836 matches
-
Învierea noastră Dacă iarna își întinde mantia ei de zăpadă și nu se mai vede nici urmă de viață, oare s-a stins viața în natură? Dacă grăuntele a fost îngropat în pământ, oare viața lui s-a sfârșit? Dacă omida se închide în gogoașă, oare viața ei s a terminat? Nici vorbă. Primăvara totul reînviază: din grăuntele îngropat ia naștere altă plantă și din omidă ia naștere altă viețuitoare un fluture. Oare omul să fie condus de altă lege? Pentru
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
natură? Dacă grăuntele a fost îngropat în pământ, oare viața lui s-a sfârșit? Dacă omida se închide în gogoașă, oare viața ei s a terminat? Nici vorbă. Primăvara totul reînviază: din grăuntele îngropat ia naștere altă plantă și din omidă ia naștere altă viețuitoare un fluture. Oare omul să fie condus de altă lege? Pentru ce plantele și omizile să învieze, iar omul nu?! Creatorul Legii veșnice, Dumnezeu, ne spune „Va veni vremea când cei din morminte vor auzi glasul
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
gogoașă, oare viața ei s a terminat? Nici vorbă. Primăvara totul reînviază: din grăuntele îngropat ia naștere altă plantă și din omidă ia naștere altă viețuitoare un fluture. Oare omul să fie condus de altă lege? Pentru ce plantele și omizile să învieze, iar omul nu?! Creatorul Legii veșnice, Dumnezeu, ne spune „Va veni vremea când cei din morminte vor auzi glasul Fiului Omului și se vor scula spre învierea vieții sau osândei”. 3. Răscumpărătorul Într-o piață de sclavi din
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
cumpărau recoltele țăranilor la prețuri derizorii. Comerțul en gros și en detail era în mâinile lor. Cârciumile cu băuturi alcoolice preparate chimic umpleau satele Moldovei și ale Transilvaniei ca ciupercile otrăvite. Munții și pădurile intrau în mâna exploatatoare a acestor omizi nemiloase. La Ploiești și Buzău firmele cele mai mari de manufactură, încălțăminte, librăriile, restaurantele, erau în mâinile lor. Câte un negustoraș român abia mai răsufla în fața concurenței, așteptându-și falimentul. Atunci am înțeles profund Doina lui Eminescu. Profesorul Ștefan Popescu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acțiunea de satanizare prin mijloacele moderne ale tehnicii, prin legea drepturilor omului, dar sunt iarăși în obiectivul prigonitorilor, acuzați ca tulburători, căci amenință viața și ordinea fărădelegii în stat. Vă îndemn, tinerilor, mlădițe fragede din care n-a gustat încă omida păcatului: faceți cunoștință cu această școală care vă aduce în tinda Bisericii. Nu veniți cu idei preconcepute. „Audiatur et altera pars”, ziceau strămoșii romani. Păstrați-vă curăția intenției și simplitatea raționamentului pentru a judeca și simți cu propriile voastre puteri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îl sfidează, îl violentează: „Gustul, ochiul, urechea spectatorului trebuiesc neîncetat violate”. Fiind „înainte de toate inventator”, adevăratul artist nu poate admite „o ținută dinainte stabilită - numească-se ea «modernism» sau «arhaism» -, știind bine că, așa cum puțin le pasă vântului, legumei sau omizii de regulile hotărâte în laboratorul cu ferestrele închise, și poemul [...] nu va putea fi niciodată hotărnicit între granițe preconcepute”. Oricât repudiază însă normativele estetice, pasionatul avangardist consideră că arta nouă se autofăurește urmând un principiu, obiectivarea, și apreciază că acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
șaua pieptului”) nefiind cele mai șocante. Prin aglutinări întâmplătoare, uneori și prin lipsa acordurilor gramaticale sau prin formulări eliptice, în numeroase cazuri se obțin imagini precum „vertebrele tăcerii”, „unghia norilor”, „taraful vinelor”, „loteria norilor”, „lacătele mușcăturilor”, „gleznele cântecului”, „oceanul din omidă”, „eprubeta fulgerului”, „ugerul de fulger”. Însă violentarea limbii se produce mai cu seamă prin acele „rezecții sistematice ale articolelor”, semnalate de cel mai binevoitor dintre recenzenți, Perpessicius. Acestea („umeri ca grinzi”, „cuvintele în aer se sparg precum oglinzi”, „umbrele sfințite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
fost verzuie și iarna cît și-a știut înverzirea, traseul nu reacționează la derularea lui, mutările sînt de-a-ndoaselea, toți se cred sfîrșitul propriilor așteptări, halta Prahova pădurea condiție constitutivă, sînt salvat! dealuri subcarpatice peste Ploiești, țițeiul Brazi mirosul, Valea Prahovei omidă antropomorfă cu singura ta scuză că ești frumoasă, luciul Prahovei din întuneric, în curînd alte elemente primordiale mama noapte Kurt Vonnegut, nu dau lumină la vagon, dealuri în sensul de mers. După Bod și discuții de inteligență, de fapt păcatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
