499 matches
-
sunt încărcate de un dramatism acut, atingând uneori paroxismul, implicarea auctorială, de altfel programatic abandonată, nu este vizibilă, rezultând doar din selecția evenimentelelor plasate în prim-plan, din decupaje și din felul în care sunt asamblate. Perspectiva narativă este însă omniscientă, textul răspunzând formulei realiste. Tema - prăbușirea unei clase sociale ce era posesoare a unor tradiții și valori, oferind stabilitate și echilibru - are drept centru simbolic moșia Rămurenilor, conacul familiei Sumariotis. Acesta e spațiul unde se perindă personaje cu destine ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
în lectură, cu adevărat semnificativ este modul în care textulrămâne autentic și fascinant. Binomul semnificat/semnificant este supus aici unui continuu proces de dezarticulare/ refacere ce constituie resortul ultim al spectacolului literaturii și ficțiunii. Autorul, maestru de joc ironic și omniscient, creează lumi în miniatură pentru amuzamentul savant al unui cititor complice la fel de conștient de tehnicile de seducție prin care mimesis-ul literar, simultan, dezvăluie și ascunde. Intertextual, jocular, mizând pe o nișă "bine temperată" a absurdului creativ, acest roman este proba
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
are, încă din primele pagini, nuanțe și accente gotice: originile protagonistei, agoasele sumbre colcăind în casa din deșert, interioarele întunecate, personajele impenetrabile, cu vieți ascunse și purtări nefirești, aerul fierbinte, mirajele, și, mai presus de toate, prezența Destinei, sfidătoare, dominantă, omniscientă. Înconjurată de adulți naivi, ademeniți de Meridian în jocuri perverse, Destina se impune dintru început ca stăpână legitimă a locului. Natura sa miraculoasă, de orfan și erou romantic, e revelată în deplinătatea ei când unul dintre oaspeții de la Windcote, Albert
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sau a minorităților în general), separarea vieții private de viața publică, restrîngerea autorității mass-media în vederea înlesnirii unui spațiu al idealului și al conversației sociale. Pe scurt, ea face imposibilă orice exercitare magică și idolatră a puterii care îi dă înfățișarea omniscientă și omnipotentă în ochii maselor. Această suveranitate magică nu a luat niciodată o asemenea amploare, ea n-a dispus nicicînd de atîtea tehnici. Iată de ce, a opta pentru sau contra ei a devenit în secolul nostru un fapt la fel de grav
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
asocierea unor noțiuni cu imagini poetice, care furnizează un temei universului bizar care ni se înfățișează, pentru a fi apoi dezvoltat de-a lungul întregului text. Numeroase povestiri SF trec astfel de la focalizarea zero (punctul de vedere al unui narator omniscient) la focalizarea internă (punctul de vedere al unui personaj), ceea ce are drept consecință faptul că le permite punctelor de vedere și tonalităților să varieze, trecând, de pildă, de la ironie la descrieri lirice. Personajele nu mai sunt simple instrumente narative, inspirate
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
un set de reguli prestabilite, a căror judecare îi este interzisă. Revenind însă la libertatea pe care și-o asumă romancierul, remarcăm ușor faptul că, încă din primele pagini, se insinuează prezența printre personaje a unui narator care, deși aparent omniscient, pune mereu sub semnul întrebării relatările pe care le face. Adoptarea unui discurs narativ de tip tradițional este, după cum subliniam mai sus, una aparentă pentru că falsa impresie pe care ar putea-o avea cititorul care a deschis pentru prima oară
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
concrete. Resursele acordate comunei se cer a fi direct proporționale cu eforturile pe care aceasta trebuie să le întreprindă. Ucenicia vieții locale este plasată sub acest semn al limitării capacității de ingerință a unui stat omnipotent, stat demiurg ce modelează, omniscient, întreaga societate. Organizarea atentă a acestui transfer de competență este decisivă. Autoguvernarea este punctul de pornire a descoperirii parcursului civic. Ce este însă descentralizarea? Descentralizarea voiește lăsarea în mâna autorității locale a unei părți din atributele puterii publice. Nu ministerul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
-ne, este imperativ să oferim un răspuns personal dezechilibrului generat de întâlnirea lor. Nu există a treia cale, nu avem posibilitatea de a nu alege. Fenomenul "Hitler" este o posibilitate mereu reînnoită de fiecare încercare umană de apropriere a posturii omnisciente care îi revine exclusiv lui Dumnezeu. Cred că acestui sens al denaturării "modelelor de gândire religioasă" îi dă credit Kenneth Burke în paginile sale finale, constatând, de bună seamă, că, într-adevăr, o astfel de denaturare îi corupe pe cei
