817 matches
-
post a propus organizarea unei potere, prilej cu care s-ar peria Codrul de la Miazănoapte pas cu pas, fiind cu neputință, astfel, să scape neprins oricine s-ar ascunde acolo. Sanitarul a propus să se dea cu substanțe otrăvitoare Împotriva omizilor care, oricum, anul acesta s-au Înmulțit peste măsură. Nimeni n-ar putea rezista otrăvurilor, mai ales cineva al cărui trup este, după cum se zice, ușor și fărâmicios de parcă ar fi făcut din cenușă udată și apoi Întărită. Părintele, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care, pudic, Își aduceau picioarele sub ele și tăiau cu mișcări repezi și pricepute pâinea de casă, brânza, ceapa, slănina, răspândeau, ca să le fie tuturor la Îndemână, „omiduțele” - niște biscuiți șprițați făcuți În casă și semănând Într-adevăr cu niște omizi. La acel sfârșit de noiembrie cu mâini și nasuri Înghețate, lucrul se desfășura fără prea multă vorbă, se auzeau numai foșnetul pănușilor, zgomotul știuleților izbindu-se unul de altul, murmurele copiilor și comenzile scurte date de profesori. Venise o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a putea fi zărite și tălmăcite cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei pentru milioanele de omizi păroase, stropite cu albastru și roșu, care năvăliseră peste o livadă dintr-un sat nu tocmai Îndepărtat, dar În care ceata de țigani zilieri trebuia dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice urmă de frunză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice urmă de frunză și, multă vreme după ce dăduse cu ochii de ei, Ectoraș visase crengile pomilor goale de verdeață, Însă pline de smocuri de cireșe și, mai ales, de omizile ce se târau Întruna, În căutarea unui loc cât mai ferit ca să-și țeasă gogoșile, dând impresia ochilor Înspăimântați că ramurile erau vii și-și Încrețeau coaja ca pe o piele sub care colcăia, prin vase proeminente, un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un soi de sânge cu mișcări leneșe, dar amenințătoare. Se obișnuise, până la urmă, și cu mirosul târâtoarelor strivite În palmă - era cu neputință să te cațeri În pom, cu o găleată atârnată de gât, fără să-ți proptești mâna În omizi - și cu măruntaiele lor mucioase. Ce-l supăra cel mai tare erau țepii otrăvitori din spinările lor, care se Înfigeau În piele și o bășicau. Ectoraș avea o urticarie dureroasă și care-l mânca mai ales În palme și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lungi și dese de trestie. Oamenii se bucurau În apa mică, stătută și, În curând, Îngroșată de nămolul ridicat de pe fund, se stropeau și, cu strigăte de Încântare, se răcoreau de căldura Întregii zile și se spălau de urmele grețoaselor omizi. Ectoraș se aruncase și el din tulbureala clocotitoare, mai ales după ce țiganca cea trupeșă râsese de el, de pielea lui albă, de cărnița dulce care ar fi ademenit o grămadă de lipitori și, lucru greu de Îndurat, de boieria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prietenul nostru Gil Crăescu. O zi în care primesc telefon din Iași, Londra și Paris - pare a fi o zi deosebită de deschidere către lume. Pentru marți, 19 iunie, aștept să vină cineva să-mi stropească pomii pentru că au apărut omizile. Acum e epoca lor optimă. De la „Casa Armatei” dl. Petru Ghinea mă anunță să vin la o întâlnire cu un grup de tineri care fac un reportaj despre veterani. Cum întâmplător sunt prins cu treburi și nu pot participa la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
