498 matches
-
care trebuie să fi fost ceai verde cu zahăr și lapte praf. (Beckett, Molly) Ambele texte reprezintă narațiuni la persoana întîi, dar nici unul dintre ele nu întrunește cerințele unei clasificări mai tradiționale (primul fragment este deopotrivă centrat pe personaj și „omniscient”; al doilea este în același timp centrat pe personaj și „marginal”; De asemenea, ambele narațiuni corespund în mod clar celor șase grade de informativitate stabilite pe scara lui Genette/Rimmon-Kenan. Este necesară o clasificare care să sublinieze apăsat că, indiferent
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
timpul continuă să fie mai degrabă cel al trecutului narației decît al prezentului experienței directe. Mai mult, pasajul debutează prin a ni se spune ce a „observat” Isabel și prin a ni se relata, ca un text aparținînd unui narator omniscient intruziv (vezi tipul B (R) pozitiv de la Simpson), ce a gîndit și ce a simțit pe măsură ce o încercau asemenea gînduri. Dar pînă la propoziția a patra, naratorul s-a retras aproape complet (și rămîne astfel pînă la
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Review, V (1943), pp. 495-507. 26. Despre "descriere" și "dramă" vezi James, Art of the Novel, pp. 298- 300, 322-323. 27. Jbid., pp. 320-321, 327-329. James atacă atît povestirea Ia persoana întîi, cît și "maiestatea voalată a "autorului" iresponsabil" (povestitorul omniscient). 28. R. Fernandez, La Methode de Balzac: le recit et l'esthetique du roman, în Messages, Paris, 1926, p. 59 și urm. 29. Oskar Walzel, Von "erlebter Rede", în Das Wortkunstwerk, Leipzig, 1926, p. 207 și urm.; Albert Thibaudet, Flaubert
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
în lectură, cu adevărat semnificativ este modul în care textulrămâne autentic și fascinant. Binomul semnificat/semnificant este supus aici unui continuu proces de dezarticulare/ refacere ce constituie resortul ultim al spectacolului literaturii și ficțiunii. Autorul, maestru de joc ironic și omniscient, creează lumi în miniatură pentru amuzamentul savant al unui cititor complice la fel de conștient de tehnicile de seducție prin care mimesis-ul literar, simultan, dezvăluie și ascunde. Intertextual, jocular, mizând pe o nișă "bine temperată" a absurdului creativ, acest roman este proba
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
are, încă din primele pagini, nuanțe și accente gotice: originile protagonistei, agoasele sumbre colcăind în casa din deșert, interioarele întunecate, personajele impenetrabile, cu vieți ascunse și purtări nefirești, aerul fierbinte, mirajele, și, mai presus de toate, prezența Destinei, sfidătoare, dominantă, omniscientă. Înconjurată de adulți naivi, ademeniți de Meridian în jocuri perverse, Destina se impune dintru început ca stăpână legitimă a locului. Natura sa miraculoasă, de orfan și erou romantic, e revelată în deplinătatea ei când unul dintre oaspeții de la Windcote, Albert
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sub tirania timpului măsurabil, prin șansa transcendenței eului -, ultimele patru capitole ale romanului cuprinzând aproape exclusiv confesiunea lui Daniel Durban pe care i-o face Doniei, înainte de a părăsi satul în care sperase că își va găsi liniștea. Pentru naratorul omniscient, Daniel Durban, cel care deschide drumul spre Opăriți, satul unde se concentrează nucleul epic al cărții, este factorul căruia îi cedează o parte din competențele epice, construindu-l ca personaj-reflector, alături de care lectorul descoperă atmosfera unei lumi rurale, din perioada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atenți să respingem invazia prejudecăților și a lucrurilor comune care ne pândesc corupător la tot pasul". Cine este Lamparia? Din notații disparate deducem că este o entitate ficțională, poate un alter-ego, poate un celălalt mai lucid, purtătorul de cuvânt, "mesagerul" omniscient și omnipotent, un interlocutor metafizic, categoric foarte cultivat. La un moment dat, în subsolul paginii, autorul plasează discret o însemnare blândă, ironic-sarcastică: "Varvarienii sunt niște locuitori ciudați, care nu vor să piară de pe Terra decât în ziua de apoi. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturală a neamului nostru. Plină de subtile și eclatante surprize cartea lui Theodor Codreanu merită să fie studiată mai mult decât lecturată, spre a ne desprinde de fanarul postrevoluționar al existenței culturale diurne, în care ne scufundăm plin de voluptăți omnisciente. Theodor Codreanu oferă criticii literare contemporane o mantie din purpura regală pe un promontoriu de porfir, greu de egalat dacă s-ar fi avântat ca viețuitor în capitala București. "Oglinda literară", nr. 26, februarie 2004 Viorel DINESCU Galeria oglinzilor concave
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
