2,025 matches
-
că înainte de romanul Spre seară au mai fost romanele Condotierul (1970), Magdalena (1975), O vacanță atât de lungă (1978), Mesagerul (1983), Destine (1990). Toate sunt construite cu tehnici complexe și câteodată complicate, toate sunt realiste,în esență, fără a exclude oniricul și alegoricul. Toate au deschideri ample către social și psihologic, spre medii variate, în special orășenești, evocate plastic. Aș spune că în Spre seară Giugariu adoptă, mai mult decât în celelalte romane, o linie clasică de construcție, astfel cum îndeobște
Drama clasei mijlocii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4769_a_6094]
-
plăcere și voluptate cu care scrie, citește, vorbește dar mai ales trăiește. În cele 9 capitole, Nora Iuga se lasă descoperită cu tandrețe, parcă. Poeta își memorează nostalgic începuturile - generosul Miron Radu Paraschivescu, lansând-o și primind-o în grupul Oniricilor - recunoaște că în creație se bizuie mai mult pe instinct, iar spontaneitatea îi filtrează lecturile. (Apropo de instinct, discutând zilele trecute cu ea, regreta că scriitorului israelian Amos Oz nu i se pusese această întrebare: când scrie, pune mai mult
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
introspecția personajelor simultan cu evoluția captivantă a acestora, Birkegaard își structurează romanul în 43 de capitole scurte ce nu exclud feluritele ambianțe oferind o tramă romanescă exemplar dozată și ritmată, între specia psy, thriller și cea fantastică (agrementată cu scene onirice sau horror), pe fundalul unei narațiuni realiste, cu o amplă panoramă de locații (capitala daneză, Olanda, noua bibliotecă din Alexandria etc.), interioare și exterioare, în care eroii romanului interacționează. Autorul face uz de tehnica suspansului, a diseminării misterului, a loviturilor
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
metalic, auster, din care viața pare izgonită pentru totdeauna, susține perfect fiecare situație, tatonările și disperările tuturor protagoniștilor. Lasă să se nască tot registrul poetic tulburător al lui Afrim, aburii viselor, ai amintirilor, halucinații fel de fel, un soi de oniric delicat, de suprarealism ca o tușă ce nu face altceva decît să sublinieze un tablou aparent cleen. Dar straturile construcției narative și scenice ies la iveală într-un fel de complicitate cu spectatorul care le îngăduie aparițiile. Am crezut că
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
fapt, volumul. Și nu numai. Există și un beneficiu stilistic într-o atare dispunere. Fiindcă individualizează ceea ce trebuie individualizat. Iată despre ce este vorba. Volumul acesta, al doilea al lui Traian T. Coșovei, are, în multe dintre datele lui, premise onirice. Lucrul a fost remarcat de comentatori. Ion Bogdan Lefter identifică bine, în Flashback 1985, o dimensiune dimoviană. Afinitatea e, de altfel, evidentă și n-am de gând să o pun la îndoială. Dar nici n-aș exagera-o. E drept
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
dintre poetul „naiv” (asimilat organic naturii primitive, spontane, iraționale) și cel „sentimental” (bolnav de luciditate și de nostalgie față de Paradisul pierdut), autorul clujean se lansează în slalomuri comparatiste și psihanalitice amețitoare, ce au drept țintă identitatea cioraniană cea mai profundă (onirică, obsesională), într-o carte infuzată ea însăși de spiritul liber, fragmentarist și detabuizant al obiectului ei. Aproape fiecare capitol e însoțit de niște „marginalii” - investigații psihobiografice subtile - care-i fac concurență. E cazul insolitelor analogii între gîndirea cioraniană din anii
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
Plimbându-se aparent relaxat pe urmele lui Blecher pe străzile Romanului (orașul copilăriei lui Doris Mironescu însuși), criticul descoperă, de fapt, „potențialul germinativ pentru cultura alternativă română a «locurilor unde nu s-a întâmplat nimic»”. Dacă proza lui Blecher e onirică, dacă raportul dintre lucruri a devenit brusc extraordinar de liber, e pentru că în provincie, acolo unde obiectele hipermoderne coexistă pașnic cu cele ieșite din uz, „nepotrivirea spațială și temporală” ține de viața de zi cu zi. Irealitatea imediată a prozei
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
șaptezeci sunt vagi, rețelele simbolice, aproximative. Ca și în romanele altor colegi, „locurile” sunt desenate cu atenție, dar cu grija de a nu le așeza sub semnul unui realism compensatoriu. Locurile sunt desprinse de istoria lor. Suntem încă în vremurile oniricilor: „Fapt e că orașul n-are o istorie a sa. Există ruinurile ascunse sub pământ (un tumul gigantic) ale unei cetăți scitice. Dar această rădăcină a primei istorii era prea veche, mortificată, fusese uitată și nimeni nu se gândea într-
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