leu. Îi aude răgetul. Un urlet aflat în afara timpului. Acela e momentul în care aude clicul dintre ea însăși și rolul ei. Garda de corp aduce o cană de ceai. Între sprâncene, puștiul are o cicatrice care seamănă cu o omidă. Pune ceaiul pe jos, la picioarele stăpânului său. Asta o uimește pe fată. În Yenan, pare ceva natural ca oamenii să-și ia cana de ceai de jos, în loc să o ia de pe masă. Glasul de pe scenă devine mai răsunător. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să demonstreze ce cu picioarele pe pământ e, că se poate avea încredere în ea. E în uniformă, costumul ei. Mijlocul îi e strâns de o curea. Se duce cu pași mari la peștera lui. Garda cu cicatrice ca o omidă între sprâncene îi barează drumul. Ea își anunță numele. Garda o măsoară cu suspiciune de sus până jos. Tovarășul președinte m-a invitat. Așteaptă aici, zice garda și intră în peșteră. După câteva minute, se întoarce. Tovarășul președinte te așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de frumoase insectele acestea din jurul lui, cât de incredibil de frumoase: fluturi uriași, împodobiți cu generozitate, albine cu limbi lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ști niciodată. Și continuă să Întrebe, În ce moment a murit viermele de mătase după ce s-a Închis În cocon și a Încuiat ușa, cum a fost posibil să se nască viața unuia din moartea celuilalt, viața fluturelui din moartea omizii, și să fie unul și același În mod diferit, sau n-a murit viermele de mătase pentru că trăiește În fluture. Ucenicul filozof răspunse, Viermele de mătase n-a murit, fluturele va muri, după ce va depune ouăle, Asta o știam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o scoatem și introducem varza mărunțită. La desert avem câte un calup de marmeladă. Ne trântim apoi în pat și ascultăm un Beastie Boys, din 1986, You gotta fight for you right to party. Pe peretele blocului urcă mii de omizi grase, păroase, verzi. În drumul lor spre fluture se târăsc către cer și, dacă găsesc o fereastră deschisă, se complac în paturile, dulapurile și oalele membrilor asociației de locatari. Carnea verde e peste tot. Copacii au frunzele roase și clănțănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aș fi ratat prima tranșă de câștiguri de la Caritas. Printre două tomberoane zăresc, cam la trei sute de metri, blocul cu tencuială verde, mișcătoare. Deasupra lui clănțănesc crăcile ronțăite ale mestecenilor. Acolo stă Sabina, îngrețoșată, umplută cu slănină și asediată de omizi. C XVIII Neputând să adoarmă, Cosmin se răsucește în pat. Ce fix a avut și Leo ăsta cu Adelina! Cum nu-i convenea ceva, imediat fugea la Adelina. Cred că a înșelat-o pe Sabina în felul ăsta de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău.... Mai rău ca la Tăbăcărie ori ca la Dâmbu sau ca la halda de stârvuri, la Protan! Pe pereți, văz că se urcă și colcăie puhoaie de omizi și de gângănii negre, cu multe picioare și cu puzderii de ochișori arzoi, de te iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se cațără într-o clipeală, cât grosul, în zece
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
anii-lumină. Extensii ale acestei ființe electronice semi-sensibile testau acum aerul eliberat adineauri și-și spuneau satisfacția întreținerii vieții în organismul lipsit de experiență al oamenilor. Semnalizatoare adiționale sclipiră, altele se stinseră. Fără fanfară, capcanele celor șapte crisalide se deschiseră, iar omizile dinlăuntru ieșeau din nou la lumină. Rupți de visele lor, cei șapte membri ai echipajului lui Nostromo apăreau mai puțin impresionanți ca atunci când erau adânciți în hipersomn. Încă buimăciți de această bruscă schimbare de mediu, se scuturară mai întâi, istoviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu cea mai mare eficacitate! Nu se compară cu nimic din experiența umană. Paraziții pe care oamenii sunt obișnuiți să-i combată sunt esențialmente țânțari și artropode minuscule. În privința sălbăticiei și eficienței, creatura este, față de acestea, așa cum sunt oamenii față de omidă în privința inteligenței. Nici măcar nu ați început să vă închipuiți cum ați putea să o combateți. ― Am ascultat destule tâmpenii! zise Parker întinzând brațul spre cablul electric. Ripley ridică mâna pentru a-l opri. ― Să presupunem că faci parte din echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a