KorAP: Find »[drukola/base=ontic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...22 >

531 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

alt fapt "istoric", anume acela al separației logicului de psihologic, temă încercată, polemic, de Frege și de Husserl, mai cu seamă, dintre cercetătorii logicului cu aplicație matematică de la începuturile istorice ale logicii simbolice. Interpretarea logicului ca sinteză între lingvistic și ontic fiecare termen semnificând un orizont tematic, corespunzător, se-nțelege, unei teme, respectiv: judecății, propoziției, stării de lucruri este necesară lămuririi statutului discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ca sinteză între lingvistic și ontic fiecare termen semnificând un orizont tematic, corespunzător, se-nțelege, unei teme, respectiv: judecății, propoziției, stării de lucruri este necesară lămuririi statutului discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
se-nțelege, unei teme, respectiv: judecății, propoziției, stării de lucruri este necesară lămuririi statutului discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic), ci ființa dezvăluită prin logos-ul propriu, ceea ce am putea numi, pe

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic), ci ființa dezvăluită prin logos-ul propriu, ceea ce am putea numi, pe urmele lui Heidegger, discurs despre adevărul ființei.33 Dar intervenția ființei nu complică problemele relațiilor dintre aceste instanțe: ontic, lingvistic, logic? Desigur! De fapt, cea mai

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic), ci ființa dezvăluită prin logos-ul propriu, ceea ce am putea numi, pe urmele lui Heidegger, discurs despre adevărul ființei.33 Dar intervenția ființei nu complică problemele relațiilor dintre aceste instanțe: ontic, lingvistic, logic? Desigur! De fapt, cea mai adâncă problemă dintre toate cele semnalate sau sugerate mai sus este, poate, aceea a relației dintre "lucru" și ceea ce este luat astfel (prin senzații, de exemplu) și devenit (constituit ca) obiect al unei

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
lucru" și ceea ce este luat astfel (prin senzații, de exemplu) și devenit (constituit ca) obiect al unei reprezentări, al unui gând etc.; problema se adâncește dacă relația în cauză apare, așa cum s-a sugerat mai sus, ca o sinteză între ontic (lucrul) și lingvistic (cuvântul sau termenul); sinteza aceasta este originară, sau este vorba despre o sinteză rezultată din elemente autonome? Numai reducția judicativă ne va apropia de răspunsurile potrivite la asemenea întrebări. Acesta este încă un motiv pentru care ea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
unor convenții judicative minime, ca fiind sinteză între cuvânt și lucru; numai astfel ea constituie o "formă logică". Ceea ce logicienii pun pe seama noțiunii, anume conținutul și sfera, intensiunea și extensiunea, reprezintă trimiteri directe și la planul lingvistic și la cel ontic; de altminteri, când se intenționează accentuarea lingvisticului, chiar și a onticului, se folosește un "cuvânt" special: "termen", iar atunci când se dorește accentuarea "logicului", se spune pur și simplu "noțiune". Dincolo de convențiile stricte ale judicativului unde își capătă sensurile și lingvisticul

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
numai astfel ea constituie o "formă logică". Ceea ce logicienii pun pe seama noțiunii, anume conținutul și sfera, intensiunea și extensiunea, reprezintă trimiteri directe și la planul lingvistic și la cel ontic; de altminteri, când se intenționează accentuarea lingvisticului, chiar și a onticului, se folosește un "cuvânt" special: "termen", iar atunci când se dorește accentuarea "logicului", se spune pur și simplu "noțiune". Dincolo de convențiile stricte ale judicativului unde își capătă sensurile și lingvisticul și onticul noțiunea poate trece drept "cuvânt cu sens". În logica

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
altminteri, când se intenționează accentuarea lingvisticului, chiar și a onticului, se folosește un "cuvânt" special: "termen", iar atunci când se dorește accentuarea "logicului", se spune pur și simplu "noțiune". Dincolo de convențiile stricte ale judicativului unde își capătă sensurile și lingvisticul și onticul noțiunea poate trece drept "cuvânt cu sens". În logica de tip aristotelic întâlnim cinci grupe de noțiuni: a) categoriile (în planul exprimării, acestea sunt cuvintele nelegate), numite de medievali predicamente, în număr de zece în Categorii: substanța, cantitatea, calitatea, relația