el, spuni că-i 77, dă-i 40 șî mai bin' luai bilet! și eu tot curvă bătrînă sînt! dacă nu furi! cu salar! stai, dom'le, nu sumă fixă! ai mai văzut vagoane jmecherite? cu rame d-alea, nu omida aia! dar sînt 60 în țară! cu aer condiționat, alea-alea, cu figuri! la muieri! vin caldarari! veți lucra în contrapartidă! dacă nu este de la o firmă autorizată! ai auzit? nu are de "Remar" de Pașcani, nu se plimbă! păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care mi-au trecut atunci prin minte, s-ar părea că îmi revine senzația: „Așadar și James se îneacă“. Numai că nu părea să fi fost un gând dureros. După aceea, James s-a detașat de stâncă întocmai ca o omidă și s-a târât drept în inima vârtejului. A fost ca și cum ceva lipicios și adeziv s-ar fi dezlipit de la sine. Nu a prins mâna pe care încercam să i-o întind, ci s-a aplecat asupră-mi, și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar crede că e asemeni vouă. Ea însă singură e mai de preț decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar și cum tăcea. Fiindcă ea e floarea mea. Si acum, zise vulpea, îți dăruiesc o taină: Limpede
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
încă. Relațiile trofice puse în evidență în lucrările Profesorului Gheorghe Mustață ne relevă o natură de o complexitate extraordinara, nebănuită. Parazitoizi de diferite ordine, ca niște păpuși Matryoshka, “mumii” agățate de frunze, coconi fini de mătase Țesuți pe corpul unor omizi muribunde - iată un univers ce pare desprins din ficțiune. Studiul complexelor de parazitoizi și prădători care mențin sub control speciile fitofage ne dezvăluie o diversitate impresionantă de specii, o rețea complexă, edificată de-a lungul milioanelor de ani de evoluție
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de devenire prin moarte. Observăm retragerea vieții care s-a manifestat sub forma ei vegetativă, pentru a lăsa loc manifestării unei forme superioare de viață. acest principiu poate fi observat și în lumea insectelor, unde extraordinara și dizgrațioasa vitalitate a omizii dă viață frumuseții fragile și efemere a fluturelui ”. O observație genială îți găsește o explicație limpede și clară ca de cristal în logica marelui poet. Desigur că moartea unei flori este nesfârșit mai dureroasă decât a unei frunze. Dar, moartea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Doar țăcănitul roților la capătul șinelor. Atât. Plecam spre BĂRĂGAN. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, eu am învins lumea. (Ioan 16:33) 2. "DAR DIN DAR SE FACE RAI" sau IUBIREA SEMENILOR Garnitura lungă și grea, asemenea unei omizi păroase și zbârlite, s-a pus din nou în mișcare, la început încet, apoi din ce în ce mai iute, prin salturi buclate și ondulatorii de creatură fragmentată inelar, pe compartimente funcționale. Și iarăși gânduri negre și disperate ne bântuiau ființele noastre fragile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
poziție deloc estetică: cu gura deschisă și cu firișoare de salivă scurgându-se pe la colțurile ei. Păream asemenea celor atinși de boala Alzheimer ori asemeni puilor de rândunică înfometați, cu ciocurile căscate larg în cuibul lor, așteptând rația proaspătă de omizi sau viermișori... Domnul doctor Gomoiu a fost salvatorul și Dumnezeul nostru, căci șase ani de zile, cât am stat cu D.O. (domiciliu obligatoriu) pe buletin, mama ne-a adus în fiecare zi de mâncare de la spitalul în care lucra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
altădată. Nici râul nu mai este același, e mai mic, mai neînsemnat, jumătate din ce a fost. Cealaltă jumătate trece prin altă parte, printr-o albie artificială, în afara orașului, în câmpia imensă. Orașul va crește, se va întinde ca o omidă verde-maro acaparatoare. Va ajunge până la râu râul de dincolo de oraș, fratele geamăn al celui ce curge pe sub podul de piatră. Altcineva și altădată va privi în unde și pe maluri. El va vedea sau nu va vedea un pescar ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ca pe un copil mic numai să reziste, să regenereze iarăși în primăvara ce urma. N-avea nevoie de merele lui stricate, avea nevoie de ramurile înverzite și răcoroase. La primăvară o să-i tai crengile uscate, o să distrug cuiburile de omizi se încuraja privind mărul pe fereastră. Copacul avea însă o tulpină putregăită, verde albastră, coroana și frunzele lăsate în jos, era un pom gârbovit, cu crengile răsucite în toate părțile, încât te mirai de el, de ciudățeniile naturii. Femeia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