galopat scurt până în fundul curții. Săltând peste gardul putred, s-a pierdut în câmp. Spațiul, fără imaginea ei, rămase dureros de gol. Curând am fi preferat însă să rămână așa, căci din al doilea ou, al Garoafei, ieși o omidă gigantică. Tîrîndu-se, lăsa în urma ei o dâră de bale, ca un jeleu vernil. Boabe mari din acest mucilagiu îi rămăseseră presărate în perii lungi de pe corp. Era albastră cu pete galbene, iar capul negru ca smoala, lipsit de ochi, avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care-mi trec degetele îmi apar în minte ca luminate de o mica lanternă de buzunar. În acea noapte am visat că mergeam pe cărare, în mijlocul pădurii, din ce în ce mai îngrețoșată și mai amețită. Priveam în pământ, și amestecul acela de lăstari, omizi, frunze moarte, ciuperci ude - îmi tremura în fața ochilor. Pădurea nu avea limite, nu avea sens, ea era singura lume pe care ți-o puteai imagina. Un lătrat de vulpe undeva mai la deal. O scânteiere de rouă într-o plasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Un motan jigărit și c-o blană năpârlită, ca vai de el, coboară dintre crengile părului. Ce păr mai era și ăsta, ce pere mari, zemoase făcea ! Acu s-a chircit, s-a uscat, vara trecută l-a năpădit și omizile. Cum să nu se usuce toate, dacă n-are cine să mai puie mâna să facă ceva în curte ? Nu mai e-n curte nicio floare, nicio tufă de trandafiri de când a plecat Tudor, băiatu, de când s-a prăpădit madam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un lucru bun pe lumea asta și madam Ioaniu ! Și d-aia nu po’ să m-apropiu de casa asta și s-o văz în halu-n care e, și cu chioșcu dărăpănat, și cu păru ăla uscat, de l-a umplut omizile, și cojită p-afară, și s-o văz și pe Ivona asta, slabă și gălbejită și numa oase nșirate, că parcă nu știu ce-mi vine... Parcă nu știu ce-mi vine, c-abia mă țiu să nu mă pornesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea din omidă mă învață / și cap rotit supun sub ghilotină. Deși în poezia lui Horia Zilieru, apar și evidente note elegiace, simțite chiar și în contiguitatea gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă - de exemplu, prin troița cu brațe din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viermii. 40. Vei avea măslini, pe toată întinderea țării tale: și nu te vei unge cu untdelemn, căci măslinele vor cădea. 41. Vei naște fii și fiice; dar nu vor fi ai tăi, căci se vor duce în robie. 42. Omizile îți vor mînca toți pomii și rodul pămîntului. 43. Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei coborî tot mai jos; 44. el îți va da cu împrumut, și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar eu de mînă țineam acel puțintel de trup al femeiuștii, ușoară ca un gînd bun. Cum aș putea uita anii de ucenicie În filaturile morții!, cînd luam de unde era
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
gării... dar mi se pare că nu v-am spus încă nimic despre acest arțar. Un arțar bătrân, scorburos și uscat, de o formă ciudată, semănând în același timp cu o paiață și cu o spânzurătoare. Îl năpădiseră urzicile și omizile și rămăsese aproape fără crengi. Cum a pornit vântul, a început să facă un fel de plecăciuni țepene și caraghioase, ca niște temenele de clovn, însoțindu-le cu niște țipete scurte și scâncete ce păreau și tânguire și râs pițigăiat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
proeminenți și abia atunci îți dădeai seama că ochii sumbri, care se dilatau uneori în plină zi ca la pisici în întuneric, erau frumoși și jucau rolul principal în fizionomia ei, îmblînzindu-i trăsăturile puțin cam severe. Timpul trecea ca o omidă care se târa pe lucruri, pe ziduri și pe noi, la fel cum în spatele gării omizile se târau pe trunchiul arțarului bătrân, dar, nu știu de ce, eram convins că în ziua când ceasul va porni normal, măsurând și orele, va
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]