473 matches
-
Nina Alexandrovna tremura și plângea. — Dar ce i-am făcut? Are și de ce se plânge! strigă Ippolit, rânjind. — Oare chiar nu i-ai făcut nimic? spuse deodată Nina Alexandrovna. Mai ales dumitale ar trebui să-ți fie rușine... nu-i omenește să chinuiești un bătrân... mai ales în locul dumitale. În primul rând, care-i locul meu aici, doamnă? Vă respect foarte mult, pe dumneavoastră personal, dar... — E o elice! strigă generalul. Îmi sfredelește sufletul și inima. Vrea să cred în ateism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el o lume, o nouă formă de existență. Cu Hegel, cu Wagner și cu Nietzsche s-au născut lumi noi. Fiecare dintre ei ar fi fost în drept să spună că lumea începe de la el. Sîntem obișnuiți să considerăm în omenesc numai o sumă limitată de valori, un număr redus de posibilități, o formă determinată de existență. Dintr-o astfel de perspectivă, este natural ca acești creatori să fi depășit omenescul. Existența și opera tuturor geniilor germanice au ceva inexplicabil, inaccesibil
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai putea tu însuți să te ridici împotriva lor? întrebă Klapka cu un surâs. ― Atunci n-aș fi simțit nevoia să le disprețuiesc și aș fi fost desigur mai fericit! strigă Apostol îndîrjit. Civilizația d-tale stârnește în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ți ofere nici un răspuns! Fiece "cucerire" a civilizației a dărâmat cîte-o bucățică din fericirea omului, până ce nu i-a lăsat în suflet decât un morman de ruine... În locul credinței a pus formule
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
alun? De ce-i zicem alun? - Ca lumina zilei: fiindcă-i lung, luuuun’... ’I alung, aluuuun’ - ai Înțăles, băi’țălu moș’lui? Cum să nu-nțăleagă băi’țălu moș’lui când explica moșu băi’țălului? Înainte de a ne așterne pe lucru, ne omeneam: Moș Iacob făcea focul Într-o poiană; scotea din traista lui cea mare și grea cât un ciuhal: o mână de cartoafe (iar o să-l probozească Mătușa Domnica pentru că stricase cel puțin zece cuiburi - nu erau mai mari decât nucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în când și privește la ceea ce se întâmplă în curtea mănăstirii. L-am surprins, pe scărița ce dă spre sfântul altar, precum o mamă care-și supraveghează copiii cu dragoste nețărmuită. Nici un drumeț nu pleacă de la Giurgeni fără să fie omenit, nici în nopțile de poveste de vineri, nici duminica, după Sfânta Liturghie. Am observat cât este de bucuros când poate dărui oamenilor ceva. Vrea ca fiecare să guste din bucatele binecuvântate de Maica Domnului. De Schimbarea la Față a Domnului Iisus, când
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
bucuros Hristos scuipatul vi-l primește și numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primenește și numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primenește! ! numai unul dintre voi a născocit chinul care pe Hristos l-a omenit și pe cruce nu-l mai lasă să-și ia locul, și numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul și numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul! JEU D'AMOUR (ULTIMA VERBA) ! trezește-te în zori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
perete fals dân tenechea. Da damnatu am fost io, că, după ce le-au Înventariat și numărotat, au mutat târnurile la mine-n ogeac, iar Fainberg și-a pus la bătaie tot machiaverlâcu ca să fie puse lângă mine. Încăpățânări dân naturelu omenesc: cât dăspre târnuri, Fainberg ie un fanatic rutinar; iar cu concordia dân han i-a dus dă nas și pă pilangii, și pă Limardo, că i-a făcut să cază la pace. Cum nențelegerea cu mâța stacojită ie dă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oameni, cu calitățile și defectele noastre, cu bucuriile și necazurile noastre...” “...chiar dacă ni se spune mereu că defectele, necazurile și nervii trebuie lăsați la poarta liceului...” “Dar cine poate face asta, dom’ profesor? <<Sunt om și nimic din ce-i omenesc nu-mi este străin>>” “Terențiu...” “Câtă erudiție! E o adevărată plăcere să discute cineva cu dumneavoastră!” “Vă mulțumesc pentru amabilitate. Dar tot n-am înțeles de ce m-ați chemat. Iar clasa mă așteaptă” “Un bob zăbavă, dom’ profesor. În două
