861 matches
-
că-i un inspector însărcinat cu chestii din astea. - La ce dracu vrei autorizație? L-a repezit Biton... În casă ne coacem, ne trebuie autorizație ca să ne răcorim nițel?! - Vă răcoriți sau nu, asta nu e treaba mea, a precizat omulețul. Ați deschis aici un club, jucați jocuri de societate, beți bere, trebuie autorizație! - Ține o bere și întinde-o! A pus punct Biton. Și să nu te mai prind pe-aici, că-ți rup picioarele... Valea! În a treia seară
SCHIŢE UMORISTICE (21) – HAMSIN de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359704_a_361033]
-
Cultura și limba română: GEOGRAFIA ROMÂNIEI: „Radiografia plaiului mioritic este că a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.63) POPULAȚIA ROMÂNIEI: „23 de milioane de omuleți patibulari." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag 53) „Un popor cu substanță târâtă. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.34
ICR, FIAT LUX ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359718_a_361047]
-
spus: „da, Vali, ai dreptate, du fetițele astea la un centru permanent. Ar fi păcat de ele...”. Poi, daca m-ar fi întrebat pe mine cineva, aș fi decăzut din drepturi pe orice părinte care atingea măcar puțin demnitatea de omuleț, a fiecărui copil în parte, iar aceia care îi băteau mi se păreau - criminali; însă, te loveai de un zid când ajungeai la primărie și la Comisia ’’protecției copilului, în primul rând că, tu de la un ong nu aveai dreptul
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
de eschivă Mai ceva ca la paradă Dări de seamă, perorații Dintre ei cel mai deștept Se bătea cu pumnu-n piept Pentru bani și decorații Chiar dacă nu era drept La concluzii, ce surpriză: Niște tipi în uniformă Arestară fără normă Omuleții de pe friză Că-și ieșiseră din formă Referință Bibliografică: Reguli noi la primărie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 697, Anul II, 27 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
REGULI NOI LA PRIMĂRIE de ION UNTARU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359262_a_360591]
-
României pentru a protesta alături de noi împotriva corupției. Poza de mai jos a fost foarte apreciată și pe grupul de Facebook pe care îl administrez. Îmi șoptește o româncă, prietenă cu ei: „Doi dintre ei formează un cuplu. Sunt niște omuleți superbi: ea e artist ceramic, el pianist!” În drum spre protest, am avut parte de câteva momente cel puțin interesante. În timp ce așteptam autobuzul, un grup de copii de liceu stăteau înmărmuriți și îmi citeau pancarta. Știau că nu e ceva
Suedezii contra corupției din România. Cum am organizat un protest în Suedia în semn de solidaritate cu Piața Victoriei din București () [Corola-blog/BlogPost/338827_a_340156]
-
ușor nebun, voiau să distrugă firul de praf. Elefantul trece printr-o serie de aventuri, încercând să salveze firul de praf și tot orașul minunat care era pe firul de praf și care se numea Whoville. La un moment dat, omuleții, the Whos, încep să strige - „We are here! We are here!” - să îi audă animalele din pădure și să nu îi arunce în foc. Numai în momentul în care au strigat toți, în același timp, sunetul a reușit să treacă
GENERAȚIA B. „We are here”. De la un „eșec îngrozitor” la o platformă de crowdfunding prin care 31 de proiecte au primit 62.000 de euro () [Corola-blog/BlogPost/338590_a_339919]
-
cum sa te lase indiferent, pentru că este o carte nu doar măiastru scrisă, ci o poveste universală despre cele mai mari avataruri ale oamenilor - iubire, singurătate, moarte - potrivită în cuvinte simple, înlănțuite. Sâmbătă, 26 decembrie, de la ora 14.10 - comedie: Omuleții de sub casă (THE BORROWERS - SUA, 1997). Regia: Peter Hewitt. Cu: John Goodman, Jim Broadbent, Mark Williams. O simpatică familie de spiriduși, care viețuiește sub podelele unei case fără știrea proprietarilor acesteia, trebuie să lupte cu un veros dezvoltator imobiliar, pentru
Crăciun Fericit la TVR2! () [Corola-blog/BlogPost/339249_a_340578]
-
1997). Regia: Peter Hewitt. Cu: John Goodman, Jim Broadbent, Mark Williams. O simpatică familie de spiriduși, care viețuiește sub podelele unei case fără știrea proprietarilor acesteia, trebuie să lupte cu un veros dezvoltator imobiliar, pentru a-și salva locuința. Fiindcă omuleții împrumută din lumea celor mari diverse lucruri de care au nevoie, ei își spun ”împrumutaci” (”borrowers”). Împrumutacii sunt ingenioși, vigilenți, curajoși, loiali și sunt foarte buni cățărători. Omuleții au aproape 10 cm înălțime și respectă două reguli: nu trebuie să
Crăciun Fericit la TVR2! () [Corola-blog/BlogPost/339249_a_340578]