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
acesta reprezintă faptul originar nu doar al dictaturii judicativului, ci și al altor căi posibile pentru gândirea, rostirea și făptuirea omenească (deși, deocamdată, numai ipotetic). În plus, el ne-a apărut ca fiind orizontul în care devine cu putință sinteza onticului și lingvisticul și, în urmare, instituirea logicului. Termenul logos, în accepțiunea sa comună, rostire, a suportat, în timp, o mișcare semantică, al cărei sens principal, din perspectiva celor tocmai precizate, este: de la lingvistic (cuvânt) la logic (formă logică, în genere

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
simbolice. Un punct de vedere semnificativ în această chestiune, printre logisticieni, îl are Gottlob Frege. Ideea de bază a poziției sale în privința statutului logicii și a implicațiilor formalismului în discursul de tip filosofic, așadar și în privința legăturilor dintre lingvistic și ontic, dintre logic și ontologic, este aceea a socotirii predicativității după modelul conceptului de funcție. La fel de semnificativă în acest orizont tematic este și celebra teză Frege-Russell despre dubla semnificație a lui "este": copulativă și existențială; nu în sine, însă, pentru că diferența

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sunt remodelați: expresie, expresie matematică, funcție, structura funcției, sens, semnificație, simbol, obiect, relație, propoziție etc. Prezentarea scurtă care urmează țintește către ilustrarea ideii formulate ca temă mai sus, referitoare la relația de adecvare dintre lucru și cuvânt și la sinteza onticului cu lingvisticul în logic. Frege a avut alte scopuri în studiul său despre Funcție și concept, decât tema deschisă aici, însă analogia pe care el o construiește între funcție și concept are semnificația pe care am semnalat-o mai devreme

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
precum și similaritatea chiar identitatea formală dintre adecvarea lucrului la cuvânt și relația dintre un obiect și un concept sub care acesta cade sunt posibile pe temeiul identității orizonturilor tematice ale celor două serii de fapte. Lucrul și "obiectul" aparțin orizontului ontic; cuvântul și conceptul, celui lingvistic. Nu avem aici nici o dificultate de justificare, dată fiind, pe de o parte, formula "realistă" "naturalistă", mai bine zis a ontologiei fregeene, iar pe de altă parte, modelul de filosofie a limbajului pe care îl

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
conceptului cu funcția? Nu o putem gândi pe aceasta decât în raza ideii lui despre nesaturația "predicativă" a conceptului. Ceea ce înseamnă că singurul sistem de referință în care pot fi formulate, tematizate și soluționate astfel de probleme, privind relațiile dintre ontic și lingvistic, este predicația, altfel spus, judicativul constitutiv. Ajungem, cu această teorie a lui Frege despre concept, la judecată; poate că orizontul de convenționalitate propriu acesteia nici nu a fost depășit în vreun fel. Oricum, la Frege cele două aspecte

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Non-judicativul, care lasă noțiunea autonomă și adevărul (ca adevăr) la fel. Cum este cu putință aceasta? Din deschiderea oferită cercetării de această întrebare decurge necesitatea unei reducții non-judicative a judicativului constitutiv. Logicul apare acum ca expresie a unei sinteze între ontic și lingvistic, în cele două ipostaze ale sale, adecvarea și corespondența, adică noțiunea și adevărul. Dincolo de diferențele dintre cele două "logici", pe care am încercat să le pun în evidență, rămâne identitatea lor constitutivă și apartenența lor la dictatura judicativului

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Așadar, în urmarea a ceea ce s-a discutat până acum, acest enunț/principiu (nerecunoscut, cu această poziție, în știința istorică a logicii) reprezintă judicativul ca atare, ceea-ce-este acesta; în alți termeni, el reprezintă relația dintre lucru și exprimarea lui, dintre ontic și lingvistic, la nivelul adecvării și al corespondenței; căci el oferă "sinteza" necesară a logicului și pune în act (în sens de constituire) toate regulile, inclusiv cele trei principii ale logicii clasice; fără el, acestea nu ar putea opera (nu

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a lor. Să probăm observațiile de mai sus, referitoare la trecerea subiectului logic în orizontul semantic al predicatului, și pe judecata: Orice lucru este pipăibil. Lucrul (S) a trecut în calitatea de a fi pipăibil (P); el a părăsit spațiul ontic, adică "locul său natural", trecând în spațiul logic propriu operației de predicare (atribuire de calități). Trecerea este parțială, deoarece el nu este epuizat prin această predicare (atribuire), devenind doar ceva-pipăibil; el posedă și alte calități, care i-ar putea fi