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dealu’ jumătate Pierdui potcoavele toate...” Într-un an, era pe la sfârșitul lui decembrie, copiii satului au venit cu colindele străbune... Iată, vin colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători...” I-a lăsat să-și depene melodia știută și, după ce i-a omenit cum a putut mai bine, i-a-ntrebat, așa, într o doară: Mă, da’ voi nu știți și-un câtec cu ajunu’? Păi, nu ți l-am cântat, bre, p-ăsta? E cu colindu’. Și, când să vine cu colindu’, dacă nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Prin ochelari discret privesc, Portmoneu-i gol și-înnebunesc, Fermoarul de la geantă e deschis, Mă-ntreb de-i adevăr sau doar un vis. Trist-am văzut un om sărman, Un cerșetor care- mi cerea un ban, Am vrut să-l omenesc, un lucru sfânt, Dar unde-s banii, intrat-au în pământ? Nu pot pe bietul om să-l omenesc Și-ntreb pe Domnul: Ce să fac? Privesc la cer și mă gândesc: E vina mea, a omului sărac? ÎMI ADUC
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
sau doar un vis. Trist-am văzut un om sărman, Un cerșetor care- mi cerea un ban, Am vrut să-l omenesc, un lucru sfânt, Dar unde-s banii, intrat-au în pământ? Nu pot pe bietul om să-l omenesc Și-ntreb pe Domnul: Ce să fac? Privesc la cer și mă gândesc: E vina mea, a omului sărac? ÎMI ADUC AMINTE Când de copilărie îmi aduc aminte, O vie flacără-mi apare-n minte, Și-o copiliță cu obraji
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
deplină În greutățile cu care trebuia să dea ea piept. Era singură pe lume, cu doi copilași, bani puțini și - cel mai rău lucru - o pletoră de prieteni. În iarna cu pricina a văzut-o Într-o seară la Philadelphia omenind o mulțime de bărbați, când el știa că ea nu avea servitori, cu excepția unei negrese micuțe ce Îngrijea de copii În camerele de la etaj. Îl descoperise printre musafiri pe unul dintre marii libertini ai orașului - un individ care umbla mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pus în castronul acela? Îl întreba Smith. - Am identificat substanța care lipsește, răspunse Kent. E potasiul. În trupul lui Jarvey n-au mai rămas decât două treimi sau trei pătrimi din cantitatea normală de potasiu. După cum știi, în celulele corpului omenesc potasiul se găsește în asociație cu o moleculă mare de proteină, această combinație constituind baza sarcinii electrice a celulelor. E o condiție esențială a vieții. De obicei, după moarte, celulele se descotorosesc de potasiul lor, vărsându-l în sânge, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
candidata la intrare În Sta tele Unite. Domnul a semnat niște hîrtii și i-a luat pe cei patru, cu tălmaci cu tot, În trăsură pînă la restaurantul pe care-l ținea. Hotărîrea lui era deja limpede cînd i-a omenit și le-a expus planul său: femeii Îi va găsi ceva de făcut În local. Ungurul să mai dea pe acolo, va primi plată pentru asta, ca să mai aibă Floare cui să-i spună păsurile pînă o prinde un strop
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toate fîntînile, iar la curgătoare, rîndul nu se sfîrșea niciodată. Un pișcăran chiar a apelat la milițieni să evacueze de la el din șură o familie de amărîți sosiți de pe Crișul Alb, dar care nici nu se gîndeau să plece. Îi omenise cum Îi dăduse mîna și lui, Îi Înțelesese, numai că venise ziua cînd nu mai avea cu ce să-i țină. Potera i-a luat pe străini pe sus, Îmbrîncindu-i și suduindu-i. Gazda, uimit peste poate, s-a băgat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apropiere de uzina Mannesmann, destul de bombardată, un așezământ care odinioară se ocupase de meșteșugari ambulanți, apoi din ce în ce mai mult de oameni fără adăpost și de bătrâni singuri. Până și un criminal în serie pe nume Kürten se spune că a fost omenit prin anii ‘20 de călugări. Și, fiindcă nevoia nu dădea niciodată înapoi, complexul de clădiri rămas zdravăn ca prin minune și înconjurat numai de ziduri puțin înalte și de un gard scund, a supraviețuit ca enclavă eficientă în îndeplinirea scopurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vreau să vă fut" "De la simige... încerca să iasă răspunsul... pauză... fir-ai al dracu' de măgar nesimțit!" Și decola în capul meu, asta cel mai des, dar nu vă mirați, au momente când gagicile cu simțul umorului m-au omenit cu jumătate din covrig și ceva opturi, ba la ele acasă, ba la mine gazdă. Ciudat, nu-mi mai aduc aminte cum m-au acostat ele, nu te apuca să mai dai paginile înapoi, ca să vezi ce ți-am "vîndut