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Bruno Îl cunoaște pe Philippe Sollers când Îi propune spre publicare niște proze și eseuri personale; naratorul amintește de sinuciderea lui Deleuze, etc.). Cartea, construită ca o analepsă (din perspectiva anului 2009) fisurată de scurte prolepse care Întăresc rolul naratorului omniscient, reușește să creeze prin Bruno, fratele vitreg al lui Michel (amândoi având vârsta autorului, 40, respectiv 42 de ani), cu exagerările de rigoare, prototipul occidentalului contemporan. Este vorba despre acel individ-(auto)consumator, banal, modelat permanent de modelul cultural În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
extrem-orientale sau caraibiene, are ocazia unor priviri panoramice asupra lumii. Prin vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu și mereu concluzii despre lumea În care trăim. Naratorul devine cu-adevărat omniscient, atotștiutor, și totuși nu renunță niciodată la amare autopersiflări. SÎnt clipele sale de luciditate care, deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Flaubert la școala de la Minuit Houellebecq apare ca un reacționar estetic. El revine În punctul În care Balzac Îi făcea loc lui Flaubert, pentru a-i continua primului opera, tratînd individul și societatea la modul exemplar, ca rod al proiecției omnisciente disprețuitoare față de amănuntul bogat În virtualități estetice și simboluri culturale, dar sărac În substanță normativă, În prescripții morale. Ficțiunea lui ambiționează exponențialul, interesul pe care este menită să-l provoace destituie casta, cercul de inițiați și nu Încurajeaza snobismul literar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mounir Laouyen, și anume cuvîntul-valiză faction, rezultat prin telescopaj din fact și fiction. Dar și semantic se pare că avem de-a face cu o noțiune telescopată, rezultată din Întîlnirea paradoxală a unui “protocol modal ficțional” (specific romaelor cu narator omniscient) și “protocolul nominal” mai sus amintit. Exemplu. În anul În care căuta domiciliu autoficțiunii, Marie Darrieussecq publică una, care rămîne cel mai mare succes al anului 1996: Truismes (cu traducere dublă: Truisme și Scrofisme, Întocmai ca și Fils - Fii și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
plaje de spațiu infrareal hiperbolizat proprii literaturii minuitiste. Marie Redonnet nu descrie aproape deloc, ci acumulează sacade diegetice care fiecare ar putea fi punctul de pornire al unei vaste fresce psihologice. După 1986, Marie Redonnet scrie În fine romane, scurte, omnisciente, unde realismul clasic este subvertit cu totul altfel decît se Întîmplă În cazul minuitiștilor. Personajele participă la o cavalcadă narativă care curge cu repeziciune către un deznodămînt tragic adesea, dar, iarăși, n-avem de-a face cu „scriitura albă” a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contaminează prezentul, iar viețile personajelor, blocate pe traseul acestui cordon ombilical cu inserția ascunsă Într-un rezervor de tragedie, respiră neputința. Răul ubicuu este În același timp evanescent, implacabil. Discursul indirect liber este singurul acces al personajului În afara vocii auctoriale omnisciente, dar el apare structurat la fel ca cel raportat, din segmente scurte, foarte explicite, care nu lasă nici un dincolo care ar putea capta interesul cititorului. Timpul verbal predilect este prezentul, obiectivant, astfel că rareori familiile de personaje sînt dispuse ierarhic
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
jazz destrămată În urma incendiului pus la cale ca un ritual de abluțiune, În primul roman, Cinéma e obsesia protagonistului celui de-al doilea roman), de artă. Nu faptul că sunt scrise la persoana Întâi - ce roman mai are astăzi narator omniscient, ce literatură mai crede În Realitate, sau În altceva decât În ea Însăși? - și nu punerea În abis provoacă simpatia cititorului, suprasaturat de tehnici scrpturale care de care mai sofisticate, de fragmentarism, violență, exhibiționism, revoltă, etc. ci poiezia, felul cum
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de profunzime variabilă (limitată sau nelimitată) și de orientare diferită (externă sau internă). În funcție de aceste criterii, pot fi distinse, așa cum J. Lintvelt propunea la un moment dat, trei tipuri narative: Tipul narativ auctorial: 1) percepție externă nelimitată [...] naratorul auctorial este omniscient și percepe din exterior ansamblul lumii romanești; 2) percepție internă nelimitată [...] naratorul omniscient dispune de o percepție infailibilă a vieții interioare ce ține chiar de inconștientul tuturor actorilor. Tipul narativ actorial: 1) percepție externă limitată: extrospecție. Adoptînd perspectiva unui actor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În funcție de aceste criterii, pot fi distinse, așa cum J. Lintvelt propunea la un moment dat, trei tipuri narative: Tipul narativ auctorial: 1) percepție externă nelimitată [...] naratorul auctorial este omniscient și percepe din exterior ansamblul lumii romanești; 2) percepție internă nelimitată [...] naratorul omniscient dispune de o percepție infailibilă a vieții interioare ce ține chiar de inconștientul tuturor actorilor. Tipul narativ actorial: 1) percepție externă limitată: extrospecție. Adoptînd perspectiva unui actor [...], naratorul nu va putea oferi decît prezentarea externă a celorlalți actori; 2) percepție
