468 matches
-
a devenit feminin nu din această cauză, ci pentru că a fost recunoscut numele mitologic care are acest gen; rom. stambol s.m. "veche monedă turcească de aur" < tc. Stambol [altını] și rom. stamboală s.f. "baniță, chilă constantinopolitană" < tc. Stambol [kilesi] evită omonimia, fiind totodată adaptate la serii de cuvinte cvasisinonime de același gen; rom. șelană (în cireșe șelane "varietate de cireșe...") provine din germ. Schalen[frucht], Schalen[obst], fiind acordat cu cireașă. În unele cazuri, terminația etimologică este extinsă cu un sufix
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
paralelă" (< [droite sau ligne] parallèle); alte omonime detașate din sintagme diferite sunt de același gen, pe care l-au preluat de la etimoanele lor : fr. portable 1 s.m. "telefon portabil, celular" < [téléphone] portable // portable 2 s.m. "calculator portabil, laptop" < [ordinateur] portable. Omonimia unor astfel de cuvinte nu poate fi confundată, desigur, cu polisemia. Concordanța sau neconcordanța dintre genul unui cuvânt și al corespondentului său dintr-o sintagmă din care ar putea să provină ne aduce uneori indicii prețioase relative la etimologia lui
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
termenul complex; ea provine însă nu dintr-o schimbare semantică propriu-zisă, care ar consta în alunecarea unui sens la altul și ar produce polisemantism, ci din preluarea semnificației unității lexicale complexe de bază; noua formație este deci în raport de omonimie cu elementul lexical care făcea parte din structura termenului complex și de sinonimie cu acesta din urmă. Schimbări semantice pot avea loc accidental, dar în comparație nu cu elementul omonimic, ci cu etimonul complex. e) Ca procedeu de formare a
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
transhumantei etc., etc., stau la baza acestei uniuni lingvistice. Trăsăturile comune privesc fenomene fonetice, lexicale, morfologice, sintactice, textuale. Sînt amintite, în acest sens, prezența fonemului a și închiderea lui o neaccentuat la u, prezența unor sufixe comune, articolul hotărît postpus, omonimia genitivului cu dativul, structura numeralelor de la 11 la 19, înlocuirea infinitivului cu conjunctivul, grade de comparație analitice, păstrarea vocativului, forme de viitor cu a vrea și a avea, reduplicarea complementului direct și indirect etc.; li se adaugă numeroase similitudini lexicale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
argumentele pledează în favoarea ideii că nu există o determinare de tip cauzal între conținut și expresie. În limbi diferite, același obiect este denumit altfel; apoi, în cazul sinonimiei, aceluiași semnificat îi corespund mai multe semnificante (oculist/oftalmolog) sau al omonimiei, unde același complex sonor este folosit pentru semnificate diferite. Saussure a arătat că semnificantul este arbitrar în raport cu semnificatul, în sensul că nu există nici o legătură necesară între complexul sonor și conceptul pe care îl exprimă. Aceasta înseamnă că nimic din
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
grupurile de sunete (diftongul, triftongul); hiatul; silaba; greșeli de pronunție, în diverse situații de comunicare; pronunțarea diftongului, a triftongului și a hiatului; forme lexicale corecte/ date; - sesizarea sensului unităților lexical noi în funcție de context; - utilizarea relațiilor de sinonimie, de antonimie, de omonimie în organizarea mesajului oral; - sesizarea valorii expresive a unităților lexicale în textele citite; - utilizarea unui lexic diversificat, recurgând la categoriile semantic studiate și la mijloacele de îmbogățire a vocabularului, pentru exprimarea nuanțată; - integrarea categoriilor semantice în structuri lexicale proprii; - sesizarea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
sau cu ajutorul dicționarelor; unități frazeologice; utilizarea corectă a neologismelor în contexte diverse;) b) Sensurile cuvintelor. Modificări de sens (serii sinonimice și antonimice; stabilirea sensului unui cuvânt necunoscut prin apel la context; sensul omonimelor în context; sesizarea relațiilor de sinonimie, antonimie, omonimie într-o comunicare orală; cuvintele polisemantice; polisemia și omonimia - asemănări și deosebiri; utilizarea sinonimelor în scopul evitării repetițiilor; cuvântul și contextul; sens propriu și sens figurat, sensul propriu de bază și sensurile secundare; greșeli lexicale în comunicare; construcții pleonastice și
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
în contexte diverse;) b) Sensurile cuvintelor. Modificări de sens (serii sinonimice și antonimice; stabilirea sensului unui cuvânt necunoscut prin apel la context; sensul omonimelor în context; sesizarea relațiilor de sinonimie, antonimie, omonimie într-o comunicare orală; cuvintele polisemantice; polisemia și omonimia - asemănări și deosebiri; utilizarea sinonimelor în scopul evitării repetițiilor; cuvântul și contextul; sens propriu și sens figurat, sensul propriu de bază și sensurile secundare; greșeli lexicale în comunicare; construcții pleonastice și atracția paronimică; corectarea construcțiilor pleonastice; corectarea greșelilor determinate de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