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
devină mai cooperantă,... "nimic? ...nici măcar un mesaj la recepție?" aberez eu, cum pula mea ai putut să pui asemenea întrebare, ce mesaj să-ți lase? Stimate futac, vă mulțumesc că v-ați risipit din sperma voastră imperială și m-ați omenit și pe mine cu puțină, vreo șase-șapte numere parcă, de aceea drept recunoștință vă las numărul meu de telefon dacă cumva prin trecerile voastre prin România mai aveți chef de niște numere. Semnat Moni Cuta, Cuta fiind numele de familie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu lapte și zis pardon, eu ziceam Perde ne perde, moloco zaplate! (Bășești nu bășești, laptele-l plătești!) Da Cazanciuc, aceala cu cal fără cod, ruten este de etnie rumuna. Și Mandrik ceh este, da el vrut neamț și atunci omenii zis la el Mein Drek, adica Cacatele meu. Atunci el spune că austriac, da tot Mein Drek rămas. Mai bine cântă-ne ceva că îndată îți vine rândul și morarul nu te așteaptă cu piatra în gol, că și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bine pulsațiile terenurilor de la Bahna și pulsul piețelor din județ și din țară. De Sfântul Nicolai și de alte sărbători discuțiile se prelungeau până către seară, că lui bădia îi plăcea tovărășia și un păhărel-două alături de oaspeții pe care îi omenea cu licori de-ale lui și cu bunătăți de-ale mătușei Ortanța, gospodina. Din când în când, mai făcea și câte o împăcăciune între oameni care își purtau pizmă încă de pe vremea împușcatului sau împricinați de dată mai recentă: Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zic să-mi dai atât. Și-i spuse suma pe care o pretindea... Până la urmă s-au înțeles. Bătrâna la poftit să rămână la ea peste noapte, că are un pat în chilerul de vară, unde poate dormi. L-a omenit cu o masă la prânz și cu una seara. A doua zi s-au dus în târgul Hușului, la un notar și au făcut actele pe imașul acela de o falce, cam un hectar și jumătate. Și iată străinul a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la un pahar cu vin și o gustărică, omul se jeluia de strâmbătățile ce-l loveau din toate părțile - cotele, beilicurile, impozitele, își descărca sufletul către cel pe care îl omenea, și acesta, fariseic, îi promitea rezolvarea problemelor, îl căina, se făcea că suferă și el alături de gazdă, iar la ieșire, când dădea ochii și cu vecinul, care mâine putea să-i fie musafir - nepoftit, «îl mângâia» și pe el, ca
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
închisă, semn că ne puteam întoarce tot pe biciclete acasă. Mare noroc. În fine, tot neamul e neam și l-am descoperit prin ceața minții pe fratele nanei, Panaite, învățător și el, care după ce ne-a primit, ne-a și omenit. Și din lingură și ață pe mămăligă, din mulțumesc și abac de covrigi pe șfară ne-am întors acasă să ocupăm două zile și-ncă una culcușul de învățători rătăcitori și fără de noroc dar plini de speranță. La sud spre
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
școală care ne-a luminat pe amândoi. În fine, dacă tot începuse pe haholă, dă-i înainte din mâini mai mult, exerciții întrerupte de tatăl domnișoarei Galiurov care m-a poftit dincolo de prăvălie, în casă. Aici soția gazdei ne-a omenit cu bucate și ce era de băut, cu ea, ca și cu fiica, înțelegerea făcându-se prin alfabetul gesturilor. Se spune despre moldoveni că sunt foarte ospitalieri. Am văzut mai târziu că atât moldovenii cât și rușii sau ucrainienii se
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Of, ce șanuri faine s-au scos de la magazia batalionului! De-acuma, garafele cu salbă de flori la gât se retraseră, învinse, din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor conteniseră să se mai afunde în grăsimea aceea de soi a găinilor porumbace din Goldana neam de galinacee răspândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]