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
științifică năpustindu-se în dementele măceluri ale celor două războaie mondiale. Vede raționalitatea tehnică și raționalizarea politică asociindu-se mitului ideologic pentru a produce Auschwitz-ul sau Kolyma. Vede cele mai îngrozitoare regrese săvîrșite în numele progresului Istoriei. Vede cultul unui Conducător omniscient și infailibil ofi-ciindu-se în numele științei materialiste. Vede cum raționalitatea instrumentală se eliberează de finalitățile raționale și se pune în slujba nu a Umanismului, ci a vechii Barbarii a puterii, dominației și violenței. Noile forme de barbarie, care sînt tehnicismul mărginit
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
naturii și dezvoltarea societății. Ea este de asemenea, începînd cu Galilei și Kepler, aceea de a reconstrui Lumea. Vechea lume ptolemeică, aristotelică, teologică este definitiv distrusă. Desigur, pînă la Newton inclusiv, știința are încă nevoie de un Dumnezeu omnipotent și omniscient care să se afle la temelia Ordinii Universului. Însă odată cu Revoluția franceză se va desfășura și o revoluție cosmică: Laplace îl alungă pe Dumnezeu din Univers, care devine o mașină autosuficientă absolut perfectă, ce-și află Ordinea în ea însăși
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
rezultatul unui meci de fotbal între un club de fotbal italian și unul francez, noile înregistrări muzicale ale unei actrițe în vogă și progresul medicinii în tratamentul unei boli ereditare. Ce se poate spune despre privire? Că este periferică, aproape omniscientă. Televiziunea ne transportă într-un colț de lume oarecare și adună în doar câteva secunde informații pe care, într-o viață de colindat Pământul, nu le-am putea aduna singuri. Și asta de întâmplă 24 de ore din 24. În
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
aspectul narativ (evenimențial, cronologic) al discursului. Ea se va distinge de "narațiunea propriu-zisă" (actualizată de nivelul verbal al textului care admite eventuale distorsiuni între succesiunea "reală" a evenimentelor și apariția lor în text, interpune punctul de vedere sau focalizarea naratorului omniscient sau a personajului care spune "eu" etc.). DIFERENȚĂ Noțiune fundamentală în teoria lui F. de Saussure, pentru care în limbă "nu există decît diferențe" (CLG: 133); un semn se instituie ca semn pentru că se diferențiază de alte semne din interiorul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
faptul că acest efort de dezvrăjire a lumii poate genera și revrăjirea sa. De pildă, orice practică divinatorie, indiferent de succesul sau insuccesul său social, ține să sublinieze de fiecare dată că, în spatele a tot ce ființează, există o divinitate omniscientă și omnipotentă. Există o țesătură nevăzută a lumii. Succesul de care se bucură divinația în lumea modernă este un semn al faptului că mentalitatea individuală, dar și cea colectivă păstrează câteva constante ale mentalității magico-religioase de altădată. De fapt, lumea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ți va fi mintea flușturatică, atuncea, în loc de învățătură, te ocărăști"299. Faptul că slova cărții ascunde secrete și mistere nebănuite este demonstrat istoric și etnografic. În spațiul popular românesc, de pildă, au circulat vreme îndelungată diverse versiuni ale unor cărți omnisciente: Cartea Vieții, Cartea Sorții 300, Cartea Lumii 301. Intrând în lume cu o asemenea încărcătură simbolică, chiar și cea mai banală carte încă mai sugerează omului modern cunoaștere și un mister anume. Limbajul curent a conservat o serie de expresii
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
narator extradiegetic). Nararea se face la persoana a IIIa, planul naratorului este diferit de planul narațiunii, iar naratorul nu se proiectează în discurs prin indici textuali. El este un narator anonim sau narator reprezentabil, obiectiv sau subiectiv. Perspectiva narativă este omniscientă (focalizare zero) sau externă. Cea dea doua matrice textuală este a narațiunii homodiegetice (hómo - la fel). Aceasta numește creația epică în care naratorul se situează în interiorul universului povestit (narator intradiegetic). Nararea se face la persoana I, planul naratorului se suprapune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
două modele diegetice descrise anterior generează o narațiune supraetajată. Se creează astfel o polifonie a vocilor nara tive, fiindcă persoana I (discursul personajului narator) alternează cu persoana a IIIa narativă (discursul naratorului extradiegetic). Perspectiva narativă internă și cea ex ternă/omniscientă se combină, viziunea subiectivă alternează cu cea obiectivă, întro țesătură textuală complexă. 3.2.2. Naratorul. Tipologia naratorului NARATORUL (lat. narrator - povestitor) este principala instanță în comunicarea narativă, vocea care relatează evenimentele, emițătorul ficțional care povestește fabula operei epice. Ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]