a lui V. Voiculescu planează asupra scrierilor lui Z., ca în Cantată oltenească (1981), volum care cuprinde schițe, nuvele, „cavatine”, a căror notă distinctivă este descrierea, irizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
de natură. Elogiul realizărilor socialiste se regăsește în Triunghiul apelor (1978), carte dedicată satelor oltenești. S-a observat că uneori umbra lui Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu și chiar a lui V. Voiculescu planează asupra scrierilor lui Z., ca în Cantată oltenească (1981), volum care cuprinde schițe, nuvele, „cavatine”, a căror notă distinctivă este descrierea, irizată de secvențe legendare, a aceleiași zone. Câteva legende mai sunt incluse în Drumuri și oameni din Oltenia (1985). Proza din Telegrame de dragoste (1984) sau din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
colaborare cu Petre Dragu), Craiova, 1957; Pe temeliile lui August, Craiova, 1959; Biruim, Craiova, 1960; Mi-e Oltenia o floare (în colaborare), Craiova, 1967; Orașele dragostei, București, 1967; Pe-un picior de plai, București, 1967; Triunghiul apelor, București, 1978; Cantată oltenească, București, 1981; Telegrame de dragoste, București, 1984; Drumuri și oameni din Oltenia, București, 1985; Curcubeul romanticilor, Craiova, 1987; Flori de câmp, îngr. Gabriela Rusu Păsărin, București, 1996; Confesiuni în sinceritate, îngr. Ana Zatti, pref. Ovidiu Ghidirmic, București, 1999; Îndrăgostit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
unei căsnicii. Sectorul cel mai rezistent al scrierilor lui P. îl reprezintă însă nuvelistica, grupată în volumele Generalul Frangulea, Sufletul lui Faust (1928), Vecinul (1938), De dincolo de râu (1938), Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire (1943) și Nuvele oltenești (1946). Dacă într-o primă perioadă prozatorul se înscrie pe linia romantic-sentimentală a lui Al. Vlahuță, I. Al. Brătescu-Voinești sau Emil Gârleanu, ulterior se îndreaptă spre proza fantastică, privilegiind situații în care accidente misterioase vin să tulbure certitudinile științei, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
a lui Al. Vlahuță, I. Al. Brătescu-Voinești sau Emil Gârleanu, ulterior se îndreaptă spre proza fantastică, privilegiind situații în care accidente misterioase vin să tulbure certitudinile științei, ceea ce ilustrează teza cu privire la primordialitatea spiritului. De o factură diferită sunt câteva nuvele „oltenești”, realiste, colorate, dar fără a ceda pitorescului facil, de o mare autenticitate și savoare comică. Omul de teatru P., cu un gust sigur în selectarea repertoriului Naționalului clujean, este mai puțin inspirat în încercările dramatice proprii: comediile, misterele sau dramele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
inspirat în încercările dramatice proprii: comediile, misterele sau dramele sale psihologice, reunite parțial în volumul Teatru (1945), sunt artificioase și livrești, chiar atunci când ating o problematică incitantă. După moartea autorului, au fost publicate Amintiri din teatru (1968), povestirile din Ceartă oltenească (1973), o trilogie romanescă inspirată din viața universitară - Chinuiții nemuririi (1976-1986), alt volum de Teatru (1975), romanul istoric Bogdan infidelul (1982), ca și cel consacrat periferiei citadine - Coana Truda (1988), Decameronul româneasc (1996) ș.a., cărți ce vin să completeze imaginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
1936; Fără limită, București, 1936; Vecinul, București, 1938; De dincolo de râu, București, 1938; A trecut..., Oradea, 1939; Cu steagul înfășurat. Amintiri de la evacuarea Clujului, Sibiu, 1941; Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire, București, 1943; Teatru, Sibiu, 1945; Nuvele oltenești, Craiova, 1946; Amintiri din teatru, București, 1968; Ceartă oltenească, îngr. și pref. Titus Bălașa, Craiova, 1973; Teatru, îngr. și pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1975; Chinuiții nemuririi, I-III, îngr. și pref. Titus Bălașa, Craiova, 1976-1986; Bogdan infidelul, îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
dincolo de râu, București, 1938; A trecut..., Oradea, 1939; Cu steagul înfășurat. Amintiri de la evacuarea Clujului, Sibiu, 1941; Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire, București, 1943; Teatru, Sibiu, 1945; Nuvele oltenești, Craiova, 1946; Amintiri din teatru, București, 1968; Ceartă oltenească, îngr. și pref. Titus Bălașa, Craiova, 1973; Teatru, îngr. și pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1975; Chinuiții nemuririi, I-III, îngr. și pref. Titus Bălașa, Craiova, 1976-1986; Bogdan infidelul, îngr. și pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1982; Coana Truda, Nuvele bărbierești, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
literare”, „Ecoul Capitalei”, unde a fost secretar de redacție, iar în 1931 - director, împreună cu G. Gheorghiu, „Vremea nouă”, la care, în primul număr, din 1932, figura ca prim-redactor, „Ramuri”, „Presa nouă”, în redacția căreia a lucrat, „Gând și slovă oltenească” și multe altele. Numeroase poeme au fost strânse în plachetele Frumoasele (1927), 13 poezii (1939) și în volumul Versuri (1934). Fără să fie un profesionist al ziaristicii, B. practică, în articolele pe teme la ordinea zilei, o gazetărie de atitudine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
de clasă spiritul de frondă. A debutat cu un sonet în „Acțiunea română” (Iași, 1917). A mai colaborat la „Ramuri”, „Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Datina”, „Actualitatea”, „Bilete de papagal”, „Familia”, „Fulgerul”, „Presa”, „Gorjanul”, „Jurnalul”, „Meridian”, „Gând și slovă oltenească”, „Tribuna Olteniei”, „Oltenia muncitoare”, unde a fost redactor, și la multe altele. A înființat, la Craiova, publicațiile „Garda” (1928-1931), „Strigătul oltean” (1929), „Condeiul” (1938-1942) și a contribuit la apariția cotidianului „Înainte” (1944). Împreună cu Paul Constant editează la Sibiu, între 1932
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
din regiunile dintre Carpații sudici și Dunăre, Comana de Jos, Sălașuri, Lăpușel, Albești, Gornea, Morești, Biharea, și Alba Iulia în Transilvania, iar din primele trei secole ale mileniului al IIlea d. Hr. pe cele de la Orheiul Vechi, Hansca, Prodana-Bârlad, Răducăneni, Oltenești, Dridu-Metereze, Dăbâca, Cenad și altele. Cartarea geografică a descoperirilor atestate până în prezent arată că, locuirea cea mai intensă este documentată în zonele de podișuri și platouri submontane, altă dată acoperite în cea mai mare parte cu păduri seculare. Mult mai
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
Îmblânzitorul de păsări (1995). Colaborează la „Cadran”, „Sfarmă-Piatră”, „Universul literar”, „Oltul”, „Analele Universității din Craiova”, „Argeș”, „Revista de etnografie și folclor”, „Limbă și literatură”, „Philologica”, „Ramuri” ș.a. Elev al lui D. Caracostea, N. are o contribuție deosebită la culegerea folclorului oltenesc și muntenesc. Pe lângă tipurile clasice de balade, colecțiile sale conțin, în special în secțiunea „haiducești”, un număr însemnat de piese noi sau mai rar atestate în alte culegeri. Publicarea variantelor locale contribuie la cunoașterea mai temeinică a zonei cercetate. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]