-
lupte cu un veros dezvoltator imobiliar, pentru a-și salva locuința. Fiindcă omuleții împrumută din lumea celor mari diverse lucruri de care au nevoie, ei își spun ”împrumutaci” (”borrowers”). Împrumutacii sunt ingenioși, vigilenți, curajoși, loiali și sunt foarte buni cățărători. Omuleții au aproape 10 cm înălțime și respectă două reguli: nu trebuie să se lase văzuți și nu trebuie să împrumute mai mult decât le trebuie. Sâmbătă, 26 decembrie, de la ora 14.10 (partea I) și duminică, de la ora 8.00
Crăciun Fericit la TVR2! () [Corola-blog/BlogPost/339249_a_340578]
-
că Holly a găsit, în sfârșit, locul pe care îl caută. Revenind la personaje, trebuie menționat ca pe lângă fermecătoarea Holly, personajele adiacente întregesc perfect imaginea societății evocate în carte: o mixtură de parveniți și nobili garnisită cu opulență. „Truman Capote, omulețul acesta plin de curaj, este cel mai împlinit scriitor al unei generații din care fac și eu parte. Frazele lui sunt perfecte pâna la detaliu, ritmul povestilor lui este impenetrabil. N-aș schimba o virgula în Mic dejun la Tiffany
Truman Capote: Mic dejun la Tiffany. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339485_a_340814]
-
să mă distrez cu ajutorul băuturii și cu altele... Teama mea că apropiindu-mă de Dumnezeu viața mea va fi tristă, a dispărut, pentru că acum sunt, de fapt, cu adevărat fericit și împlinit. Reporter: Am văzut undeva o imagine cu un omuleț mic în mijlocul unei jungle, iar din pomii din junglă ieșeau tot felul de capete hidoase de monștri cu dinți mari, cu gurile deschise, care îl atacau pe acel omuleț micuț, încercând să-l mănânce. Probabil că așa te-ai simțit
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341324_a_342653]
-
fericit și împlinit. Reporter: Am văzut undeva o imagine cu un omuleț mic în mijlocul unei jungle, iar din pomii din junglă ieșeau tot felul de capete hidoase de monștri cu dinți mari, cu gurile deschise, care îl atacau pe acel omuleț micuț, încercând să-l mănânce. Probabil că așa te-ai simțit și tu când ai luat viața în piept. Ai ales calea spre Dumnezeu, să-ți dedici viața lui Dumnezeu, ca un fel de fugă din fața grozăviei „junglei” din jur
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341324_a_342653]
-
în fostul deșert Atacuma, devenit acum o vale încântătoare, scoaseră pe piață un film zguduitor cu un puternic mesaj de avertisment. Distribuit în toată lumea, acesta produse un adevărat cutremur în conștiințele oamenilor... Filmul începea cu secvențe terifiante în care niște omuleți mici și cu ochii oblici fabricau manual nasturi. Se arătau condițiile mizere de muncă, modul infam în care era exploatată munca unor copii, profiturile imense obținute de patroni, dar și aburii toxici care se ridicau când copiii pileau pietrele din
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
i-am iubit sunt acum dincolo.” - Exact cum eram eu atunci... proiect. Acolo s-a dus el. - „Majoritatea oamenilor pe care i-am iubit sunt acum dincolo... La revedere, Mihai!” - Sunt Florin. Spuneai că Mihai... Doar știm amândoi unde este... Omulețul venit pe neobservate, așa a și dispărut. O umbră mai stăruia, încă pe malul râului. A trecut în lumea istoriei literare, am gândit. Dincolo de Styx... O voce mi-a șoptit: „Și tu vei fi primit în lumea aceea.”. - A „Istoriei
ÎNTÂLNIRE CONSPIRATIVĂ DE PE MALUL RÂULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341705_a_343034]
-
Acasă > Cultural > Artistic > PRIETENUL MEU,"OMULEȚUL CU MERS DE RAȚĂ " Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirica de AL.FLORIN ȚENE PRIETENUL MEU, „OMULEȚUL CU MERS DE RAȚĂ” Toamnă își intrase în drepturi. Trotuarele înfloreau
PRIETENUL MEU, OMULEŢUL CU MERS DE RAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341716_a_343045]
-
Acasă > Cultural > Artistic > PRIETENUL MEU,"OMULEȚUL CU MERS DE RAȚĂ " Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirica de AL.FLORIN ȚENE PRIETENUL MEU, „OMULEȚUL CU MERS DE RAȚĂ” Toamnă își intrase în drepturi. Trotuarele înfloreau frunzele în bronzul clopotelor ce anunțau vecernia. Din când în când fărașul unui vânt le adună într-un colț se stradă cu case medievale. Soarele amurgise și întreg burgul
PRIETENUL MEU, OMULEŢUL CU MERS DE RAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341716_a_343045]
-
iesit din ecran, s-a apropiat de noi și ne-a invitat să vizităm orașul. Spectatorii se uitau la noi, mirați nedumeriți când am ieșit din sală animată de zâmbete. Afară se întunecase. Mergeam toți cinci unul lângă altul. Însă „omulețul cu mers de rață” mergea cu o jumătate de pas mai înainte. Am inceput sa cutreieram străzile cu acel tinerel naiv și visător, traumatizat de suspiciuni, sperios și inofensiv. Parcă simțeam un conflict cu lumea, pasiv, dar și vesel. - Nene