și numeroase apeluri la lumea veche - la straturile originare: „În concepția lui Rafael, orașul reprezenta un amestec dubios, ca un corp deocamdată inform: așezat la răscruce de drumuri, în mijlocul câmpiei; chiar și sângele băștinașilor era amestecat incert”. Suntem în vremurile oniricilor și ale interdicțiilor topografice. Imaginarul putea realiza geografii demne doar de cel ce putea înțelege. Ultimele romane ale lui Radu Mareș se sprijină pe alte proiecte epice. Gavril M., cel din Când ne vom întoarce, tânărul inginer al anului 1935
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
pe larg - despre istoria locurilor. Transcrie documente tulburătoare când recuperează „adevărata istorie” a lui Avram Iancu. Sau când se oprește la masacrele de la Fântâna Albă. Desigur, există și amintirile anului 1970, ale Cailor sălbateci din volumul de debut și perspectiva onirică. Dar Gavril M. îl transcrie mai clar și pe Aanei Gavril. Ar putea aparține, și acesta, Familiei Mareș. Ar mai fi de citat și mottoul romanului, din Geneză, 18,20: „Ei l-au zărit de departe și până să se
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
mele este catafalcul Karolinei. S-a sinucis în ziua nunții. În spatele scenei, este o masă de nuntă și de parastas. Între moarte și viață este un cîmp de maci. Și filtre care voalează realitatea și augmentează starea de vis-coșmar. De oniric delirant. În toate și peste toate este Karolina și povestea ei. A celor care au crescut în normele unui sistem și nu au fost învățați să se adapteze altui sistem, altui cod, altei existențe. Unui alt timp. Fragilitatea Karolinei aproape
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
citit. Anii liberalizării ideologice relative de la mijlocul deceniului șapte al veacului trecut fac să se manifeste în voie o dispoziție oarecum tăinuită până atunci a lui S. Damian: aceea de a încuraja experimentele, inovările, revoltele față de clișee, față de normele neclintite. Oniricii îi dobândesc girul ( D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu, Iulian Neacșu, Florin Gabrea) și în general tinerii care inovează, desfid canoanele, conveniențele. Deci nu doar pe onirici îi încurajează, ci și pe alți tineri în ale căror texte deslușește un sunet nou
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
lui S. Damian: aceea de a încuraja experimentele, inovările, revoltele față de clișee, față de normele neclintite. Oniricii îi dobândesc girul ( D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu, Iulian Neacșu, Florin Gabrea) și în general tinerii care inovează, desfid canoanele, conveniențele. Deci nu doar pe onirici îi încurajează, ci și pe alți tineri în ale căror texte deslușește un sunet nou: Ștefan Bănulescu, Nicolae Velea, Sorin Titel, George Bălăiță, D. R. Popescu, Sânziana Pop. Toți aceștia reprezintă pentru el cursul nou al prozei, sincronizat, măcar în
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
în sine, toate valențele sunt auto-saturate, frumusețea e de melc răsucit. Povestea e un splendid murmur melodic care-și uită izvorul și, prin urmare, își poate rata vărsarea în omenesc. Inceptivii speră să insinueze dimensiuni inedite spectacolului lumii. Ei sunt onirici, abisali, de o excentricitate care, în mod paradoxal, le accentuează introversiunea subversivă (seria versiunilor ar putea fi și ea incitantă!!). Concretețea plată a realului nu-i satisface, ei presupun existența unor alte lumi, inaccesibile în mod curent. Pentru întrebările lor
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
alte lumi, inaccesibile în mod curent. Pentru întrebările lor existențiale caută răspunsuri ieșite din serie, sofisticate. Vezi Dora Pavel și thrillerul ei abisal, dar și întreaga trilogie a deshumării - Agata murind, Captivul și Pudra. Tot aici pot fi incluse romanele onirice ale lui D. Țepeneag („realitatea obiectivă e necontenit dublată de o infrarealitate”) sau Corin Braga. Într-un fel, ele parazitează realul cu excrescențe bizare, cu ingrediente gothice. Lumea de gradul unu, realitatea cotidiană, este lăsată în voia unor structuratori onirici
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
onirice ale lui D. Țepeneag („realitatea obiectivă e necontenit dublată de o infrarealitate”) sau Corin Braga. Într-un fel, ele parazitează realul cu excrescențe bizare, cu ingrediente gothice. Lumea de gradul unu, realitatea cotidiană, este lăsată în voia unor structuratori onirici evoluând câteodată în marginea parodiei, dar transcriind asiduu și programatic fiori. Pe un filon al ei, proza lui Ștefan Bănulescu e inceptivă - ficțiunea recuză orice relație a sa cu realitatea concretă, își ajunge sieși, locuiește un spațiu construit anume și
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
cred că și în opera mea se găsește destul... Dar, firește, ca să-l găsească cineva, ca amator, nu mai zic critic, trebuie să-l caute”. Corect! În fine, dar nu în ultimul rând, Poetul Vlahuță intrigă printr-o neașteptată componentă onirică, dar și prin fascinanta dimensiune premonitorie a textului. Acțiunea schiței - sumară - este plasată într-un orășel ardelenesc imaginar, Opidul Nou, unde poposește un impostor care se dă drept poetul Alexandru Vlahuță, stârnind o fierbere grozavă în familia unei notabilități locale