permisă de regulament” (35-45%), băuturi „pe care consumatorii le numesc, cu drept cuvânt, vitrioluri” <endnote id="(695, pp. 92-93)"/>. În Pastorala adresată credincioșilor În 1924, Însuși mitropolitul primat Miron Cristea ridică problema „cârciumilor ovreiești”, care „au cotropit poporul, cum nimicește omida toată verdeața unui arbore”. „Unii cârciumari evrei - continuă mitropolitul - introduc În rachiu var, alții vitriol, ca să ardă mai simțitor.” Mesajul mitropolitului a generat unele ecouri polemice În presa vremii, considerându-se că discursul său „contribuie la propaganda antisemită”. Plecând de la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iarbă, o halbă de paregoric și cîteva discuri cu Louis Armstrong. Aproape chiar mai rea decît starea de rău e depresia care o Însoțește. Într-o după-amiază am Închis ochii și am văzut New York-ul În ruine. Pe Strada 42 omizi și scorpioni uriași intrau și ieșeau din baruri, cafenele și farmacii goale. Buruienile creșteau În găurile și crăpăturile din pavaj. Nu era nimeni cît vedeai cu ochii. După cinci zile am Început să mă simt mai bine. După opt zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
busuioc într-un puț de unde se bea apă, că va găsi. Busuiocul, ca să miroase frumos, să se samene și să se răsădească numai vinerea. Cu busuioc de nouă ani se afumă grădinile în seara de Joii-mari, de vrei să alungi omizile. (Gh.F.C.) La horă, fetele poartă busuioc în sîn și în păr. (Gh.F.C.) 51 Butuc Cine sare de trei ori peste un butuc, înainte și înapoi, are noroc la păduri și livezi. Buză Cînd te mănîncă buzele, ai să săruți pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zicînd că-l va duce în spinare ca vîntul. (Gh.F.C.) Mai nou, în locul căpățînelor de cal, în parii gardului se pun oale sparte. (Gh.F.C.) Calul simte nenorocirile și apropierea duhurilor necurate. (Gh.F.C.) Calul nu trece peste mormintele strigoilor. (Gh.F.C.) Contra omizilor, pune în par o tigvă* de cal. (Gh.F.C.) Căpățîna de cal pusă-n parii gardului te apără de holeră. (Gh.F.C.) Untura de cal e bună la reomatism. (Gh.F.C.) Cu boașe* de cal vindeci buba rea și oftica. (Gh.F.C.) Ficatul de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Durerea de inimă se poate lecui cu untură de cuc. Sînt un fel de fluturi ce-și depun ouăle împrejurul unei crengulițe subțiri. Ele-s legate cu o substanță ce se învîrtoașă îndată. Sînt în rînduri. Vara clocesc și ies omizile. Poporul crede că-i stupit* de cuc. Dacă auzi pe nemîncate cucul cîntînd pentru prima oară, rămîi singur ca cucul toată vara. Dacă te spurcă turtureaua, picotești toată vara. Dacă te spurcă pupăza, îți miroase gura cum îi miroase ei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cruce locului unde dorm, ca să nu vie șoimărițele să le pocească, și cînd se scol lasă în loc un semn, că de va fi ceva, să se lipească de acel semn, iar nu de ele. Somnișorul e inelul din ouă de omizi din jurul crengilor. Cu el alungi somnul în timpul zilei. (Gh.F.C.) Sorb Faptul că după ploaie se văd broaște se atribuie sorbului*, care pogorîndu-se asupra rîului, ia apă împreună cu broaște. Soț (număr cu) Să nu faci paști, nici ouă roșii fără soț
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îndemînatic decît o maimuță sare la aparate cuprins de un zel pur. Apoi cu capul trupului său prins în frînghia cu noduri întreabă aerul precum un vierme din bulgărele lui de pămînt. La urmă cade uneori din bolți precum o omidă, dar sare iarăși pe picioare, și atunci vă salută tiparul adulat al prostiei omenești. (Trad. de Irina Mavrodin, ediția citată și revăzută de noi) Fiecare poem de Francis Ponge exploatează potențialulul semnelor limbii: [...] Fiecare cuvînt este o coloană de dicționar
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din text este precum, iar comparațiile invadează primele două și ultimele două paragrafe: "precum arată G-ul său" (§ 1), "precum Y-ul său" (§ 2), "mai roz decît rozul și mai puțin îndemînatec decît maimuța", "precum un vierme" (§ 4), "precum o omidă" (§ 5). Cele patru comparații în precum balizează cele două părți ale textului: comparații între semnele tipografice (majuscule/minuscule), apoi comparații cu animale care anunță concluzia finală: "tiparul adulat al prostiei omenești". În schimb, în centru sînt exploatate structurile comparativului de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]