seamă o perspectivă temporală (cronologică) rezonabilă, adică limitată; ea exprimă, de fapt, o imposibilitate absolută (semnalată în scenariul kantian prin ideea imposibilității experiențiale a unui "obiect" al Ideilor rațiunii). Cealaltă ideea cunoștinței "desăvârșite", încheiate, ceea ce corespunde gândirii-positum împlinite (un intelect omniscient ar putea-o realiza, pentru că ea se exprimă în legătură cu obiecte-positum (date) ca atare, iar un asemenea intelect îi este pe măsură), și a dezvăluirii cunoștințelor (nu a generării, construcției, constituirii lor), în aceasta constând cunoașterea este imposibilă pentru actuala croială
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva potențial, care se sporește pe sine fără nici o limită; în această perspectivă, potențialitatea lui Dumnezeu a lui Dumnezeu constituit ca subiect de judecată -, fie aceasta infinită, vine în contradicție cu "actualitatea" lui Dumnezeu, cu totul necesară (înseși ființei infinite, omnisciente, omnipotente etc.). Pe de o parte, fiecare dintre aceste atribute necesare poate fi predicat despre Dumnezeu, iar pe de altă parte, orice atribuire capătă sens numai în măsura în care "subiectul" rămâne deschis către atribuiri noi. De aceea este clar că nu putem
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alături de cei trei filosofi despre care a fost vorba în acest capitol trebuie menționați și Toma din Aquino, cu ideea sa despre adevărul ca adecvare între lucru și intelect, Descartes, cu ideea sa despre Dumnezeu ca posesor al unui intelect omniscient, care constituie model pentru intelectul omenesc limitat, acesta din urmă, tocmai din acest motiv, producând eroare; dar mai cu seamă trebuie amintit Hegel, care își construiește întreaga filosofie pe gândul principiu al dictaturii judicativului: reflexivitatea Spiritului, împlinită prin cunoașterea absolută
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și naratologie. Deși autoarele clarifică elevilor sensurile termenilor, acest lucru nu e suficient pentru instaurarea lor ca discipline de drept ale liceului. Iată care sînt „conceptele operaționale” pe care le propun autoarele: dieceză, narator și naratar, extradiegetic, intradiegetic, homodiegetic, autodiegetic, omniscient, uniscient, colportor, secund, creditabil, exprimat, implicat, dramatizat, virtual, neimplicat, obiectiv, trădat, interesat; funcțiile personajelor sînt de acțiune, de interpretare, opționale, de reprezentare, completate după V. I. Propp cu toate cele 31 de funcții teoretizate de acesta (cf pag 19-209, apoi
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
citadine ale eroilor unor Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade, formula stilistică a monologului interior ar suna disonant, artificial, drept care îi este preferat un ecleraj oblic asupra lăuntricului (stilul indirect liber), cu posibilitățile de „glisare” și îngemănare proprii acestuia. Narația omniscientă (nu însă una ostentativ omniscientă), notațiile de mișcare și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale” - spațiu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade, formula stilistică a monologului interior ar suna disonant, artificial, drept care îi este preferat un ecleraj oblic asupra lăuntricului (stilul indirect liber), cu posibilitățile de „glisare” și îngemănare proprii acestuia. Narația omniscientă (nu însă una ostentativ omniscientă), notațiile de mișcare și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale” - spațiu al „anchetei” sale. „Făcându-și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
cosmologic încearcă să găsească o ultimă justificare universului, să îi fundamenteze cumva prezența și manifestarea. La baza acțiunii justificate de existență a realității stă conceptul de cauză, de sursă creativă a ceva. Schematismul categorial, aproape clasic al personajelor, dispare, naratorul omniscient observă particularul, detaliul de viață, surprinzându-și eroii în evoluție, cu atât mai mult cu cât Creangă se oprește asupra trăirilor interioare, analizând efectele unei anumite situații sau relații interumane din perspectivă psihologică uneori: „Na! Dănilă, zise el in gândul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ei, materia epică devenid universul intim al emoțiilor și gândurilor care conferă adevărata individualitate. Personajele nu mai sunt determinate de evenimente, ci le determină. Biogafia prea evidentă este înlocuită cu trăirea interioară. "Romancierul refuză să mai fie o prezență tutelară, omniscientă și-i cedează întreaga sa autoritate personajului, care devine un reprezentant al său în paginile cărții, un reprezentant având asupra sa toate scrisorile de acreditare.” <footnote Dana Dumitriu, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea românescă, București, 1976, p. 6
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