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
califică astfel; „- A! zice părintele în extaz, ce vis, Veturio! ce vis mândru și frumos!”. I have a dream!, va exclama peste decenii și peste Ocean colegul său de breaslă ecleziastică, pastorul Martin Luther King, intrat și el în fibrilație onirică controlată. (Menționez, în treacăt, că visul - începând cu varianta sa feerică din Calul dracului până la coșmarurile din O făclie de Paște sau În vreme de război - survine în scrierile autorului cu o frecvență mai ridicată decât am putea bănui. Onirismul
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
evenimentului istoric real (reamintesc faptul că Poetul Vlahuță a fost publicată în 1896), Caragiale are, prin intermediul părintelui Mantu, viziunea Primului Război Mondial care a zguduit Europa, vorbind explicit despre sfârșitul „unei vaste conflagrații ce amenința să năruiască un continent întreg ”. Dar străfulgerarea oniric anticipativă cu valoare premonitorie a părintelui Mantu nu se oprește aici. La finele bătăliei, țara redobândește acea parte a teritoriului strămoșesc ce agoniza sub „trufia apăsătorului secular”. Istoricii vor numi, ulterior, acest moment al istoriei României Războiul de Întregire a
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
Mantu reprezintă o sfidare plină de superbie a constrângerilor de ordin politic în numele libertății de cuget și opinie. Nu este exclus, plin urmare, ca schița Poetul Vlahuță (a cărei a doua parte publicată în „Epoca literară” se încheie cu viziunea onirică a unei Alba Iulia în plină sărbătoare a reîntregirii neamului) să fi rămas neterminată tocmai din cauza acestui pasaj provocator și nealiniat la rigorile comandamentelor oficiale ale politicii momentului. A fost Caragiale cenzurat? I-a fost interzisă (sau, mă rog, refuzată
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
fie. Condiția este, însă, una singură: să fii conștient de toate astea. Să iubești și să protejezi cu tandrețe și responsabilitate ce are miez de calitate. Prezența lui Purcărete la Iași a adus un fel de emoție și de poezie onirică fiecărei prezențe de pe scenă. Un fel de plutire prin realitatea profesiunii și prin ficțiunea personajelor de teatru. Elemente simple, definiții minimaliste, ironie pentru un spectacolpoem. Cu toate neîmplinirile. Și ele fac parte din adevărul teatrului, dintr-un moment anume, din
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
Poezia cată a deveni meditativă pentru a face față impactului cu stihia existențială din care-și extrage sevele. Cel mai amenințător factor care planează asupră-i e socotit a fi incognoscibilul, echivalat cu Infernul. Destinul nostru pare a fi astfel oniric, realitatea însăși are o înfățișare onirică, „În care visează fiecare un alt vis / Despre care nu se îndoiește că este realitatea” (Paralele). În marginea unei celebre teze augustiniene, autoarea meditează fertil asupra infertilității (Semințe de piatră). Precum la Blaga, cunoașterea
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
a face față impactului cu stihia existențială din care-și extrage sevele. Cel mai amenințător factor care planează asupră-i e socotit a fi incognoscibilul, echivalat cu Infernul. Destinul nostru pare a fi astfel oniric, realitatea însăși are o înfățișare onirică, „În care visează fiecare un alt vis / Despre care nu se îndoiește că este realitatea” (Paralele). În marginea unei celebre teze augustiniene, autoarea meditează fertil asupra infertilității (Semințe de piatră). Precum la Blaga, cunoașterea se izbește de cenzura transcendentă, implicînd
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
fantomei pirandelliene, strecurată în obscuritatea sălilor de repetiții și de spectacole: „Iluzia teatrală și lectura ludică a lui Purcărete aduc la vedere năluca teatrului (...) La regizorul Purcărete, magia e alimentată de apariții, de trucuri vizuale și auditive care generează universul oniric”; „La Purcărete, creativitatea e o stare de lucru, e metodă de construire a mizanscenei (...) Pentru Purcărete, fiecare nou proiect e o dinamică a creativităț ii, e legat de entropia ideilor, de capacitatea de colaborare (...) Purcărete are simțul umorului. Cînd vede
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
devenit, aici, un personaj problematic; nu întîmplător, criticul face apel la „teoriile moderne ale psihologiei” pentru a determina felul cum trece lumea și cum se arată ea prin filtrul vederii secunde a creatorului, cu identificarea temelor și metaforelor obsedante, a oniricului și resorturilor mitice, dar și a țintei ascunse; intenția regizorului - scrie Oltița Cîntec - este să-i aducă pe actorii din echipă „la starea definitorie pictorilor naivi: un amestec de har și candoare expresivă, care dezarmează prin sinceritate, prin simplitatea și
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]