tipologia personajelor lui Eliade, "indivizi comuni cu nume fanic"14, Lăcrămioara Berechet aduce conceptul de nume epifanic, realizând lecturi ale acestui tip de nume pentru Dorina din Șarpele, Emanuel din Podul, Andronic din Șarpele, pentru toponimele din Pe Strada Mântuleasa; omonimia instituită între numele proprii ale străzilor și ale cârciumelor, reprezintă "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"15. Toponimul Cernavodă din Podul este citit în limbaj indirect, iar numele "fanic" al lui Adrian din nuvela
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de seme: specifice, micro-, mezo- și macrogenerice. De asemenea, opune semanticilor tradiționale semantica interpretativă pentru care sensul și semnificația rezidă din interacțiunea semnificaților și nu din relația semnificaților cu referentul lor. Semantica la care aderă Hébert consideră că motivația și omonimia (chiar paronimia) pot afecta porțiunea aferentă sensului contextual. Semanticilor clasice interesate doar de sensul în limbă și care susțin că toate numele proprii sunt lipsite de sens, autorul adaugă opinia cercetătoarei Marie- Noëlle Gary-Prieur care opune conținutul denotativ al numelui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să-și suprapună sensul celui al morfemului sincronic: de ex., în "Stranie coincidență, Dupont a sărit podul!" sau în "Acest domn Loyal are un aer foarte necinstit". Această formă de motivație, pe care o consideră una din formele posibile de omonimie și de paronimie - este susceptibilă, în semantica interpretativă, să afecteze conținutul aferent. Teoriilor clasice care susțin asemanticitatea numelui propriu, Hébert le răspunde că trebuie să aibă în vedere botezul (înțeles ca proces de numire) ca proces de desemantizare, sincronic, dacă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală opacă (cea mai mare parte din patronime nu au lexeme identificabile) și arbitrară (omonimia nu se verifică prin raportare la referent: "M. Leroy n'est jamais roi") celei literare, Baudelle observă că ficțiunea supune numele proprii unui dublu proces de semantizare și motivare care instaurează o relație de redundanță între semnificații numelui și semnificații
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încă de la Isabel și apele Diavolului. Efectul de putere al numelui ca semn sacralizat își amplifică motivarea prin asocierea cu prenumele Alexandru ale cărui seme aferente în contextul operei eliadești se dobândesc prin raportarea la cuceritorul arhetipal. Numele realizează de omonimie parțială (Alexandru/Alessandrini, A(d)riana/Adina), de sinonimie între nume, supranume și formule de adresare: Vasile-Împărăteasa-Excelență, precum și relații de opoziție: Trandafir-Vidrighin, patroni de restaurante (restaurantul frecventat de ghicitor este al lui Trandafir, exponent al unei lumi revolute, în care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ocultările (frecvența expresiei "se dă la fund") Leanei de la Platani sunt observate de Hrisanti: "Aici, la "Platani", am observat asta mai demult, revine întâia oară după treizeci de minute, iar a doua oară, după vreo cincisprezece"590. Lăcrămioara Berechet remarca omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare), cârciumelor (Floarea-Soarelui, Trei ochi sub plapumă, La Platani) din geografia mitică bucureșteană și simbolistica pe care acestea o desemnează, omonimie care devine "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
minute, iar a doua oară, după vreo cincisprezece"590. Lăcrămioara Berechet remarca omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare), cârciumelor (Floarea-Soarelui, Trei ochi sub plapumă, La Platani) din geografia mitică bucureșteană și simbolistica pe care acestea o desemnează, omonimie care devine "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"; aceste nume proprii "epifanizează misterul prin sugestia directă a simbolului"591. Numele cântecului, În curte (lexemul conotează ideea de spațiu închis, sensurile cântecului fiind accesibile inițiaților
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
intensiune - între prenume, supranume și formule de adresare (Leana-Văduva-Îngerul Morții-Persephona; Adrian-Poetul-Îngerul Morții-Dionysos (În curte la Dionis) am extins studiul și la alte proze: Vasile-Împărăteasa-Excelență (Ghicitor în pietre), Brânduș-Măria Ta (Fata căpitanului); Maria da Maria-Străina- Înger al Morții (Uniforme de general). Omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare) și ale cârciumelor (Floarea-Soarelui) amplifică solaritatea geografiei mitice. În al doilea rând, relația de sinonimie la nivelul etimologic (Pe strada Mântuleasa) stabilește echivalențe între cele două tipuri de reprezentanți aflați în "identități
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Acțiunea, personajele, situațiile pe care structura de suprafață le propune, la nivelul conținutului reprezintă verigi exterioare de legătură, în dialectica minte conștientă-minte subconștientă. Veriga interioară a acestei relații o realizează limbajul, printr-o sintaxă specifică, incluzând anomalii sintactico-semantice de tipul omonimiei sintactice, al sinonimiei sintactice, al elipsei, distorsiuni topice, inconsecvențe la nivelul propozițiilor etc. Sunt trăsături care activează mecanismele psihologice (misterul, suspansul, șocul, surpriza) fundamentale transformării. Semnificația metaforei terapeutice nu constă în componentele structurii de suprafață, ci în modelele, tiparele subiacente