PRIETENUL MEU, OMULEŢUL CU MERS DE RAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341716_a_343045]
-
ca o pastă informa, se prelungeau spre ieșire. Aerul curat al nopții ne-a înviorat. De mână toți patru ne grăbeam spre ghetourile noastre vopsite în cenușiu. Comunismul ne confiscase până și culorile. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Prietenul meu, omulețul cu mers de rață / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PRIETENUL MEU, OMULEŢUL CU MERS DE RAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341716_a_343045]
-
Bathory!Ce mai faceți? -Bună ziua și ție ,Karon! Aranjam sticluțele de parfum.Cele mai vechi le mutăm în spate,pentru că urmează să aducem monstre noi din cele preparate de la subsol. În timp ce vorbea cu Victoria,Karon îl studia pe acel omuleț de vreo patruzeci și cinci de ani.Avea o înfățișare plăcută,cu statura lui impunătoare,mustață,ochii micuți și negrii,iar printre firele de un negru cărbune,se ascundeau câteva fire albe,ce îi dădeau un aer de înțelept grec
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
o aripă, curioasă, a cârâit o dată, scurt, trezindu-mă, am scuipat în palme și am tras prima brazdă, hâârști! Nea Tache bea apă din sticla de borvis, împingea sticla în sus, nu putea să dea capul pe spate, gâl-gâl-gâl și omulețul se plimba în sus și în jos deranjând cutele pielii de pe gât, ochii erau tot ațintiți spre mine, ori spre nicăieri, doar mie mi se părea că mă urmăresc... Am umplut droașca cu iarbă, am înhămat măgarul, am strîns funia
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
să facă anumite lucruri. Să desființeze copia legalizată, să își unească bazele de date, le dăm niște termene. Dacă statul nu este controlat de cetățeni, statul se extinde ca bălăriile într-un lan. Asta este tendința lui și tendința oricărui omuleț din sistem este să se acopere cu o nouă hârtie Când va fi gata? Acest pachet legislativ e pe circuitul de avizări, sper să intre în Guvern luna aceasta. Premierul Cioloș le-a amintit din nou agențiilor că există acest
„Face parte din mandatul generației noastre să slăbim controlul aberant al statului”. EXCLUSIV () [Corola-blog/BlogPost/338036_a_339365]
-
pentru că birocratizarea în sine nu a fost gândită de cineva, dacă vreți o metaforă este cea a buruienilor. Dacă statul nu este controlat de cetățeni, statul se extinde ca bălăriile într-un lan. Asta este tendința lui și tendința oricărui omuleț din sistem este să se acopere cu o nouă hârtie, de șef, de Curtea de Conturi. De altfel există această reglementare europeană în care nu ai dreptul să aduci o nouă hârtie, dacă nu tai alte două, doar că România
„Face parte din mandatul generației noastre să slăbim controlul aberant al statului”. EXCLUSIV () [Corola-blog/BlogPost/338036_a_339365]
-
e acum Fluimucil, stimabilul ei frățior clorhidratul de ambroxol s-a transformat în Mucosolvan și respectabilul simeticon e de-acum rușinabilul Degasil... Bravo vouă, dragi rebusiști, și cinste celor care vă plătesc! Gata, am să-nchei: am cribluri pe limbă, omulețul mă-mpiedică să-nghit și am o teamă guliverică în fața unei eventuale balonări. Dar stați! Vă rog, nu va grăbiți: sunt sigur că umează creații și mai și! Ce-ați zice de flatulodomol, devântoză sau pârțopril? Pe astea din urmă
Calamburul este viața mea () [Corola-blog/BlogPost/337728_a_339057]
-
lasă să clipim. Ciocănitul în ușă e, parcă, zgomotul intersectării dintre două lumi. Se-ntâmplă ceva magic. Sărim fără să respirăm. Ușa se deschide ușor, cu un scârțâit prelung, și tata spune: - Hai, Moșule, pe-aici. În antreu pătrunde un omuleț gârbovit, cu o desagă mare. Desaga e maro; are câteva petece cusute cu lână scămoșată, albă. Fugim în dormitor și Moșul intră după noi. Se așază pe scaun. Tata stinge lumina și aprinde o lampă. Oftăm a dezamăgire. - Moșul e
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
întreb cât poate fi de bătrân. Nu i se văd decât ochii și, foarte puțin, buzele. De sub blana lungă îi ies degete noduroase, crăpate de ger. În rest e tot blană, o lână lungă, din creștet până la opinci. E un omuleț, dar nu e om. Nu are haine; lâna crește pe el așa cum am văzut că crește pe oi. La el, în munții cerului, toți Moșii sunt la fel. Moși adevărați, nu oameni mascați, cu haine roșii, cum era cel din
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]