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ceva (indicii despre un "obiect", poate un "lucru") într-un substrat (hypokeimenon, subjectum) pentru anumite proprietăți (ce pot fi predicate despre acel subiect, acesta fiind constituit propriu-zis ca "obiect"). Inițial, toate aceste elemente, subiectul și predicatele sale (posibile), au semnificație ontică: ceea ce înseamnă că ele sunt deja constituite, într-o oarecare măsură (aparțin ante-predicativului); apoi, prinse în acest joc al operației de predicare, ele devin semnificative propriu-zis logic. O tematizare firească a acestor probleme, aparținând fenomenului dictaturii judicativului, este posibilă pe

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a acestor probleme, aparținând fenomenului dictaturii judicativului, este posibilă pe baza tehnicilor fenomenologice, pentru că ele admit, ca regulă de metodă, diferența dintre cele două atitudini, naturală și fenomenologică, în felul acesta căpătând șansă dezvăluirea "condițiilor de constituire" atât ale semnificației ontice a ceea ce socotim că există evident și obiectiv (subiectul înainte de predicare, neobiectualizat), cât și ale resemnificării "logice" a acestui ceva (subiectul logic, împreună cu predicatele sale; S obiectualizat); de aici și rostul operării reducției judicative (apoi non-judicative) a judicativului însuși. Desigur

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a acestui ceva (subiectul logic, împreună cu predicatele sale; S obiectualizat); de aici și rostul operării reducției judicative (apoi non-judicative) a judicativului însuși. Desigur, devenind indispensabilă, în contextul acesteia, și luarea în seamă a lingvisticului, care intră în "sinteza logică" alături de ontic. Subiectul și predicatul dobândesc o nouă semnificație, cea logică, numai împreună; tocmai astfel acești doi termeni se pot afla într-o identitate parțială, relație necesară în structura judecății. Dar de ce este parțială, iar nu completă, această identitate? Numai pentru că despre

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
judecată, neepuizând "întinderea" lui S, a "substratului", sfera potențialității sale? Să observăm că cele două instanțe S și P nu se află de la bun început în același "loc logic". Subiectul este subzistență, substrat, prin urmare, spațiul său propriu este cel ontic, dominat de fel de fel de condiționări (substratul, totuși, nu ființează prin el însuși). Predicatul însă nu devine element al acestui spațiu decât prin exercițiul funcției sale. Altfel, el este, în primă instanță, o entitate exclusiv "logică". Dar prin așezarea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
exercițiul funcției sale. Altfel, el este, în primă instanță, o entitate exclusiv "logică". Dar prin așezarea alături a celor doi termeni, în forma logică a judecății, subiectul pătrunde în spațiul logic, devenind astfel ceva ce se găsește și în lotul onticului și în cel al logicului, așa cum predicatul se va găsi, de asemenea, în ambele locuri. Prin urmare, subiectul ar putea fi identic predicatului numai dacă onticul ar fi identic logicului; fără această trecere reciprocă, relația identității nu ar putea avea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
subiectul pătrunde în spațiul logic, devenind astfel ceva ce se găsește și în lotul onticului și în cel al logicului, așa cum predicatul se va găsi, de asemenea, în ambele locuri. Prin urmare, subiectul ar putea fi identic predicatului numai dacă onticul ar fi identic logicului; fără această trecere reciprocă, relația identității nu ar putea avea loc. Cum cele două orizonturi onticul și logicul nu pot fi identice, am ajuns din nou într-o situație aporetică. Totuși, ele pot fi aduse într-

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
așa cum predicatul se va găsi, de asemenea, în ambele locuri. Prin urmare, subiectul ar putea fi identic predicatului numai dacă onticul ar fi identic logicului; fără această trecere reciprocă, relația identității nu ar putea avea loc. Cum cele două orizonturi onticul și logicul nu pot fi identice, am ajuns din nou într-o situație aporetică. Totuși, ele pot fi aduse într-un orizont nou, anume în acela al constituirii judicative, unde capătă sensuri noi, compatibile, care le îngăduie să fie puse

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]