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
este proprie fiecărei limbi. Sunt tipare ce contribuie pe de o parte, la apariția conceptelor noi (Universitate: Universitate Tehnică, Universitate de Medicină, Universitate Populară de Artă), iar pe de altă parte, au relevanță prin mutațiile semantice de contiguitate care generează omonimia (lexicală/ morfologică): lac - produs cosmetic; lac - produs chimic pentru întreținerea locuințelor; lac - întindere de apă etc.). Eugen Coșeriu consideră metasemia un tip de metaforă cognitivă ("expresie unitară) și/ sau estetică ("spontană și imediată a unei viziuni, a unei intuiții poetice
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
medicali sunt compatibili sub aspect funcțional: dacă "migrenă" circulă în lexicul comun, există in vivo, varianta sinonimică, hemicranie, are o sferă funcțională limitată, existând doar in vitro. Variabilitatea inter- și intradisciplinară asigură flexibilitatea conceptual-semantică a unităților terminologice, conducând la dezvoltarea omonimiilor: metro- dobândește valori semantice pe "orizontală", diferite în domeniul muzicii, în poezie, fizică, matematică, botanică, astrologie, medicină. Cardio- dispune de o mare variabilitate "pe verticală", fiind utilizat intradisciplinar, în medicină (anatomie, cardiologie, histologie). Variantele omonimice ale prefixoidului angio- sunt diferite
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în direcții opuse și care au referenți diferiți: extra-/intra; infra-/epi-. Opoziția de sens se poate stabili fie pentru prefixoide, fie pentru cel de-al doilea element: exogen- endogen; microcit - macrocit (gr. μακρο-, μακρός "mare"; κυτο-, ύτος "celulă"). Sursele omonimiei afixoidale (N. Andrei, 1987) trebuie căutate în procese diacronice diferite. Există: (1) variante omonimice cu o singură invariantă: gr. cata- "în jos" este folosit cu sensul de "degradare": catabolism, catalepsie, cataliză; (2) omonime care au două invariante: dis-(dys-), eco-
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
care reprezintă o stare de nediferențiere a unor elemente diferite, precum forma ochi de singular și forma ochi de plural din limba română, încît opoziția singular-plural se realizează numai în context, cu ajutorul determinanților. Se poate adăuga apoi și conceptul de "omonimie gramaticală", operabil, la nivelul morfologiei istorice, atunci cînd din forme diferite ale limbii-bază s-a ajuns la forme identice, menținîndu-se însă diferențierea paradigmatică și funcțională. Astfel, prin căderea consoanelor finale, fenomen obișnuit în latina populară tîrzie, forma latinească sunt de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iar sintunt, prin pierderea terminației, a devenit sint. Folosirea formelor conjunctivului la indicativ s-a produs, de altfel, și în alte situații, încît mai mult ca perfectul indicativ românesc este urmașul mai mult ca perfectului conjunctiv din latină. Urmînd modelul omonimiei din cazul lui s, sint s-a folosit și la persoana întîi singular, unde în latină era sum. Evoluția fonetică obișnuită, în cadrul căreia i+n a devenit în, a produs forma românescă sînt, păstrată de româna populară și preluată de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și nu presupune pronunția [sunt] decît în vorbirea persoanelor semidocte. Așadar, se poate constata, pe de o parte, că modificările fonetice au produs restructurări la nivelul morfologiei limbilor romanice populare și, pe de altă parte, că apariția unor cazuri de omonimie a fost implicată în maniera în care s-au realizat aceste restructurări. Evoluția gramaticală produce uneori schimbări de statut ale unor unități lexicale, în sensul că unele dintre ele sau unele întrebuințări ale lor nu mai rămîn evaluabile din perspectiva
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
substantive de orice gen, dar îndeosebi masculine. Tot la pluralul în -i au fost asimilate și alte substantive, precum cele de declinarea a treia, care în latină aveau pluralul în -es, -e fiind trecut la -i pentru a se evita omonimia cu singularul: lat. canis canes > it. cane cani, rom. cîne cîni; lat. vulpes vulpes > it. volpe volpi, rom. vulpe vulpi. Desinența -i a trecut în română și la unele feminine care au singularul în -ă (poartă porți) manifestîndu-se chiar o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o fată" și, la neutru, ett hus "o casă", iar norvegiana prezintă: en gutt "un băiat", en/ei jente "o fată", la genul comun, și et barn "un copil", la genul neutru. Pentru germană, care are distincte trei genuri, există omonimia dintre masculin și neutru în cazul articolului nehotărît la nominativ și la alte cazuri, dar la acuzativ cele două forme diferă 55. Se folosesc, așadar: ein Mann [aen man] "un om, bărbat", eine Frau [aene frau] "o femeie", eine Küche
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]