firești pentru un intelectual care se respectă pronunțându-se în cunoștință de cauză asupra unui subiect, accept o polemică la obiect, nu una bazată pe clișee și prejudecăți, pe atât de clasicele practici în care intelectualul „românesc” public este musai omniscient. În privința feministelor ca persoane faceți afirmații care mă stupefiază. Decretați că ele sunt: „frigide, complet neispititoare, atee, nemăritate, fără copii, că nu au ce se spovedi la preot în afară de vanitatea proprie, nu au nici măcar prieteni și că a încerca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
scena generică corespunzătoare genului de discurs). Însă există și o altă scenă, scenografia, prin care opera își definește ea însăși situația de comunicare al cărei produs se pretinde a fi: în romanul lui Balzac, scenografia este cea a unui narator omniscient și invizibil care se adresează unui cititor contemporan înzestrat cu o anumită cunoaștere a lumii. Această scenografie nu este doar un cadru, un decor, ca și cum povestea spusă s-ar derula într-un spațiu deja construit și de sine stătător; de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
viziune", "perspectivă"), temă aflată de multă vreme în centrul preocupărilor pe care le au teoreticienii tehnicilor narative. Astfel, mult timp a fost acceptată clasificarea lui G. Genette, care distinge trei tipuri: non-focalizarea sau focalizarea zero: ar fi cea a romancierului omniscient, care nu are propriu-zis un punct de vedere; focalizarea internă, care prezintă situațiile prin conștiința unui personaj; focalizarea externă, care descrie din exterior un personaj la conștiința căruia nu avem acces. Însă caracterul deictic sau non-deictic al elementelor localizatoare ține
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
diferențiere mai realistă, punând în opoziție doar două tipuri de focalizare, pe care el preferă să le numească două tipuri de puncte de vedere: cel al personajului și cel al naratorului. Acesta din urmă are astfel două statuturi: este responsabilul omniscient al firului narativ, însă poate fi și sursa percepțiilor și a aprecierilor subiective. Să analizăm următorul început de roman: În realitate, trebuia să fii un original precum acest minunat doctor Cézambre ca să revii de acolo atât de nonșalant, la pas
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o întâmplare povestită de un romancier, am citi opiniile unui martor, care de altfel nu ar părea firești; adverbul involuntar devine nepotrivit, asociat cu perfectul compus: cum ar putea ști un martor că acest gest era involuntar ? Iată privilegiul autorului omniscient. Din acest punct de vedere, forța stilistică pe care o are Camus în Străinul este cu atât mai pregnantă. Preferând perfectul compus în loc de perfectul simplu, acest roman nu prezintă evenimentele ca pe actele unui personaj, integrate într-o înlănțuire de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de altele, cu toate că erau înconjurate de un zid și un șanț comun 130. Descrierea este aici "naturalizată" prin deplasarea eroului, a cărui privire organizează spectacolul. În ciuda existenței punctului de vedere al acestui personaj, textul rămâne de fapt controlat de naratorul omniscient, care furnizează informațiile. Eroul pare mai degrabă a citi un plan decât a face un drum; periplul său nu servește decât la a face mai "digerabilă" transmiterea de informații. Această tendință de integrare a descrierilor în intrigă este uneori contrabalansată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
el este cel care își asumă evaluarea de pretențios, ci "observatorul". Acest text revelează instabilitatea. Pe de o parte, există un efort pentru a raporta descrierea la un personaj; pe de altă parte, se instituie o instanță intermediară între naratorul omniscient și personaj: "observatorul". Acesta din urmă nu are acces la alte informații decât cele cunoscute de către personaj (nu vede decât exteriorul casei), însă percepția sa atestă excelența programului romanesc balzacian, așa cum este el enunțat în celebrul "cuvânt înainte" din Comedia
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Le lecteur d'aujourd'hui doit faire appel à des connaissances historiques. L'histoire est racontée selon un procédé qu'on retrouve tout au long de la Comédie humaine: "dans le roman de Balzac, le scénographie est celle d'un narrateur omniscient et invisible qui s'adresse à un lecteur contemporain pourvu d'un certain savoir du monde. Cette scénographie n'est pas simplement un cadre, un décor, comme si l'histoire racontée survenait à l'intérieur d'un espace déjà construit
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să fie definitivată în câțiva ani. Mobilizarea sunată de Ceaușescu nu avea încă un plan de luptă. Programul ideologic adoptat la Plenara CC al PCR din 3-5 noiembrie 1971, degaja același aer de improvizație, peste care plutea ca un abur omniscienta nemulțumire a lui Ceaușescu față de prestațiile tuturor celor de la vârf și ale întregului sistem instituțional. Persoana excepțională a secretarului general se contura solitară, prin encomiastice discursuri ale apropiaților, asemenea unui far, într-o mare de incertitudini și pericole la adresa socialismului
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]